Instalarea dispretului..studiu de caz

Nu il stiam...l-am cunoscut intamplator, printr-un prieten de-al lui. Cu el vorbisem doar de cateva ori, cand o tineam numai in misto`uri si glume sterile de continut. Nu imi placea ca persoana, ca fizic..si asociam imaginea lui cu una pe care mi s-a parut mie ca o vazusem..la un moment dat la tv. Credeam ca are alta culoare a ochilor, credeam ca arata altfel, ca vorbeste altfel..si de aia imi si permiteam sa vorbesc foarte lejer..nu reprezenta alt interes decat cel intelectual la momentul ala. Bine ar fi fost daca situatia ar fi ramas asa... Dar nu...ar fi fost prea simplu. Un mesaj offline a schimbat totul..Vin la Constanta.. in interes de serviciu...au fost singurele cuvinte scrise pe care le-am citit si care m-au facut sa ridic din spranceana-mi ingamfata! Soo...what? Mi-am zis si am inchis fereastra. Curiozitea mea insa spunea altceva..si degetele parca ma mancau in momentul in care a intrat on line...Era la munca...in emisie. Cum se poate sa nu imi fi dat seama? Simplu..la fel cum nu mi-m dat seama cand mi-a cerut numarul de telefon si eu i l`am dat. Nu s-a intamplat nimic in seara aia, fiecare a fost pe drumul lui si nimeni nu a sunat si nici macar nu a avut intentia e a suna. Din lene, din nepasare..cred ca putin din amandoua..The faith(a dracului soarta) avea sa ne-o traga, insa. Intr-o seara, intr-un club de pe plaja din Mamaia.Culmea, nu l-am vazut pe el, ci pe prietenul lui..cel cu care avusesem a fake fight cu numai o zi in urma, cand imi spusese ca nu am tupeu sa vin sa il trag de maneca(ce e drept, nici nu aveam cum..pentru ca maneca lui era la 3 capte distanta de capul meu). Tot ceea ce am auzit in seara aia de la Lungan a fost un racnet..gen Ramonikkaaaaaaaaaaaaaa! si o imbratisare prieteneasca...Dupa care au urmat doua injuraturi din partea mea..si un..ce punkeritza e ea, mah! de la el...Atat..Little did i know ca langa Lungan mai era cineva...cam mic de statura ce-i drept..dar era.M-am intors cu spatele, iar la 3 minute dupa...se baga cineva in fatamea si intreaba hotarat> Ramona? Salllutttt...sunt X. M-am uitat un pic confuza..pentru ca nu semana deloc cu cel pe care mi-l imagina eu. Era frumos, iar frumusetea lui venea dintr-un ceva...numai al lui. Toata lumea se agita in jurul meu si nu intelegeam de ce...Era cineva, da...dar pentru mine era doar ala care ma facea sa rad de fiecare data cand vb cu el si pe care imi venea sa il bat, cu tot cu infatuarea lui. Nu a fost dragoste la prima vedere, nu a fost dragoste, nu a fost nici sex macar...dar au fost doar 6 ore in care doi oameni normali si-au vorbit. DEspre tot: despre familie, despre prieteni,despre planuri de viitor, despre job...despre probleme..doi oameni care nu se stiau, dar care au gasit unu` intr`altul teren propice sa se confeseze. De la confesare...la apropiere fizica, pe sezlongul de la malul marii nu a fost mult...era starea de liniste pe care si eu..si X o doream, banuiesc. Nu a fost nimci pervers si ma miram cum pot sa stau atat de calma si atat de...cuminte. El imi impunea asta..Intr-un fel, cred ca m-a si domesticit. Trebuia insa sa plece...avea emisie a doua zi. La 6 dimineata, se urca in taxi sa plece inspre gara, uitandu`se fix in ochii mei si spunandu`mi la plecare: "Lumea imi zice ca sunt smecher! Tu ce zici?" Si a plecat..asa mi-l aduc aminte pe X..smecher, cu gura mare, si cu un tricou haios pe el. Nu ne-am mai vorbit...si am dezvoltat si o ura tampita unul impotriva celuilalt in momentul in care a ajuns in Bucuresti. Eu il luampeste picior in continuare si ii repetam ca s-a schimbat. Nu mai era acelasi misto online, nu mai erau aceleasi replici hilare, nu mai era acelasi X. Am inceput sa il dispretuiesc pentru faptul ca nu vorbeste, am inceput sa il dispretuiesc pentru tot ceea ce facea si spunea, dar l-am sunat de ziua lui. Era acelasi X...pe care il cunoscusem cu ceva saptamani in urma. Dupa, am picat din nou in faza de dispret..amandoi...un isteric si o paranoica...prietenul lui, Y a pus si mai mult foc pe paie cand a deschis ofensiva.."Un var de-al meu mixeaza in...vreau sa vii cu mine". Asta a fost sfarsitul...dar nu stiu sfarsitul la ce..cel mai sigur, sfarsitul unei situatii de comunicare. Punct.
Ps. Inca mai vorbesc cu el, in momentele in care imi reproseaza ca nu l-am sunat cand am ajuns in Bucuresti sau cand imi asculta emisiunile pe radio si imi da sfaturi de bine la telefon cu orele.
Cine e? Nici eu nu mai stiu.. O exista,pe undeva, prin Bucuresti, pierdut printre butoane, casti, microfoane si playlisturi...Sau NU. It`s just my imagination..either way...e studiul de caz pentru instalarea dispretului

Se poarta sa fii..bisexual

Mda... inca mai cred ca e doar un trend. Nu neg existenta si apartenenta unora la o minorita sexuala, dar cand vad copilite care nici macar nu stiu pe ce lume traiesc cum afirma sus si tare ca sunt..bisexuale, ma pufneste rasul. Nu din rautate, ci pur si simplu...e o reactie la naivitatea lor din dorinta lor de epatare. nu stiu de unde a pornit curentul asta...cand a pornit, pentru ca este un trend. E trendy flendy sa fii bisexual...sau sa afirmi ca esti, in magazin, pe net, acasa, la film, in club, oriunde poti sa iesi in evidenta si sa se vada lumea cat de ..bisexual esti. CErt este ca acum suntem in plina epoca a bisexualitatii, manifestate siexprimate fatis la fetite de 16 ani. Nici macar nu sunt asa convinsa ca stiu ce inseamna...sau doar au preluat cuvantul pentru ca suna..kul si il duc mai departe. M-a lovit flendiciunea bisexualitatii pe net..of course, un dealtfel..daca nu in spatiul tuturor libertatilor si fagaduintelor? Rasfoiam niste profile pe hi5 si ma loveste la un moment dat..Cutareasca, 16 ani...bisexuala...trec mai departe, zic..problema ei..nu ma intereseaza...cutareasca2, cu aceeasi frizura ca prima..tot bisexuala...de data asta..majora, 18 ani. Si tot asa, din aproape in aproape, cand mi-am dat seama ca o mare parte dintre profilele pe care eu m-am uitat era de adolescente bisexuale. Mi s-ar parea normal ca o bisexuala sa trateze ambele sexe in mod echitabil..numai ca ironia sortii a facut, din mica mea cercetare online`izata, sa fie cu totul altfel. Fetele nu prea sunt mai deloc...nici la prima pagina, nici la prieteni...Hmm..imi zic eu acum..ce fel de bisexualitate e asta in care sunt discriminate fetele? Una nuantata de o poza in care doua don`soare se pupa? Oooo....daa...ar fi o treaba si asta..totul e gandit la plesneala..de cateva adolescente care probabil nu gasesc nimic mai bun de facut. Ma gandesc acum ca bisexualitatea asta e legata strict de gradul de apropiere dintre femei...de faptul ca exista un anume tip de relatii care sunt foarte... sudate(de genul copilaresc..tinut de manuta pe strada sau mangaiat la toaleta pe cea mai dotata)...si de aici sa porneasca totul. Ar fi o idee..sa spui ca esti bisexual doar pentru ca iti plac fetele(in contextul, imi plac prietenele mele, pentru ca suntem foarte apropiate)...M-as face si eu bisexuala, ca vad ca e la mare cautare. Hm....Neahh!

Un invingator

Dupa mama, persoana care mi-a deschis prima data ochii este bunicul. Deda, asa ii mai zic eu, pentru ca asta e singurul cuvant in rusa care semnifica ceva pentru mine si a carui semnificatie o stiu. Da, am crescut intr-o familie de rusi amestecati cu bulgari, din partea tatalui, o familie cat de poate de normala, dar cu un trecut...zgomotos in spate. Asta am aflat de la mama , pentru ca deda nu mi-a spus niciodata. Discutiile noastre nu se legau niciodata despre cum a fost in inchisoare, cand l-au inchis comunistii, despre cum lucra alaturi de alti detinuti la cladirile raposatului. Eram prea mica sa inteleg asa ceva si cred ca, in bunatatea lui, vroia sa ma protejeze. DEspre familia lui nu stiam mare lucru, pentru ca babica(bunica) ma facuse sa imi fie teama de strabunica din partea lui deda. Aveam, cred, vreo 10 ani, si de fiecare data cand vedeam acel cap de dupa gard(ca aveam casele apropiate, care ma striga), fugeam in curte. Acum imi pare rau ca nu am ajuns sa o cunosc pe strabuna. Primul caz de manipulare, din viata mea... Poate si de aia nu prea eram apropiata de bunica si nici acum nu sunt: aveam discursuri diferite, desi ea era cea care ma impopotona sa ies in sat..sa zica vecinele ca i-a venit nepoata de la oras, ea era cea care ma dadea cu creionul rosu pe buze, pentru ca nu avea ruj, ea era cea care imi dadea povete prin clasa a 7-a despre cum se ducea ea cu militari. Deda nu era asa...deda era calm...si ma lua cu el peste tot. Era sef pe undeva pe la Periboina, si in fiecare vara cand veneam la ei, o lasam amandoi pe buni acasa si mergeam acolo, unde stateam cu saptamanile. Am crescut printre pescari, care din respect pentru deda, imi faceau toate poftele si ma duceau peste tot. Nu intelegeam eu ce se intampla,dar ma bucuram de toate drumurile catre plaja, de toate mesele si de toate vizitele pe la bazinele cu pesti, cand nu avea deda timp de mine. Prima oara cand am vazut o anghila...am urlat..il confundasem cu un sarpe..si nu intelegeam de ce toata lumea sta calma in jurul lui si nu face nimic. ASta mi-a fost o parte din copilarie. Drumul catre casa il faceam, inapoi, cu salupa...si opream pe langa mici insulite...sa vada ~zaicic~ cum creste menta salbatica aproape de apa. Uneori, mergeam si cu barcile, cu pescarii, pentru ca deda trebuia sa isi faca treaba: vedeam cum luau plasele cu pesti si puneau altele in loc, iar pestii inca se zbateau pentru supravietuire printre plasele pescaresti. Am si acum orare de scarile de lemn, rosii, spiralate, pe care le urcam uneori...cand ajungeam la baza...aveam impresia ca o sa ma duc printre despartiturile treptelor de fiecare data. Dar il aveam pe deda langa mine. DEda era cel care imi trimitea mereu felicitari si scrisori sa vada ce ii face "iepurasul". Cu el mergam peste tot..si la biserica, si la prieteni sau rude in vizita, unde mereu eram trasa de obraji sau pupata cu exces de saliva. Imi era groaza de momentele astea, dar le adoram, pentru ca deda era cu mine. In momentul in care am aflat ca a paralizat pe jumatate, in urma unui atac, toate imaginile astea mi-au trecut prin fata ochilor. Mi se pusese un nod in gat si simteam ca ma sufoc. Singurul lucru pe care puteam sa il spun mamei cand am aflat a fost un NU spus incontinuu. Era adevarat insa. Il stiam vesel, il stiam ca facea mistouri cu bunica, il stiam drept cel care ma cunostea cel mai bine dupa mama si care ma pupa de fiecare data cand ii spuneam ca am realizat ceva. Pe patul de spital insa, nu il vedeam pe el. Vedeam un om infrant de destin, dar care nu isi accepta soarta si ii e rusine de asta. Stia ca toata lumea l-a luat drept un invingator toata viata si se vedea ca i se rupe sufletul sa il vada o leguma. A plans mult cand m-a vazut, l-am luat in brate si mi-a rostit numele cu o disperare in voce pe care nu o mai auzisem niciodata. Fusese lovit. M-am blamat multa vreme dupa ca nu am stiut ce sa fac atunci, dar si-a revenit. A luptat mult pentru asta si a demonstrat tuturor ca e invingatorul pe care il stia toata lumea. Nu mai vorbim atat de mult, dar bunica imi spune ca intreaba zilnic de mine si plange de fiecare data. Mi se rupe sufletul numai la gandul ca el crede ca l-am uitat. Dar adevarul e ca il iubesc mai mult ca niciodata!!!

Sentimente de moment...

