Deko talks about Mari(juana)

Deko te loveste din nou cu un stand up facut ca la carte. Enjoy!

Parkour de Constanta

Vrei mai mult Parkour??? Intra pe http://www.flickr.com/photos/andy_x3m si o sa vezi cam ce se face in Constnta in ceea ce priveste acest sport!!!

Belle, true parkour master

Si ca tot am vorbit de Parkour, hai sa va arat siunul dintre maestrii sportuui in sine. VOrbesc aici de DAVID BELLE; care si-a dus cei 18 ani de antrenament in zona commercials. O sa va arat unul dintre spoturile facute de BBC si va las sa trageti concluziile de rigoare. Pentru cei care il cred un zeu, am ceva infos pentru voi. Daca o sa cautti pe youtube ..o sa realizati ca e doar un om..iar lucrul asta e dovedit din plin de cazatura pe care o ia la o demonstratie.

Stii ce e parkour?

Pana azi, nu stiam ce e...dar recunosc ca ma minunam vazand schemele celor trei indivizi din videoclipul lui Guetta. Nu m-am gandit insa niciodata ca ala e un sport..iar ca se numeste PARKOUR; cu atat mai putin. Ma gandeam ca e doar o abilitate pe care tipii o pun in aplicare. Well, hell no!! Se numeste parkour si e un adevarat sport extrem pentru cei care se afla in afara sistemului. Pentru cei dinauntru insa, e doar un sport, ce isi trage radacinile pe undeva prin 1930, un sport ce le pune la incercare tot..si care combinat cu free running da cele mai tari rezultate.

4-3-2 primeste 10!

O realitatea care doare. O realitate care deranjeaza. Cu toate astea, e realitatea Romaniei de dinainte de 1989. Asta ar fi, in doar trei fraze, chintesenta unui film romanesc de prima mana. Si Cristian Mungiu a reusit sa faca asta. Mai cu un buget redus, mai cu actori de care nu prea auzise nimeni pana la el, dar a reusit. Iar pentru asta, il felicit si ii dau si un 10! Ce-i drept, cam deranjeaza putin cadrele largi pe care le foloseste, dar sunt extrem de bine dozate si practic, ele dau si mai multa savoare intregii pelicule. Si ca sa nu ma indepartez prea mult de la subiect, o sa mai zic doar atat: ideea de baza de la care porneste intregul film este experienta nefericita a unei studente, fortate sa faca avort in plin regim comunist. Pentru cei din 2008, poate ca problema nu ar fi atat de drastica, dar in 1987 practicile de acest tip erau vehement contestate de societate. Vorbim de o perioada in care Ceausescu decretase inmultirea populatiei si obliga fiecare familie sa aiba mai mult de un copil. Drama Gabitei, personajul principal(pe care Laura Vasiliu il contureaza atat de bine) este de fapt, drama oricarei tinere puse in aceasta situatie: Studenta, fara prea multi bani, ducandu-si existenta intr-un camin ca oricare altul, devine propriul sau dusman. Groaza si teama, la fel de bine ca frica si ignoranta, o aduc in disperarea de a scapa de surplus printr-o procedura binecunoscuta, practicata la ... negru: celebra sonda. Cazul ei devine, prin extrapolare unul social, iar problema devine o problema de imagine, un stigmat, de care Romania inca mai incearca sa scape in ochii europenilor. Situatia devine si mai tragica in momentul in care Gabitza o implica si pe o prietena in drama personala. Genialul filmului nu provine neaparat din drama personala a Gabitzei sau drama unei intregi natiuni, ci din modul in care aceasta e pusa in aplicare, de la discurs, pana la cadre si chiar obiecte. Fiecare lucru din cadru, fiecare cuvant, gest, haina, iti trezeste o amintire, iti declanseaza o reactie, ce te face sa te identifici cu o drama de care esti, practic, straina...dar care devine a ta prin empatie. Mare lucru! Nu ma gandeam ca voi fi vreodata pusa in situatia de a trece prin ceea ce trece un personaj. Mungiu a mizat foarte bine pe discurs si pe o totala ignoranta informativa a acelei perioade si a transformat-o intr-o problema ce ar putea fi ar oricaruia dintre noi. E simplu..atat de simplu, in genialitatea lui, incat nu are rost sa mai dau detalii. Stric savoarea filmului, deopotriva realist si simbolic! Dau un 10 pentru 4-3-2 si modul in care mi-a zburlit pielea!

He SAID: Dan O!

Incercam un Dan O si un Said weekendul ce vine la Berlin?Stii doar ca baietii nu au cum sa te tina in casa, mai ales ca vara cam bate la usa!!! Asa ca..ce ai zice de o mica iesire printr-un club cu aer vestic? Eu una, o sa fiu acolo. Vineri se da adunarea pentru Dan O, care o sa vina cu gasca din Bucuresti sa te distreze la COnstanta. Cat despre Sambata, Said te supradozeaza cu un beat de underground pur. Asa ca nu mai comenta atat ca nu te baga nimeni in seama in Constanta, ca stim amandoi ca la Berlin nu e asa!

