Mi-e scarba de jurnalisti. Nu de toti, fireste, pentru ca asta ar insemna ca mi-as nega meseria si as trage inspre ipocrizie.Mi-e scarba de modul in care unii aleg sa inteleaga si sa faca presa. Mi-e scarba de pretentiile lor de jurnalisti cu state vechi. Imi produc grata materialele lor, imi produce freata simpla vedere a foilor ieftine pe care le e tiparita munca de o zi.
Mi-e scarba ca ziare care aveau coloana vertebrala(si inca au, la nivel central) s-au transformat in niste masini de gunoi ale celor care platesc mai mult la nivel local. Statele vechi se platesc in materiale, la fel ca si frustrarile personale ale jurnalistilor care nu reusesc sa se ridice mai sus decat un material comandat.Ce-i drept, asa isi castiga painea(asa ne castigam mai toti painea, in situatii date), asa dicteaza politica, nu pot decat sa inghita o sperma jurnalistica pe care au imprastiat`o altii. Numai ca, stiti ce? Unii mai zic si NU, din simplu respect fata de propria lor imagine si integritate(ce`i aia?)
Interesele merg atat de departe, incat se revarsa si asupra colegilor de breasla, vazuti ca un simplu mijloc de ridicare a cifrei de vizitatori online. Daca nu am fi lucrat cu oameni si nu am fi mizat pe tipicul nativ-ciuda, ura, ipocrizie, dezbinare, placere de a fi manipulati- nu cred ca ar fi citit nimeni mizeriile de consum ale unei prese abjecte.
Dar sa privim si partea buna a lucrurilor! Diversificam paleta editoriala, inserand in machete articole de follow up. Asta in cazul in care, dragi jurnalisti, stiti ce sunt astea.
PS: Aleg sa ies din tot rahatul asta jurnalistic local, delectandu`ma cu ..niste reportaje/investigatii facute ca la carte de Katie Curic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.