Urasc, iubesc, urasc...dar de cele mai multe ori mi se face dor. Dor de cei dragi, aflati departe, dor de prieteni pe care nu i-am mai vazut demult, dor de agitatie, dor de mine. De un singur lucru nu mi se face niciodata dor...de vechile mele isterii,care ma terminau nervos in fiecare moment. DE asta nu o sa imi fie dor niciodata. Acum o zi l-am vazut online pe un bun prieten, plecat de ceva vreme peste mari si tari, pe mare. Am avut o tresarire brusca si mi-am adus aminte cum era acum cateva luni, cand gasca mare de nebuni mici si mari se aduna in The Doors si punea tara la cale. Abia atunci am realizat cat de dor imi e de ei si de tampeniile care le faceam si care le spuneam, mai in gluma, mai in serios, pe canapelele din piele din The Doors. Nu credeam sa mi se faca dor, pentru ca ma stiam altfel, dar mi-am descoperit slabiciunea asta acum cateva zile. Atunci cand toate flashback`urile m-au navalit si nu mi-au dat pace. I-am cunoscut intr-un mod absolut idiot: pe Bogdan il stiam din vedere cam de vreo 2 ani, iar pe Alex il cunoscusem virtual, in momentul in care ne-am dat seama ca avem prieteni comuni. Nu a fost nimic premeditat, cu exceptia primei...reuniuni. Asta a fost inceputul...timid al prieteniei noastre. Bogdan era tartorul si inca mai este..iar toata gasca il lua ca punct de reper si de decizie in orice situatie. Cu toate astea, el era cel mai nebun si inca este...acolo, departe, in Brazilia unde isi plimba parul ala tzepos. Au urmat intalnirile in The Doors, pentru a suda... nebunii la un loc si misto`urile pe seama politiei. Deh..erau in superioritate numerica navigatorii..isi permiteau. Ciudat insa, niciodata nu m-au deranjat glumele cu Garcea..spuse de ei. Si acum zambesc cand ma gandesc la serile alea de chill out la unul dintre ei acasa, in care ne uitam la filme in prostie si atipeam pe canapele..Asta cand nu faceam misto de emisiunile Tv sau uni de altii. Stupid, ar zice unii...eu as zice...normal. Experimentul nostru de a ne duce intr`un pub de roakari convinsi mi-l aduc aminte si acum. Nici unul nu vroia sa ramana, dar cu totii s-au asezat la masa. Imi aduc aminte franturi de intalniri, de evenimente si party`uri, care imi smulg si acum un zambet in coltul gurii. Bourbon`ul era a treia casa, dupa the Doors si domiciliul din buletin. Acolo se incingeau spiritele de fiecare data: mai o bere, mai un Bacardi, mai un JD, pana cand Alex se veselea, se retragea intr`un colt si dansa cu masa plina de prietene pe care numai el le vedea. A fost kul...mi-e dor de vremurile alea...mi-e dor sa vad 7 vlajgani si o tanara domnisoara, jos, in fata blocului, cu flori in mana..sa imi ureze ~La multi ani.~ Lucrurile astea simple imi fac mai frumoasa dimineata. Nu mi-e dor numai de ei... mi-e dor de Sarmi, mi-e dor de discutiile pe care le aveam in fiecare zi, mi-e dor de indoctrinare culturala. Si mai imi e dor de ceva: de vremea cand habar nu aveam cu ce se mananca lumea asta si visam ca o sa ajung...odata candva..sa fiu cu idolul meu din copilarie. Mi-e dor de inocenta si ignoranta pe care le aratam ori de cate ori viata imi demostra ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Mi-e dor de zilele in care stateam in fata portii bunicilor si ma uitam la toti cei care treceau pe ulita aia prafuita prefacandu-ma ca citesc pe banca. Mi-e dor de serile de Craciun petrecute la tara, in care bunicii mei complotau sa ma faca sa cred ca MOs Craciun e ala care mi-a lasat cadoul la usa. De toate astea imi e dor...si cel mai mult, de zambettul lui ~deda~ si de hotararea lui. Mi-e dor de toate astea..dar numai o parte dintre ele o sa le primesc inapoi. Viata e nedreapta,iti fura violent mai tot...dar iti lasa totusi, in bestialitatea ei, doar amintirea unor clipe...sa te amageasca.

beavis and butthead intr`o dimineata torida de vara

Cand ma uitam la desenele alea absolut stupide acum cativa ani ... nu intelegeam isteria care s-a creat in jurul lor: glume de oameni retardati, rasete pe masura..nu imi imaginam ca un desen animat ma poate enerva in halul ala, la fel cum nu imi imaginam ca ma poate scoate din sarite atat de tare un om intr` o dimineatza caniculara de vara...om care se freaca de mine cu pletele lui eminesciene. Ingrozitor mod de a`ti incepe ziua..cu un semimutant care rade incontinuu..macar de avea de ce sa rada..dar 30 de minute, singurele lui dileme beavis`eniene au fost daca il tine geamu` de la microbuz. Pana si fratele lui de IQ Beavis putea sa puna intrebari mai inteligente de atat. Si cum nu era de ajuns ca auzeam intrebarile stupide ce ii ieseau pe gura, atat lui, cat si prietenului lui, la fel de pletos ca si el..si cu o tzakalie abjecta lasata in prelungirea fetei...la fel ca si rasul lor ingrozitor..m`am intors sa le vad si fetele..m`a mancat in zone absconse ale corpului..macar daca nu le vedeam..puteam sa zic ca pot sa mor linistita..daaar..nuuu...curiozitatea era mult prea mare..dar mult prea mare..si facand eu o intoarcere de 90 de grade stanga...le-am vazut chipurile de ingerasi veniti din iad...in toata aglomeratia aia din microbuz: tricouri lalai(nu ca as dezavua modul lor de viata...desi ei il criticau pe al altora cu voce tare), usor nespalati, cu parul usor nacalit, desi curgand in cascade pe umerii slabanogi..si colac peste pupaza..mai aveau si acea aducere de spate...atat de tipica celor carora le e lehamite sa traiasca. CAnd ma gandeam ca ziua mea s-a dus naibii...a trebuit unul dintre ei sa deschida gura...din nou...si sa spuna ca ei sunt `shafi` si isi permit mai orice..Ma uit putin mai la stanga si vad si de ce se laudau ei..doua pupezisoare stateau pe fostele lor locuri..Desi nu ii bagau in seama...ei se bagau in sufletul lor cu zambetele si rasetele lor cretine si emanand a prostie la fiecare cuvant..Eh..comedie!! Asta era scopul laudei lor..impresionarea..nu prea le`a mers..dar nu s-au prins...si au continuat sa imi ranjeasca in ureche pana la fostul meu liceu, in ideea ca pot parea intelectuali..Rasati, chiar! Cred ca o sa le fac o poza data viitoare..sau o sa ii filmez incognito..si ii pun pe youtube dupa..sa vada si altii ce intelectuali zac in sufletele ignorante ale unor constanteni

The agony of culture sau discurs despre ce inseamna valoare in Romania

Ce inseamna arta pentru romani?Nimic! Avem un sistem de filtrare al informatiilor dat dracului, in adevaratul sens al cuvantului. Ne belim ochii in televizor cand auzim de un vecin care si`a reglat conturile cu altu`, prin cutite si arme, cand vedem caroiajul de pe fata unei minore atunci cand spune cu teama in voce ca nenea ala mare i-a facut rau...dar cand vine vorba de arta...o dam dracului! In fond, de ce am avea nevoie de ea? Ca sufletele noastre oricum mor in ignoranta si violenta mediatizata, dar si in subiecte usurele, asa... ca de vara. Nu avem nevoie de cultura, pentru ca nici macar nu stim sa o apreciem la adevarata ei valoare. In schimb, imprumutam din cultura altora, pentru ca e mai shukara si parca mai kul decat a noastra. Pacat ca nu preluam si metode de apreciere a ei de la ceilalti, a caror cultura o proslavim. As putea sa dau si exemple, si le dau...pentru ca nu ma pot abtine. Avem valori, numai ca nimeni nu stie de existenta lor decat..postmortem..cand dintr`o stire de la tv..care pune accent pe sfarstiul dezastruos al valorii, si nu pe ceea ce a insemnat ea, ce a facut pentru a iesi din anonimat si din imensitatea de ignoranta a romanului. Adevaratele valori ajung valori post mortem. Eu intreb acum...cat de normal e sa se intample asta? Romania si romanii ne-au invatat ca este chiar foarte, pe scala lor de valori. Avem un Nemescu, trecut in nefiinta, despre a carui lucrari nimeni nu stia nimic pana sa moara, pentru ca nimeni nu s-a sinchisit de el. Deh..cultura o fi categorie de nisa, gustata numai de fostii nobili si provenitii din familii bune, cu studii la Paris si Sorbona. Nu ar trebui sa fie asa...DA` deloc...pentru ca am transformat toata chestia asta intr`o obisnuinta in care ne complacem...fara a face efectiv ceva. Cine este Cristi Nemescu..poate se intreaba unii!Dati un google pe net si o sa aflati..daca nu aflati ce a facut si ce a regizat, macar aflati cum a murit..ca in ordinea asta veti gasi informatiile acolo. Am vazut o parte din creatia lui..tot post mortem, cum e obisnuinta..si recunosc ca am ramas cu gura cascata la tot ceea ce inseamna concept idea, esenta, subtilitate, realism transpus pe o pelicula, montare, imbinare de cadre,joc actoricesc si maiestrie de dirijare. Asta la un om despre care nu stiam mai nimic, din simplul motiv ca nu a aparut la...stiri. SA fie o scuza? Nu stiu..se prea poate..ideea este ca odata cu acest caz m-am convins de rasturnara valorilor in pitoreasca Romanie. Acelasi lucru s-a intamplat si cu Lauras Stoica, Jana Gheorghiu si astea ar fi doar cateva dintre numele care si-au pus amprenta intr`un domeniu, de undeva din umbra, departe de lumina reflectoarelor. Si sa va mai zic o chestie...mai avem o manie..insasi faptul ca au trecut in nefiinta...ne fac sa ne reconsideram pentru moment statutul de ignorant..si sa le apreciem timp de cateva zile(!!!) doar opera..atata timp cat deschid editiile de ziar sau buletinele de stiri. Revenind la Cristi Nemescu, imi asum rolul de formator de opinii si gate keeper al informatiei..si dau cateva repede. Desi nu se rezuma numai la cateva tituluri, munca lui contine atat scurt metraje, cat si lung metraje. Pentru cei care nu au auzit, C BLock Story si Marilena de la P7 sunt doua dintre ele. Apoi urmeaza un California Dreamin`(unde imi aduc eu bine aminte ca atunci cand se filma totul, numai Armand Assante- unuk dintre actorii din rolul principal a fost mediatizat, ca si imagine), al carui final a fost lasat in...expectativa(la fel ca si Romania in primul razboi mondial), din simplul motiv ca filmarile nu au fost terminate. Am vazut trailerul si m-a convins..e o ideea cat de poate de..redundanta..cu rezonanta in constiinta fiecarui roman., dar atat de bine valorificata, in cat de gandesti cum de nu i-a trecut pana acum nimanui prin minte sa faca asa ceva. Venirea americanilor, it`s the concept idea, venire pe care romanii o tot asteapta de undeva de prin `40, venire asociata cu ideea de salvare din mana rusilor, astriecilor, comunismului. Una dintre replicile lui VAsilescu este monumentala- "Ati venit acum...mai bine mai tarziu decat niciodata". REflectati la asta cand veti merge la premiera filmului, pe 1 iunie. REflectati la ceea ce inseamna valori, la modul in care le selectam si la modul in care sunt aplicate la noi. REflectati la asta si ganditi`va ca...de parte de limelight, de lumina reflectoarelor, exita valori despre existenta carora nu stie nimeni si care ajung sa ocupe un loc intr`un flux de stiri doar atunci cand apun. QED

Judokanul Gicu

Cum recunosti un film de duzina de la o posta? Joaca Steven Seagal in el..De cate ori vad la opening credits numele lui, deja ma apuca suspinele si ma gandesc cu groaza ca o sa fiu sechestrata in fata TV`ului inca doua ore, din simplu motiv ca nu gasesc nimic altceva mai bun de facut sau de ...urmarit. Primele minute deja spun totu`..apare domnu` cu a sa codita de calut si perul lins pe spate intr`o freza jmechereasca si se uita in camera cu uitatura lui piezisa, incercand sa convinga parca pe toti ca el de fapt..e cel mai tare. Gicu...pentru ca de Gicu imi aduce aminte Seagal este, de fapt...eroul..pozitiv..ca numai ala pozitiv poate sa care pumni in halul ala in castingul filmului...erou care nu face nimic altceva tot filmul decat a se concentra pe descarcarile nervoase in capul celor care ii stau in cale. Replicile sunt de prisos, cu exceptia sunetelor de satisfactie pe care le scoate cand tabaceste fundul unuia. In rest, Gicu are o viata cat se poate de normala pentru un...erou, bineinteles. Bea apa plata cu lamaie..sau o bere la sarbatoare...si bauturi energizante, pentru motorasele din pumnii lui. Pe ici, pe colo, mai apare si o femeie prin viata lui, pe care o lasa cu ochii in soare, evident, pentru ca impartitul pumnilor este idealul lui de viata. Filmele cu Gicu(prin extensie, Gicu 1, Gicu 2..ca sunt mai multi membri ai aceleiasi familii)reprezinta, in fapt, un cult al americanului si o cultura a muteniei completate de bataie. Filme cat mai simple si cat mai usor de inteles, ca alea abstracte ii depasesc pe mogulii junk food`ului. Cum replicile depasesc 3 fraze..HOp! Taie din script, ca depaseste limita de cuvinte impusa. Nu`i bai...ca astea se redreseaza repede..bagi un pumn..tine cat trei cuvinte..Si bineinteles, sa nu il uitam pe fratele de cruce a lu Gicu`, Gicu` Mergatoru`(uakar, za big politzai), care isi imparte picioarele pe tot ecranu`, mai frumos ca fratele sau latzos Gicu`. In spagat, in cruce, in romburi si patratele, de iti joaca ochii in fata ecranului cand urmaresti traiectoria picioarelor lui. Ba mai mult..ai dracu` infractori nu vor sa cada, dom`le..si atunci cand o fac...o fac in zvacnituri si vibrratii corporale..de ti`e mai mare mila de pamantu` ala pe care cad...ca ii primeste asa..convulsionati. Bineinteles,treaba lu` Gicu` nu e terminata pana cand nu curge un firicel de sange(ceva mai deschis decat ala pe care il stie toata lumea), iar imaginea nu se muta cu o transfocare sau un gros plan pe mieluselul cazut la datorie. E si melodia..cum am putut sa uit de ea? Totul e pe fond muzical..ca daca ai da sonorul pe mute..ai zice ca urmaresti un lac al lebedelor in interpretare contemporana. Numai ca lebedele sunt de fapt cioroi, fara pic de gratie, dar agili in miscari si flexibili cum n`a pupat nici un balerin pana acum..Ehh..ce e si mai trist e ca toata mania asta cu judokanii a cam trecut ea asa, dar ...filmele continua sa se difuzeze inca, parca sa scoata ochii alora care nu il inghit deloc pe Gicu cu ipostazele lui de echilibristica si probe de forta repetate. Gicu trebuie reeducat..il aducem la anu` , il inscriem in clasa I si ii explicam ca legislatia nu mai permite sa iti rezolvi treaba cu forta, pumnii,picioarele..si ce mai ai tu in dotare..daca ai.