Flori de cires

Ador noaptea! Cu toate colturile ei intunecate, cu toate sunetele ciudate prin care te invaluiee, cu tot vantul care sufla printre crengile copacilor si cu toata dezolarea strazilor uitate de lume. Am avut un sentiment ciudat azi, cand am simtit in nari primavara simirosul de flori umede de cires. Brusc, am simtit ca ma ridic la viata, ca pulsez energie si ca VREAU sa ma adancesc in intunericul strazilor prost luminate. E ceva familiar in ele, e ceva ce imi aduce aminte de copilarie, cand stateam pe ulita satului, cu ceilalti copii, in asteptarea noptii. Atunci era momentul prielnic sa realizezi cum te cuprinde linistea si cum te invaluie ciudatenia naturii. Nimic nu e mai inaltator decat vantul care sufla a paguba printre cregile abia inflorite. Iti da senzatia ca te avanti intr-un necunoscut famiiar, in care te-ai topi de placere. Singur pe strada, te toropeste senzatia unui deja vu, care ti-a dat o imensa placere la un moment dat. Strada semiluminata, vantul sufland la urechi si mirosul de..nou in nari, sub obladuirea linistii noptii. Ce alt moment ti-ai putea alege sa renasti, daca nu asta?

Continuous...!

Cunoscatorii stiu de ce! Riiggttt? Mu mu mu..ba ba ba!

Stare!

Mai mult ca sigur ai auzit de ei..si se pare ca inca nu au spus tot ce aveau de spus pe piata. Asa cas te mai lovesc cu un single, la fel de slefuit si siropos ca primul. Pe mine una, m-a prins! Sic a orice lucru bine facut, videoclipul are si el ceva de zis..Ce anume? Ca baietii de la One Republic sunt..buni! si la propriu..si la figurat!

Vine Tornada peste Berlin!!!

Vineeeeee weekendul!!!! Iar cei de la BErlin sar si ei cu noi party`uri. Acum 2 saptamani l-au sechestrat pe Popoviciu in Constanta, acum cateva zile pe Marika, de nici nu mai stii la ce sa te astepti de la ei. Si ca sa te mai linistesc putin, iti zic doar atat! Vineri vine Steff, iar sambata Thornado, ca parca i-a cam placut pe aici! Vino si tu, ca doar nu o fi sa ii lasi singuri la platane!

Always on the run

Dincolo de stres si agitatie, munca in tv e chiar mai mult decat o mana cereasca. SI zic asta pentru ca, sub acelasi semn al stresului, toti isi gasesc timp sa renunte la incruntarile de peste zi si la injuraturile spuse la suparare.

Nici nu are cum sa fie altfel, pentru ca realizezi ca mai mult de 10 ore iti petreci timpul cu aceeasi oameni. Practic, fetele lor le vezi mai mult decat cea a iubitului, a prietenului, a sotului sau a parintilor.


Ajunge sa te macine chestia asta, dar nu foarte mult, pentru ca realizezi ca stresul asta e si el folositor la ceva: ajungi sa cunosti oamenii cu care lucrezi, ajungi sa le cunosti toate automatismele si toate trairile de moment. Mai mult, ajungi sa le cunosti si viata, poate chiar mai bine decat o cunosc persoanele apropiate lor. Iti dau un mic preview din viata de tv a celor de la CTV.

Nostalgia...

Ma rascoleste mirosul lui..dar si intrebarile stupide pe care poate sa mi le puna. Ma rascoleste privirea lui, care trece prin mine si se opreste asupra unui punct fix. Ma rascoleste zambetul lui si vocea profund radiofonica pe care o are. DAr.. mai presus de toate, ma rascoleste faptul ca l-am vazut. A fost una din acele intalniri care iti trezesc amintiri...dar iti si redau starea de liniste de care ai nevoie, numai la gandul amintirilor pe care ti le rascoleste. Nu as putea zice ca suntem f buni prieteni, suntem simpli amici,pe care destinul ii mai arunca in aceeasi oala la intervale regulate de timp. Atunci realizam ca avem multe sa ne spunem, pentru ca si la prima intalnire parea ca ne stim de o viata. Nu e vorba de sentimente, nu e vorba de obsesii, ci doar de simple momente de liniste retraite prin amintiri. Poate si de aia fiecare reintalnire este traita intens, atat cat ne permite timpul. Azi a fost la fel..am reusit sa concentram f multe idei, in doar jumatate de ora de discutii. Si am relizat ca genul asta de oameni imi plac. Oamenii care stiu cum sa arate ca le pasa de cel din fata lor, chiar si atunci cand se vad o data pe an. E de ajuns, daca stii sa gestionezi bine situatia. Partea care m-a amuzat cel mai tare a fost o intrebare de-a lui: Ai prieten? Ca te stiam intr-o relatie foarte serioasa, impresia asta mi-ai lasat-o ultimele luni. M-am uitat urat la el si i-am zis ca e ciudat. Dar..cu toate astea.. nu m-am putut abtine sa nu rad si sa ii marturisesc sincer ca nimeni nu mi-ar putea suporta toanele pentru mai mult de cateva luni. Asta e adevarul, iar el o stie prea bine, ca mi le-a suportat o seara intreaga , aproape de mare. Nu il mai urasc acum, cu toate ca el asta crede.I addore u, Grigule!

Sweet kiwi

This is what i call music.

