Ce il face pe un barbat sexy?

M-am gandit ceva inainte sa deschid subiectul asta. Nu pentru ca nu as putea sa il duc, ci pentru ca nu am stat niciodata sa analizez punctual, ceea ce il face pe cel de langa mine sexy. Sunt multe variabile, care difera de la un barbat la altul, de la o personalitate la alta. Ce-i drept, tind pana la urma sa analizez dupa un sablon permanent valabil si etern universal, care se adapteaza in functie de barbat. Dar chiar si asa, ideile de baza raman aceleasi.Un barbat sexy insa nu este un barbat pe care plesnesc muschii. Ar fi prea simplu daca ar fi asa.
There for, dupa un mic brainstorming, am reusit sa pun degetul pe 10 trasaturi care il fac irezistibil pe barbatul de langa mine:

1. Increderea de sine, pe care o emana in jurul lui. De aici vine si charmul irezistibil, care poate subjuga de placere orice femeie
2. Capacitatea de a sti ce sa vorbeasca, cum sa vorbeasca si cand sa taca, privind contemplativ si lung catre persoana din fata lui, pentru a-i sorbi molcom nebunia. Orgasmele intelectuale pe care ti le da, pregatind terenul pentru celelalte tipuri de orgasme.
3. Zambetul pe care il are dimineata si pe care stie sa il foloseasca pentru a pune zahar in ceasca ta amara de cafea
4. Privirea care te dezbraca in cele mai potrivite momente si care te face mereu sa vrei mai mult. Dar numai cu el.
5. Mirosul proaspat pe care il are atunci cand iese din dus si te lasa sa ii adulmeci virilitatea, bucurandu-te de fiecare parte acoperita sau neacoperita de prosop
6. Priceperea de a te face sa gemi de placere numai la gandul ca din nou iti va explora fiecare particica a corpului, doar pentru a simti degetele tale infingandu-se, din nou, in spatele lui, la final.
7. Stilul personal, care te innebuneste, de la culoarea puloverului, pana la eleganta cu care isi poarta hainele
8. Manierismul desavarsit, care te copleseste in public, facandu-te sa joci dupa regulile pe care ti le impune si obscenitatea consimtita in pat,de pe alta parte, care te transforma intr-o doamna de budoar.Dar a lui.
9. Simtul umorului, pe care trebuie sa il amestece cu ironia si cinismul, pentru a-ti smulge un zambet sincer.
10. Tachinarea, pe care o initiaza si in care se complace, laolalta cu aparenta slabiciune pe care o arata uneori, doar pentru a-ti da castig de cauza.
O sa va las, pe voi, doamnelor si domnilor, sa completati lista cu parerile voastre despre ceea ce il face sexy pe un barbat.Asta e varianta mea.

Foarte tare!

ce se intampla cand combini un artist pop cu o orchestra?Uita-te mai jos:

"Furat" de pe : www.dinculescu.ro

Mogulu` antenist, facut arsice de mogulu` politic

Daca tot a inceput campania electorala pentru turul II, era inevitabil sa apara si "bubuiturile" vajaitoare, doar-doar s-o intampla minunea manipularii in masa hitleriste.
Dupa filmuletul in care Basescu a aparut lovind un copil, apare o contra-replica la adresa mogulilor(cine sa fie oare semnatarul?), in care inclinatia politica(sau anti-politica, mai bine zis) a trustului Intact este parodiata la extrem. Asadar, sa inceapa festivitatile si festinul! Incepem cu epispodul: mogulu` antenist. Ramane de vazut cu ce vor continua ei!

Remember this?

Imi aduc aminte ca prin 2002-2003, a fost o isterie cu Fort Boyard. CE-i drept, isterie care m-a prins si pe mine. Nu as putea sa spun ca a iesit ceva mai bun pe piata, de atunci, in materie de showuri de gen.

Minus 4 ani

Frunzaream arhiva foto si am dat peste cateva poze mai vechi.M-a lasat inima sa vi le dau si voua, sa va aruncati un ochi pe ele. OR sa va placa.Stiu sigur.

New project:Xonia

Cand o sa`l prind pe Mihai Ogasanu pe fir, revin si cu ..ceva cuvinte despre proiect.

Ce stii despre Tarkovski?

Tarkovski este unul din marii regizori neintelesi ai unui socialism crunt, care taia din radacini libertatea de exprimare. Drept pentru care, lacuna de libertate a capatat la Tarkovski, ca si la alti regizori/artisti, valente de metafora abstracta.
Interzis, exilat, rechemat, permanent sicanat si cenzurat din cauza peliculelor sale, Tarkovski a fost pe deplin apreciat si recunoscut la adevarata sa valoare in Italia. Tara mama, Rusia..nu da nici acum doi bani pe el, considerandu-l un permanent razvratit.
Creatiile lui sunt insa sublime si rezoneaza profund cu experienta romaneasca rurala.

Esti propriul tau brand

Citeam zambind acum cateva zeci de minute despre brandul personal. Care paradoxal sau nu, exista. Eu zic ca se incadreaza in gradul ala de normalitate pe care prea putini dintre noi mai reusesc sa il vada.
Suma tuturor informatiilor, memelor si metodelor prin care tu alegi sa te comunici pe tine. Cam asta e, pe scurt, brandul personal. Alaturi de o promovare buna a iconurilor personale si paradigmelor care te definesc ca persoana. Plus valori si credinte, venite pe linie de educatie formala. Suna tehnic, dar rational. Iar rationalul e printre putinele abilitati care ne-au ramas pentru a ne defini pe o piata in continua schimbare.

In ceata linistitoare a lui noiembrie

E liniste. Ascult compilatii Budha Bar si stau pe jumatate in afara geamului. Fumez in tihna si trag lung din tigara. Afara e ceata. Foarte ceata. Atat de ceata, incat condensul se transforma in picuri de apa pe frunzele inca verzi ale copacilor din fata. Fumul usor sufocant al betelor parfumate imi ajunge in plamani. Mintea mea sare gardul, outside the box si ma duce spre Orient: palate in penumbra, foc, siluete onduitoare si palpaitoare pe un perete acoperit de fresce. Saluri, esarfe, eleganta si naturalete, in ritmuri sacadate de mandolina, nai si tobe. E relaxant.

