Din suflet

Am ramas muta de uimire cand am vazut cata daruire poate exista intr„un om pe care soarta l-a lovit crunt. Un om care timp de 30 de ani a fost nevoit sa aiba grija de copilul lui aflat in caruciorul cu rotile, un om pe care batranetea poate ca il va rapune cat de curand, un om pe care insa Dumnezeu l-a blagoslovit cu toata dragostea si forta de a merge mai departe. Dna Dida, asa ii zic vecinii celei pentru care ziua de maine reprezinta de fiecare data un nou inceput. Claudiu este fiul pe are il ingrijeste cu o dragoste de mama care nu poate fi descrisa in cuvinte, ci numai cu sufletul, usor, incet, tanguit. RAr mi-a fost dat sa vad o relatie mai apropiata intre mama si fiu, mai ales in conditiile in care fiul are tetrapareza spastica si retard mintal, iar ei nu au nici macar o baie omeneasca. Femeia s-a retras in credinta, vazand ca de la rautatea omeneasca nu poate obtine bruma de ajutor de care are nevoie. Crede in Dumnezeu, si ea, si Claudiu, si spera in mai bine. E mandra c anu are datorii la stat si spune ca baiatul ei are mereu ce sa manance, pentru ca se ingrijeste ea de asta. Am incercat sa ii facem un mic cadou, aducandu-i alimentele necesare pentru o masa imbelsugata de pasti. Femeia avea lacrimi in ochi, iar Claudiu incerca sa spuna cuvinte pe care numai el le intelege. Din putinul pe care il are, Dida ne-a dat doua candele, in semn de multumire pentru gestul nostru. Spune ca vrea ca acele candele sa ne lumineze sufletele. I-a fost rusine sa ne dea si ne-a intrebat daca poate sa ne imbratiseze, ca nu toata lumea suporta. E o femeie simpla, careia viata i-a dat multe lovituri, dar ea niciodata nu s-a lasat descumpanita. Merge mai departe, cu baiatul langa ea, pentru ca stie ca asa i-a fost harazit. Vrea ca Mihaela Radulescu sa o asculte, sa aiba puterea si rabdarea sa ii asculte povestea de o viata, poate va scrie o carte pe baza povestirilor ei. Nu ii e usor, dar continua sa zambeasca, dandu-ne tuturor o lectie de viata.

Different by choice

Asta numesc eu un spot perfect! Si daca as putea, le-as ridica o statuie celor din stafful care a pus la cale de un ad ca asta. Am mesaj, am titlu, am referinte culturle, am decodificare perfecta. CE ti„ai pute dori mai mult de la o reclama care isi atinge scopul dupa primele 10 secunde? Am identificare culturala, in primul rand, pentru ca reclama si mesajul ei se construiesc pe negarea evidentului,,de fapt, pe abaterea de la evident si majoritar si transfocarea ei in nisa...there for in zona de evidentiere a personalitatii si a originalului. Tot ecea e se abate de la tipare inseamna unic, original, altfel. Mesajul are cuvinte puternice, dar atat de simpe si de evidente, incat nu iti vine sa crezi cum de le-au sarit tocmai cuvintele astea in minte celor care au pus la cale mesajul publicitar.
THE PAINTERS WHO SAID NO TO BRUSHES
THE GUYS WHO SAID NO TO POP CULTURE
THE CAR THAT SAID NO TO BIG
THE CITY THAT SAID NO TO SLEEP
THE MAN WHO SAID NO TO GRAVITY
THE BEER THAT SAID NO TO COMPROMISE
NO TO ANYTHING BUT ALL NATURAL INGREDIENTS
Asa suna tot mesajul, care nu este titrat, nici rostit, ci este last la indemana consumatorului sa il intoarca pe toate partile pe care vrea el. Ideea de baza ramane pe parcursul celor 30 de secunde de spot. Si stii ce e si mai tare? Faptul ca reclama uneste cultural, nu dezbina, pentru ca porneste de la realitati culturale ce nu pot fi negate si de la testimonials puternice..de la modele culturale de varf, unanim consimtite ca fiind dominante. Asa ca daca ei au spus NU trendului, tu de ce sa spui da? Ca doar vrei sa fii diferit!. Cu toate astea, nu backgroundul asta cultural intereseaza, ci mai ales negarea sistemului si a dominantului. Brilliant!!! Si ca sa fie treaba treaba, trackul de pe fundal e ales pe spranceana: Shiva's R&R Dub by Arling & Cameron. Nu-i asa ca te simti special cu un mesaj ca asta?