Prevestesc ce n-a prevestit Culianu

Nu stim cine e Culianu. Recunosc, in toata ipocrizia mea a nu stiam cine e. Auzisem cate ceva despre el, dar nu aveam nici cea mai mia idee ca fusese disident roman stabilit in State.Cu atat mai mult cu cat nu stiam ca fusese invatacelul lui Eliade, pe care reusise sa il depaseasca. Abia cand am citit PREVESTIREA lui Gatti, mi-am dat seama ca sunt multe lucruri pe care nu le stiu despre acest minunat Culianu. A fost ucis in 1991, chiar in baia universittii unde activa ca profesor. Cazul a fost imediat clasat de politisti, asta dupa ce CIA se dovedise a fi foarte interesati de tot ceea ce inseamna munca si informatiile secrete detinute de Culianu. PREVESTIREA e un demers jurnalistic pus in replici si regizat narativ ca la carte. Roman fiind, nu am putut sa nu imi ridic sprancenele cand am citit, si asta pentru ca romanul in sine e un adevarat dictionar ocult, ce releva pana si relatiile dubioase dintre CIA si Securitatea din Romania. Parca intri in o cu totul si cu totul alta lume, in care toate mecanismele de manipulare la care nu aveai acces ti se dezvaluie pe rand. Vorbesc aici de faptul ca CIA pregatea asa zisii Kamikaze pentru razboiul sfant, doar pentru a alunga Rusia din Afganistan. Ce e si mai interesant e faptul ca pentru a nu fi compromisi agentii CIA, s-a recurs la cei din Securitatea romaneasca. Mai mult, armele bacteriologice detinute de URSS si experientele cu antrax modificat genetic pe care le-au facut sau intentionau sa le faca asupra celor din Serbia au fost scoase la iveala tot printr-un demers jurnalistic curajos. Cine credea ca Marele Mar(New York) este o lume a perfectiunii intruchipate, il rog sa se gandeasca din nou, si asta pentru ca PREVESTIREA descrie cu lux de amanunte o lume inversa decat cea a opulentei materiale. O lume in care totul este pe dos, o lume structurata tot ierarhic, dar care se conduce dupa totul si cu totul alte reguli. Vorbesc despre maruntiele NY, despre viata din cele 7 niveluri sub metroul new yorkez, o viata in care gruparile oculte si practicile inecstuaose exista. Nu recomand cartea puritanilor si naivilor, care inca mai fac analize de suprafata asupra a tot ceea ce se intampla acum la nivelul raporturilor politice, econimomice si sociale. Ar fi un soc prea mare. Si , by the way, dca nu stii ca Antonescu, marele maresal a avut urmasi, cartea asta iti deschide nopi perspective. O carte in care genocidul, fasitatea, lupta pentru interese si putere este mai pregnanta ca oricand. In fapt, asta e realittea, pe care numai putini reusesc sa o desluseasca. O lume in care nimic nu este exclus, dar totul e permis.

Trageri

L-am convins pe Raducu sa ma strecoare pe lista de tir pe 24 martie(asta dupa ce l-a, convins pe zaheu sa vina la tv), fix cu o zi inainte de ziua politiei. Omul s-a conformat si mi-a zis ca fara mine e imposibil sa inceapa evenimentul in sine. nici macar nu stiu sa strag cu pistolul, dar orgoliul m-a impins sa fac o nefacuta. Ce-i drept, nefacuta aia e cam facuta, pentru ca acum 2 ani trageam pentru prima data cu un pistol cu recul, tot la tragerile de tir de la DIAS. Slava DOmnului ca era Razvan sa ma tina de maini, ca altfel cred ca o comiteam. Nu imi era de mine, ci de cei din jurul meu, pe care as fi putu sa ii rad de pe fatza pamantului, ca mai aveam gloante pe teava. Asa ca pe 24 vreau sa imi incerc din nou norocul si sa vad ce punctaj scot la trageri. Ca nu degeaba oi fi lucrat 2 ani in politie! Sper numai sa ma lege baietii de la DIAS dupa ce trag la tinta, sa nu fug cu pistolul prin redactie, dupa cum spunea Sile zilele trecute.

Te-as palmui!

Sunt tare curioasa sa aflu care sunt prietenii aia care imi comenteaza pe blog ca am uitat de ei. Dupa comentariul pe care l-au lasat in prietenia si intentia lor de a semnala niste probleme, trag o singura concluzie: bine ca am renuntat la prietenia lor! Mi-e greu sa cred ca cineva care nu imi apreciaza eforturile mi se poate numi prieten. Stii ce ma intreb acum, prietene? Ma intreb din ce grupari de interese fac parte acesti prieteni care indraznesc sa faca comentarii despre munca mea, accentuand o realitate pe care multi o stiu, putini reusesc sa o inteleaga. In gratiosul lor gest de a-mi zice ca am uitat de ei, puteau sa imi lase si numele..sau chiar mai mult, puteau sa imi dea un telefon sa imi zica tocmai cat de nesimtita sunt... sau puteau sa vina in redactie sa imi spuna in fata impresiilor lor despre mine, in timp ce imi faceau morala ca fumez. Nu vad rostul comentariilor pe blog, din momentul in care iminenta unei intalniri fata in fata e zilnica. Asa ca dragilor asa zisi prieteni, ma dezbar de voi..duceti`va pe pustiu cu ale voastre comentarii penibile! Vedeti`va de treburile voastre si de ceilalti prieteni, ca noi niciodata nu am fostdupa cate a demonstrat-o comentariul vostru!
PS: Din bun simt, am dat reject la comentariul vostru. Poate asa o sa va dati seama ca unele lucruri se zic fata in fata, cu atat mai mult in conditiile in care lucram in acelasi loc!

