Ciclicitatea nu este o necunoscuta. Au contraire, cred ca este unul dintre cele mai intens disecate subiecte din ultima perioada. Fascinatia pentru ciclicitate este usor de explicat: conceptul este atat de aproape de perfectiune si normalitatea naturaletii, incat este aproape imposibil ca mintea umana sa-l perceapa in totalitatea semnificatiilor lui(din cauza zgomotului de fond). Dar ciclicitatea inseamna si repetitie, inseamna traseizare, inseamna cumul de elemente fixe in cotnexte diferite, care se combina de infinit de multe ori, pentru a genera aparenta de diferit.
Ultima semnificatie este perceputa mai greu de mintea umana, din simplu motiv ca setarile ei de functionalitate(ale mintii) nu prevad analogii si comparatii la scara universala(nu particularizata). Drept pentru care, infinitatea conceptului de "ciclic" ramane intotdeauna copilul mic si prost, batut de toti, la colt de strada. Explicatia este simpla: ceea ce nu putem intelege, aruncam intr-un con de umbra(eventual, trimitem si la dracu`).
Aruncarea intr-un con de umbra poate fi insa explicata. Ganditi-va ce ar insemna sa putem intelege acest concept al ciclicitatii. Ar insemna sa fim constienti ca totul este/devine previzibil, ca totul are acelasi inceput, aceeasi dezvoltare, acelasi sfarsi, ca nu exista accidental, ca liberul arbitru ramane o constanta in ceata, iar predestinarea divina este un concept inexistent.
In spatele lor, se afla ceva mult mai grandios: setea de a atinge a treptei superior ierarhice. Ea ucide, ea declanseaza schimbari, ea declanseaza conflicte, ea manipuleaza universal.
Cineva va avea mereu de castigat de pe urma ciclitatii, folosindu-se de papusi potrivite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.