Cosmo performance

Shirley Temple& Bill Bojangles. Daca te intrebi de ce am pus asta aici, o sa iti dai imediat seama. Imediat ce treci de prima jumatatate a materialuui video. E trackul din reclama de la Cosmo Clio. Step ur way through life!

Ra-ra-ra!

Daca stai sa te uiti atent la el..cel putin in videoclip..e putin dubios...si ca gesturi, si ca imbracaminte. Dar parca uiti totul cand ii auzi vocea. Unii l-au asemanat cu Prince, altii spun ca se apropie putin de Eagle Eye Cherry. Eu zic doar ca e o gaselnita buna..si ca voce, si ca atitudine, si ca stil ... ca le combina pe toate. Plus ca mie ritmul mi se pare ca aduce cu cel rusesc, ca si beat. Dar o fi doar impresia mea. Il cheama David Jordan, by the way!

Dixit: Ad libri!!!

Am o tona de carti acasa, pe care mi le-am luat online. Ma oftic teribil cand vad ca le-am abandonat in favoarea netului, prietenilor, plimbarilor, muncii. Le-am sedus, saracele de ele si acum tanjesc dupa ochii mei pe paginile lor mirosind a tiparnita. In fiecare seara imi promit ca le mai citesc vreo cateva pagini, doar pentru a le inchide gura si ochii copertosi care se uita ameninttor la mine de cate ori ma intorc pe cealalta parte si adorm. Nu am ce sa le fac..le-as rastata mai mult, dar amantii de cotidian nu ma lasa..ma tin prea ocupata. Ma reintorc la voi cand la randul meu, voi fi sedusa si abandonata de ei!!

Tricou cu Puffy

Power puf praf aka puffy si-a luat tricou cu the puffy. Am busea rasul cand am vazut pe un tricou de pijama scrise cele 2 cuvinte magice: The puffy. Asa ca mi l-am luat, pentru ca ma amuza prea tare cainele ala care statea tamp pe casuta lui. Cine zice , dom„ne...ca numele prostilor e pe toate gardurile? Ar trebui reinventata zicala..si transformate gardurile in case de caini. Succesul va fi cu siguranta mai mare!!!

S to M to S pe ruta Cta-Buc

Buna seara, domnule! Zic eu. Buna seara, domnisoara! spune el. Va sarut, continua. Ma duc la Cluj..termina apoteotic! Ii replic: Unde ma sarutati, domnul meu? Imi raspunde rapid: Sunt maleabil in functie de dorintele dumneavoastra. Tanjeam dupa gustul si zambetul starnit de schimbul asta de replici. Tanjeam si dupa el. Tanjeam si dupa felul lui calm de a ma linisti. E de-al meu, jurnalist angajat in munca voluntara in 90% din cazuri. Radeam impreuna..cand ziceam ca daca ar exista o Cruce Rosie a jurnalismului, cu siguranta ca cineva de acolo ne-ar ridica o statuie pentru tot voluntariatul pe care l-am depus pana acum. Dar chiar si asa, nu am renunta niciopdata la el, pentru ca ne motiveaza mult prea mult setea de a face ceva. Se face cam 1 n de cand ne stim..se face un an de cand ne destainuim reciproc. Se face un an de cand ne-am dus respectul dincolo de limitele prieteniei. Nu prea retin datele, chiar am probleme cand vine vorba de zile de nastere, dar unele cifre imi raman in minte, si asta datorita impactului pe care il au asupra mea. Franturi de zambete, de amintiri, de cafele pe la Cafe D-art, franturi de lumina si de zgomot de prin corturile Sun Waves...si...bineinteles, era de la condens, sa stii!! Genial!