Mi piace

I-as fi votat, dar nu pentru eurovision..din simplul motiv ca nu ar fi reprezentant romania, ci suedia. melodia este superba, versurile , de asemenea..iar interpretrea..impecabila. partea proasta e ca ei sunt suedezi. imi pun semnul intrebarii si vin cu un ? - nationalitatea cantaretilor reprezinta tara sau specificul melodiei in sine?

Oglindire

Uneori ma intreb daca sunt facuta intr`adevar pentru meseria asta. Ma intreb daca toate rahaturile astea in care ma scald zilnic si pe care sunt nevoita sa le car dupa mine isi au rostul. Ce e..de fapt, un jurnalist? E individul care respecta deontologia sau cel care are gura mai mare..e cel care tace si face sau cel care se impune si sare la gatul celui din fata lui? Nu am avut niciodata pornirea sa desfiintez pe cineva din start..poate ca de aia nici nu am vrut sa fiu pe stiri. Nu sar la gatul oamenilor, imi place sa ii analizez si sa ii bat cu propriile lor arme. Nu stiu daca sunt un bun jurnalist, nici macar nu ma consider jurnalist si am momentele mele in care cred cu o mare convingere ca mi-am ratat cariera. Am momente in care as vrea sa fiu orice altceva decat om de presa,om de productie. Am momente in care cred ca poate ca sunt sortita s anu imi gasesc vocatia o viata intreaga si sa ma multumesc cu ceea ce imi iese in cale.Nu sunt bune persoanele astea oscilante in presa..si nici cele mult prea inteligente. Pe de o parte, sunt instabile si sunt caracterizate de teoria conspiratiei , iar pe de alta, ajung sa treaca dincolo de superficialul activitatii in sine si sa descopere adevaratele ascunzisuri ale colegialitatii in sine. E groaznic cand se intampla asta, si mai groaznic e cand descoperi ca esti muscat de fund de persoane cu care vorbesti zilnic si carora poate te confesezi. In unele momente insa, ai vrea sa ai puterea sa nu le dai crezare. Din pacate, nu poti.

Am obosit

Zilele astea au fost cumplite: vanzoleala, urlete, vorbit si acultat toti oamenii cu probleme si cel mai obositor lucru dintre toate, a face fatza grupului de agitatori adunati pe langa caravana CARTIERUL MEU, pentru a tipa, urla si injura. Abia acum, cand stau tintuita in redactie, din cauza ploii aprige de afara, realizez totusi ca imi placea vanzoleala aia. Spiritual, caci fizic sunt pe punctul de a ceda. Asta daca nu am cedat cumva si continui sa umblu ca un strigoi pe la etajul 14 al hotelului. Cum nimeni nu mi-a zis inca asa ceva, asta inseamna ca lucrurile stau relativ bine, inca...Nu pot sa ma abtin insa sa spun ca detest tot ce misca in jurul meu, orice uitatura piezisa, orice comentariu nelalocul lui, izvorat dintr-o rautate iesita din comun. Nu mai suport indolenta, nu mai suport barfa si am ajuns sa raspund cat se poate de virulent tuturor provocarilor care mi se lanseaza. In fond, exista MTV. Am nevoie, din nou, de schimbare, pe care nu stiu daca o gasesc in mine sau in ceea ce se intampla in jurul meu. Dar am nevoie de ea...ori de schimbare, ori de liniste. Iar prima se poate rezolva mult mai usor.

Atari, a simple DLight @ Berlin

Cand ziceai si tu ca stai acasa weekendul asta ca nu ai bani, HOP! vin cei de la Berlin si iti strica planurile! Stiu eu ca ti`au suflat niste chestii despre sfarsitul asta de saptamana si te-au convins sa nu stai acasa! Te intrebi de unde stiu? Pentru ca mi-au zis si mie acelasi lucru. Si cum ei sunt baieti draguti, nu ai cum sa zici NU cand afli ca vinerea asta vine ATARI. Mai ales cand are recomandari de la HauteCulture ca e foarte tare in dj`ala. Si cum vineri fara sambata parca nu merg decat impreuna, Berlin iti ofera tot tacamul de distractie si ti`l aduce pe Just D`Light. CAt de light o fi, aflati voi sambata, numai la Berlin. Psstt!! Zice`se ca D`Light cam are legaturi de rudenie cu Horace Dan D, asa ca aveti grija cum va purtati cu el!

Muri`v`ar!

Un inceput de saptamana cum nu se poate mai..PSD`ist. Nici de data asta, membrii fostei puteri aflate la guvernare nu s-au dezmintit si au recurs la trucurile lor abjecte pentru a pune un calus in gura celor care vor sa faca mecanismele sa se miste in Constanta, in sensul invers celor ale lui Mazare. Jalnic!!! Penibil!!! Patetic!!! si asta e de abia inceputul! Nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa continue toata tarasenia asta PSD`ista..ca abia am inceput cu a noastra campanie CARTIERUL MEU. M-am saturat de replici si acelasi tip de manevra pe care PSD`istii il folosesc pentru a se impune. Asa au castigat alegerile, asa le vor castiga si de acum inainte..pentru ca altfel nu au cum sa faca. Nu au nici capacitatea mentala de a discerne intre bine si rau, de a discerne intre ce sunt ei si ce le impune partidul sa fie. Asta au facut si azi..cand, in penibilul lor, au incercat sa bage un pumn in gura presei. De data asta, a altei prese decat a celei de partid cu care erau atat de obisnuiti. Injurii, injuraturi, acuze, doar pentru ca am lasat oamenii sa vobeasca. Asa ca..frumusel..s-au postat ei la cotitura si ne-au asteptat nevoie mare, spunand ulterior ca nu i-am lasat sa vorbeasca. Noi v-am lasat sa vorbiti, domnilor,..dumneavoastra erati prea ocupati sa va certati cu locuitorii pentru problemele de care ei va acuza. Nici nu sunt asa convinsa ca ii ascultati, si asta pentru ca erati prea ocupati sa le scoateti ochii cu ce nu a facut PNL sau orice alt partid. Sunteti jalnici...mai ales cand va chemati gorilele si organele de presa sa imortalizeze momentul, intr`o incercare disperata de a castiga teren. Simt doar o stare de dezgust pentru ceea ce se intampla la ora actuala in Constanta. Halal politica, halal presa, halal practici de partid partinice!