Reality show cu doamne in alb

Intalnirea cu doamnele in alb este productiva. Umbland pe coclaurile din Constanta si Tulcea, la ceas de noapte, mie si lui BOgdan ne-a venit o idee fabuloasa de reality show. Dar toate la timpul lor. ASteptam sa concretizam ideea, inainte de a-i da drumul in eter.Asa ca, inc aputina rabdare!

See you in 3 months, Dorobatz!

Cand nu ai somn

E ora 1 dimineata. Peste exact 6 ore ar trebui sa ma trezesc.Problema e ca nu am somn.Mi-am aprins o tigara si am savurat`o, uitandu`ma in gol, la blocurile de vis a vis. Gandul ca traim ca niste sobolani imi alearga prin minte, din nou. Imi deschid messul. Cam multa lume pentru ora asta. Or avea toti aceeasi problema ca mine?Si ei se trezesc de dimineata.Poate ii macina gandurile. Ca pe mine. Ma uit pe facebook. Mari mi-a comentat o poza. Imi spune ca "ne e dor de tine". Mi se pune un nod in gat si zambesc. Si mie mi-e dor de o parte din "ei".Zambesc inca o data. Mihai e pe mess si ma ia la rost cu votarea. I-am zis ca nu si a pus bot.MA uit prin telefon si citesc mesajele: "pe astea cand dracu le`am primit?". Sunt de ieri. Noapte. M-a sunat si Dorobatz? E clar, am probleme. Nu am vazut. Oricum, e dator si trebuie sa ma scoata la un suc in.."oras". Cica nu vrea sa il fac de ras, ca suntem consateni si ma iubeste asa dementa cum sunt. FRumos!Si cu toate astea, eu tot treaza sunt, la ora 1.00 si nu inteleg de ce.Sa fie oare de vina faptul ca a pierdut Vadim?

Sunt aici. Ma numesc motivatie

Motivatia imi reapare. E acolo, zambindu`mi din unghere ascunse ale subconstientului, fortand urzeala tabacita de atatea deziluzii. Are vointa, iar vointa ei se imprima asupra constientului meu. O credeam demult pierduta, orbita de realitati deformate.Dar e acolo si se zbate pentru a castiga razboiul.Semnele reapar, iar ochii mei se deschid pentru a le interpreta corect, de data asta. Sentimentul ca schimbarea va rupe normalitatea e pregnant. Nu as putea sa pun degetul pe argumente, inca nepalpabile, dar atat de bine inradacinate. Zambesc. Imi place.

Marea confruntare.Analiza de discurs. Cazul Antonescu

CAtastrofala prestatie discursiva a lui Crin Antonescu. De ceva timp incoace, PNL face marea greseala de a se erija in postura de victima, agresivitatea fiind insa specifica, cel putin ca strategie, reprezentantilor PSD.Nu inteleg preluarea de actiuni si manifestari specifice in ideea de a capata ceva mai multa vizibilitate, pentru ca substratul pe care ar trebui sa se manifeste genul acesta de atitudini si comportamente politice nu este deloc cel specific PNL. Am observat asta si la alegerile locale, si la parlamentare, cand PNL a facut un transfer de roluri cu PSD. Pe undeva , e justificabila intentia, in directa relationare cu opozitia politica ocupata actualmente:vine pe un substrat de partid scos de la guvernare, cu un fost prim ministru matrasit si mult prea putina reprezentare politica la nivel national.
Trecand peste substratul de natura politica, revenim la discursul antonescian. Prost structurat, prost directionat, proasta strategie de atac pusa in aplicare cu naturalete nejustificata si mult tupeu.
Insasi pozitia lui Antonescu, ca si plasare in piata politica, ii conferea din start un dezavantaj, peste care el a incercat sa treaca, apeland la lipsa de diplomatie si ..nesimtire discursiva nemotivata.
Discursul lui Antonescu nu a fost orientat nici catre partid, nici catre sine, nici catre votanti, ci catre opozanti. A fost un discurs al atacului si al negarii, care nu au facut decat sa ii fure din voturi si sa ii scada din simpatizanti, prin orientarea permanenta catre altii, si nu catre el.
Coerenta i-a lipsit, la fel ca si ideologiile politice, haotic exprimate si pueril puse in aplicare, in momente considerate cheie. Paradigme inexistente sau mai bine zis haotice, sintagme praf.
Josnic modul in care a apelat la stratageme de atac personale, implicand familia contracandidatilor ca si argumente de sustinere a cauzei discursive. Si anume, aceea de discreditare politica. Astfel, iconul lingvistic Basescu a fost asociat discursiv cu iconi tangentiali contextual:Elena Basescu, Udrea, Mircea Basescu.
In concluzie, intentia de a asocia imaginea lui Antonescu cu cea a unui combatant eficient, la nivel ideatic si ideologic a fost un mare fiasco, si , mai departe, de a-l transforma tot pe Antonescu in simbol ideatic pentr PNL, prin transfer, la fel de praf.
Nota cumulata per discurs:5, cu doua mentiuni:
1.Tariceanu ar fi fost mult mai bun
2. Circul iti poate aduce audienta, dar nu si credibilitate sau persuasiune