Smart elephants

Intrebare: Cat de smart e un elefant care se urca intr„un Smart? Raspuns: Not that Smart!! Script pentru filmele cu prosti: un smart, in care s-au ingramadit doi elefanti, smart care incearca sa goneasca pe strazi...cam greu, cand elefantii trag in jos Nu vorbesc de saracele animale, ci de doi indivizi a caror greutate cumulata depasea cu siguranta 300 de kg. Intrebare: What the fuck were u thinking? ii intreb eu acum pe ei..dupa ce i-am vazut storcositi in masina aia minuscula. CAnd stii ca ai peste 100 de kg..u should reconsider cand iti iei un smart. Ma gandesc ca poate se surpa naibii podeaua masinii cu greutatea lor..Men!

Ca niciodata...

Stiti filmele de groaza de prin anii `50? Cred ca am fost personajul principal al unuia dintre filmele astea. Ne-am dus la un asa zis caz social..ma asteptam sa vad o casa darapanata si vreo 10 suflete ingramadindu`se in ea, cu vreo 6 puradei alergand prin casa si asa mica. numai ca nu a fost dat sa fie asa: am dat peste doua individe, ambele cu probleme de alta natura, foste dansatoare si lautarese, care ajunse la onorabila varsta de 70 de ani s-au vazut puse in situatia de a fi date afara din casa in care stateau de prin 1960. Cazul era, intr-adevar , destul de grav si incalcit, intocmai ca itele, dar nu asta mi-a atras atentia...ci coloritul si insolitul imaginilor in sine. Casa mai ca statea sa cada, gradina si curtea erau sinistre, de o liniste sinistra si rar intalnita(la fel ca linistea amurgului de vara), iar din cand in cand, un mosulet deschidea o sua laterala si isi vedea singur de drum si de treaba prin curte, absent, fara a vedea pe nimeni din jurul lui. Parea ca noul nici nu atinsese casa respectiva, drept pentru care paianjenii, prful si mirosurile vechi si oculto-misterioaso-pestrite erau singurele care atestau personalitatea casei si se instarau stapane pe locatie. Pe langa asta, scaunele si patul scartaiau mai abitir ca o casa parasita si acelasi miros de vechi iesea din toate. Ceasul se taraia cu chiu cu vai de prin anii 80, cred, facand eforturi pentru a tine pasul cu propria lui scurgere. CAteva carti aratau nu o familie de oameni care stiu sa citeasca, ci de oameni care si-au uitat cultura exact pe noptiera si nu faceau nici cele mai mici eforturi pentru a o ordona..undeva..in ungherele mintii. Pe langa asta, figurile celor 2 babute erau si mai terficiante in amurgul de primavara, la fel ca si tonalitatea vocii pe care o aveau. Imi aduceau aminte de filmele proaste de prin 1930-1940, care incercau sa descrie viata de dulce lenevie a marilor orase romanesti...cu lautarese, petreceri desantate si mult vin scurs in pocale. Din cand in cand, uitatura piezisa si tonul ridicat al uneia dintre ele, cu cearcane adanci, ma smulgea din propriile-mi ganduri. TRagea cu atata nesat din tigara Laviniei, incat mi-a facut si mie pofta. Fumul dens pe care il scotea pe nas si gura ma ducea, odata in plus, in alta dimensiune. Si..ca sa vezi! La plecare, dupa ce am stt de vorba cu ele, ne-au intins bani de cafea! GEstul mi-a rascolit din nou imagini, mirosuri si sunete pe care le credeam demult uitate. Ele ne dadeau bani..ele care stteau intr-o casa aproape darapanata, ele...care abia se ridicau din cenusa neagra a existentei lor...

