Putin aer, va rog!

O senzatie stranie ma incearca. Nu mai am aer. disperata, ma uit inspre gat, crezand ca de acolo e problema. Nu am nici un fular, nici o esarfa, nimic care ar putea sa striveasca traheea si sa stinghereasca accesul aerului. Ciudat, imi spun. Atunci, de unde simtamantul? Ma uit inca o data in oglinda. Imi vad nervozitatea viermuind in fiecare muschi al fetei. Imi cobor privirea, uitandu-ma in jos, inspre gat. O vena pulseaza usor, raspandind aroma de burberry pe care am presarat-o mai devreme, in jurul meu. nu vad de ce as fi strangulata. Poate doar...nu..nu ar avea de ce. Imi analizez inca o data actiunile de peste zi. Sa fie ceva care a declansat starea asta? Claustrofoba nu sunt. Brusc, imi incolteste in minte o idee. Este anxietate.