"Tu crezi in suflete pereche?" m-a intrebat el in timp ce tragea pofticios din tigara intepatoare.
Era o dimineata ca oricare alta, in apartamentul lui de burlac convins, pe care incepuse sa il "cuminteasca" de ceva vreme incoace.
"Ce inseamna pentru tine suflete pereche?", il intreb zambind, in timp ce mai sorb o data din cafeaua matinala.
"Oameni predestinati, doua suflete complementare, doi care devin unul", imi raspunde gesticuland. Mereu face asa cand il prinde un subiect. Vrea sa spuna atat de multe lucruri si se ajuta de maini, pentru a inota in plaja semnificatiilor. Iar eu, ca o cutra batrana, fac de fiecare data pe proasta, sa il exasperez.
"Discutabil", ii raspund cu jumatate de gura si aproape apatic.
"Crezi ca poti da un raspuns mai...general decat atat? Si da, stiu ca nu are grad de comparatie" , inrteaba el, cu un rautacism copilaros pe fata.
"Nu stiu daca exista ele, ca pereche. Exista ca simpatie, se atrag, le leaga niste experiente comune, acumulate de-a lungul vietilor duse pana acum. Nu cred neaparat in imperecherea lor, in contopirea lor intr-un tot. Fiecare are experientele lui. Fiecare e unic in felul lui, dar faptul ca se atrag, se cauta, se intalnesc, nu se face prin coincidenta. Ca eu nu cred in ele, nu de alta", ii raspund hotarat.
"Dar prin ce? Si nu ma lua cu predestinarea, ca parca vad ca asta urmeaza sa zici", replica el plin de convingere.
"Pai daca asta e, pot sa zic eu altceva? Bine, nu o numi predestinare, numeste-o...vibratie simpatica. Doua suflete, ca suflete sunt, care vibreaza pe aceeasi frecventa . Odata ce vibreaza pe aceeasi frecventa, ajung sa se si recunoasca unul pe altul, pentru ca ii leaga ceva pe amandoi. Lucreaza cu aceleasi... unde. Nu e coincidenta, e o energie mai mare, care le faciliteaza niste contexte, le aduce mai aproape, le face sa interactioneze. Cum iti explici ca doua persoane, una care sta in State...si alta care sta in Mozambic pot ajunge sa se intalneasca, sa se indragosteasca si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti? ... ca daca asta este coincidenta, promit sa renunt in a mai face analize vreodata, in viata asta. Si sa ma transform in fata de casa" i-am completat eu inversunata, ferm convinsa ca jocul asta va duce catre finalul pe care il asteptam.
"Bine, acum daca stam sa ne gandim si cum ne-am cunoscut noi, atunci se poate explica si ceea ce zici tu", imi spuse mandrul, uitandu-se cu subinteles la mine.
"In viata asta sau in celelalte?", ii replic cu o vadita superioritate.
"Un drac! In asta, ca in celelalte am fost mai tot timpul beat. De unde si amnezia", imi zice, dandu-si ochii peste cap. Am ajuns sa ii cunosc atat de bine gesturile, incat nici nu mai este nevoie sa spuna ceva. Este atat de adorabil in razvratirea lui. Cred ca nici macar nu isi da seama de asta.
"Insinuezi cum ca am fi suflete pereche?", intreb pe sub sprancene.
"Nu, ca ai zis ca nu crezi in ele"
"Sunt simpatice, ma. Nu pereche. Cred in ele, dar nu daca se cheama perechi"
"Asta e logica tipic feminina. Dezbateti forma..si nu continutul"
"Eu cred ca tu vrei, de fapt, sa imi zici altceva"
"Cam da"
?!?!
(to be continued...)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.