Ganduri

Incep sa imi revin, moral vorbind. Nu stiu cat timp va dura, dar sper sa fie cat mai mult. Vorbesc, socializez si zambesc fara sa ma mai prefac..fara sa cred ca asa fac un serviciu celui care vorbeste cu mine. Imi place de mine asa. Nu mai simt tensiunea de care probabil ca o sa ma umplu din plin in campania electorala. Dara pana atunci ma gandesc la 1 mai si la faptul ca SUNWAVES 3rd edition o sa imi gadile urechile in Mamaia. Si cand zic Sunwaves..deja imi trezeste anumite simtaminte, dar asta e alta poveste.

Hauteculture Dose in Berlin!

FAc ce fac..si in weekend tot dau clasa tuturor. Cei de la Berlin nu se potolesc nici weekendul asta. Si ce s-au gandit? Daca tot vor sa bata la fundulet concurenta..sau obraz...depinde de preferinte..l-au pus la inaintare pe Dobrik..de la Suie. Asa ca seara de vineri se anunta a fi de mare clasa, in conditiile in care HauteCulture baga ceva muzica la platane. Iar dupa ce Dobrica te amesteste bine, 360 ti`l recomanda pe D Dose. Baiatu` stie ceva miscari de degetele pe mixere, asa ca poti spera numai ca doza(dose) pe care ti-o da sa nu fie letala. Vedea`m`ai acolo!!!

Blogspotzii mei

Am inventat un nou cuvant. Nu atat eu, cat Mircea, dragul de el. Multe mi-au fost date sa aud, dar cuvantul asta e chiar dragutzel, pentru ca e derivat chiar de la blogspot. Blogspotzi devine,astfel, in acceptiunea lui Mircea al meu, produsul imaginatiei si libertatii de exprimare a unei persoane, adecatelea un blog. Cuvantul este cu atat mai amuzant cu cat este la plural, iar asta imi starneste un ras greu de controlat. Daca stau bine sa ma gandesc, ar putea fi inventat si injuraturi cu termenul asta: Ce blogspotzii mei vrei? sau Du`te`n blogspotzii mei , atunci cand nu ai chef de cineva. Mircea e tare mandru de cuvantul asta si trebuie sa recunosc ca si eu sunt tare mandra de el ca l-a scos de prin ascunzisurile cerebrale.

Fumusetea nu este chiar atat de subiectiva

Un barbat frumos. E greu sa definesti asta, cand ai atatea coordonate si variabile,care sunt combinate intr-o singura fizionomie. Ce e cu adevarat frumos pentru tine, poate fi o adevarata catastrofa pentru cele din jurul tau. Un maxilar proeminent, o privire patrunzatoare, umeri si maini puternice si ingrijite, fiecare dintre noi are un fetis, care se declanseaza ori de cate ori vede imaginea respectiva in fata ochilor. PEntru cele mai multe,rafinamentul unui barbat este vital, la fel ca si modul in care are grija de propria lui persoana(el sau armata de stilisti pe care o are in spate). Pentru mine, important e totul: de la privire, pana la maini, trecand pe la buze si terminand cu rafinamentul si nu in ultimul rand, masculinitate. Orice e puternic, dar care da dovada de fragilitate... imi trezeste un simtamant. Nu se intampla prea des sa fiu ravasita , si asta pentru ca imi sunt implicate toate simturile in actiunea asta de depistare a masculului alfa. Dar si cand se intampla...fac teste. Asa ca azi, am facut niste mici incercari pe ale mele colege... vreo 6-7 doamne, cu gusturi diferite, cu atitudini diferite, de varste diferite. Le-am aratat acelasi individ, aceeasi melodie, aceeasi prezenta, cu acelasi grad de rafinament. Rezultatul? Am facut un mic fan club al lui Shayne Ward!!!