Aseara mi-ai luat inel...

Sau...ghid de casatorie pentru tinerele domnisoare abia trecute de 20 de ani, inca naive, dar cu dorinta apriga de a`si pune un fier pe deget. De fapt..nu! Ca idealul este..mai nobil decat atat..de a`si imparti toata viata lor cu cineva...cu acel cineva de care le leaga numai cateva luni de co`existenta. Si ne mai miram de ce creste rata divorturilor! Cum sa nu creasca, dom`le? Cand ne-au murit aspiratiile si totul se rezuma la a face copii si a sta acasa, intretinute? Peste tot unde intorc capul, aud acelasi lucru. Copilite abia scapate din liceu, care declara cu mana pe inima ca si`au gasit jumatatea si ca vor sa isi uneasca destinele. Poate ma invata si pe mine metodele prin care au realizat ele lucrul asta, pentru ca mie mi se pare imposibil sa cunosti o persoana dupa ceteva luni. Nu judec pe nimeni, spun doar c a mi se pare anormal ca intr`o era a tehnologiei si libertatii manifestate vadit..sa ai o reactie inversa decat cea normala sau uzuala..si practic sa te revolti impotriva sistemului printr`un gest ce se poate dovedi a`ti fi mai mult decat fatal. Ce e si mai rau, e ca toate prietenele mele ajung la aceasta drama existentiala. Persoane despre care credeam ca vor face pasul maritisului peste ani buni deja imi trimit invitatii la nunta, care mai de care in pliculete mai colorate si mai aurii. Ma apuca uneori deziluzia..ca simt ca am pierdut orice legatura cu cele din jurul meu, tocmai datorita aspectului astuia. Ele vor sa se marite cat mai repede, eu nu. Nu acum..de ce? Sa stau la parinti cu sotul si sa convietuim ca o mare familie mare> Numai gandul ca ai mei sunt in camera cealalta si ca ar putea sa asculte la usa ce facem noi ..imi taie elanul din prima. Vreau sa cred ca am ceva mai mult aminte decat atat si nu ma las purtata de val in panta casatoriei, doar din frica de a nu ramane fata mare sau ne`fieruita. Totusi, nu inteleg cum un copil de 19 ani are ambitii de genul asta(19 e inca mult) si cum rationeaza..ma intreb daca stie semnificatia unui act, de ce se complica inutil..cand nu are experienta necesara si cand nici macar nu poate spune ca stie ce e aia casatorie sau viata. Unele traiesc cu gandul asta pana pe la vreo 24..cand realizeaza ca e idealul vietii lor, asta si facutul de copii, spalatul, calcatul, facutul de mancare. Sa fie oare stil traditional versus modern? Sa fie diferenta de educatie? Nu stiu..ideea este ca in unele cazuri, aspiratiile astea se schimba de la o zi la alta..persoane care o zi negau ideea, iar a doua zi anuntau ca se casatoresc, ca nu mai suporta traiul cu parintii acasa.Explicatia poate fi foarte logica, daca o luam sistematic..avem un fast forward..o cultura si o civilizatie fast forward si reactiile pe care le impune ea. Cum o cultura fast fgorward nu asigura stabilitate si siguranta, efectul pe care il produce este exact cel opus, de refugiu in casatorie, asociata, ca si concept ideii de stabilitate. Lipsa de adaptare la galopul tehnologic declanseaza reactii care mai de care mai ciudate si mai inexplicabile..Cat de mult semnifica un inel pentru mine...?Sau un act? In nici un caz..nu e un ideal de viata..si in nici un caz, nu consider ca o casatorie reprezinta asigurarea ca cel de langa tine e al tau si numai al tau..Ar fi prea simplu

Si urlu tare...l-am gasit!

Nu am urlat niciodata atat de tare, cel putin nu atat de tare incat sa ma auda cei din jur... m-am limitat sa simt fiorii fericirii numai in propria`mi faptura, dintr`un egoism greu de definit.Asta si pentru ca influentele din exterior nu te ajuta niciodata cu nimic, decat sa strice totul, printr`un cuvant spus fie la repezeala, fie dintr`o atenta si malitioasa intentie de a te discredita in fata celuilalt. Nu am avut niciodata boala(caci asa se numeste in opinia mea) de a imi aduce pretendentii acasa, din simplul motiv ca nu am considerat necesar. Ai mei nu au cunoscut decat o mica parte din posibilii mei prieteni sau prieteni numai din poze si ceea ce le zicea eu laconic. Nici nu m-au convins sa fac altfel, pentru ca imi stiu toanele si capriciile. Nici macar prietenele, cu mici exceptii nu stiu exact cu cine am fost si cat am fost...de ce ne-am despartit, din aceeasi discretie si teama pe care o resimt de fiecare data. Sau o resimteam, cel putin..pentru ca acum rationez altfel, mult mai echilibrat si mai lipsit de actiunile de aruncare cu ... capul inainte(scuzati`mi cacofonia ). Niciodata nu am urlat cat m-au tinut plamanii..ca l-am gasit, chiar daca eram absolut convinsa ca asa e..din simplul motic ca se poate gasi cineva care, la final, sa imi reproseze gestul asta de moment in eventualitatea unei despartiri. Nu...nu si iara nu...dar asta poate si pentru ca nu am vrut sa strig in gura mare, poate pentru ca nu am gasit exact persoana care sa corespunda unor cerinte de moment sau unei stari de echilibru pe care o vroiam. Nu imi place sa fiu agitata...cel putin, nu in domeniul asta...imi place sa contrabalansez putin totul in viata mea..daca sunt agitata la munca, sa imi gasesc linistea in stransoarea unei imbratisari sau al unui sarut. La mine niciodata nu a fost asa...dar nici nu am de ce sa ma plang..pentru ca as risca sa fiu catalogata drept iporita. Scuza mea permanenta e... nepotrivire de caracter, asta si pentru ca nu imi place sa arat defectele fostilor mei prieteni..sunt ale lor si sa le stapaneasca cu placere in continuare. Si eu le am pe ale mele, si cu siguranta se gaseste cineva in fiecare zi care sa mi le contureze in cel mai grotesc mod cu putinta. Nu am gasit inca ce vreau..desi stiu sigur ce caut...nu mai imi bat capul, nu ma mai agit, pentru ca de cele mai multe ori, se gaseste cineva care sa imi demonstreze ca viata e frumoasa si merita sa speri in continuare la ceva mai bun. Foarte simpatic e modul in care folosesc persoanele din jurul meu ca barometru de masurare si apreciere al unui potential...uneori, ma si amuza gestul asta, pentru ca stiu deja reactiile. Totul porneste de la interesul fiecaruia..in functie de asta se da raspunsul mereu: o prietena poate sa imi spuna ca nu`i de mine(dar a doua zi pot sa bag mana in foc ca ii voi vedea impreuna), alta prietena poate sa imi spuna ca ne potrivim de minune(asta pentru ca stie ea ca prietenul lui e mai bun si deja a pus ochii pe el). Cei mai sinceri sunt prietenii-ei, nu ele. Dar si aici e discutabil. Cu toate astea, modul lor de a da un raspuns, just makes my day mai mereu..Parca si aud „Cine, mah, ala? Nu vezi ce freza are?” , „Bai, nu mai visa atat, ca stii ca nu te merita”..in unele cazuri, doar strigate de atentionare, ceva de gen..Heyy..dar eu ce am? Totul se petrece cam la nivelul asta, dar it`s fine by me..cum am spus, devine deja foarte amuzant cand stii reactiile fiecaruia, iar uneori ajung sa intreb aiurea de cineva doar pentru a`mi testa intuitia, sa vad daca raspunde cum am planuit eu in minte sau nu.
Asa ca...pentru toti cei care vreti sa ma vedeti maritata, mai fericita decat sunt, multumita cu mediocritatea si cu primul individ pe care mi-l scoate destinul in cale, multumita intr-o relatie plina de compromisuri, certuri si luari peste picior..think again!:) Fericirea , la mine, se manifesta in interior, ce vedeti on the outside e pura aparenta. I find joy in playing with ur minds and opinions and i enjoy it every time!

Next SMS, please!

Nu imi place sa scriu SMS-uri. Dintr-un motiv practic si foarte lesne de dedus..mi-e lene..si de fiecare data cand sunt pusa sa aleg intre a da un SMS si a suna..aleg cu cea mai mare placere a doua varianta..e mai practic si ma scuteste de injuraturile care le spun de fiecare data cand nu nimeresc tasta care trebuie sau..cand acel minunat T9 imi scoate peri albi. Nu intodeauna insa..pentru ca mai am parte de maratoane de SMS just for fun. Ore interminabile in care astepti cu sufletu` la gura cele cateva cuvinte care sunt scrise de undeva de departe. Oare s-o ridica raspunsul la nivelul asteptarilor tale? Oare cine cedeaza primul? Oare reusesti sa te joci cu mintea celuilalt? Si cel mai important..oare se prinde...si joaca la fel de "murdar" ca tine sau e doar curiozitatea dce il indeamna sa raspunda fiecarui mesaj care il primeste? Ieri am stat pana la ora 2 dimineata intr`un maraton de genul asta cu un prieten. A fost al naibii de amuzant, pentru ca totul a pornit de la ceva..si s-a ajuns la cu totul altceva. DAr nimanui nu parea sa ii pese, pentru ca tot continuam sa scriem...over and over again. Nu e prima oara cand fac o chestie de genul asta, pentru ca s-a mai intamplat....si tot cu aceeasi persoana care mi-a declarat franc..ca are o manie in a scrie SMS-uri, din simplul motiv ca ii solicita foarte mult atentia..Si asa a fost. Am intrat in joc, dar cine dupa regulile cui a jucat nu am aflat nici acum. O intrebare..un raspuns pe masura, casre lasa loc interpretarilor. O nota putin fortata, in incercarea de a vedea cine renunta..si cine zice pas prima data. Un raspuns temperat pe alocuri de doua cuvinte aruncate parca in doara..dar atat de importante ca mesaj. Asa am tinut`o doua ore, on and on, cu SMS`uri..Am scrasnit din dinti, pentru ca vroiam sa sun..dar as fi stricat cu siguranta tot farmecul jocului..asa ca mi-am potolit mancarimea si am consumat`o tastand mesaje scurte si la obiect si intrebari indiscrete. Nici cealalta parte nu a fost mai prejos..si cred ca asta m-a si facut sa continui..asa ca..data viitoare cand ma va ruga cineva sa dau un SMS,o sa ma mai gandesc si a doua oara inainte sa imi fac damblaua si sa sun. Depinde cat de mult imi starneste interesul!

Bai Y, ...de unde il stii pe X?

Ma invart intr`un cerc, intr`un cerc vicios. Am realizat eu asta azi, cand presimtirile sumbre de acum ceva timp mi se adeverisera..inca o data! Lumea in care traiesc..sau in care am ales sa traiesc, retelele de prieteni pe care mi le-am facut ajung sa se restranga..din imensa diversitate pe care o credea..la un singur mare grup..omogen..de interese si indivizi: X il stie pe Y, Y are niste afaceri de incheiat cu Z, lucrul pe care toti trei il au in comun, in afara de faptul ca se cunosc si ii unesc niste interese este..EU. De la o zi la alta, primesc tot felul dee vesti bomba, din care aflu cu stupoare..ca iar mi`am luat`o! Tocmai cand credeam si ziceam..ppff..uite..individu` asta...e altfel..dom`le...nu pot s ail pun laolata cu toata lumea..ca nu seamana cu nici unul din lista mea de prieteni, aflu cu stupoare ca e cel mai bun prieten al celui pe care il iau peste picior mai mereu. Sunt nebuna..am mania impartitului prietenilor pe grupuri de interes, oricat de mercantil ar suna asta: am prieteni de ocazie, simple cunostinte, cei de la care am ceva de obtinut, de la care am ceva de invatat..si viitori posibili. Asta sunt eu..e o manie, nu prea cred ca o sa imi treaca prea repede. Si daca tot sunt impartiti, concluzia logica ce rezulta de aici e ca nu imi place sa incurc grupurile sau sa ma trezesc inconjurata de 5 persoane din 5 grupuri diferite, din simplul motiv ca ar trebui sa am vreo 5 discursuri diferite> X ma stie serioasa, cu y vorbesc numai despre sex, iar in mod cert Z vrea si altceva de la mine. Cum sa nu te simti aiurea cand fiecare cunoaste pe fiecare si vorbeste despre o alta Ramona, oricat de subiective ar fi opiniile lor? Cea mai tare lovitura a fost acum 3 saptamani, cand am realizat ca vreo 6 dintre prietenii mei se cunosc intre ei..si chiar foarte bine! Lucru` care nu m-ar fi deranjat atat de tare, daca nu as fi aflat a doua zi de planurile mele de weekend..de la unu` dintr ei..desi eu fusesm sunata de prietenul lui. Stau si ma gandesc cat de mica e lumea asta..de eu imi aleg prietenii din acelasi mare grup..si descopar..pe zi ce trece...ca si alti cunoscuti sunt tot acelasi grup! Tragica turnura de situatie..ma intreb ce surpriza imi mai rezerva ziua de maine

Un rrom microbist...

