Dead or alive?

Ingropati in probleme si griji cotidiene, uitam sa traim. De fapt, uitarea e un simtamant firesc pentru cineva care vrea sa se ingroape pe sine, ca eu de adancime, in strafundurile kitsch-ului. Uitam sa traim, uitam sa iubim, uitam. Si dam vina pe cei din jur pentru amnezia noastra permanenta: uit ca sunt si EU pe langa altii, uit ca parerea MEA conteaza, uit ca NU sunt SCLAVUL nimanui, uit ca banii nu se fac peste noapte. De ce uitam? Pentru ca vrem? Pentru ca nu putem altfel..pentru ca..ar fi o mie de motive si cu siguranta ele sunt personalizate de la caz la caz. E alegerea fiecaruia, numai ca alegerea asta se poate sa fie fara intoarcere. Drept dovada, stau fetele posomorate, pasii facuti alene si in nesiguranta, privirea in pamant si spatele apasat de atatea greutati. Un simplu oftat vine sa completeze o intreaga imagine a dezolarii umane, in care a ajuns sa ne complacem cu totii. Suntem tristi si pesimisti..si am uitat ca nu traim pentru masini, bani, haine si case..ci pentru noi, pentru carnea si sangele din care suntem construiti. CAti dintre voi mai stiu asta?