Torn apart from myself

Iar mi se face de dor..atunci cand ma uit la poze. Mi se face dor de prieteni, mi se face dor de Bucuresti, mi se face dor de zambetul si de stralucirea din ochii mei atunci cand ma uit in oglinda. Le-am pierdut pe toate si continui sa le pierd pe rand, putin cate putin, pana ma dezumanizez. Nu ma mai loveste nimic, nu ma mai ataca nimic, merg din inertie, la fel de goala de sentimente ca si pana acum.Din cand in cand, cand cedez nervos...lacrimile si figura imbufnata sunt singurele semne ca nu mai pot sa o duc pana la capat. Si la ce folos? Ma descarc nervos, pentru a ma reincarca in numai cateva minute sau cateva ore de acelasi dispret tipic celor care nu au timp sa stea cu familia, cu iubitul, cu prietenii. Ma intreb numai cat de dezolanta e imaginea mea pentru cei care se uita si se minuneaza de cat de lipsita de sentimente pot fi. M-am saturat de mine si cred ca am si uitat cum e sa fiu eu. Am uitat cum e sa stai in La Plaza cu pisi, am uitat cum e atunci cand il iau in brate, am uitat cum e sa astepti in aeroport cu stanciu si pavel, am uitat cum e sa stai in hol la Radio 21, am uitat cum e sa stai pur si simplu linistita. Mai mult decat toate, am uitat cum e sa stai pe plaja pana la 6 dimineata facandu`ti planuri. Le-am uitat pe toate..de fapt, nu mintea le-a uitat, ci sufletul...care se rupe ori de cate ori mintea incearca sa il impulsioneze cu sentimente si amintiri. Oare chiar merita?

No promises for Shayne

Castigator al X FActor, from UK, un fel de Megastar al nostru, Shayne Ward este noua vedeta a celor din Manchester si a Marii Britanii in sine. La X Factor, a avut parte de la bun inecput de sustinerea tuturor cdelor din juriu, care ii dadeau toate..dar toate sansele sa castige. Are de toate: voce, charisma, rafinament britanic. Si cand te gandesti ca lucra intr-un mall din Manchester ca si sales assistant. Poate ca ii stii unul dintre single-uri, si anumem No promises. Daca nu, incearca un google au un youtube!

Tampitul si prostanaca

Il intreb azi pe Mihailescu cat de idiot e. Ador sa il intreb asta, pentru ca stiu mereu ca raspunsul lui o sa fie pe masura tampeniei intrebarii in sine. Astazi, raspunsul lui m-a dat pe spate, la propriu. Mi-a zis ca e DESTUL de tampit!! Pentru cei care se intreaba ce mama naibii se petrece in redactia CTV, o sa le explic acum. Intre mine si Mihailescu e o relatie. Nu din aceea care se stabileste intre mine si vecinul de cavou, dar o relatie pur verbala, in care dragostea reiese din replicile de genul: Ce faci,prostanaco? Bine, tampitul pamantului. Doamne , cat de prostanaca poti sa fii, cu peria ta de prostanaca si oglinda ta de prostanaca, atunci cand te uiti tu la fata ta de prostanaca in oglinda. Iar replica mea..esti un idiot. Care este oare zodia care iti ascunde idiotenia? Frumoasa relatie, as zice..relatie care de cele mai multe ori schimonoseste fetele celor care se afla in jurul nostru, pentru ca nimeni nu intelege cat de speciale sunt replicile pe care ni le aruncam. Pentru asta, Mihailescule, te fac inca o data tampitul pamantului: Buna seara, Amedeo, buna seara doamnelor si domnilor...continuarea o stii si tu!!

Cavoul lui Mormant

Am un nou coleg. Nu de munca, nu de pat, nu de distractie. E coleg de cavou. Ne-am gasit, n-am placut si ne-am zis sa ne unim destinele intr-un etern cavou. Asta pentru ca pe el il cheama Mormant..Sau cel putin, asa ii place sa i se spuna. Asa ca eu si Mormant ne-am gasit un cavou, pe care il ingrijim si il impopotonam cum credem de cuviinta. E mai greu atunci cand avem invitati, ca al nostru cavou e mic, dar ne descurcam. Mormant spune ca ii plac lichenii de pe peretii pamantosi. Eu incerc sa ii spus ca florile pe care le-am plantat sunt de-a dreptul impopotanatoare si mirabolante. Mormant imi face semn cu degetul, sa tac, pentru ca stie ca de fapt, lucrurile stau altfel. Asa ca eu si Mormant, mai avem o singura dorinta: sa facem din cavoul nostru P un mare P+2, asta pentru ca planuim sa ne intregim familiile, si spatiul de acolo nu va fi indeajuns. Investitia ne-ar ajunge cam mult, dar ne-am scoate banii dupa, inchiriind cavoul si altor dornici de senzatii tari. Asa ca salutari din cavou, Mormant!

