Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

luni, 1 decembrie 2008

Infranti...

Un om infrant de viata il recunosti dupa umerii apasati si pasul greoi. E omul cu uitatura piezisa, in ochii caruia licarirea de speranta a murit demult. Si nici nu va reinvia. Pentru ca infrantul a pierdut pana si ultima reduta in lupta cu viata. Cu aripile frante, ingerul decazut la stadiul de pesimism sumbru, nu are ce sa faca. Din acest moment, singura lui alternativa e calea pribegiei mintale, a sihastriei fizice si a alienarii sociale. Mai mult decat atat nu poate. Da, infrantul starneste reactii in jurul lui, starneste priviri miloase, starneste tot ce e uman in cei din jurul lui. Din acel moment, infrantul pierde orice farama umana si se transforma treptat, dar sigur, intr-un robot manat de impulsuri electrice. Odata cu terminarea bateriilor, se termina si viata lui. Subit si tragic, ca intr-o drama de prost gust si ieftina. La atat se reduce viata lui. Nici macar lacrimile nu mai alina. E prea tarziu.

2 comentarii:

  1. Nu cred că există vreun om care să-şi fi pierdut speranţa într-un moment de cumpănă al vieţii.
    Oricât de multe ar îndura cineva, acea mică flamă care poate să reaprindă focul există întotdeauna.

    Sau poate că sunt eu prea optimist.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cand ramane fara baterii lasa-l sa doarma in pace. Mai castigi niste timp pana un incostient va veni sa i le schimbe. Crede-ma va veni. Lasa-l acolo, cu ochii stinsi, cu ultimile svacniri in membre, cu sunetul dezolant si metalic al tacerii... Inconstientu va crede ca e nou, ca nu e nimic stricat in el. Tu stii mai bine de atat.

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.