Marea confruntare.Analiza de discurs. Cazul Basescu

Cazul Basescu este unul aparte. Daca omul politic Geoana este unul atent construit prin discursuri si brainstorminguri de Gheorghiu Dej(scoala), omul politic Basescu este unul deja construit, cu o notorietate si valori proprii si de partid pompate in el. Din start, pozitia lui a fost una privilegiata, ca si presedinte deja ales (in mandatul 2004-2009). Experienta guvernarii, experienta jocurilor politice si a strategiilor de subminare si-au spus cuvantul odata in plus,oferindu-i lui Basescu oportunitatea de a ataca verbal si punctual partenerii de dialog, slab documentati pe realitati faptice, si nu de partid.
Mai mult, pentru a accentua, Basescu vine cu o notorietate in spate si cu un bagaj de imagine, ca si boost up sau suport pentru discursul lui. Este usor sa asimilezi o informatie si sa te identifici cu ea atunci cand informatia ti-e transmisa de un brand politic(aceeasi concluzie se aplica si pe cazul Mazare, de care aminteam in urma cu numai cateva zile). Naturaletea lui Basescu i-a conferit un avataj net. Deja vorbim de arhetipuri:cel al omului din popor(cu care se identifica toata lumea) si cel al justitiarului, care vrea ordine in tara, dupa propriile lui reguli de definiire si delimitare.
Drept pentru care, discursul lui Basescu nu a putut trece neobservat, pe baza bagajului de imagine pe care il are. Am vazut un om al extremelor, adaptat contextual, pe situatii punctuale(fie ele si ipotetice). Insa discursul lui Basescu a fost oscilant:cand a fost foarte maleabil, cand a fost vag, cand a fost de victimizare, cand a fost de hiper-incdredere si corectitudine.
Salturile discursive au putut fi insa observate cu usurinta, la fel ca si tonul usor ridicat in momentul atacurilor verbale.
Repet, avantajul lui Basescu a fost din start pozitia pe care o are ca om politic, adica faptul ca reprezinta institutia prezidentiala.
Abuzurile de zel si naturalete au dat bine pe anumite segmente. In altele insa, i-au daunat ca si coerenta si comprehensibilitate pe mesaj.
Discursul a fost bine structurat,poate si datorita abiitatilor deja dobandite de-a lungul unui mandat. Discursul a mizat pe omenie si pe calitatea de a fi uman intr-o scena unde omenia nu are mai niciodata loc:cea politica.
Adresabilitatea mesajului a fost universala, cel putin ca si intentie.Reprezentabilitatea sociala a lipsit insa ca si directie de actiune discursiva, mesajul lui Basescu fiind generalist, pe alocuri.
Nota cumulata pe discurs:8.5

Marea confruntare.Analiza de discurs. Cazul Geoana

Marea confruntare dintre principalii candidati la presedentie s-a intamplat. Au fost 3 ore de discursuri politice mai mult sau mai putin pertinente, dovezi de diplomatie, promisiuni si atacuri frontale pe care Basescu, Geoana si Antonescu nu au ezitat sa le arunce unii inspre altii in mod hulpav. Cel mai important, au fost trei ore neintrerupte de Vadim si de alti prezidentiabili cu intentii de obtinere a notorietatii politice si a vizibilitatii publice.
A fost o confruntare fair play in mare parte, in care Geoana si-a demonstrat diplomatia, Basescu si-a reintarit si accentuat pozitia de presedinte, iar Antonescu si-a demonstrat stangacia politica(cand numai ce fusese laudat pentru fluenta discursului. Marele circ pe care il astepta toata lumea a lipsit aproape cu desavarsire, poate si datoritata maturitatii politice de care au dat dovada Basescu si Geoana. Singurul candidat pregnant acustic a fost Antonescu, care si-a axat discursul pe un ton vadit ridicat si acuze aduse combatantilor.
Interesant a fost insa altceva la toata confruntarea asta: modul in care combatantii(si staffurile de campanie din spate) si-au construit discursul politic. Curat pe alocuri, impecabil prin parti esentiale si desantat la alte capitole, discursul a fost usor atipic pentru dezbaterile specifice de pe teren romanesc. Cazul Obama le-a servit mai mult ca sigur ca studiu de caz staffurilor de campanie, care s-au folosit de toate instrumentele discursive si non verbale pentru a aduce persuasiunea la cote inalte. Unora , le-a reusit. Pentru altii, a fost o incercare soldata cu un fiasco total la nivel de comprehensibilitate si coerenta discursiva.
Voi evita comparatiile legate de calitatea politica a combatantilor din platoul de la Palatul Parlamentului si ma voi rezuma cu gratie(si sper eu, pertinenta)la calitatea discursurilor celor 3 competitori.

CAZUL GEOANA

Geoana a jucat perfect rolul diplomatului. Pe undeva, Scoala Gheorghiu Dej a mentorului sau i-a adus cele mai mari avantaje intr-o confruntare verbala. Strategii de discurs i-au structurat atat de bine informatiile, incat discursul ar fi putut sa convinga si un anti-PSD-ist convins. Frazele coerente, argumentatia pertinenta, iar cuvintele cheie folosite in momentele vitale ale discursului. Totusi, un discurs mult prea elitist pentru masa socialista pe care o reprezinta. Insa asta nu scade cu nimic prestatia verbala. Cel mai important, Geoana si-a pastrat diplomatia si in momentul in care a afost atacat verbal de competitorii sai, mentinandu-si discursul in aceeasi zona de acuratete lingvistica si discursiva. Cel mai important, discursul sau a fost directionat catre competitori, intr-un gest politic de aparent altruism, astfel incat simpatia receptorului de mesaj sa fie directionata asupra lui instantaneu. Pe alocuri, discursul aduce cu cel al lui Obama,la investirea in functie. De apreciat este si faptul ca a preferat sa nu dea curs prea mult provocarilor verbale si a stat in banca lui rosie, cu zambetul pe buze si cifrele la indemana. In mare parte, discursul lui a fost orientat catre masele sociale, considerate a fi element cheie al partidului pe care il reprezinta. Folosirea cuvintelor tari, care conota certitudine, i-au adus un plus de siguranta si prestanta. In schimb, generalizarile au creat un blocaj de comunicare, care i-a atras si proteste verbale din partea competitorilor.
Speculatiile realitatii sociale, inregistrate la nivel de mental colectiv au fost exploatate si transpuse in discurs in mod :problema reformelor in invatamant, problema idolilor falsi, problema moralitatii decazute, probleme punctuale din sanatate, traduse pe alocuri , pentru masele tinta de votanti. Reprezentantivitatea sociala ce transpare din discurs este exhaustiva, fiind atinse ideatic domenii specifice de activitate:profesori, doctori, pensionari, ingineri, agricultori.
Gestica si mimica au fost in concordanta cu discursul, facilitand transmiterea mesajului si nuantand, odata in plus, siguranta pe care trebuie sa o aiba un presedinte ales.Un lucru insa i-a tradat aparenta incredere, iar tensiunea fizica s-a dus inspre asa zisele obiecte de transfer. In cazul lui, mainile au devenit acest obiect, emotiile devenind evidente prin insasi pozitia acestora:inclestate, cu degetele/palmele apasand una asupra celeilalte. Miscari ample si gesturi amenintatoare au fost folosite pentru a-i reconfirma pozitia, dar si pentru a castiga teren in fata naturaletii basesciene.
Foarte bine amplsat gestul de final de a acorda flori sotiilor celor doi contracandidati, din nou, in incercarea de a capta auditoriul si de a castiga simpatia alegatorului, printr-un transfer unilateral de simbol politic:trandafirii rosii.
Ca si nota finala, discursul lui Geoana si a strategilor lui cumuleaza nota 9.00.