4 min to save the world

Era de asteptat ca Madonna sa faca un featuring cu tinerelul si mereu trendosul Justin. Revigorare de imagine, i-as zice eu,mai degraba decat reinventare, asta tinand cont de faptul ca Madonna incerca sa isi agate imaginea artistica de nume cu rezonanta, dar mai ales de nume TINERE cu rezonanta.E o idee geniala,a s putea spune, in conditiile in care starul Madonna a trecut demult de prima tinerete. Se aude bine, se vede bine, la fel cum se vede de a o posta ca e mana lui TImbaland, odata in plus.

Te bagi la un Gojira?

Ce zici de o tura in Berlin weeekendul asta? Stiam eu ca vrei! Numai cand vezi numee Gojira pe afis, parca ti se face pofta de ceva clubbing!!Si daca l-ai vazut si la Virus Nights, cu att mai mult. TRebuie sa recunosc, la Virus a fost momentul in care am zis ca il ador ca dj si ii ador muzica. Am trimis mesaje peste mesaje tuturor prietenilor din Bucuresti, care imi spusesera de Gojira. Iar cand vad ca nici el nu prea s-a saturat de Constanta, mai ca imi vine sa iau bagajele si sa ma mut de tot in Berlin!!! Asta pentru ca vineri, ca sambata e alta treaba: Emil Lassaria o sa iti rasfete urechiusele cum numai el stie. Iti dau intalnire in Berlin, la aceeasi ora, la aceeasi masa,dar cu alte aperitive la bar!

By Pisiku

Mi- a zis ca nu am tupeu sa postez un material al lui pe blogul meu, din simplul fapt ca el are un limbaj...stradal. Drept pentru care, i-am facut un nia-nia-nia! domnului doctor coordonator CPECA si i-am trantit materialele informale aici. Gusta-le din plin!

-------------------------------------

Campary&Beans

"Unde mergem, fata, in seara asta, trecem prin Planters, ne oprim putin prin Office? Ajungem si prin Tipsy?"
Pe tot mai multe le auzi cu gura plina de nume de cluburi. Un Campari Orange pe care sa prapadeasca hartia de o suta de mii pusa la naftalina in fundul gentii si dat din gaoaza pe muzica in acelasi pret. Luni dimineata cand se duc la facultate sau la serviciul de 3 milioane pe luna reconstituie nesigure in gura mare traseul monden din week end ca se le faca in ciuda celor care nu sunt asa "de viata" ca ele.
Nu pot sa ma abtine si va intreb.
E mai placuta inghesuiala din autobuz sau mai dulce gustul de fasole cand ai in intestin Campari vechi de 2 zile? E mai bun gustul de Viceroy cand ca sa aprinzi tigara scoti cutia de chibrituri pe care ai primit-o de la barman ca sa nu te mai vada inca o data la fatza?
----------
Acid, nu?

De la americani vine..dragostea

Zilele trecute mi-a zis cineva cuvantul magic. Daca stau mai bine sa ma gandesc, erau cam doua: TE iubesc. De fiecare data cand aud cuvantul asta, un zambaet..acel zambet imi apare in coltul gurii. Si asta pentru ca venea de departe, de la un prieten uitat prin SUA, intr-un birou si un studio radio unde am activat si eu ...online. Surpriza a fost cu atat mai mare cu cat mesajul a venit dupa ce ne-am certat urat de tot si nu am vorbit luni bune. Recunosc ca in tot acest timp incercam sa gasesc metode pentru a-i intra in gratii, si asta pentru ca realizasem ca am facut o mare prostie..atat eu, cat si el. Ne-am pripit, si acum platesc pentru asta. fugar, imi mai arunc ochii pe blogul lui, unde tot sper sa vad ceva noutati pe car enu mi le mai zice mie, ci si le noteaza in spatiul personal pe care si l-a creat. Cu toate astea, continui sa il iubesc si eu.

