Sabiile din ureche

Ora 5 dimineata. M-a trezit din somnul pe care si asa nu il aveam o durere cumplita in urechea stanga. Zeci de sabii isi faceau loc in epiderma fragila a urechii, impungand nemilos si parca in ciuda, fara sa lase nici un loc descoperit. Am incercat sa raman nemiscata, in ideea ca sabiile isi for termina treaba cu urechea mea, daca nu baletez fizic. Nu mi-am calculat insa bine miscarile, iar durerea a inceput sa stranga, devenind vomitativa de-a dreptul. Abia puteam sa ma lupt cu un efort, acela de a domoli impunsaturile care imi ajungeau incet-incet pe ceafa si imi traversau nemilos emisferele. Inca unul era deja prea mult. Tratamentul nu isi facuse efectul inca, Nurofenu` bagat pe gat ca pe drajeuri nu a domolit decat partial cutitele care imi impungeau ustensila auditiva, iar Otocalmul bagat pe ureche nu a facut decat sa..baltaceasca acolo fara efect.
Tiuitul penibil imi taia timpanul si nu ma lasa nici macar sa gandesc. Durerea avea sa ma lase dupa 14 ore, cand pacanitul avea sa fie inlocuit nemilos de aceleasi impunsaturi, de data asta surde.Lacrimile de durere le consumasem pe timp de zi, in timp ce ma tineam de cap, pentru a presa si imobiliza sabiile ce se infingeau vijelios in tot capul. Singura alternativa ramasa inca neepuizata era sa raman calma si sa ma lupt cu impunsaturile, pana la urmatoarea administrare a tratamentului. Otita se numeste.Nu v-o doresc. E crunta. Si poate duce la surzenie, daca nu e tratata la timp.