Subjugat de placere...sclavul ei

Iti simt rasuflarea plina de pasiune cand ma apropii de tine. Privirea ta patimasa imi dezbraca si orice urma de moralitate ce imi mai acopera constiinta. Te vad cum tanjesti, iar zambetul pe care ti-l ofer e doar un preludiu, pe care il savurezi din plin. Privirea mea te ravaseste, iar mirosul parfumului meu iti declanseaza dorinta obscena de a ma subjuga. Te simti ca un stapan, al carui singur scop este sa isi siluiasca sclavul pentru a-si dezlega toate simturile de monotonia zilnica. Poseda-ma, iti striga scalvul ingand, plin de patima si trivialitate in expresia fetei. Buzele ii sunt usor deschise, facand parca inadins loc scenariilor tale planuite cu mult talc. Ochii par a te intreba ce vrei..dar atat ea, cat si tu..stiti ce urmeaza sa se intample in continuare. Va fi o consumare nociva si epuizanta a tuturor energiilor negative adunate peste zi. Ai vrea sa o vezi implorand si uitandu-se fix in ochii tai, cerand indurare, din simplul fapt ca i-au amortit buzele si gura i s-a inclestat pe obiectul dorintei feminine. Iti place sa o vezi asa si daca ai putea sa duci la infinit simtamantul, ai fi cu adevarat stapan peste sufletul si trupul ei rubicond. Mai astepti un ultim icnet , inainte sa iti dai seama ca ti`ai facut datoria de a o elibera de pasiuni negative. Vrei sa simti pana la capat ca ai dominat`o si ca ai intrat maimult decat si-ar fi dorit ea. Vrei sa fii sigur ca tu esti autorul moral si fizic al placerii ei consumate printr-un tipat pervers, in intimitatea voastra mentala. Ai facut-o sa aiba un orgasm veritabil. Unul spiritual, care a epuizat`o mai mult decat unul fizic. Esti bun!

In memoriam

Mi-e dor de tine. Uneori, am impresia ca esti mereu aici, mereu in preajma mea, veghindu`mi orice pas, exact asa cum faceai cand eram mica. Probabil ca mult timp de acum inainte voi purta povara proprie-mi greseli de a nu fi fost langa tine cand ai plecat catre lumi mai pure si mult prea pline de abstract pentru intelegerea umana. Nu stiu daca ar fi fost mai bine, probabil ca ne-am fi cufundat amandoi in negura amintirilor si a durerii ca TU nu mai puteai ramane pe meleaguri umane prea mult timp. Am ramas in suflet cu durerea, alinata de amintire. Amintirea sfaturilor tale, ale imbratisarilor tale si a vorbelor tale pline de dulceata. Mereu voi fi a ta "zaicic", pe care o protejai si pe care ai continuat sa o protejezi pana cand boala te-a rapus. Nimic nu a putut insa imi ia dragostea pentru tine, pe care inca o mai port si inca o mai simt strapungandu`mi sufletul. Ma intreb daca esti mandru de mine, daca esti mandru de lupta mea continua si daca stii cat de mult ma doar cand ma gandesc ca nu mai am la cine sa ma intorc in satul in care am crescut. A trecut un an de cand mi te-au luat de langa mine, dar dragostea mea e la fel de puternica ca si atunci cand ma purtai in carca sau ma invatai sa citesc in ruseste. Pana la urma, amintirea e singura care mi-a mai ramas. Amintirea si speranta ca vei continua sa ma pazesti, de undeva de sus, cu aceeasi grija ca si pana acum. Nimic nu s-a schimbat, deda. Doar planul terestru cu cel celest. Asta e tot ce ne desparte.