Apelative dupa care ma topesc

Ma topesc dupa urmatoarele apelative: cap de rinocer, gras mic, falcutze, degetica, ticaloasa, dear deer, crangasha, cascheta, baietel. Astea sunt primele care imi vin in minte. Ma mai gandesc si la altele.
Ps: drepturile de autor apartin geniilor creatoare care le-au zamislit. Asta le face atat de speciale.

Sa-mi traiesti, Dragos!

Azi mi-am adus aminte ca a fost ziua lui Dragos. Sper ca si Dragos si-a adus aminte , la momentul potrivit, ca a fost ziua lui. SPre deosebire de el insa,delayul meu a fost cam de..doua saptamani, pana cand am facut fatza. Prin fatza trebuie sa se inteleaga figura socata si socanta, care e servita cu un apocaliptic: "iiiiihhhhhhh!!am uitat!", taman in timp ce explicai care e treaba cu strategia de PR pe una dintre campanii. Asta am facut si cand am realizat ca ziua lu` Dragos a fost cam acum 2 saptamani.Si eu nu l-am sunat, evident. Nu , nu i-am trimis nici SMS. Si nici nu i-am lasat scabrosul mesaj offline, pe mess.
Drept pentru care, spasita si cu capul plecat, ii zic acum lui Dragos: Sa`mi traiesti! Sunt sigura ca you can fill in the blanks, pentru ca tu stii cel mai bine ce iti doresti. Eu sunt cea cu acatistele la biserica, sa se indeplineasca! Pup si la multi ani cu...intarziere mare!Ma stii, doar.

Priviri peste pahare de vin

Mi-am reconsiderat ieri impresiile si am inceput sa il vad cu alti ochi. Poate si datorita paharului de White Russian pe care il sorbisem timp de o ora. Poate si datorita individului de la masa alaturata care starnise ceva emotii prin privirile lui insistente. Sau poate ca..fara legatura cu tot ceea ce se intamplase inainte.
I-am vazut zambetul si tinuta plina de incredere, pe care nu le cunoscusem pana acum. Intr-un fel, imi aducea aminte de cel care ma pacalise acum cateva luni sa mai raman la un eveniment, pentru ca avea surprize pentru mine. Insa asemanarea era prea mica. Pentru ca cel din fata mea era diferit. Era cum trebuia sa fie :plin de incredere si fermecator, savurand paharul de vin rosu si uitandu-se accidental la masa unde eram eu. I-am savurat zambetul si m-am lasat privita.

Pe fuga, haotic..despre haosul gruparilor

In dragoste si in razboi, totul este permis. Sau aproape totul. Insa invariabil totul asta duce spre moartea uneia dintre tabere. Nu neaparat fizica, ci abstracta, asociata cu moartea unei idei, undei pasiuni, unei convingeri. Invingatori si invinsi vor fi intotdeauna in lupta asta metaforica. Scrupulele lipsesc, pentru ca altfel nu ar mai exista provocarea razboiului. Regulile cad, interesele se grupeaza si se regrupeaza haotic, ca intr-un joc aberant. Cine ramane pe pozitii, e dobitoc. Cine isi divedeste maiestria in a fi maleabil, are sanse de reusita. Sau sanse de a deveni leader. Manipularea isi are si ea rostul ei. Cu cat convingi mai multi de maiestriile scabroase detinute, cu atat iti consolidezi pozitia.
Taberele se prind intr-o hora, din nou aberanta si dantuiesc pana la epuizare. Tot a spiritului.Ipocrizia se naste din dantuiala asta inhorita. Pentru ca si ea este una din marile provocari ale confruntarii.
Arta razboiului nu exista. A murit in momentul in care scrupulele s-au pierdut in cenusa phoenixiana. Si acolo au ramas.Pierdute, fara sanse sa renasca.

Pozele porno ale lui Tiberiu

Tiberiu obisnuieste sa isi faca multe poze porno. Nu e defect profesional, e exhibitionism. Numai ca la el, exhibitionismul se manifesta ciudat si capata valente de transformare. Azi, Tiberiu m-a amenintat cu poza lui porno personala. Mi-a zis ca daca nu o vreau eu, o pune el. Pe site, adica. Pe reporter virtual. Doar nu era sa il refuz. I-am cerut-o. Poza, zic. De curiozitate. Uite ce am gasit. Cica numa` Crin e de vina!

Franturi de tenii

Ea: Ai inviat, mah?
El: pe cine faci tu mort, mah?
Ea: Pe eul tau empiric, scroafa
El: Eventual, limfatic
Ea: Larva ordinara
El: Tenie ce esti, schimba intestinu`
Ea: Du-te dracu`!

NR: A se intelege ca cei in cauza sunt doi foarte buni prieteni, aflati in criza inspirationala. Se intampla oricarui geniu comunicator.In noptile de vineri seara, mai ales.

