Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

luni, 22 octombrie 2007

Lebanese experience

Noapte. Aud vantul cum imi suiera pe la geamuri. Telefoanele imi suna incontinuu. SA fiu a naibii daca vreau sa ma misc de la cald..Asa ca le las sa sune. Am facut greseala sa raman online, insa, pentru ca cei care tocmai ma sunasera, incep sa imi dea buzzuri pe mess. Iar mess!Ma scuz politicos si le dau replica pe care au mai auzit`o de atatea ori: "Nu am chef". Slava Domnului ca imi sunt prieteni f buni si imi stiu toanele...ca altfel imi umpleau frigiderul. Numai ca o oferta nu putea fi refuzata. A fost mult prea bine formulata si insinuata pentru a fi refuzata. Mi-am pus hainele pe mine, m-am infofolit(vorba vine, ca imi pusesem doar un tricou..si ala verde) si am iesit. Am ajuns unde nu ma gandeam ca voi ajunge vreodata> restaurant libanez. Mi-am incruntat putin spranceana..am tras aer adanc in piept si am intrat. Mi-am facut cruce in cerul gurii si am zis ca daca plec pe 2 picioare de aici, voi scrie un blog sa descriu experienta. Ceea ce si fac, concluziile le trageti voi. Habar nu am ce am mancat, am citit tot ce era acolo pe meniu si cu greu imi puteam imagina gustul lor..asa ca m-am limitat la niste salate simple si un grill, si acelea comandate... nu de mine. Daca tot eram pentru prima oara, am zis macar sa nu o comit, sa vad ce e comestibil...sa fac pe atoatestiutoarea data viitoare si sa agasez chelnerii. La ora aia, restaurantul imi parea ca rezoneaza putin ca atmosfera cu restaurantele romantzate si pline de fum, femei usoare, oameni perversi si durdulii in infatisare al perioadelor interbelice sau de ce, nu.. de amplu ev mediu. Imaginea e putin dramatizata, dar da bine la scriitura. Daca ar fi sa descriu experienta cred ca... inedit ar fi primul cuvant care mi-ar veni in minte. Logic, orice experienta e facuta sa fie asa, right? A doua oara nu stiu daca as mai merge...dar se prea poate sa da, ca salatele sunt destul de interesante ca gust..combinate cu o inghetata de la Mac dupa, savurata aproape de mare, pe o furtuna de nisip. Mai mult nu am putut cere de la o seara de sfarsit de octombrie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.