Living the dream

Cred ca de mica stiam ca o sa fiu jurnalist..sau cel putin, ca o sa lucrez in TV. Mi-am dat seama de asta insa prea tarziu, acum vreo 4 ani, cand am ajuns sa lucrez efectiv in presa. Toate serile petrecute in fata oglinzii, toate replicile si toate emisiunile imaginare pe care incercam sa le moderez atunci..s-au transformat intr-o realitate pe care o traiesc zilnic in productie. Nu stiu cum de nu mi-am dat seama mai devreme de chemare, cum se spune. Acum imi aduc aminte cum imi petreceam eu serile, pustoaica fiind, in fata oglinzii, incercand sa scot niste cuvinte imaginare de la oameni pe care atunci nuici macar nu visam sa ii cunosc. Stii ce e mai ciudat? ca acum , o parte din ei imi sunt prieteni..cu o parte din ei vorbesc aproape zilnic, iar cu altii ma intalnesc in masura in care si timpul imi permite. O parte din ei, mi i-a daruit internetul..si inca mi-i mai daruieste. Partea foarte amuzanta e ca zilele trecute cineva ma intreba cum de am reusit sa ma bag pe felie nu neaparat cu oamenii, dar cu reprezentantii site-urilor de muzica si ai organizatorilor de evenimente din toata Romanica asta. Modesta din fire, i-am raspuns: am charisma. Oare chiar asta sa fie..sau e ceva mi mult dincolo de cuvitnele si discutiile interesante pe care le port cu lumea. Culmea, unoeri se intampla sa aflu inaintea tuturor informatii si am rolul de pionier intr`ale informatiei. Cum? Vine Optick? ...Gojira..pe cand? Dar cu Shuie ce s-a mai intamplat?Din pacate, exista si o mica nemultumire. Aici, nu prea pot sa ma folosesc de pilele mele. Lucrez la o TV de nisa, axata pe stiri. Asa ca trebuie sa imi mai ponderez putin pornirile artistice si de dj`ala. Pe astea le folosesc numai in Berlin..unde imi mai incerc pilele pe Mircea.

SZ in the zone

Vineri dimineata. Imi suna telefonul de serviciu. Fara a ma uita la el..imi zic in minte..suna Hutzu! Raspund si de la capatul celalalt al firului mi se spune: intri diseara in SUBIECT. Cei care nu stiu ce e ala subiect..vor afla acum...nu e sinonim cu dezbatere, cu idee sau orice alt sinonim care ar putea fi gasit pentru a descrie mai bine cuvantul Subiect. E o emisiune in prime time, de luni pana vineri, la CTV. Degeaba am inceput sa cracnesc, sa le zic ca..eu..de fapt, sunt in blugi..conversii mei si tricou...si in ruptul capului nu intru eu asa imbracata in platou. Nu a mers! Asa ca...dupa REDACTIA, mi-am luat bagajele,am zburat acasa si m-am schimbat..ca nu puteam sa vorbesc despre campania CARTIERUL MEU imbracata in blugi. La 19.00, m-am postat in biroul shafilor, sa discutam care cum vorbeste...asta am facut in 2 minute..restul de 20 ..emm...lasa, ca nu e important:)). Pana cand am intrat pe platous s-au facut glume si s-au cerut autografe(asta cu exceptia glumelor din platou..cu..citez: ce ti-ai facut pe fata, femeie! Ti s`a intins rimelu! vezi ca pe camasa aia a ta alba e o pata mare!!!))am incheiat citatul. Nici in emisiune nu a fost mai usor..pentru ca intre promouri , ne hlizeam cu totii pe acolo...de incepusera cei din regie sa urle la noi sa ne potolim dracului, ca poate prind vreo strambatura in direct. a fost dragut, a fost amuzant, a fost serios, a fost un schimb de replici pertinent, cu atat mai mult cu cat intrasem cu Doru...asa ca nu aveam de ce sa imi fac probleme. Trebuie sa recunosc insa ca imi place mai mult munca de productie, de partea cealalta a ecranului.

Popoviciu@Berlin

Nu am stat sa aud cum pune muzica...pentru ca nu am avut cum. M-am multumit insa sa stau putin de vorba cu el, altfel decat pe mess. am schimbat cuvinte, am schimbat intrebari si am realizat ca dl Popoviciu nu este asa cum credeam eu. Si nu am regretat. Asa ca, printre altele, l-am intrebat de seturi, l-am intrebat de muzica, dar in special despre ceea ce inseamna Popoviciu. Dupa ce am plecat, s-a dezlantuit insa marele party...cu tot cu acadelele Chupa Chups si fomeile de 40 de ani care nu stiu cum aterizasera acolo. A fost cum e de obicei in Berlin, asta am aflat din spusele celor care au fost acolo. Cu toate ca seara incepuse nu prea bine, asta tinand cont de faptul ca Popoviciu avea o experienta nefericita la activ(atunci cand a fost in play). Se temeau ca nu va veni lumea in Berlib. Am incercat sa il asigur ca nu are de ce sa isi faca griji, pentru ca lumea o sa se stranga undeva dupa 23. si asa se pare ca a si fost. Nimeni nu a stat jos, nimeni nu a stat b osumflat, toata lumea si toata suflarea emo`ista a Constantei a ajuns acolo, facand clubul de langa BTT parca si mai mic decat era. CAt despre Popoviciu al nostru, toate respetele pentru seturile lui..tot lumea o spune si pe asta. Multi asteptau sa il vada, multi se intrebau cand o sa il vada si cum o sa fie in acel moment..asa ca nu avea cum sa iasa altfel decat..perfect!!!
Popoviciu a zis ca mai revine..cat se poate de curand..ochiu` pe blog si urmareste materialele!!! DE la mine afli prima oara cand o sa vina pe aici!
Si daca o sa fii cuminte..iti postez si un interviu cu el, luat in intunericul intim de la Berlin!!!!