No names attached

Era o vreme cand scriam materiale usurele. Il aveam pe Bibi si pe pompierii lui, cu partidele de "folbal" din fata blocului. Il aveam pe Vomel, care ridica semne de intrebare si intruchipa tot ce e mai rau si mai urat in rasa umana. Mai era si Ciuppy(cu varianta Evil Ciuppy ciuppy)Le aveam pe Biba si Stiucvitz, care ma inspirau, ca personaje inventate. Apoi a venit Puh, intr-un exces de zel de-al lui Pavel. Cu tot cu "pisi" dupa el si organele ulterioare, pentru ca..deh!. cuvintele pisicesti imi jigneau integritatea feminina. Dupa care au venit organele. Direct. Neanuntate. Mi-au penetrat limba si creierul. Vreme de cateva posturi, P.U.L.A. a devenit element central, in jurul carora fantasmau generalist actiuni ale tagmei feminine. Dupa care, au venit abstractizarile de tipul EL: a fost sufletul pereche(pe care inca il mai aud cum urla isteric in urechile mele), a fost barbatul-prieten(ce ulterior a devenit amant), a fost barbatul-dement(care continua sa ma faca sa zambesc).
Acum, am doar complexitati:complexitati de politica, complexitati sentimentale, complexitati existentiale. Complexitati fara complexe. Doar stari de fapt aduse in ultimul hal de abstractizare.Acum am sinele introspect, barbatul galant, puslamaua, extremistul, pupezele, cinicul,depresiva, fericita, puternica, samd.Unde dracu` mi`au disparut numele?

Razboiul rosh-portocaliilor la Constanta

Portocalele s-au suparat pe rosii si le-au dat in judecata. Nu in gradina edenica, ci in mahalaua constanteana. Deloc abstracta, chiar. Totul a pornit de la faptul ca pesedeii se pricep mai bine intr-ale anticampaniei decat pedeleii. Chiar si asa murdara cum e, campania e foarte bine pusa la punct. Lucru care nu poate decat sa racaie partizanii unui actual viitor posibil presedinte.Cum, necum, ei au dat in judecata pesedii, catraniti ca ..vezi, doamne, campanie murdara!!!
Sa fim seriosi! Nu stiu cat de murdara este campania, dar cu siguranta este agresiva!Insa dupa atatea runde politice, cred ca PDL ar fi trebuit sa intuiasca miscarile adversarilor rosii. De contrat, nu aveau cum sa le contreze, dar lista de variabile trebuia sa ia in calcul si o asemenea campanie. De fapt, cred ca cei de la PDL au fost prinsi pe picior gresit si au realizat ca slabiciunea lor a fost biciuita si calcata in picioare prin cele N panouri in care Radu Mazare se erijeaza in Dumnezeul politic si social al urbei, dumnezeu care, mai presus de toate, da in olimpianul Basescu prin mesajul agresiv pe care il aduce in fata: "Boc=Guvern=Basescu. Voi mai vreti?Eu, nu!".
Personal, dincolo de racaielile politice, vad campania PSD ca fiind foarte bine orientata catre public(sociologic vorbind, ca analiza de impact), ca si manipulare. Strategii au speculat foarte bine niste idei generaliste ale mentalului colectiv, idei care au fost puse in mesaje acide si cinice. Toate indreptate impotriva unei guvernari general intelese ca fiind de "criza". Prin asta, PSD s-a apropiat din nou de publicul lor tinta, folosindu-se de sparturi in patura adversarilor. Asta e strategia de joc ce da roade de fiecare data. Pentru ca la capitolul organizare, PSD sta foarte bine, comparativ cu adversarii.
Revenind la anticampania prin panouri(care intuiesc ca se desfasoara la nivel national), rolul lui Mazare este foarte bine orientat..si el. O ducem putin in zona ed advertising, unde famous person testimonials au rolul de a conduce consumatorul catre un mesaj atent ticluit. Personajul are credibilitate, o doza de victimizare, si cel mai important, are autoritatea necesara pentru a lansa opinii acide, pentru ca asa a fost construit si mediatizat. Brandul Mazare dicteaza, poporul il urmeaza! Sau daca nu tot poporul, atunci cu siguranta o parte din el.
Cromatic, grafica se foloseste de culoarea portocalie doar pentru a realiza antiteza cu cea rosie. Apartenenta mesajelor este asumata, sigla PDL nu este folosita. Asa ca PSD este acoperit, odata in plus. Bine gandit, as spune.Da..murdar si agresiv, dar ca impact este imens! Iar feedbackul este aproape instantaneu!
Si cand te gandesti ca totul a pornit de la sloganul electoral al lui Base: "In Constanta, votam cu Basescu, pentru ca e de-al nostru!" Nah, cum sa nu te supere, ca primar psd-ist, un slogan ca asta?

Cand dildo`ul e element de declansare a iluminarii

Despre Felicien Rops am auzit fugitiv, in discutiile legate de stiinte alternative si ocultism. Caricaturist la origine, Rops si-a dezvoltat abilitatile si mintea bolnava, creand ilustratie pentru Fleurs du Mal, ale lui Beaudelaire. Considerata profund pornografica, versiunea a fost interzisa in Franta acelor ani, mult prea avangardista pentru materialismul exagerbat al francezilor.
Dincolo de pornografie, Rops a fost un pionier al vremurilor sale, iar creatia atipica a atras atentia si continua sa atraga atentia. Pentru neofiti, Rops trateaza, ca si tematica, exaltarea sexuala si epuizarea sexuala, ca si metode de atingere a unei constiinte alterate si regasire a interiorului, a sufletului. Radeti cat vreti, asa am ras si eu cand am vazut ca dildo-ul se practica inca de prin 1800. ASta nu inseamna ca oricine isi baga un dildo va avea revelatii si va sta deasupra tuturor. E absurd!
Ca idee insa, opera lui Rops declanseaza the triggers din mintea animalica si primordiala a oricarui individ, reducandu-l la esenta sa nu de animal social rousseauist/aristotelist, ci se animal neingradit de constrangeri sociale. De altfel, in picturile lui, tematica animala este pregnanta, laolalta cu simbolistici abstracte si oculte, pe care ochiul neformat nu le distinge.
In concluzie, merita putin cercetat. Atat el, cat si El Greco, un alt mistic si practicant ocultist, doritor de atingere a iluminarii.

Nu le mai puneti pe repeat!