Ora 9.30,intr`un mijloc de transport in comun in Constanta. Agitatie mare, imbulzeala, mirosuri care mai de care mai originale si mai... duhnitoare(cu toate astea, toate mijloacele de acces ale aerului in autobuze erau sigilitate..mereu se gaseste cate o duduie sa comenteze ca o trage curentu` sau ca o sa raceasca daca se deschide vreunu`)Pe banchetele din prima jumatate ale 40`ului, 3 indivizi: un nene care citeste ziarul si doi rromani cu priviri jucause, cu hainele ponosite si cu ceva zile in spate de cand nu au mai folosit apa si sapunul. Sunt de-ai nostri din Constanta, rromani turcizati, cu shalvari. Pe partea cealalta, jumatatea tanara a familiei minoritare: copiii si nepotii, cu aceeasi atitudine nonsalanta ca si a celor mai mari. Le observ cu atentie comportamentul, e un defect de-al meu..sa vaz cat de marginalizati sunt si care le este atitudinea. Nu observ nimic neobisnuit, doar tipare: discuta intre ei in rromani, sunt ganditori, se uita de jur imprejur la cei care nu sunt de aceeasi etnie cu ei. Pana cand, la un moment dat, zaresc in privirel batranelului rroman, shucar si cu ochii vii, o urma de interes...pupile mici si negre i se deplaseaza in ritm alert pe prima pagina a ziarului domnului din fata sa. Era ziar de sport. Nu stiu act d emulte intelegea sau daca se uita numai la poze, dar interesul era maxim. M-am uitat in continuare la el, sa vad ce se intampla. Cu si mai mult interes, si o usoara rusine in glas, il intreaba pe domnnul de langa el: "Nu va suparati, imi spuneti si mie, va rog frumos, cat a facut Dinamo aseara?" am ciulit mai bine urechile sa aud raspunsul, pe care batranelul il astepta de parca asta era rostul vietii lui. Raspunsul a venit foarte repede si...politicos: A fost egal...Vazand ca are in fata pe cineva ca el, adica microbist, shucarelul isi mai incearca o data norocul: Si a fost la televizor, nu? Dar Milan ce a facut, nu stiti? Stateam si ma uitam cu admiratie, atat la el, cat si la interlocutorul lui, dintr`un simplu motiv: au reusit sa depaseasca barierele intrerculturale si sa stabileasca un dialog. Incredibil! Chiar mai mult, cel aflat in minoritate a primit si un cadou...ziarul pe care il citea noul sau..amic de bancheta. Era atat de fericit ca a primit o bucata de hartie, ca nici nu mai conta daca stie sa citeasca sau nu. Ochii ii sclipeau pe prima pagina a ziarului, nu inainte de a zice "caritsoului" un "Va multumesc frumos!" din toata inima.
S-a dat de gol la sfarsit ca se uita numai pe poze, dar chiar nu mai conta, cu toate ca gasca de langa el il lua peste picior evident. Chicotelile si uitaturile piezise ale lor treceau bariera de limba si puteau fi interpretate de oricine. Dar omu` vroia sa se simta si el important si vroia sa afle ceva! Era pasionat. Incredibil cum o simpla intrebare poate rupe o caruta de prejudecati! Incredibil cum un simplu "multumesc" te poate face sa dai un bun personal, de care..ce-i drept, te poti lipsi...dar pe care il dai pentru ca cineva s-a interesat de ceea ce citeai tu acolo.

Ce se intampla cand ii dai unui om fericire...

Depinde de cat de avansata era starea lui de deprimare si deziluzie de dinainte..pentru ca exista o corespondenta logica intre ele..cu cat mai mare era deziluzia, cu atat mai mult risti sa devii nesuferit in fata altora, din simplul motiv ca l-ai apucat pe Dumnezeu de un picior(fara a sti ca de fapt, piciorul ala e detasabil si din lemn, asa ca se poate sa ramai in mana numai cu el, si nu cu toata fiinta..dumnezeiasca, vorba vine).
Brusc, ridicat la gradul de "fericit", ajungi sa te consideri un mecca al sfaturilor si povetelor de bine, ca numai tu stii prin cate ai trecut sa ajungi asa fericit. In fond, si departe de urechile lumii, nu ciripesti nimic despre faptul ca l-ai cunoscut pe net sau ca vecina aia de 80 de ani de la parter ti`a facut lipeala cu el. NU, a fost mana destinului si destinul a vrut ca voi doi sa fiti fericiti! Sure..poate ca asta aar fi si scuza mea...daca as fi superficiala sau naiva. In fine, nu toti se comporta la fel, pentru ca sunt cazuri si cazuri..pe unii chiar ii ador cand sunt fericiti, pentru ca fericirea asta le da calmul ala care imi place mie si se transmite. Nu, nu de categoria asta vorbesc, ca mine, ca tine, ca o mare parte din noi... ci de o minoritate(nu etnica, slava domnului. Aceea a ingratilor- numai tu stii cate lacrimi ti`au curs pe umar de la ei, pentru ca viata lor era o continua deziluzie, numai tu stii prin cate au trecut, numai tu stii ce au facut...etc..etc..etc..Dar, pank! dintr`o data..ajung fericiti- si incep sa dea sfaturile enervante ale unui om fericit, desi te cunosc foarte bine si stiu ca nu inghiti bullshituri de gen..Nu ai viata persoanal, asta e fraza de inceput, dupa care urmeaza un...inegalabil..eu nu te inteleg(desi ieri, la aceeasi ora, era la fel ca tine, in aceeasi situatie)..Dupa,urmeaza franchetea...cu asta te loveste... Eu, sincer(a) sa fiu, nu te inteleg...Si apoi..lovitura de gratie- nu ai si tu chef sa fii tinuta in brate? Nu ai si tu chef sa te alinte cineva? Mereu munca si iar munca! DAr mai las`o dracului de munca! Bunn..inghitind in sec, treci peste asta, inventand in minte scenarii care mai de care mai macabre si indraznete pentru tortura...urmeaza dovada de bunatate...Uite, prietenul meu....are un prieten, care e singur..Nu ai vrea sa..? De obicei, nu ajung pana in punctul asta cu discutia, pentru ca tai repede elanul prea fericit al interlocutorulu, cu un ..nu ma intereseaza...dar fraza asta e piatra de mormant..Deja in momentul asta...pupilele mi se dilata, spranceana se ridica involuntar, iar vena din mijlocul fruntii se umfla(bine ca numai ea)!Cu foarte mult calm si diplomatie trimit la origini fericitul de langa mine, in gand..si ii zic...de data asta cu voce tare-fiecare cu prioritatile lui!(si in gand- sa dea dracu` sa vii sa plangi pe umaru` meu cand te certi cu el) Ridic spranceana din nou si il las cu ochii in soare. ZIlele urmatoare nu raspund la telefon deloc, pe mess dau offline, iar la munca sunt not available. REfuz cu amabilitate ofertele venite din partea respectivilor si la scurt timp le dau ignore, din toate punctele de vedere. Oare sunt rea?

Sa moara ...pasarica vecinului sau cum ajungi sa fii blamat pe motive...ornitologice

Stateam si ma uitam zilele astea(n.r. adica astazi)pe la posturile TV. Am zapp`uit telecomanda de incepusera bateriile sa se revolte in ea: deschideri de jurnale pe tema Basescu si telefonul, Basescu si discriminarea, Basescu si lipsa de diplomatie, Basescu si lipsa de etica, Basescu si..Basescu si..de ajunsesem sa pierd la un moment dat al doilea termen al comparatiei, nu ca ar fi fost important. Si asta pentru ca Basescu a tinut atentia indreptata asupra lui, voluntar sau nu, pledand de data asta nu intr-o victima, ci intr`un agresor. Daca in campania electorala de acum ceva timp plangea pentru ca a fost lasat de Stolo, acum a inceput sa fure telefoane. Vorba vine, pentru ca telefonul a fost restituit, laolalta cu scuzele de rigoare adresate distinsei domnisoare..aka reporter Antena 1, imi scapa acum numele, dar banuiesc ca nici nu e important. Drastica schimbare de roluri, oricum, de la un pol la altul, intr`o fractiune de secunda. Mi se pare de-a dreptul hilara situatia asta, si nu pentru ca presedintele a adresat cuvintele asa zis licentioase(pe mine daca m-ar fi facut rusoaica sau bulgaroaica nu cred ca m-as fi simtit denigrata in vreun fel, dar aici nu e vorba de mine), ci pentru ca nimeni nu ia in calcul, dar ...NIMENI..cat de etic a fost gestul distinsei don`soare reporter(remunerata, banuiesc, considerabil, pentru gestul ei de bravura extrema si ajunsa la ipostaza de victima nationala). Nimeni nu vorbeste despre cat de etic a fost ca aceasta sa il inregistreze pe Basescu incognito, nimeni nu vorbeste despre cat de legitim si de premeditat a fost gestul ei de a-l provoca pe Basescu si a inregistra reactiile, mizand pe caracterul neconservator al celui din urma si despre cat de legala a fost mediatizarea unor informatii pentru care nu avea acordul celui inregistrat . Nimeni nu vorbeste, in ultima instanta, despre faptul ca...Basescu era o simpla persoana fizica, nu un presedinte, in acel context. De ce? De aia, ar fi cel mai simplu raspuns, care nu multumeste pe nimeni. Este sau nu o victima reporterul de la Antena 1? S-a sacrificat pentru interesul comunitatii(ca vorba aia, suntem watch dogs) sau pentru interesele patronului? A fost o misiune nobila din care a iesit vinovata fara voie? Sa fim seriosi si sa spunem lucrurilor pe nume! Vorbim de deontologie profesionala si despre cat de persecutati sunt jurnalistii numai in situatii tele-dramatizate ca asta si cvasi mediate pe toate suporturile. De parca asta ar fi singura problema a jurnalistilor. Sa luam jurnalistii de razboi, aflati in zonele conflictuale cu adevarat(si nu cei fugiti in Irak in scopuri asa zis jurnalistice), care minut de minut primesc ocare de la superiorii militari pentru ca incalca limitele impuse, asta in cel mai bun caz. Sa luam situatiile astea drept exemplu si sa le analizam. Acei jurnalisti nu se simt persecutati in momentul in care isi iau suturi in fund de la patron sau cele mai urate cuvinte calomnioase pentru ca nu au facut un material? Unde e consecventa lor in momentul in care li se cere sa scrie materiale pentru protejarea intereselor patronilor, fara a avea pic de coloana vertebrala? Atunci banuiesc ca nu se cheama persecutie, discriminare sau lipsa de respect...ci pur si simplu nevoia de a castiga o paine. Poate parea pentru unii ca iau apararea politicianului, si nu a jurnalistului, din a carui bransa ma trag si eu. Nu, nicidecum, judec exact cum ar judeca orice om cu ratiune, ce nu pica in panta victimizarii sau a denigrarii. Trecem peste aspectul asta si ajungem la subiectul care doare, de fapt..nu pe mine, ci pe cei de la marele trust de presa: denigrarea si adresarea de cuvinte jignitoare..Hmm....discutabil, din simplul motiv ca nimeni nu face diferenta intre omul Basescu si politicianul Basescu. Pentru ca nu este o diferenta de nuanta, ci una de substanta. Ce face omul Basescu este una, ce face politicianul Basescu, cu totul si cu totul altceva. Ori cred ca problema s-a pus de la bun inceput aiurea. Fie, sa vorbim si despre importanta sociala a evenimentului, daca exista asa ceva. De ce m-ar interesa pe mine, cetatean fiind, ca mi se duce presedintele la cumparaturi? In cel mai bun caz, m-ar interesa de ce se duce omul Basescu la cumparaturi, cu toate ca nu vad importanta sociala nici aici(asta excluzand de la bun inceput, bineinteles, interesele politice care au declansat de la bun inceput mecanismul asta). Reactia nu a fost a presedintelui Basescu, ci a omului Basescu, egal in drepturi cu toata lumea, care a reactionat vehement cand i-a fost incalcata intimitatea si mai ales ...dreptul la ea, inregistrat fiind pe telefon, intr-o masina PERSONALA, intr-o discutie PERSONALA cu sotia sa. De cand informatiile obtinute in mod ilicit , fraudulos pot fi folosite fara nici o remuscare si in deplin acord cu deontologia profesiunii, pentru a submina o imagine, un icon, ce incearca inca sa fie asimilat de multi? Ma indoiesc ca daca ne uitam la cadrul legal, acesta o sa dea castig de cauza jurnalistului. Insa... se pare ca pentru romani, deontologia este adusa in discutie numai ca o scuza pentru a masca lipsa ei la anumiti ziaristi si patroni de trusturi de presa. De partea cealalta a baricadelor, omul Basescu ar putea face acelasi lucru- sa isi invoce drepturile, stiind ca intimitatea i-a fost calcata in picioare. Am auzit si alte variante..ce s-ar fi intamplat daca Basescu ar fi fost Bush si ar fi facut o asemenea declaratie? Dragilor, sa mai avem in vedere si un alt aspect: una e declaratia oficiala de presa, vadita, formala, si alta este o inregistrare facuta pe ascuns, fara stirea celui inregistrat. Vi se pare echitabila comparatia? Si daca tot aducem in discutie subiectul asta, sa ne aducem cu totii aminte de scandalul Monica Lewinsky, de acum cativa ani, la prietenii nostri..cei pe care ii aducem mereu ca punct de reper in comparatii, ca si pol al moralitatii si prosperitatii. Acum..ce mai ziceti?
In final, repet ideea de la inceput si spun inca o data sus si tare- mi se pare hilara inechitatea mediatizarii la nivel politic, mi se pare hilara exacerbarea mediatica a unui gest ca asta intr`o scena a scandalurilor si a mocirlei mult mai odioase, mi se pare ca jurnalistii au uitat care le e menirea,la fel ca si romanii care se cantoneaza in greseli minuscule in comparatie cu unele cazuri de coruptie, de inechitati sociale si financiare care se afla in curtea lor, si nu in pasarica...vecinului. Si ce e mai culmea? Romanii il sustin imaginea lui Basescu si ii indreptatesc reactia! Oare chiar toti or fi albastri sau..sunt doar oameni care rationeaza corect, dragi jurnalisti solidari?