Liciu+Mircea+Mihai

A fost ziua lui Mircea ieri. Si m-am gandit ca as putea sa imi spal putin pacatele anterioare si sa fac un gest cat se poate de prietenesc(ca tot am uitat de ziua mai tuturor prietenilor anul asta) si sa ma duc sa il vad, la Berlin..sa ii zic personal LA MULTI ANI si sa il pup. Asa ca dupa munca,m-am urcat in masina si am gonit pana acolo. Ai mei(cei trei de la rasarit), adica Mircea, cu Liviu si cu Mihai erau plecati. Asa ca, strangand din dinti, am pus mana pe telefon si am inceput sa ii sun pe toti. Intr-un final, i-am vazut ca vin..insirati pe strada. M-am simtit mai bine ca am reusit sa ajung sa ii zic La multi ani, nu stiu cat a insemnat pentru el, dar pentru mine a insemnat enorm. Cu atat mai mult cu cat l-am vazut si pe baietelul Liciu, pe care nu il mai vazusem de ceva timp. Surpriza a fost insa Mihai, pe care l-am vazut ieri pentru prima oara,desi mai schimbaseram ceva vorbe pe mess. A fost o reala placere sa il vad, sa vorbesc cu el..si sa imi dau seama ca este un om care merita toata atentia. Ma asteptam sa fie altfel, recunosc...dar mi-a smuls cateva zambete in decurs de o ora. Discutii simple, despre lucruri simple si aparent banale, pe care le-am savurat insa din plin. Pacat ca nu l-am si auzit punand muzica. Eh..next time!

What city do you belong to?

You Belong in Paris

Stylish and expressive, you were meant for Paris. The art, the fashion, the wine! Whether you're enjoying the cafe life or a beautiful park... You'll love living in the most chic place on earth.

What City Do You Belong In?

Pun pariu ca dai click- pariuri sportive !!!

Pentru cei ahtiati dupa pariuri sportive, am un tip pentru voi! Intrati pe www.tipseri.com si faceti`va de cap! O data, de doua ori...ceva-ceva tot o sa pice la un moment dat! Ca doar eforturile de a da clickuri, de a te uita pe livescore si de a gandi tot felul de combinatii si strategii de castig nu or fi in zadar! Asa ca daca te recunosti in descrierea de mai sus si te furnica pielea dupa bani, pune tu manutza frumos pe mouse si fa un click pe www.tipseri.com!! Psssttt!!!...Daca o sa castigi, ne dai si noua 5%, ca ti-am vandut pontu`!!!

Blink!

Un fel de Benny Bennassi, la fel de agresiv, dar ceva mai bine lucrat. Sound aproape de underground, putin inaccesibil maselor ahtiate dupa optick, dar cat se poate de refreshing la auz. inca o dovada in plus ca ne salbaticim pe zi ce trece.

Natural desires

Iar m-a apucat dorul. Dorul de duca, dorul de tihna, dorul de a fi linistita, dorul de a avea oameni interesanti in jurul meu. Mai mult decat orice, m-a apucat dorul de a purta discutii inteligente cu cei din jur. Nu mai vreau sa vorbesc despre munca, despre cat de stupid e ala..sau cat de stupida e aialalta sau despre toalele pe care mi le iau. M-am saturat sa suport isterii, m-am saturat de tipete si de dorinte native de a iesi in evidenta ..pacat ca nefondate. Viata mea e mai mult decat atat. E mai mult decat o discutie despre oja. E mai mult decat clubul in care am fost, e mai mult decat rochia si pantofii pe care mi-i iau. E despre pactul de educatie, e despre axele politice, e despre scindari sociale si consecinte economice. TRaiesc un eveniment, pe care il fabric din informatii. Nu pot sa ma limitez la informatii soft, imi trebuie si cele de acrosh, si cele de substanta, pentru ca altfel stirea mea nu e completa. Pana acum, le am pe cele soft, de pur entertainment. Le-am avut si pe cele de profunzime..pe care incep sa le recuperez incet-incet. La ce bun...daca majoritatea inutilului ma coplesteste?

Balcanicii din noi

Locul asta a devenit ca o piata pestrita a Balcanilor, ca tot suntem balcanici in trup si spririt. Si cum ne-am transformat toate elementele esentiale ale nationalismului si le-am ghidat dupa norme europene, ne-am transformat si locurile de munca in targuri unde fiecare ajunge sa fie un distribuitor. Ca e de placeri, ca e de necazuri si suferinta, ca e de haine sau gablonturi...chiar nu mai conteaza. L-am numit targul muncii, poate in incercarea de a mai taia din plictiseala care te taie atunci cand ai un minut lber sau de a taia pana la sange din suculenta sictirului dat de monotonie. Suntem balcanici in atitudine, as zice..numai ca nu mai cunosc nici un balcanic atat de avid dupa mocangeala ca romanul. Orice e gratis, orice e for free..orice nu are taxe sau are reduceri..ne face cu ochiul si dne trage sa reinstauram, odata in plus, instinctul abject de turma. Fie ca e vorba de un suc, fie ca e vorba de o maslina, toata lumea se aduna la ospete...doar doar si-or pastra cei 10 lei in bunuzare, pe care altfel i-ar fi folosit in scopuri la fel de mancacioase. Poate ca asta inseamna sa fii balcanic, in esenta. sau poate ca am devenit, in chitrosenia noastra, taman ca acei nomazi care asteapta mila celor din jur pentru a-si potoli nevoile care il macina. In cazul asta, nu sunt balcanic..prefer sa fiu rusul cotropitor, care nu isi indoaie coloana sub pupaturile de saboti contrafacuti.