Angoasele si comenzile politice curg garla pana pe 22 nov. Si dupa. Dar acum au teren sa se manifeste si sa fermenteze, poluand cu nitrati mintea obosita a romanului. Atat pe terenul lor de joaca..dar si la moguli, ca deh!..atunci cand platesti cu 500 euro minutul electoral, parca e pacat sa nu fi lasat sa vorbesti ce vrei:referendum, referendum, criza, porcina, lipsa fonduri, referendum, prezidentiale,vadim, basescu, basescu, antonescu, porcina, greva, guvern de criza,macovei, stanescu, negoita, negoita, basescu.Eu zic sa dai pe Cartoon Network.Si acolo toti se distreaza, dar nu pe banii tai.

Trendul mastilor anti-porcine

Sub egida "tot ce e importat e bun", ai nostri au descoperit recent ca mai au o pasiune:in afara de circ, scandal si telenovele. Aceea ce a creea trenduri porcine(sau porcoase, depinde de caz), asa cum au vazut ei la fartatii americani:lipesc mastile pe gura si ies la plimbare cu ele, ca si cum ar fi bunul lor cel mai de pret. Panica e mare, mortalitatea nu chiar la fel, dar recupereaza teren. Pandemia se dezvolta(sau asa ne mint ai` de sus), in timp ce noi stam ca puii cu ciocurile lipite de masti, de parca nu am respira acelasi aer ca ceilalti. Nu nimic rau in a-ti proteja viata, dar simplul fapt ca se creeaza trenduri si profituri pe lucruri spinoase, ma face sa ma gandesc cam cat de (i)real e zaharelul pe care noi il ingurgitam sub forma de virus porcesc.
Pamplezirul apartenentei la comunitatea celor cu masti este alta mancare de peste. Sau porc. Cum preferati. DAca intrebi 90% dintre cei care poarta masti prin Bucuresti de ce poarta masca anti-porcina, cu siguranta iti vor da un raspuns evaziv. Dar se poate sa ai surpriza sa iti spuna : "pentru ca e cool!Pentru ca e rupere!" Iar in ultimul caz, producatorul si-a atns scopul de manipulare. Cati manipulati din astia or fi in Romania?

E normal.

Neg evidentul. Pana la urma, e normal. AM nevoie de confirmari. Pana la urma, e normal. Sondez si introspectez pana obosesc. Pana la urma, e normal. FAc alegeri de kkt. Pana la urma, e normal. Ma complac in realitati construite de altii. E normal? Uit ca traiesc. E normal? Uit de mine. Mai este normal?Invat sa cad. REfuz sa ma ridic. E usor sa te complaci. Normalitatea oboseste si creeaza angoase. Creeaza-ti mecanismul defensiv, pentru ca normalitatea fute cel mai tare.

De cacat

Asocierea cu un grup de interese e de cacat. Si mai de cacat e and servesti grupul de interese mocca, pentru ca tu crezi intr`o cauza. Asta in timp ce altii sunt platiti pe bani grei sa creada in aceeasi cauza. Unii o numesc prostie. Eu, in eufemismul meu, o numesc a lupta pentru o cauza care nu e a ta, dar in care..paradoxal..crezi. Tot de cacat e, oricum ai lua`o. Iar lovitura te fute fix in moalele capului, astfel incat atunci incerci sa iti coordonezi miscarile inspre mobilizare, realizezi ca tot organismul ti-e futut. Si nici macar nu ti-a placut. Interesele separa. Criza uneste interesele si forteaza maini si capete sa se complaca. Dezbinarea apare cand contextul managerial al intereselor se modifica. Mai nasol e ca se aplica lugubra clauza de confidentialitate pe prietenie. Eticheta devine permanenta cand grupurile diferite de interese, dar unite in prietenie, se intalnesc la masa discutiilor. Atunci, insider-ul este futut, iar outsider-ul, stantat ca o vita. De manageriat si colectiv. Epoca uniformizarii si corporatizarii ne mananca si bruma de umanitate care ne mai colcaie prin sufletul mancat de molii. Si pana la urma, ce plm e si cu sufletul asta? La ce ai atata nevoie de el, daca te mecanizezi ca un robot nenorocit? Sa gandesti nu ai voie, sa simti nu iti este permis, sa plangi este interzis. Asa devenim o natie de frustrati, care nu ajung sa isi cunoasca niciodata adevarata valoare. Pentru ca si asta e tabu. Iar acum vin eu si intreb : de ce mama dracului mai traim? Sa complotam si sa mancam de cur? La asta ne-am redus complexitatea cognitiva? Altceva mai stim sa facem?

Insights

Racaind prin tenebrele sufletului meu, incep sa gasesc explicatii pentru stari de fapt in care ma complac sau mai bine zis, ma zbat. Puse pe hartie, nu par atat de dramatice. Si nici fara solutii. Dar e putin bizar sa iti analizezi si despici in patru starile de fapt, incercand sa depersonalizezi relatia cu tine. Ce`i drept, descoperi ca dorinta de comunicare isi are originile intr`un deficit, nehotararea ti se trage si ea din origini, iar nelinistea este un cumul de factori pe care l-ai lasat necontrolat cam mult timp. Iar acum iti face belele. Asta pentru le-ai lasat sa isi faca de cap. CAt despre furie, e in subsidiar si te macina la fel de mult, alimentandu`ti angoasele. Solutia e clarificarea. A dracului de grea, dar nu imposibila.Introspectia e inceputa.

Surorile `N cur!