Cat de obiectiv poate fi un jurnalist ?

Uneori, pur si simplu, mi se face lehamite de presa din Romania. De fapt, de presa de peste tot, dar macar cei din afara au bunul simt sa isi ascunda bine grupurile de interes si sa pledeze pentru obiectivitate, no matter what. La noi... nu e asa, dar de asta nu se mai mira nimeni si deja e redundant sa vorbesti despre obiectivitate in conditiile in care marii magnati detin nu numai puterea financiara, dar si pe cea a informatiei. Este odios,in conditiile in care intr`un cadru institutional(gen facultate) inveti tot felul de bullshituri ideologice si doctrinare despre deontologia profesionala si etica jurnalistului in sine. 15 minute pe teren..de atata e nevoie sa iti dai seama care e realitatea si sa te intorci cu a ta coada intre picioare in redactie. Macar ai aflat pentru cine scrii..nu pentru X sau Y, ca si receptori ai mesajului tau, si pentru patron... Scrii pentru patron, scrii pentru interese, scrii sa le aperi: patronul dicteaza, patronul iti da banul, patronul iti taie din salariu` cand nu ai dat in cineva intr`un material de presa. La inceput, abia dezmeticit, inghiti situatia, ca esti mic si nu se cuvine. Ce e si mai grav e ca situatia asta nu se schimba niciodata, iar polii de putere sunt astfel repartizati incat sa ramana pozitionati exact pe acelasi punct. Intr`o luna ajungi sa nu mai ai coloana vertabrtala si sa arunci cu injurii asupra celor care te-au invatat ca etica si moralittea sunt totul in meseria asta. DA, intr`un context utopic, din care e total exclusa realitatea. Da, acolo exista principii, pentru ca este context teoretic, dar noi nu traim si nu scriem intr-un context teoretic, noi existam intr-o lume reala, intr-un sistem de reguli, unde pur si simplu urmam niste ordine. Pe care trebuie sa le urmam...pentru ca in caz contrar, suntem aruncati cu bagajele afara. La ce mai suntem pusi in tema cu teoria cand practica rastoarna totul? La ce ne trebuie teorie cand nu are aplicabilitate in viata unei redactii si nici intr`un sistem de valori rasturnate? Nu stiu, sincer, nu stiu..dar chiar de asta imi e teama..ca peste cativa ani sa nu ajung un simplu lingau, care executa niste ordine fara sa gandeasca, fara sa le simta, fara sa le impartaseasca..totul pentru ca ..asa a zis sefu`..si cuvantul sefului e litera de lege. Am dat peste chestii de genul asta cand mi`am inceput sa lucrez in presa..eram primul an si habar nu aveam ce ma astepta: materiale comandate, conflicte de interese, oameni nevinovati despre care apareau materiale calomniatoare, doar pentru ca patronul se certase cu amicul de investitii. Te scarbesti, te plafonezi, ajungi sa te tarai pentru un salariu mizer si pentru lipsa unui contract ca la carte. Iti pui pielea la bataie prin materiale pe car enici macar nu vrei sa le semnezi, iar rasplata..un dat in judecata pentru calomnie si insulta. Culmea..ca tu stiai ca faci parte dintr`o redactie, dar in momentul ala nu vezi p enimeni in spatele tau si realizezi ca ai riscat totul degeaba. Dar tacem si inghitim totul ca niste bitches nesatule, pentru ca trebuie sa traim, chiar daca asta inseamna sa ne inghitim si putina moralitate..pe care altii ne-au mancat`o.

Zambet

Ma surprind uneori zambind prosteste. Dar prosteste, ca un copil caruia i se pune in fata o prajitura. Zambesc pentru ca stiu cat de simplu e lucrul care ma face sa zambesc. Primesc un SMS intr`un moment de tensiune. Zambesc. Ma uit la mesajul scris, zambesc. Imi face cu mana un copil, zambesc. Manutza lui firava si plapanda ma face sa ma gandesc ca odata si eu eram la fel ca el. Oare ce ii face pe copii sa isi stabileasca simpatiile? Si de ce eu? Ca ma stiu mai rece. Ii raspund la fel si rasul lui stirb ma face, din nou, sa ma gandesc, la cat de inocenti si departe de lumea dezlantuita sunt. Un prieten imi da telefon ca ma vede in statie. E la birou, urcat pe pervazul de la geam si imi face semne disperate cu mana sa il vad. Zambesc numai la gandul ca mi-e mila de costumul lui si ca ..the big chief il poate prinde in pozitia aia compromitatoare. Zambesc cand ma gandesc cat de mult imi lipseste Sarmi si cum a fost ultima oara in Bucuresti. Zambesc ca peste un an, acolo o sa fiu, si altii o sa gandeasca la fel cum gandesc eu acum. Zambesc cand imi aduc aminte de Alex si de intalnirea noastra de la La Plaza. Nu atat de asta, cat de cat de consternati erau cei din jur cand auzeau cuvantul ala pronuntandu`se atat de des. Zambesc ca au fost momente cand lucrurile simple mi`au schimbat viata. Zambesc cand ma gandesc la o seara de vara, in care o simpla discutie m-a facut sa ma indrogostesc pentru moment.Zambesc ca gasesc similaritate la persoane total neasteptate. Zambesc ca mai sunt nebuni ca mine, cu care ma bat prin Otopeni, zambesc cand imi aduc aminte ca te poti intelege cu cineva din priviri si poti bea din paharul lui fara ca lucrul asta sa se intepreteze. Zambesc si acum cand aud inca MITZIIII in urechi pronuntat de Cristi, si un Du-te acasa, in Constanta!!Acum!! al lui Dan. Zambesc ca nu ma stiam atat de echilibrata. Zambesc cand imi aduc aminte de cum am rezolvat misterul condensului cu Marius si cum am impartit un capuccio in Cafe D`Art. Zambesc pentru ca am vazut`o pe Sarmi mai fericita ca oricand si pe Marina la fel de nebuna. Zambesc ca Andreea e fericita, zambesc ca m-am certat cu unul si cu altul din motive tampite. Zambesc ca m-a sunat seful sa imi reproseze de ce nu il sun. Zambesc ca l-am auzit pe un prieten cum a facut seful lui sex cu el, frecandu`l la creieri. Zambesc ca profa de la ultimul examen mi-a propus sa vorbim de imaginea politiei si eu i`am raspuns cum nu se poate mai diplomatic. Zambesc ca ma regasesc, in sfarsit. Sper sa nu uit sa zambesc!

Imi place...

Imi place sa ma trezesc dimineata si sa imi beau cafeaua in fata compului, in timp ce imi verific mailul. Imi place sa imbrac pe fuga si sa ies din casa in viteza, pentru ca iar intarzii la munca. Imi place sa ma asez in maxi taxi la geam si sa observ cu atentie ce zice, ce face, cum face, ce gesturi are tipul ala bun care tocmai s-a asezat langa mine. Imi place sa cobor la fostul meu liceu si sa o iau pe jos pana la birou, doar de dragul de a mai trece pe la trecerea de pietoni si a observa masinile suparate, oprite la semafor. Imi place sa imi bata soarele in ochelarii si sa ma uit la reflectia mea din geamul patiseriei pe care o stiu de cand eram la liceu. Imi place sa trec pe langa acelasi chiosc de ziare, langa care in fiecare dimineata o batranica vinde flori. Imi place ca lumea e inca somnoroasa de dimineata si toti se uita cu priviri ucigatoare unul la celalalt. Imi place sa trec pe langa acelasi D.J.A.N. in fiecare dimineata si acelasi jandarm sa se uite la mine in timp ce imi car geanta imensa pe mana dreapta. Imi place sa trec pe langa cladirile cu aer vechi si sa ajung la birou. Imi place sa ma uit in geamul oglinda al institutiei inainte de a intra. Imi place sa ii salut pe cei de la dispecerat, pentru ca ma gandeasc ca si mie mi-ar placea daca cineva mi-ar zice asta in fiecare dimineata. Imi place sa urc trei etaje si inainte de a intra in birou... sa o sperii pe colega mea. Cred ca sunt sadica, pentru ca imi place sa o vad tresarind de fiecare data si tragandu`mi aceeasi injuratura care imi starneste rasu`: Tu`tzi guritza aia, stiuco! Esti nebuna? Imi place cand incep sa fac revista si ma chinui sa gasesc materiale, imi place sa ma cert cu tehnoredactorul ca nu ii dau revista la timp. Imi place cand suna telefonul si cineva de la celalalt capat al firului imi spune: Sarut mana, domnisoara Crangasu. Imi place cand sting computerul, ies din birou si cand fac acelasi drum pe care il fac in fiecare dimineata, dar in sens invers, catre casa. Asta daca nu trec pe la mall, sa mai arunc ochii prin magazine.
Imi place cand urc in microbuz, spre casa si am senzatia de nerabdare sa ajung mai repede. Imi place cand ajung acasa si mititica de la parter imi sare in brate si ma mangaie pe fatza. Imi place cand dau muzica la maxim in casti si ma rup de restul. Imi place cand primesc un SMS de la o persoana draga sau cand un prieten de departe imi trimite o floare virtuala. Imi place ca vad marea zilnic in drum spre munca si la intoarcere. Imi place sa fiu eu, imi place simplitatea. Imi place, imi place, imi place.

Feluri de a iubi...

Cati dintre voi cred in dragoste la prima vedere? Cati dintre voi cred in dragoste? Cati dintre voi cred in jumatatea pereche? Tare mi-ar placea ca acum..cand pun intrebarea asta...unul dintre cei care o citesc sa isi raspunda in gand... EU! M-ar face mai fericita, sincera sa fiu, pentru ca tot ceea ce vad de jur imprejur demonstreaza contrariul. Nu e problema mea, ca nu incerc sa salvez lumea de la autodistrugere sau sa ii reorientez aspiratiile si valorile. Nu ma complic in chestii din astea, ca gasesc destule in care sa ma afund pana la gat. Doar ca imi puneam niste intrebari absolut normale, pornind de la faptul ca nu stiu cat de mult cred in asta sau cat de mare nevoie am sa cred in asta..e o diferenta..intre a vrea si a avea nevoie..eu una..am nevoie de echilibru, si probabil ca unul dintre lucrurile care imi dau senzatia asta este chiat nevoia de...dragoste...numai ca termenul asta e relativ, sincera sa fiu. Am invatat ca dragostea nu este numai de un fel, am invatat sa iubesc si altfel si pe altcineva decat persoana cu care sunt: imi iubesc prietenii, imi iubesc familia, pot iubi un simplu necunoscut pentru un gest de moment, sau un caine pufos pentru faptul ca imi inspira caldura si inocenta..E diferenta dintre dragoste inocenta si dragoste-pasiune.Chestii prea filosofice, pe care le las pe seama celor ce fac tipologii si clasificari. Descoperirea asta mi-a marcat existenta, si o pretuiesc mai mult decat oricand, acum mai mult decat niciodata. Si asta pentru ca, recent, am realizat cat de importanta e. Sunt echilibrata, sunt ponderata, asa cum nu am fost niciodata, si asta pentru ca am realizat ca lumea asta nu se rezuma doar la sex, superficialitate si fitze, exista si lucruri mai interesante pentru care merita sa te lupti si care merita sa fie apreciate, fara a da prea mult in schimb- doar prietenie si atat, intelegere mutuala, protectie si afectiune. E nevoie doar de o persoana care sa deschida ochii alteia si sa ii dea sutul in fund de care are nevoie. Iubesc, dar nu sufletul pereche. Iubesc, dar nu trec in patima geloziei si a isteriei. Iubesc dezinteresat. Si imi place asa. Punct.

