Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

sâmbătă, 26 aprilie 2008

Din suflet

Am ramas muta de uimire cand am vazut cata daruire poate exista intr„un om pe care soarta l-a lovit crunt. Un om care timp de 30 de ani a fost nevoit sa aiba grija de copilul lui aflat in caruciorul cu rotile, un om pe care batranetea poate ca il va rapune cat de curand, un om pe care insa Dumnezeu l-a blagoslovit cu toata dragostea si forta de a merge mai departe. Dna Dida, asa ii zic vecinii celei pentru care ziua de maine reprezinta de fiecare data un nou inceput. Claudiu este fiul pe are il ingrijeste cu o dragoste de mama care nu poate fi descrisa in cuvinte, ci numai cu sufletul, usor, incet, tanguit. RAr mi-a fost dat sa vad o relatie mai apropiata intre mama si fiu, mai ales in conditiile in care fiul are tetrapareza spastica si retard mintal, iar ei nu au nici macar o baie omeneasca. Femeia s-a retras in credinta, vazand ca de la rautatea omeneasca nu poate obtine bruma de ajutor de care are nevoie. Crede in Dumnezeu, si ea, si Claudiu, si spera in mai bine. E mandra c anu are datorii la stat si spune ca baiatul ei are mereu ce sa manance, pentru ca se ingrijeste ea de asta. Am incercat sa ii facem un mic cadou, aducandu-i alimentele necesare pentru o masa imbelsugata de pasti. Femeia avea lacrimi in ochi, iar Claudiu incerca sa spuna cuvinte pe care numai el le intelege. Din putinul pe care il are, Dida ne-a dat doua candele, in semn de multumire pentru gestul nostru. Spune ca vrea ca acele candele sa ne lumineze sufletele. I-a fost rusine sa ne dea si ne-a intrebat daca poate sa ne imbratiseze, ca nu toata lumea suporta. E o femeie simpla, careia viata i-a dat multe lovituri, dar ea niciodata nu s-a lasat descumpanita. Merge mai departe, cu baiatul langa ea, pentru ca stie ca asa i-a fost harazit. Vrea ca Mihaela Radulescu sa o asculte, sa aiba puterea si rabdarea sa ii asculte povestea de o viata, poate va scrie o carte pe baza povestirilor ei. Nu ii e usor, dar continua sa zambeasca, dandu-ne tuturor o lectie de viata.

Un comentariu:

  1. trist.. pacat ca statul nu se ocupa de oamenii care AU CU ADEVARAT nevoie de ajutor..

    .. pacat

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.