Cand zici `N Cur , nu te poti gandi la lucruri serioase. Poate doar la lucruri murdare, dar nicidecum serioase. Treaba cu surorile ` N cur este relativ noua. Asa ca nu pot sa incep povestioara mea cu "a fost odata". Nu merge. E de actualitate. Drept pentru care, o sa incep cu: "Se face ca":
Erau 5 dudui, una mai nesanatoasa ca alta. Toate pledau ca fiind normale. Pana ieri, cand ...gandul fratiei le-a fulgerat creierul obosit de fumul de tigara. Poate de aici si inspiratia care le-a pacanit neuronii. Sau poate ca nu. Important este ca duduile s-au asezat la claca,pardon!..brainstorming, pentru ca nu stiau inca ce nume sa poarte fratia lor. S-au uitat la masa, s-au uitat la tigara, tzatze, buze..pana cand au ajuns la ceva interesant, de la a carui denumire ar fi putut sa creeze o fratie:cur! Toate il aveau, toate il foloseau si se mandreau cu el!
`N cur! au decis sa numeasca fratia ce avea sa le acopere sezuturile batatorite de canapele si scaune. Razand, duduile si-au dat si prenume: Palma-n cur, Pana-n Cur, Arsa`n Cur, Pai in Cur si Neagra`n Cur, pentru a`si pune amprenta pe ce e al lor. Tot razand,au zis ca nimeni nu va afla de fratia lor dosista. Asta pana cand Ramona a scris despre ea. Cu toate ca e membru activ al fratiei. Care? VA las sa ghiciti!

I love the 90`s!...and my friends

Foarte tare senzatia sa vezi prieteni vechi cu prieteni noi la aceeasi masa. Si toata treaba sa se intample in Shade, la un party Radio 21, I Love the 90`s. Misto treaba, as spune eu, intr`un limbaj cat se poate de colocvial. Cu un Stanciu la fel de agitat, cu o Sarmi la fel de calma(aparent), cu un Pavel care astepta sa fie injurat si cu o Alexandra care picase la eveniment fara sa stie prea multe despre el(nu despre Pavel, despre eveniment..evident!).
"Si ati iesit la agatat, a?", intreaba Stanciu, in timp ce eu ma chinuiam sa aud vibe`urile 90`s de pe fundal. Ce`i drept, usor timorata, ca maieul o luase la vale, iar vesta funky`sta nu acoperea foarte multe. Decat rusinea unui maieu prea larg, poate..dar numai partial.
Am vorbit, am ras, am urlat, am observat ce misca pe langa noi si ne-am socializat pana la epuizare. Muzica tare, oameni misto, nebunie curata pe cm2! Adica, exact genul de loc unde imi place sa fiu. La cat mai multe, stimabili 21`isti!

Resuscitarea spiritului

Spiritul imi murise. Sufocat de atat prostie.Sufocat de indolenta si ignoranta.Sufocat de afonia monotoniei. Am reusit sa il resuscitez insa, chiar pe masa de operatie. Am folosit ceea ce orice chirurg inchipuit trebuie sa foloseasca pe cord deschis:dulceata unei note, mireasma unei octave si alinarea unui acord perfect. Le gasesti pe toate in jazz sau in muzica...ce se canta cu....sufletul. E remediul subit si deloc subtil pentru moartea clinica a artei in interirul unui pagan cu iz umanoid. Frank Sinatra, Lara Fabian, Edith Piaf, Garou, Serge Lama, Bennie Goodman, Miller. Ei sunt medicamentele unui suflet oropsit si prins in chingile acute ale postmodernismului uzual.Acum, m-am vindecat.

Cafeaua amintirilor placute

Mirosul de cafea ma ravaseste. E ceva atat de cunoscut in el, incat nu imi pot dezlipi narile de ibricul care imprastie aroma orientala in toata bucataria. E 9 dimineata si sunt singura intr-o bucatarie care nu imi apartine. Nu sunt confuza insa, ochii imi sunt doar apasati de nesomn, asa ca gasesc cu greu cele doua cesti care trebuie sa primeasca in ele lichidul ciocolatiu aromat.Lipseste doar zaharul, pe care nu il pun inca, pentru ca nu stiu cum ii place. Pot insa sa jur ca l-am auzit spunand ceva de asta inainte sa urce.Apuc cana imensa si albastra cu ambele maini. Fierbinteala cafelei trece prin ceramica cestii si imi impunge epiderma. Nu ii dau drumul insa, pentru ca aroma e coplesitoare. Imi astupa simturile si ma rupe de realitatea cetoasa a unei dimineti de noiembrie. Gandurile imi fug prin minte, sinapsele se pun in miscare, cuvintele dau navala asupra limbii amortite. Nu ma pot mobiliza inca. Sunt prea multe ganduri aiuristice care se bat pentru suprematie. Poate aroma cafelei le va pune in ordine. Sorb cu nesat o prima gura. "Ce buna ar fi o tigara!", imi soptesc mie insami, insperanta ca asa voi declansa telechinezii.Gandurile inca roiesc si se alearga unul pe altul, intr-un genocid cumplit. Supravietuiesc doar gandurile aberante, cele rationale au incetat sa functioneze: bani, job, planificare, strategii, ganduri de mutat, vizite de curtoazie pe dupa-amiaza, sunat prieteni, networking. Simt cum angoasa imi strange gatul oparit de cafea. Fixez vizual ceasca, pentru a-mi focaliza gandurile si elucubratiile matinale. Nu reusesc sa ma concentrez si renunt dupa numai un minut. Mut ceasca pe masa si in spatele ei il observ pe el, cu un zambet sincer, fixandu-mi privirea. Soarbe din ceasca de cafea fierbinte si imi zambeste din nou, de la distanta unui scaun. Imi spune ca ii place cum arat dimineata. Brusc, realizez cat de stupida imi e constructia umana, pe care am lasat-o sa se umple de angoasele diminetii inutil. Am uitat ca noaptea mea a fost frumoasa. Asa sunt eu, lucrurile frumoase le uit cel mai repede.

Funnycatwalk!

Nebunia lui 25

Doua luni pana la 25. As in ani. Nu stiu daca e de bine sau de rau. Eu am intrat in panica. Prietenii rad de mine si spun ca daca la 25 intru in panica, inseamna ca pe la 30 cu siguranta voi incepe sa imi scurtez venele. Dar in fond, eu sunt panicata din nastere, asa ca problema nu este chiar atat de mare. Panica vine probabil din faptul ca am avut pe desfasuratorul 2009 zeci de puncte, din care am bifat probabil pe undeva pe la jumatate. Iar satisfactia de a fi bifat jumatate nu se poate compara cu satisfactia intregului. Deh, perfectionista!O sa imi treaca pana la 30. Sau o sa se accentueze nebunia perfectionismului. Ramen de vazut. Pana una alta, ma asteapta un 25, cifra rotunda si magnifica. Putin mai speciala ca 24, ca doar vorba aia, e cu una bucata an in plus!Important e sa imi am nebunii aproape. Cu restul, ma descurc eu.