Marinerul da peste nas opozitiei(cugetare post exitpoll)

Hai sa vorbim despre diplomatie politica si manevre. Hai sa vorbim despre ce inseamna sa fii un lider politic si ce inseamna sa fii un subtitut cu valente de saltimbanc si pic de autoritate. Hai sa vorbim despre triada presedinte suspendat- prim ministru- shaf al principalului partid de opozitie, pentru ca merita..cel putin din trei puncte de vedere: democratie, discurs politic, atitudine. S-a vorbit si s-a tot vorbit despre referendumul de pe 19 mai de li s-a acrit tuturor..cu toate astea, romanii tot au iesit la vot, chiar daca in procent de 40% in medie. In fine, procentele sunt importante pentru cei 3 poli de bataie implicati in jocul politic: Basescu, Tariceanu si Geoana..pentru noi toti, ceilalti...ce a ramas important e daca ne va conduce acelasi Base sau altcineva...becausee, pentru marea noastra majoritate, ce se intampla dincolo de conferintele de presa nu poate fi dedus. Revin si zic..am ascultat, vazut, injurat, dar cu toate astea, tratat cu obiectivitate discursurile celor trei mai sus mentionati la exit poll: primul a fost tatuca Basescu, al doilea, al sefului de fatada Geoana, iar cel de-al treilea, al fiului ratacitor Tariceanu... primul exceptional, al doilea tipic stangist, iar ultimul plin de gogomanisme discursive. Buunn..trebuie sa recunosc, am fost si voi ramane pro` Basescu (din simplul motiv ca a reusit sa calce pe coada multa lumea...lucru ce a dus in final si la reorganizarea polilor de putere politici), dar fac abstractie de lucrul asta cand zic ca discursul lui mi s-a parut clar, diplomat, la obiect..scurt pe doi: omul nu a venit in fata electoratului sa se laude, nici sa incrimineze: a fost cat se poate de obiectiv in exprimare, lasand in acelasi timp si loc unor interpretari. La fel de degajat ca intotdeauna, la fel de popular si populist, cum obisnuise romanul. S-a vazut inca o data ca echipa pe care o are in spate este cat se poate de profesionista. Chiar si un individ care nu avea nici macar cea mai mica legatura cu referendumul si`ar fi dat seama de cat de bine e structurat totul si cat de pertinent e omu` in ce zice. Politician in toate regula si puterea cuvantului. Printre atatia pseudo politicieni manati de ciolan, cu discursuri simpliste si ilocutionare, am vazut si eu unul cu un discurs orientat spre popor, si nu inspre partidul din care a plecat si simtamintele profunde ale reprezentantilor lui. Brava lui Basescu si brava echipei lui! Au reusit, in context de dezbinare politica, sa imbine totul la loc doar printr`un discurs- cu multumiri, cu tot pachetu`...pentru omul de rand care s-a sinchisit sa vina la vot! Atentie, nu pentru cel care a pus NU pe demitere, ci pentru toti cei care s-au prezentat la vot. Frumos spus, frumos impachetat, o bulina alba pentru fostul presedinte suspendat, actualmente reintrat in functie. Trecem mai departe, sarim gardul de fier..si ajungem in curtea opozitiei, unde totul se prezinta dezastruos pentru romanul care spera si el sa fie amintit pe acolo pe undeva si sa i se recunoasca meritul de a fi votat. Ei bine, a asteptat romanul nostru mult si bine..de s-a plicitisit sa il vada pe domnul Geoana tot dand din maini(defect de linie politica...vorba aia..a mai dat unu` din maini si a fost impuscat, daca ar fi sa facem haz de necaz. Foarte agitat, foarte posac..nu ca nu ar fi fost normal(ca romanii le-au dejucat planurile dupa ce ei le-au calcat voturile in picioare)..darrr...exista un mare dar. Slabiciunile, desi potrivite de minune pentru unii de a fi scoase la iveala, pentru altii sunt doar o dovada a incapacitatii echipei de a ascunde punctele slabe. Am rezistat vreo 5 minute sa il vad pe invatacelul lui Iliescu si Nastase cum se tot bate pe piept cu mana dreapta si foloseste apelativul~noi~(probabil face referire la treimea Iliescu- Nastase si el)si am tot asteptat sa aud ceva concret. In afara de multumiri pentru cei care au votat DA si celor din partid, nu am vrut sa aud mai departe. Am tras o injuratura in gand si mi-am zis- cat de lipsit de diplomatie trebuie sa fii... sa iesi intr`o conferinta de presa si sa comiti o gogomanie ca asta? Uk, fa o conferinta in interiorul partidului, fa o plenara, multumeste`le pe rand, dar nu face discriminari politice doar pentru ca tu esti PSD`ist. Am avut exact senzatia incercata de evrei in timpul lui Hitler..sau cea incercata de germani cand se considerau unica rasa pura din Europa- exclusivism..asta am auzit de la Geoana. Si sa nu uitam acuzele si invectivele la adresa reusitei fara pic de glorie, cum s-a exprimat distinsul la adresa lui Basescu. Penibil! Va bat obrazul, domnilor! Unde este spiritul ala democratic si orientat spre popor pe care l`ati tot mentionat prin discursuri si prin care v-ati scuzat manaria demiterii? Unde este poporul(poporul, am zis, nu gruparea de PSD`isti, bineinteles, in afara de cei 26% care au tradat interesele partidului si au pus NU pe buletinele de vot?). Nu a existat asa ceva..dar deloc...am fost profund dezamagita, dar totodata..nicidecum surprinsa, pentru ca asta e stilul lor..asta e stilul stangii- suntem in umbra sau nu avem majoritate de decizie, in mod cert pisica moarta nu e a noastra, ci a vecinilor. Este jenant ca asa ceva sa se intample intr`o Romanie cu pretentii de a fi democratica. Diplomatia a fost inghitita de oftica in acest caz, si asta a fost mai mult decat evident. Tocmai cand eram pe punctul de a da cu ceva in televizor..poate asa l-oi opri pe domnul Geoana din logoreea aberanta in care se pornise..apare alta declaratie..domnul Tariceanu. Aici, chiar m-am prapadit de ras. Daca la discursul lui Geoana, manipularea, deziluzia, esecul nu au putut dfi mascate cu nimic, la Tariceanu..ele au luat alta forma- aceea a gogomaniilor discursive, alt tip decat cele geoaniste. Si incepe domnul Tariceanu sa o dea cu democratia, si tot zice de legitimitate, si tot arunca praf in ochii electoratului..pana cand atinge coarda sensibila. CLink!!! Mi-a facut mie mintea in momentul in care Tari a zis ca ...citez acum..institutiile statului functioneaza perfect..EEhh!!! Asta e buna!! Cum sa functioneze perfect..cand voi, la nivelul Guvernului..adica cel mai inalt nivel, ati declansat o criza politica..si inca ce criza politica, doar din vanitate si din dorinta de a lua ciolanul intre dinti?? Nu mi se stersesera inca lacrimile de la rasul isteric, cand iar a iesit un porumbel pe gura premierului- ne pare rau, totusi, ca romanii au arbitrat jocul politic si ca s-au cheltuit bani. Bunnn..sa o luam logic, dara.. Din cauza cui s-au cheltuit bani, domnule Tariceanu? Ati intrebat poporul cand ati hotarat demiterea presedintelui? I-ati intrebat pe cei care au votat daca intr`adevar vor asta, inainte de a se ajunge la referendum? Ati facut macar un sondaj de opinie sa vedeti si feedback`ul de acolo? NU! Atunci cum puteti afirma ca va pare rau ca ne-ati cheltuit banii, cand tot de la dumneavoastra a pornit cruciada lipsita de noblete? Dar..scuza`ti expresia...romanii v-au tras`o, la fel cum si dumneavoastra ati facut cu ei. Base is BACK! Stergeti`va putin lacrimile din coltul ochilor si tineti`va bine de scaun!

Din ciclul...urlu din toaleta sa ma fac auzit!

Tabieturi..Sa vorbim despre tabieturi...toatea lumea le are, le stie, le cunoaste, daca nu pe ale lui, atunci pe ale partenerului, pisicii, purcelului...etc..Ati prins ideea. Nu spun care sunt ale mele, ca sunt prea banale si... uzuale..nici macar nu sunt ale mele..ci le impart cu toti bautorii de cafea dimineata la prima ora. Cunosc altii..insa..cu alte tabieturi mai interesante..ca o fi moral, ca nu o fi..sa le zic pe toate aici...trecem peste faza cu moralitatea si gandurile negre si ajungem la... miezul problemei. Este unii oameni, care este ei...ce au mici apucaturi sadice..acelea de a incuia..mai bine zis..de a se incuia..si nu oriunde si oricum..ci in..baie....ditamai baia pe interior. Si cum nu era de ajuns faptul ca la usa se face o coada frumusica doar de dragul..artei si al nevoilor ce ii mana, oamenii din interior, in speta..parca ..de`ai dracu..sa le faca in ciuda sarmanilor cu picioarele deja incrucisate la usa...incep sa urle, in baie..incuiati fiind tot felul de fraze si bodoganeli de bine la adresa lor. Ce urla, ei stiu! Pentru ca usile alea solide de termopan nu prea lasa sunetele sa iasa la iveala. Si dupa ce ies, pe fuga, fortati de pumnii ce se dau in usa pentru moftul lor exagerat, ce tine o mana de oameni la usa de la intrare, incep... din nou sa urle..si sa dea detalii despre ce au facut acolo si cat de grabiti au plecat. Pai, se poate?

Hai sa ne-o tragem la xerox!

Contrar asteptarilor, de imbracaminte vorbesc. Bine macar de ar fi trasa la xerox..ca daca ar fi sa fie asa...tot diferita ar fi, in functie de calitatea hartiei, de tonerul care il mai ai... etc, s.a., s.a.m.d. Numai ca nu stiu cum se face ca la oameni e altfel, dom`le! Cred ca unii inteleg cu totul si cu totul diferit conceptul de ... moda..sau de trend si il folosesc la refuz. E in `curent` mov`ul?aaa..bon...sa imi iau o bluza..apare galbenul? Suupperr..mooorr daca nu imi iau o fusta..pe care..bineinteles..le asorteaza la o pereche de pantofi rosii si colanti!! Innebunesc daca mai vad o pereche de colanti, o bluza- rochita..si balerini, alaturi de centuri late!! Innebunesc! De cand am vazut prima data combinatia asta, am zis..e clar..ma asteapta o vara lunga, in care toate(sau toti... sa nu facem discriminari sexuale) o sa foloseasca in exces combinatia asta. Culmea...ca hainele astea la fel stau... la fel si pe o tipa slaba, si pe una plinuta, si pe una cu forme, si pe una fara forme..este exact acelasi lucru, mai ales cand si accesoriile sunt la fel! Nici macar o nuanta de originalitate..preluat..si pus pe tine doar pentur ca e in tendinte...o judecata cat se poate de... taranofila, zic e , cu riscul de a parea vanitoasa sau rautacioasa. Dar ma agaseaza vizual sa vad acelasi lucru la 100 de persoane. Oare pe ele nu le zgarie pe retina sa vada pe altcineva imbracata exact la fel? Nu stiu, in fine..am ajuns intr-o seara intr-un mare club mare din Mamaia, unde ma asteptam sa gasesc asa ceva..in aglomeratia de acolo si imbulzeala de pe culoare, un singur lucru imi statea in minte. Ce trist! Oare urmatoarea tipa care vineo sa aiba colanti? sau rochie- bluzitza..bluzitza-rochie? Sau poate si una, si alta. Atat de mari erau asemanarile, incatla un moment dat am avut impresia ca prin fatza mea trecea exact aceeasi persoana, pana si parul tuns Bob era de acelasi blond platinat..pana si margelele erau alea care le vazusem si eu, la un magazin din coltul strazii, la un pret ce se facea nestiut de fumurile purtatoarelor. Ma mai calmasem putin in momentul in care am vazut si blugi..aceiasi blugi pe care ii tot vad de ceva vreme, cu talie joasa(probabil ca tipele erau anti`fashioniste si nu stiau ca nu se mai poarta..slava domnului! ca iar as fi fost nevoita sa vad vara asta excesele dolofanelelor iesind peste marginea blugului)..Aceeasi atitudine..acelasi stil..aceleasi haine..dar erau..in trenduri..de fapt..ce e trendul asta? Un raspuns pueril ar fi> trendul este acel ceva pe care un nene cu pretentii de designer si cu oarecare notorietate il stabileste pentru un sezon. Asta nu inseamna ca prima combinatie de elemente trendicioase pe care o vedem intr`o revista de moda, trebuie xeroxata pe..noi..Poate nu iti sta bine, poate nu te prinde culoarea, poate nu te prinde stilul sau combinatia aia, nu conteaza!! Atata vreme cat CAvalli zice ca asas se poarta..asa este!Lucrurile nu stau chiar asa insa, si asta o recunosc si designerii care spun sus si tare ca trendurile de aia se numesc trenduri..ca sunt doar niste tendinte..care pot sau nu fi luate..dar in mod cert sunt elemente care dicteaza moda la un moment dat.Combinarea lor tine insa de originalitatea purtatorului si simtul sau estetic, dar cum asta nu se intampla decat arareori..pppfff!!! nu stiu ce ma deranjeaza mai tare, faptul ca toata lumea e imbracata la fel sau faptul ca odata cu asta isi pierd stilul personal si se uniformizeaza: gandim la fel, actionam la fel, ne tampim la fel, ne messengeruim la fel..dar culmea..ca la fel`ul asta e independent de vointa noastra si e doar o regula impusa de marii jucatori. Oare chiar merita?

Muri`mi`ar decizia!

Da..nu...cred..zic ca am facut bine..dar daca...?? tu ce zici? Oricine, in orice moment, e pus in situatia de a da raspunde unei provocari si de a face o alegere. E inevitabil..asta facem zilnic, de cand ne ridicam din pat si pana late in the night: decizii peste decizii, de la alegerea pastei de dinti, pana la alegerea outfit`ului, a modului in care ajungi la munca. In unele cazuri, efectele actiunilor tale se pot vedea imediat(un zambet starnit pe un chip posomorat, o privire aruncata piezis sau pur si simplu o satisfactie personala, pe care o iei ca atare). Nu intotdeauna e insa asa- Nu intotdeauna alegerea e atat de simpla, pentru c anu intotdeaunate lovesti de elemente concrete sau concretizate. uneori, pur si simplu , interactionezi sau te gasesti brusc inconjjurat de elemente ce nu sunt palpabile, ce plutesc in jurul tau, ce nu sunt maleabile sau depind in totalitate de altii. Atunci abia vine greul si dificultatea de a lua o decizie. Cum stii ca decizia pe care o iei, in conditiile astea(pe baza unor chestii ce nu pot fi probate) este cea valida? Este ceacare nu te arunca intr`un hau negru si nu iti compromite definitiv cursul vietii? Mizezi pe intuitie, mizezi pe destin, mizezi pe noroc, dar...toate sunt atat de vagi ca definire, incat te baga si mai mult in ceata existentiala. Poti sa mergi la buolan, cum zice romanu`..si sa arunci cu banu`..ce o fi, o fi..e cea mai simpla solutie prin care poti sa iesi dintr`un shit ca asta...dar asta inseamna ca iti abandonezi toate calitatile si atributiile care le ai ca om, intr`un capriciu de moment. De ce ne e frica sa luam decizii care ne privesc? Pebntru ca suntem egoisti, in altruismul nostru. E foarte usor sa vorbesti detasat depsre altii si sa ii blamezi pentru decizille lor si pentru lipsa lor de hotarare, dar cand vine vorba de tine, ca persoana, vezi ca nu e deloc usor sa faci asta. Urmatorul pas e cautarea de solutii alternative, complementare celei principale, dar descoperi ca intri in atat de multe chichite si ti se inchid atat de multe porti odata cu ideile pe care le avansezi pentru a lua o dezicie. Ai argumente pro, ai argumente contra, dar moderatorul din tine doarme ca un nesimtit si refuza sa isi faca treaba. Sa te lasi pe mana altuia ar fi o solutie, dar parca nu prea iti vine ca altii sa cante si tu sa joci. Ne e frica sa luam decizii, din simplul motiv ca ducem o lipsa acuta de responsabilitate. Nu vrem sa ne avem pe constiinta si nici nu vrem sa ne acuzam dupa pentru un eventual esec la care ne-a dus decizia anterioara. si chiar si asa, e inevitabil ca mai apoi, sa ajungi in alt impas: sa te chinuie intrebarea..daca alegeam altfel..oare era la fel..sau era mai bine? Nici asa, nici asa.
Suntem hilari sau suntem oameni? Probabil ca si una, si alta..cu toate astea, puterea de a trece peste teama de a da rasol din cauza unei decizii luate in pripa poate fi depasita, lucru demonstrat de experienta cotidiana. Trebuie doar mult antrenament sau poate doar o simpla..ignoranta permanenta, care sa te tina in conu` nestiintei si al naivitatii pentru totdeauna. Ce frumoasa trebuie sa fie viata atunci!! Nu am incercat niciodata...dar promit sa o fac, poate asa o sa iau deciziile corecte in orice situatie.