O camera fatala

Un scurt metraj plin de simboluri. O poveste de viata, ce contretizeaza ritualul abstract al mortii si il transforma intr-o drama existentiala fara iesire. Un labirint al existentei dominata de asteptare, un labirint din care personajul principal nu se poate sustrage. Filmul este realizat de Elvis Ciurariu, iar imaginea este impecabil pusa in cadre de Octavian Dimitriu. Personajele principale: Ionut Dulgheriu si Roxana Vlad. Filmul va fi inscris la Festivalul de scurt metraj de la Cluj.

Mi-a furat tot

Simt ca mi se pune pata. Pe tot. Dar..pe tot!! Pe oamenii care vorbesc cu mine doar ca sa se afle in treaba, pe toti cei care vor anumite beneficii de pe urma prieteniei cu mine, pe deciziile luate doar de dragul de a fi luate, pe lucrurile facute fara rost si pe efortul inutil in a demonstra ceva. Pana la urma, ma gandesc cat de mult ma motiveaza un program care nu ma lasa sa respir, o remuneratie care nu este pe masura efortului si o viata personala care imi lipseste cu desavarsire, iar atunci cand nu lipseste, este intrerupta de telefoane...Ma gandesc ca toate de mai sus sunt ndoar cateva dintre elementele atat de tipice romanului si institutiilor pe care el le guverneaza. In fond, aceleasi probleme si le ridica si Robert Turcescu, pe undeva prin 2003. Asta inseamna ca eu sunt fie ceva mai intarziata, tinand cont de an, fie precoce, tinand cont de varsta. Nici nu imi mai bat capul sa caut solutii de compromis(ce compromis mai mare decat propria viata as putea pune la bataie, nu stiu) sau de rezolvare a unei situatii fara rezolvare. Le las asa cum pica

Cine crezi ca sunt?

M-am saturat sa dau explicatii. M-am saturat sa explic fiecaruia in parte ca am toane, ca nu am chef, ca trebuie sa fiu lasata in pace. M-am saturat sa mi se reproseze nefondat ba una, ba alta, fara o motivatie solida, doar pentru ca nu mai am aceleasi obiceiuri pe care le aveam inainte. Cat se stupide si banale mi se par toate acum! Si eu care imi faceam procese de constiinta ca refuzam pe unii si pe altii, doar pentru ca nu ma simteam in stare sa joc un rol pe care mi-l asumasem anterior. Nu sunt fitzoasa,numai ca nu vreau sa par altcineva decat ceea ce sunt. Imi plac oamenii..dar ai mei, care simt, traiesc si adora ceea ce fac. Oamenii care traiesc cu si pentru muzica, cu si pentru cultura, cu si pentru arta. Oamenii care filosofeaza, oamenii care jubileaza, oameni care traiesc fie simplist, fie cu adevar ca intelectualii rasati: inclinand capul, zambind gratios si purtand discutii de inalta clasa. Sunt o persoana a extremelor, am prieteni ai extremelor, care daca s-ar intalni in vreun cotnext, cu siguranta nu s-ar inteleg. Unii sunt pentru copilul din mine, altii sunt pentru a ma mentine pe linia de plutire la nivel spiritual. Nu as putea sa ii incrucisez niciodata, pentru ca rezultatul ar fi unul de-a dreptul catastrofal. TOanele mele nu sunt intelese de cei multi, dar sunt prea bine decodificate de cei intelepti. Esti unul dintre ei?

