Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

duminică, 28 noiembrie 2010

Acum inteleg

Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca locul meu nu este acolo. Nu acum, nu pentru moment, nu in viitorul apropiat. Odata ce am ridicat de pe umeri apasarea plecarii la Bucuresti, am rasuflat usurata. Ce-i drept, nici Constanta nu mi se potriveste, dar pentru moment, este ceea ce mi se potriveste mai bine.
Mi-am dat seama de asta in timp ce faceam dus, pentru ca revelatiile apar intotdeauna in momentele in care iti pui mintea si gandirea pe repaus: atatea incercari esuate, atatea dorinte de plecare in tromba, atatea noduri inghitite, atatea suspine in noapte, pentru a-mi da seama de un lucru pe care trebuia sa-l realizez de acum 2 ani: it`s not the time.
Pana la urma, totul tine de potrivire, de timing; mai exact, de timing tau si cel al dorintelor tale. La mine, dorintele nu au functionat, imi dau seama acum, pentru ca au fost nefondate si bazate pe mofturi sau obsesii de moment: iluzia unui job bun, iluzia unui anturaj cu posibilitati nelimitate, iluzia unei relatii. Pe toate le-am proiectat din interior spre exterior, in incercarea de a ma convinge ca mintea nu ma inseala si ca ochii vad aceleasi plasmuiri. Da, vedeau plasmuirile, problema este c anu le transformau in realitati. Pentru ca nu aveau un motiv pertinent la dispozitie pentru a face asta.
In plus, comparatia cu evolutia altora in mediul de acolo era cea care-mi macina nervii de fapt si ma determina sa spun de fiecare data: "da` de ce ala poate, mah..si eu nu??" Ei bine, pentru ca momentul "aluia" sosise. Al meu, nu.
Judecand limpede acum, imi dau seama ca nu am fost corecta: niciodata nu mi-am pus intrebarea si invers...dar prietenii de aici? Cu ei ce fac? Ei nu sunt tot ai mei?
Probabil ca pe undeva am fost orbita de dorinta mea prematura si nu am mai tinut cont de restul factorilor pe care trebuia sa ii iau in calcul odata cu propagarea obsesiva a dorintei mele.
Uite ca abia acum realizez asta, dupa ce s-au scurs mai bine de doi ani de la primele tentative de a pleca. Stii ce? Am invatat sa gandesc, sa experimentez, sa lucrez si sa ma comunic global.
Iar globalul nu inseamna Bucuresti. Nu acum.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.