Ritualul sfant al pozatului cu masini straine

Un Ferrari de un rosu aprins parcat in fata unui hotel simandicos si cu ceva notorietate din Mamaia. Langa el, o adunatura de fani infocati, care nu mai stiu pe ce parte sa se uite. Culmea, nici unul dintre ei nu este proprietarul, dar nici nu e nevoie, daca stai sa te gandesti, pentru ca genul asta de activitati se fac in lipsa lui, sa nu care cumva sa vaza omul cat de admirata ii e masina(as muri de ras sa aflu ca, totusi..ca acesta se uita, de undeva de sus, la adunatura de pezevenghi care saliveaza pe langa masina pe care el a luat`o din ultimul tun financiarpe care l-a dat). In fine, contemplarea masinii altuia este un adewvarat ritual, sa nu va inchipuiti ca este chiar atat de simplu sa admiri..mai intai, te opresti la vreo 5 m de ea, sa vezi cum arata in ansamblu. Prima oara, culoarea iti atrage ochiul...stai si te uiti la minunatia aia pe patru roti care iti sta in fata ochilor si te minunezi..in secunda doi...te si vezi la volanul ei, pacat ca e ilegal sa o furi, iar proprietarul nici in ruptul capului nu ti`o va da o tura, pentru ca si tu ai face la el daca ai fi in locul lui. Visand cu ochii deschisi, te aspropii de ea..si o faci roata..de vreo 3-4 ori, sa te convingi ca e reala. Incepi sa o mangai..sa simti cat de fina ii e vopseaua si te rogi ca jentile sa fie nichelate..sa ai si ctu cu ce sa te lauzi dupa prietenilor..Dar ritualul nu se opreste aici..iti faci dupa o cruce ca ti`a scos dumnezeu in cale masina aia si incepi sa o analizezi..ca ..deh! asa se face si pe la case mai mari: daca e tunnata, cum e tunnata, cat de nichelate ii sunt jentile. Si dupa..incepe dezmatul...iei o pozitie da shaf, si il rogi pe unu` din adunatura de langa tine, la fel de preocupata de masina altuia, sa iti faca o poza..sa bagi gajicile in boala. Cu mana pe portiera, cu fundu` pe capota, cu ..cotul sprijinit de partea superioara, nu conteaza pozitia, ci poza in sine: ai o poza cu o masina pe care in vecii vecilor neamului tau nu o sa reusesti sa o iei..asa ca ii pastrezi amintirea sfanta..in poza. Daca voi credeti ca totul se opreste aici, iar va inselati. Urmeaza laudatul si...postatul pozei pe net. Nu conteaza unde, important e sa fie acolo,s aprimesti cat mai multe commenturi la ea si sa ii oftici pe altii. O mare intrebare am si eu: Cum te simti cand esti intrebat a cui e masina aia si tu..esti fortat sa raspunzi...nu a mea...dar cu toate astea, imi permit sa ma laud cu ea..ca daca nu cu ea, atunci cu ce? Cu vila altuia? THE END

cuvant post suspendare prezidentiala

Romania in criza! S-ar vrea a fi un titlu care sa sugereze cel mai bine starea actiuala a Romaniei,un tilu pe care insa prea putini ii inteleg sau ii vad noutatea, din simplul motiv ca Romania, de cateva decenii incoace(asa sa nu fiu ipocrita si sa zic de la infiintarea ei sau de la obtinerea independentei) este mereu in criza> o revolta populara in 1989, o mineriada cu efecte sociale prin `91, miscari sociale ulterioare latente, ciocniri mai mult sau mai putin violente, nemultumiri, acuze, toate guvernate de un cuvanta cheie: puetere. Putere nu a poporului, care a devenit un pion al intereselor de la nivel inalt si o simpla mascota plamadita in maini hhraparete, ci a politicului. Am ales, ne-am execrcitat drepturi democratice, am vrut schimbare, s-au pierdut peste 8.000 de vieti numai in Bucuresti pentru un moft ce s-a vrut ideal de viata, ca sa ajungem in acelasi punct mort...si doar sa fabulam pe termeni precum democratie, libera exprimare, prosperitate...etc..se mai gasesc cu siguranta si altele. O dictatura democratica, iun care refugiul a devenit exact acel temut regim de trista amintire, zic unii, in care totul era impus si constrans. VA intreb acum? S-a schimbat ceva?Am ajunj la aproape 20 de ani de la marea sucire politica si sociala sa depindem de aceeasi mana de oameni(ce-i drept, cu pretentii de democrati si europeni, de iure, exact aceia care la Revolutie si inainte de ea stateau ascunsi pe dupa pupitrele plenarelor ceausiste sau dupa draperii), care ne impun..ne impun..de data asta cum sa gandim si ce sa alegem. Avem o falsa impresie ca putem face alegerim, cand de fapt lupta politica mediatizata deja isi pune amprenta la nivel subconstient si determina o stare de sictir ce duce la indolenta si incapacitate de a reactiona. Suntem morti, ca si natiune, nu avem capacitatea de a discerne intre politicul rau si politicul bun, din simplu motiv ca unul din termenii comparatiei nu ne-au fost dati niciodata ca exemplu> am avut guvernari esuate, mancatori de fonduri si delapidari succesive, am avut lupte lipsite de fair-play pe toate planurile , am avut minciuna, disimulari si false promisiuni, pierdute in vant si calcate in picioare. O guvernare CDR esuata, o guvernare PSD-ista acuzata, o guvernare a ALiantei BA da-Ba nu lipsita de coerenta si coeziune. Suntem aceiasi, suntem in aceiasi situatie ca si acum 20 de ani, insa cu mandria falsa ca am plecat cu un picior in Europa, fara a fi constienti de sutu` in fund care se apropie de fundul nostru, dar si cu salarii mai mici. Intre ce avem de ales? Un premier fotomodel, un presedinte suspendat, o grupare de complotisti care nu au catadicsit sa intruneasca cvorumul la sedintele de guvern si la votarea pachetelor de legi, dar la suspendari s-au trezit cu simtaminte patriotice profunde si au venit cu mic , cu mare, in numar de 400. Suntem penibili, sunt penali, noi penibili, pentru ca inghitim cu polonicul buchete inmiresmate de minciuni, ei jenanti pentru ca sunt lipsiti de moralitate. Se compenseaza in mod echitabil.Asa am fost mereu, asa ca schimbarea nu ne-ar sade bine la ceas aniversar. Ce conteaza ca eroii din `89 se invart in morminte?Noi asculam bolboreselile unui motociclist , ale unui nevrotic care isi permite sa arunce cu acuze in stanga si in dreapta(uitand ca recita pentru tovarasa candva demult) si ale unor pseudo genii reunite sa distruga echilibrul ala, chiar de suprafata al unei intregi natiuni! Nu judec pe nimeni, mai ales pe cei care desi desemnati si alesi sa schimbe cursul spre declin al tarii si-au batut joc cu atata maiestrie de ea, lansandu`ne sa credem, in inocenta noastra, ca ei , de fapt, ne vor binele. Si noi, credulii, am tacut si am inghitit, poate i-am vedea si noi vreodata pe la sedinte fara sa doarma, sa se scobeasca in nas sau fara sa doarma. Ca sa nu mai punem voturile pentru colegii lipsa.Nu-i judec, nu`i condamn, pentru ca nu ai cum sa condamni oameni lipsiti de moralitate. Ar fi un`fair..ori romanii au fost mereu fair play..dar cu capul nitel plecat si coloana vertebrala nitel curbata de povara. Ce condamn? Faptul ca jocurile lor de interese, care au degenerat catastrofal si au scos oamenii in strada infing cutitu` si mai adanc in Romania. In imaginea ei, asa faramitata, cum o avem deja. din interior nu se vede, din exterior, deja dezastru e putin spus. La nivel de organizatii militare internationale sau asociatii de mentinere a pacii, totul se vede altfel, si nu in bine. ROmanii de acolo pica victima a atacurilor verbale ale colegilor de misiune, care ironizeaza mascaradele politice romanesti la fiecare minut. Ce se intampla la voi? Ce e cu prostiile astea? Asta numiti voi politica? E bataie de joc! DAca si outsiderii si`au dat seama, noi de ce mia facem pe prostii inca? DIn neputinta!!! Nu avem putinta de a mai face ceva, in afara de a iesi in strada(cum a fost ieri in Bucuresti)si a ne agita inutil, pentru ca de data asta, chiar nu o sa ne mai ia nimeni in seama. Asta suntem...ne vedem peste 30 de zile..unde eu, tot pe Base o sa il votez. Pe ce nu o sa pun stampila? Pe un guvern in care numele de unguri sunt prezente. Asta mai lipseste, sa ne calareasca si ungurii acum, dupa ce ne-au calarit la rand romanii, turcii, austriecii, americanii, s.a.m.d. Asta ar fi dovada suprema ca suntem o natie de plecatori de capete! Hai sa fim lasati sa traim bine!

despre mine

Cand am vrut sa devin jurnalist?De fapt, nici nu sunt jurnalist, nu ma consider inca..desi am vreo 4 ani in bransa asta de gatekeeperi informationali si social watch dogs. In fine, Nu cred ca a existat vreodata asa ceva. Inceputul a fost chiar atipic, din punctul asta de vedere, nici macar nu luasem varianta in considerare cand am terminat liceul. Vroiam sa dau la litere, si probail undeva in subconstient, s-a gasit si o reactie adversa la alegerea mea de a ma pierde printre hartogarii sau de a urla incontinuu la o droaie de copii care mai de care mai trendy si mai flendy. Numai ca vocea care s-a exteriorizat...nu era a mea..ci a profei de meditatii de engleza..care mi-a aruncat, in doara..intrebarea: De ce nu dai la jurnalism? Mai lipseau ingerii, cerul luminat si corul bisericesc care sa canteia Aleluia...nu am constientizat pe moment..poate ca nici nu vroiam. Nu m-as fi gandit niciodata ca acea tocilara din generala sau copil timid din liceu poate sa faca ceva mia mult decat meseria de profesor. Si mi-am incercat norocul: fara meditatii, fara prea multa bataie de cap, m-am dus la examen si la litere, si la jurnalism.. La litere a fost stres mare, si asta s-a si vazut pe fata mea...dar la jurnalism..a fost...altfel..eram foarte relaxata, pentru ca nu imi puneam probleme ca o sa vreau sa raman aici. Dar uite ca asa a fost..am intrat printre primii la jurnalism..si aici am ramas. Dupa numai cateva luni..vine si prima oferta. Nici nu stiam cu ce se mananca meseria asta..si eram deja intrata intr`un staff de campanie si dadeam sfaturi legate de promovarea imaginii si strategii care trebuie evitate: am facut stiri, am tinut legatura cu ziarele locale, am mers la fel si de fel de meetinguri si am tinut piept acuzelor contracandidatilor. CAmpania s-a terminat, iar mie imi aparuse alta oferta: reporter la televiziunea locala. Un an de zile,impreuna cu al meu coleg, operator de imagine, am facut mai de toate pe acolo: reporteri, realizatori de emisiuni, editori, stiristi, pe o remuneratie minima. Era insa placerea noastra si parca nu prea conta. Dupa un an, iar m-am reprofilat, pentru ca aparusera alte oferte, pe care incercam sa le onorez simultan(uuuuuuuuu): patru luni am fost reporter de eveniment la un cotidian din Constanta, timp in care faceam si buletinul informativ al Primariei. Patru luni mi-au fost de ajuns sa ma conving cum merge treaba cu presa din Romania si am suferit marea deceptie: practica din teren nu se pupa deloc cu principiile deontologice de la facultate. Dar asta nu m-a facut sa renunt. Am ajuns unde sunt acum, redactor la o revista institutionala si stau si ma uit acum in urma, gandindu`ma daca visam macar acum doi ani ca o sa ajung in ... Politie. Pe SArmi, aici am cunoscut`o. Ce am invatat de la ea probabil ca nu am invatat de la nimeni, pentru ca fiecare persoana cu care am intrat in contac mi-a lasat cu totul si cu totul alt fel de invataturi de viata> am invatat cum e sa fii matur, cum e sa fii echilibrat, cult si cu o admiratie pioasa fata de cei cu experienta profesionala si de viata.Nici macar nu imi trecea prin minte atunci> eram copil, eram naiva, nu stiam cum e treaba prin presa si cat de multi mancatori se gasesc la fiecare pas. Ma gandesc si acum cat de mult m-am maturizat si cat de mult m-au maturizat toate evenimentele prin care am trecut si din care am invatat cate ceva. Greseli am facut si probabil ca voi face mereu, dar niciodata nu voi regreta ca am ales meseria asta..asa cum e ea..cu bune si rele. Acum ceva timp, m-am mai legat la cap si cu radio`ul(vorba vine, legat la cap, pentru ca prin radio am mai trecut cam vreo luna..in practica, perioada in care reusisem sa ii conving pe cei de la Radio Neptun sa prezint si stirile). Nu stiu daca eu am dat peste Andrei sau el peste mine, daar...de vrteo cateva luni am intrat si in micuta si intima echipa de la SK RADIO si m-am trezit prezentand stiri si ca si co`host la o emisiune a ROTON`ului. Nici nu puteam sa nimeresc mai bine, zic eu: am dat peste true people, asa cum imi plac mie, oameni pe care ii unesc doua lucruri: pasiunea pentru radio si ...romanismul. Deh..un radio online care emite pentru romanii de afara..e de la sine inteles ..ca regulile din FM nu se aplica si aici, iar formatul e putin diferit. La fel sunt si oamenii: lipsiti de superficialitate, nebuni si plin de o pofta de viata pe care ti`o insufla imediat. Asa am ajuns sa ii cunosc pe Andrei, pe Alex, Geri..well, se stiu ei si mi-am dat seama ca exista oameni adevarati in Romania asta..nu numai cei cu care eram eu obisnuita. Pe Cristi la fel l-am cunoscut si am realizat, o data in plus, ca merita sa speri si sa vrei mai mult. Asta m-au invatat ei si asta continui sa invat de la ei..ca viata nu se rezuma la superficialitate, ca mai sunt si altele in afara de bani, masina si ultimul tip de mobil. CE va fi de aici inainte, vom mai vedea...acum atat am de spus si spun..viitorul se construieste pe baza deja existenta...

