se facea ca..

se face ca era o seara de mai(nu aia din melodia lu„ banica junior, pe cre il detesc sincer)..in care se cam pusese un vant de zile mari..sau nopti, mai bine zis, iar eu, cu un ceai in fata, incercam sa imi dau seama, uitandu„ma la plasma, cine mama dracului sunt cei care au castigat cupa romaniei timisoreana. pe langa asta, incercam sa il fac pe razvan sa nu isi bage bratara mea pe mana lui, dubla cat a mea si sa ii zic ca daca se duce la gura portitei, sa nu o faca vara, cand tantarii o sa il manance de viu. se face ca era o cafenea plina, care asculta ritmul in surdina al saxofonului, iar picanteria atmosferei cubaneze intrase tuturor in vene. se face ca era atat de liniste, in tot tumultul din jurul fiecaruia, incat toata lumea ar fi putu sa isi culeaga gandurile pierdute pe jos dupa o zi de munca. se face ca era o seara perfecta, dupa o prajitura la acapulco, un karaoke pe drum, un fetelor, sa fim nebune! si o pizza la scapino. se facea ca imi placea tot. se facea ca am tot ce imi doresc. si asa si este, in pofida tuturor mofturilor mele de mare fitzoasa.