Chinese

De fiecare data cand cineva imi zice ca am ochi de chinezoaica..rad de mor..si asta pentru ca absolut de fiecare data neg cu vehementa vreo origine orientala pe care eu as putea s-o am. Totul cred ca a inceput de la Marius, care s-a hazardat si a aruncat in vant o idee. De la Marius, au inceput toti: lil chinese, chinezoaica, lil budha and so on. Nu prea sunt eu convinsa de ce ma deranjeaza atat de tare remarca. Dar..pentru ca toata lumea sa stie..i`m russian. Cunosc eu unii carora le plac si russian girls, asa ca..taman bine.

Da`l in ma`sa de suc!

Cand am draci, e bine sa ma lasi in pace. asta e fraza pe care tin sa o repet tuturor celor care imi stau in preajma atunci cand am toane. Cei mai multi, simt pe propria piele rezultatul lipsei de obedienta in ceea ce priveste sfaturile mele de bine. Nu am chef..nu raspund la telefon..nu insista! Raspund cand vreau, cand ma calmez, adica exact atunci cand sunt convinsa ca pot purta o discutie logica la telefon. Nu imi place sa mi se reproseze lucruri, nu imi place cand lumea insista. Cand vreau ceva, iau. Cand imi place ceva, fac tot posibilul sa am. Cand vreau sa beau un suc, il beau...si cand vreau sa il beau..fac tot posibilul sa duc actiunea pana la capat. Daca am altele pe cap insa, nu e bine sa insisti. Lucru pe care nu multi il inteleg, ori pentru ca nu vor, ori pentru ca pur si simplu se cred foarte importanti. Drept pentru care, prefer sa nu mai vorbesc cu cei multi si sa imi selectez f bine prietenii, chiar daca asta inseamna ca eu sa raman singurul meu prieten.

Te intimidez?

Cica intimidez lumea. Asta am aflat zilele astea, cand singura replica pe care o primesc..este...MA INITIMIDEZI! Varsta devine un element mai mult decat aleatoriu, pentru ca se pare ca actionez asupra unui ditamai segmentul de varsta...care se brodeste, pare`se..chiar cu cel comercial. Asa ca..de la 18 pana la 35 de ani, nici un barbat nu se apropie de mine, din teama ca il..intimidez.Nu stiu daca e de bine sau e de rau, pentru ca nu as putea sa ma plang la capitolul asta. Numai ca nu prea imi dau seama ce este atat de intimidant la mine(aviz pentru SRI~istul meu, care citeste randurile astea)> sa fie replicile ironice, sa fie manipularea sau vorbele dulci, sa fie...abilitatea de a-i face pe ceilalti sa creada ca au dreptate , sa fie...sunt atat de multe alternative. Poate..ah!..inteligenta...sau..hmm..doza de realism pe care multi nu o au. Ar fi atat de multe, si atat de putini dispusi sa le faca fatza cu stoicism. Nu mi-am pierdut abilitatea, ci numai rabdarea simotivatia de a intalni persoane care sa imi intoarca replicile imediat ce le primeste. Vreo doua-trei cunosc, unii chiar colegi de munca. Asta numesc eu camp de lupta in adevaratul sens al cuvantului. O stimulare ca la carte..daca e a spiritului, ramane de vazut!

Concluzie la miez de noapte!

Un 360 ma asteapta sa ii dau niste intrebari, un Popoviciu ma vrea il Berlin, un Mike Diamondz mi-a zis ca este mai mult decat incanta sa aiba prietene jurnaliste, un Greeg are sa imi dea in total preview setul pentru Pro Fm Dance de joi(inca astept!!!:D), ai mei spun ca vor materialele pentru Cronici Tomitane, un optick imi trimite linkuri catre youtube si imi scoate ochii ca nu am fost in Zoom(ce-i drept, e a nu stiu cata oara cand nu onorez invitatia). Ma uitam mai deunazi pe blogul meu si mi-am dat seama ca ii lipseste ceva. Taman acele materiale care sa te scoata din toate starile pamantului..sa te treaca de la depresie la euforie si sa iti bage in vene dorinta aceea, absolut dependenta de a vrea mai mult, de a vrea sa iti pierzi timpul prin cluburi si sa o arzi bizar. Ce pacat ca eu..exact acum..ma gandesc ca ma duc cu doamna in weekend sa il plimbam pe junior, pe plaja! O sa le fac pe toate,la timpul lor..de indata ce imi refac de tot nenorocenia aceasta de comp...sau poate doar am constientizat ca altele imi sunt prioritatile acum! Asa ca, dragii mei, in curand..o sa va delectati ochiii cu niste interviuri de prima mana cu OPTICK, POPOVICIU, 360, MIKE DIAMONDZ, HAUTE CULTURE..si mai gasesc eu pe cineva..daca GOJIRA nu vrea! And that`s a promise!!

Fara stripperi in BERLIN!

Ce se intampla cand combini o Bela cu un Popoviciu? Iese, cu siguranta… un weekend labelled BERLIN. Adica… weekendul asta! Cu numai o zi inainte de 8 martie, berlinofilii te invita sa o arzi bizar cu the one and only Mihai Popoviciu, unul dintre putinii Dj romani cu iesire in Germania, care a semnat recent cu o mare casa de acolo (nu spunem care, va lasam sa aflati singuri). Pentru cei care nu cunosc stilul Popoviciu, este usor de explicat: eclectic, cu mult electro, mult dark house si sounduri bizare. Cat despre Bela, Bela a mixat alaturi de nume mari, care s-au declarat total satisfacute de stil. Asa ca… weekendul asta, nu sta in casa. Cu o asa oferta, mai da-i incolo pe stripperii de 8 martie!