Secretul Illuminatilor pus pe tava!

Intrigi, minti diabolice in duel, practici neortodoxe si elixiruri miraculoase intr`un desfrau social al unei Frante pangarite si dominate de pacat. Catolicism versus lutherani, erezii puse pe masa si decojite in fata lectorului, secrete dintre cele mai ascunse scoase din umbra tacerii si aduse in prim plan. De la casta Illuminatilor, la Pecetea lui Solomon si practicile oculte menite sa incalce regulile Bisericii, iata contrastele si detaliile pe care se construieste un plot cat se poate de incitant in best seller-ul Magul. Ideea nu este deloc noua, pentru ca despre Illuminati, alchimie, protestanti si arderi pe rug au mai vorbit si altii. Insa nu la modul asta, si nu cu detaliile de care Evangelisti face uz pentru a-si sustine teoria si firul epic: bucati de carne care sfaraie pe stalpii de rug, aerul inecacios in orasele de ciumati, puroiul care inunda orase intregi si...cel mai important, practicile si investiturile asa zis anticatolice care se desfasurau departe de ochii lumii, in camere intunecoase. Ce aduce, mai exact nou, perspectiva lui Evanghelisti? Personajul, nimeni altul decat Nostradamus. Chiar daca firul narativ tinde sa fie putin prea siropos pe alocuri si prea nuantat de desfraurile clericilor si a studentilor Frantei medievale, personajul Nostradamus si predictiile lui (declansate de consumul ierbii soimului) dau greutate si ridica acute semne de intrebare despre veridicitatea practicilor unor Illuminati in adevaratul sens al cuvantului.

Ganduri

urasc sa nu mi se dea atentiei, pentru ca..intr`un exces de zel, ai mei m-au invatat prost...si cand zic ai mei,nu ma refer numai la parinti..ci si la prieteni..asta probabil si pentru ca am fost mica lor protejata si complice la tot felul de chestii...ofeream ajutor, primeam atentie..cam asta era mecanismul odata..si cred ca tanjesc dupa el..am ajuns un copil mare, care de fiecare data cand nu i se face pe plac...se bosumfla si pica in stare de agitatie si nervozitate, fara a lua in considerare un factor vital: maturizarea. Am ajuns un om matur, care tanjeste dupa atentie, indiferent din ce parte o primeste, asta poate pentru ca nu accept o schimbare de fapt...inevitabila. Sunt mereu bagata in cate ceva, uitand ca de fapt si cei din jurul meu sunt prinsi ba intr`o chestie, ba intr`alta. In absurditatea mea, ma astept sa lase totul balta, doar pentru a`mi satisface mie, umilei de mine, un moft de cateva minute. Ce e si mai ciudat este ca realizez cat de absurda sunt...dar incapatanarea ma face sa cred cu strasnicie in ceea ce dezavuez la nivel de subconstient. Nu sunt unica si nici singura in situatia asta, cu siguranta si nici nu incerc sa ma transform intr`o eroina sau victima a unui sistem lipsit de sentimente, dar poate ca de aici mi se trage totul... incerc doar sa ii inteleg pe fiecare in parte si sa le ofer atentie atat cat imi permite timpul..probabil..ca undeva, pe drum, intentiile mele se pierd si la fel si bruma de ajutor, cu toate ca astept un troc similar. Nu ma iubesc atat de mult incat sa imi ofer permanent intreaga atentie, pentru ca as pica in panta egocentrismului..asa ca, dragilor, atunci cand vedeti ca sunt imbufnata...o singura rugaminte am...nu va legati de mine si nu puneti intrebarea dc?...e o chestie care se rezolva de la sine si nu merita risipa de efort. peace, ya`allz!!

Socul post-Eurovision

CAnd ma gandesc cat de increzatori au pornit romanii la Eurovision, ma si bufneste rasu`. Si cand zic romani, nu va imaginati ca ma gandesc la natia intreaga, ci doar la adunatura de pseudo`vedete pe care juriul a ales`o si romanasii au votat`o prin eliminare. Noi..toti ceilalti, stiam ce ne asteapta...dar nu am vrut sa zicem cu voce tare..ca le taiam avantu` dintr`o data. Era de asteptat ca nu o sa fim in primii 5, cu o melodie pe 3 acorduri, cu o coregrafie infantila si cu niste voci in...asteptarea implinirii artistice. Recunosc ca pentru prima oara, nu am fost patrioata si nici nu am vrut sa fiu. Nu am considerat si nici nu consider ca Romania este reprezentata de o adunatura de saltimbanci cu pretentii artistice, pe care i-am renegat de cand i-am vazut, de altfel.Nu mi-au placut, nu i-am votat si nici nu am considerat ca o sa faca vreo impresie(in afara de hilaritate) pe scena de la Helsinky. Asta au vrut romanii sa cread[, cei in care nu murise speranta inca. De fapt, mai exact, cum de au reprezentat Romania? Stau si ma pun in locul unui alt european vizionar de Eurovision, care omite sa citeasca numele tarii participante pe ecran. Si vede 5 personaje pe ecran, care se agita incontinuu pe un ritm de cantecel scolar:un om de culoare, un chel, unu` care aduce a rusnac, un italian si aa...da..spaniolulu(a facut toata treaba cu trandariru` pus la piept- sa speram ca nu o fi vreun a propos la vreun partid politic). Sa presupunem, inca o data, la absurd, ca ii place melodia si vrea sa voteze...Saracu` e pus in dificultate..cu cine sa voteze? CA se canta in toate limbile acolo...iar cea cu care se incepe nu e romana, ci..stupoare! engleza. Bine macar ca nu au inceput cu rusa, sa stim macar ca melodia nu este un tribut adus vecilor prieteni si tovarasi rusi(care, by the way, au fost destul de inspirati anul asta sa ia in considerare si aspectul estetic al fatucelor). Uk, de la inceput nu am inteles ideea melodiei, poate ca ma depaseste, poate ca nu pot sa o descifrez,poate ca nu vreau, poate..ca...in fine...De ce mai multe limbi? Multiculturalism..??sa fim seriosi, ne mintim singuri, daca ar fi fost asa..ar fi trebuit sa avem si un grai rromani pe acolo, pentru ca rrommi reprezinta cam 5 milioane din totalul cetatenilor romani. Se vrea a fi o aluzie la faptul ca Romania e membra UE? Cu ce ii incalzeste pe cei care asculta, pe care oricum nu ii intereseaza prea mult de ambitiile filosofice si de substrat ideologic ale romanilor..ne-am dat dracu`..vorbim in mai multe limbi, deja...pppff..dam clasa multora! Am incercat, odata in plus, da dovedim altora cat de destepti suntem sau incercam sa fim..si am picat in capcana propriei noastre adulari(a se vedea si exemplul sloganului FABULOSPIRIT, care defineste ROmania in plan european). In fine, recunosc, sunt o ingrata!Am stat cu ochii lipiti de televizor, doar ca sa vad pe ce loc...de la 14 in sus se claseaza Romania.Am fost dezamagita...nu am fost pe ultimul, din pacate..am fost undeva la mijloc..nici prea prea..nici foarte foarte..cu deziluzia in suflet ..am mai trait inca una la scurt timp, legata de castigatorul de anul asta..Serbia, unde nu am inteles daca cel care canta e un el sau o ea..sa inteleg si eu cui ma adresez si sa nu fac vreo gafa. Dar..toate sunt inspre bine, tinand cont de manevrele care s-au facut la nivel european de data asta, pentru desemnartea castigatorilor. Teoria conspiratiei functioneaza, si inca foarte bine! Sa o luam logic..un castigator neasteptat, intr-o tara cu un trecut istoric tumultuos si cu un prezent cat s epoate de in dubii> conflicte interetnice, violente, zguduieli care mai de care mai periculoase pentru obtinerea independentei politice si ..unde mai pui si noi alegeri acum ceva luni. Hmm...vreti mai mult? Uk, fie...trupe ONU prin zona..doar asa..de mentinere a pacii, interese la nivel inalt dezvoltate in teren, teren minat..ce s-au gandit unii si altii..frate, daca tot nu le dam independenta, hai macar sa iile ridicam putin moralul..si sa ii momim cu un Eurovision..poate merge..si a mers ca uns..pentru Serbia, poate, insa pentru toti ceilalti situatia nu a fost asa de roz. Nu pentru ca au fost invinsi, ci pentru ca au fost invinsi de cine nu trebuia. O melodie searbada, dar cu ceva voce(spre deosebire de a noastra)..oarecum lenta(asa ca ma intreb eu acum de ce nu l-am trimis si noi pe Ionut Ungureanu si ne-am incapatanat in ignoranta sa trimitem cazaciocii sa se dea drept oameni seriosi)..Ma asteptam sa ia Grecia, Turcia sau Bulgaria, recunosc. Puteam sa bag si mana in ofc ca asta va fi clasamentul final..dar..m-am inselat(cum m-am inselat si la finala pe Romania, cand am vazut juriul de mamuti anti Moga cum au votat cu maxim de puncte creatii mult mai proaste ca cele ale asa zisului Mozart carpatin). Dezumflarea a fost si mai mare cand am vazut, again..ca relatiile interstatatale si interesele economice si politice in anumite zone au dictat votul in toate tarile(s-a mers pe vot mutual..tu imi dai mie..eu iti dau tie...fraierim o tara intreaga si ne scoatem cu totii): ai nostri au votat cu Moldova, Moldova cu ai nostri., tarile de sub fosta dominatie rusa..au votat Rusia, cele in obtinerea independentei s-au votat intre ele(pe baza similaritatii politice) si pupatorii de dosuri au votat FInlanda..ca Deh!..si tot asa. Nimic spectaculos, in afara de showurile celor invinsi si don`sorul din Grecia. Nimic care sa atraga atentia, in afara de burtile pline de mici si bere ale reprezentantilor Romania..si uite asa s-au mai macinat nervii nostri inca un an..Nu pot sa nu ma intreb doua lucruri> ce ar fi iesit daca trimiteam pe altcineva la Eurovision si ...mai ales, in ce conditii o sa se tina Eurovisionul de anul viitor- intre tancuri si obuze, plus ceva trupe ONU pe acolo, just for safety? Totul este posibil, oricum ar revolutiona istoria concursului in sine..si tot ar fi ceva. Dar nu ii bateti pe baieti cu pietre cand se intorc..ca iar se supara si zic ca pe ei nu ii iubeste nimeni. Acum macar nu mai au de ce sa se planga ca nu ajung pe prima pagina..asa ca visul lor s-a implinit..ca doar asta au zis inainte sa plece..ca ei vor pe prima pagina ca Marius Moga, la a carui prozitie privilegiata jinduiau de ceva timp. De fapt..ei nu s-au dus la Helsinky pentru ca reprezentau Romania, ci pentru ca vroiau sa ajunga cineva si sa fie recunoscuti si de tanti Geta pe strada. Asta au vrut..asta au avut! Si voi..nu ii mai aratati cu degetu`...ca voi i-ati votat cu fericire in suflet si inima impacata!Nu pot sa nu imi aduc aminte de discutii de dinainte de finala Helsinky..cand toti isi dadeau cu presupusul despre impresia care o va face TOdomondo acolo cu incredibilul ritm cazaciochist, cum au rupt ei scenele in Ucraina(culmea, Ucraina ne-a dat mai putin de 5 puncte!), cum au rupt scena in Turcia si tot asa. De ce sa manipulam lumea, fratilor? Cand adevarul..uite`l..al naibii adevar cum iese la iveala..nu acelasi lucru se poate spune si de vocile mondistilor filosofi..pierdute in negura liubi`smului european