Cantecul de marti:Angel on my shoulders

Ajunge cu atata saizeceala!

Industria muzicala nationala si nationala a picat in panta stereotipiilor groaznice. Avem extremele patternizate deja: curentul 60`s si varianta futurista. Cele doua au creat isterii in masa in construirea imaginii pentru starlete, nu porno de data aceasta. Nimeni nu mai iese din stereotipiile 60`s si future wave-sound-look, de parca originalitatea ar fi fost brusc inghitita de un morman de extremism si clasicism vestimentar. Am vazut la rochii ample, usor deasupra gleznei, cu corset si floare in par, outfituri Grease si rochite Bond-girl, de mi-au anesteziat vazul. Ultima descoperire e Paloma Faith, care le imbina cum poate. Nu atat ea, cat echipa din spatele ei: rochitele sunt de acolo(adica de prin 60), machiajul de pe acolo, coafura tot de acolo, iar floarea din par asisderea. Lookul e atat de bine construit..pardon..copiat, incat ma simt ca intr-un musical, in care il astept pe TRavolta sa apara topaind cu pantofiori negri si sosetele albe. Bineinteles, si pantaloni. Obsesia pentru saisecisti a atins deja paroxismul, iar eu declar ca deja nu mai pot.
De partea cealalta, se afla gagaistele si rihannistele, care nu stiu ce fiare sa mai puna pe ele pentru a face un matchy-match cu dantela aruncata pe fata. Oricat de originale le-ati crede, stilul lor este tot un mix and match (eufemism pentru copie) al imaginii unor saisecisti. Asa ca...declar cu mana pe..retina, ca atata saizeceala face rau la retina. Sa ne clatim ochii cu ceva douazecist. O Ginger si un Fred, poate?

Infierati cu mocangeala

Mocangeala de campanie e cumplita, de fiecare data. Nu pentru cei care nu realizeaza ca se injosesc, ci pentru cel care intelege ca ei se injosesc pentru ca asa le place sa se injoseasca:asteptand la cozi, imbulzindu-se la pachete, cautand premii si lucruri moca in orice eveniment, orice actiune.
Mai nou, am auzit una tare, care ar vrea sa justifice mocangeala: "Domnisoara, dati`mi si mie 2 sticle de suc, ca sunt si eu batran!Una pentru mine, una pentru sotie. Ce, ea nu merita? Hai, ca mai aveti!" Am auzit asta de la doi batranei deloc ologiti, bine ingrijiti si pieptanati, care au ajuns sa foloseasca varsta drept paravan pentru a obtine mocangeli. Pe sticle de suc. Probabil..si pachete cu pui de la Avicola. Mi s-a intors stomacul pe dos in momentul in care am vazut si cum isi inghesuie mainile hulpave si rotunjoare pentru a pune mana pe niste nenorocite de sticle de 2 l, care ca si valoare nu duc mai mult de 5 lei. Doar pentru ca sunt batrani si ...merita. Probabil ca au inteles pe undeva gresit mesajul din reclama de la L`Oreal. "Pentru ca merit" asta a ajuns sa fie folosit in cele mai bizare combinatii cu putinta. A ajuns pana si scuza eterna si permanenta pentru actiunea de a recurge la mocangeala.SI nu, nu accept contra-replici de genul: in halul asta ne-a adus sistemul.Nu le accept, pentru ca nu cred in ele. Sa recunoastem: suntem o natie de mocangii si pomanagii, care nu stiu cum sa se invarta de o sapca gratis, de o sacosa gratis, de un biscuite gratis. Ne injosim atat de mult incat nu ne mai cersim salariile, ci ne vindem pe nimicuri. Chiar si promisiuni de campanie. Mana intinsa ne defineste si slefuieste brandul, pe care oricum nu l-am inregistrat la OSIM. Iar mocangeala e forma cea mai usoara de manipulare, in care majoritatea se complac. Suntem infierati cu mocangeala. Suntem mocangii.

Cand vorbesti de competite prost inteleasa

Mergand pe ideea "nu poti sa ii multumesti niciodata pe toti", primele acuze legate de ZIMN au inceput sa apara. Pentru cei care nu stiu ce e ZIMN, in traducere libera, ceea ce mi`a ocupat 2 luni de zile de munca mai mult sau mai putin asidua. Este inevitabil in cazul competitiilor sa se intample asta, pentru ca ideea de competitie nu este pe deplin inteleasa de toata lumea. Hell, nici macar eu nu sunt atat de sigura ca o interpretez la nivelul la care ar trebui s-o interpretez. Asa ca nu acuz pe cei care acuza, dar , pe pe alta parte, nu reusesc sa inteleg absurditatea prin care isi exprima frustrarile personale. Si zic asta pentru ca ma iau pe mine drept exemplu de fiecare data si imi da cu virgula, pentru ca mereu ajung la concluzia: dar ai mei nu au fost niciodata asa. Dar ai mei nu mi-au zis asta. E chestie de educatie , pana la urma si de credinte personale. Insa in momentul in care vezi ca cel care acuza isi duce atat de departe acuzele pe care le are, sistematizand scheme ingrate de joc, ajungi sa nu ii intelegi nemultumirea si sa te intrebi : daca la 14 ani porneste pe jocuri machiavelice, cum va ajunge la 30? Brusc, ii vezi evolutia si il conturezi ca fiind omul care intotdeauna razbate in viata pentru ca isi apara punctul de vedere cu atata inversunare, incat ai zice ca nici nu are nevoie de parteneri de dialog, pentru ca el este convins ca dreptatea e de partea lui. Intodeauna.
In fond, cred ca asta e doar partea ingrata a lucrului cu oamenii, pe care inca nu am asimilat`o pe deplin si care nu m-a adus in starea de neutratitate dorita. Incercam, incercam, pana cand eradicam orice simtamant. Poate asa o iesi ceva.