Macedonia, marea hiba...spune NATO

Nu ma gandeam pana acum ca problema Macedoniei este una atat de grava. Nici prin minte nu mi-a trecut asta in goana mea pentru stiri, senzational, invitati, documentari, intrebari si emisie. Numai ca Odata cu amenintarea Macedoniei ca paraseste Summitul din cauza Greciei, deja am inceput sa imi pun anumite semne de intrebare. O discutie cu un specialist pe probleme blacanice si un protest pus la cale de studentii macedoneni din Constanta mi-a ridicat putin mai mult valul de mister ce imi bloca vederea si nu ma lasa sa gandesc. Disputele intre Macedonia si Grecia pornesc de unde de prin 1990, odata cu detramarea fostului stat iugoslav. La acel moment, guvernul de la Atena ataca vehement denumirea statului Macedonia,denumire ce coincidea cu denumirea unei regiuni din statul grec. Asa ca au luat acest gest drept o intentie a Macedoniei de a-si extinde teritoriul si de a acapara GRecia. DE atunci, Macedonia si-a schimbat vreo doua constitutii, a schimbat si steagul,d ar asta nu inseamna ca grecii privesc cu ochi buni faptul ca Macedonia se numeste inca...Macedonia. Problema diplomatica a devenit una politica, profund nationalista si plina de controverse de atunci. Iar momentul in care Macedonia a spus Da la independenta Kosovo, a pus capac la toate. Problema apare abia acum, cand suratele Croatia si Macedonia au fost invitate la discutii de NATO, iar Mace a plecat cu..coada intre picioare. Macedonenii au luat-o drept o ultima injosire, iar vocile rele spun ca acest refuz va da nastere la o adevarata criza interna si probleme intre separatisitii din Macedonia.

Punct pe EA, la SUMMIT

Summitul asta nu a generat numai tensiuni. Pe alocuri, simple prezente feminine l/-au mai infrumusetat. Nu, nu ma refer la Maria Basescu, care desi gratioasa, nu are totusi prezenta necesara pentru a lua medalia de aur la categoria first lady. Nu vorbesc nici de Laura Bush, care are ceva din simplitatea americana si rafinamentul vestic. Aici vorbesc de o prezenta cat se poate de...orientala. Vorbesc de Mehriban Aliyeva, soţia preşedintelui Azerbaijanului Ilham Alyev. Nu auzisem de ea, pana la Summitul NATO de la Bucuresti(uite ca s-au mai intamplat si altele in afara de scut american antiracheta, securitatea Marii Negre, terorism, problema vizelor, problema statalitatii Ucrainei...ppff..si lista nu s-ar incheia aici). Se pare ca doamna a fermecat mintile tuturor barbatilor de la Summit si ca a starnit rumoare inca de cand a coborat din avion. Iaca`ta, domnilor, tot eternul feminin va pune in dificultate, chiar si atunci cand vorbiti de rachete. Ce-i drept, un etern feminin incredibil de frumos, asa cum este Mehriban Aliyeva.

Summitu`

Am trait astazi cum imi place sa traiesc: cu multa agitatie in jurul meu si fara a respira decat 15 minute, timp in care am mancat pe nerasuflate(singura masa pe ziua asta, cei- drept). Dar la finalul zilei, am simtit ca am facut ceva. Am injurat, am tipat, am ras, am stat tot timpul pe fuga intre redactie, emisie si montaj, dar lucrurile au decurs mai mult decat perfect. Asta si pentru ca o intreaga echipa de oameni a avut grija de asta: transmisiuni live, comentarii pe imaginile de la M Kogalniceanu si informatii de ultima ora date la timp util..ca vorba aia, nu vine Bushu in fiecare zi la Constanta. Intr-adevar, masurile de securitate au fost extreme, dar si evenimentul o impunea. Asa ca, mai cu restrictiile de trafic si blocaje, a trebuit sa inghitim in sec si sa asteptam ca renumita coloana oficiala sa treaca! Insa nimic nu se compara cu sentimentul ca ai trait la intensitate maxima fiecare moment, fiecare secunda, fiecare declaratie si fiecare discutie purtata cu analistii politici. As mai repeta evenimentul..sincer..dar parca l-as da putin si pe fast forward. Mi-e mult prea lene sa mai dau amanunte..sau sa construiesc fraze coerente..din simplul motiv ca sunt..rupta. Asa ca astept sa dorm..sa ma calmez. PS> tocmai mi-am adus aminte ca de doua zile cineva asteapta sa ii dau un telefon. DAmn!