Un blog de zi cu zi, fara corset sau operatii estetice. Atentie, respira natural!

luni, 15 iunie 2009

Aer de Vama.2009

Drumul a fost lung, dar deloc obositor. Vedeniile care se iteau pe marginea strazii se pierdeau in imensitatea intunecata, la fel ca vantul pierdut in scarita urechilor noastre. Linistea nu era intrerupta decat de vajaitul motorului de masina si de pofta cu care trageam din tigara aprinsa si sfaraitoare. Ne era teama ca poate , peste an, Vama s-a transformat, ca Vama a devenit acel paradis udreatic al cazinourilor si pensiunilor ...si ca , pe undeva, aerul ei se rarefiase si se pitiponcise pana peste refuz.
Dar Vama era acolo, ca in fiecare an:cu targul ei pestrit si comod, cu zgomotul ei de fond si cu urletele infundate de la Stuff. Nimic nu s-a schimbat in aparenta, pentru ca savuram din plin fiecare secunda pe drumul ingust catre apa, ticsit cu tarabe hand made si vintage.
Impresiile aveau insa sa se schimba odata coborati din masina. Nimic nu parea vamaiot. Nici rochiile ultimul racnet, nici colantii de latex, nici macar cizmele de cowboy purtate in combinatii fashiioniste. Vorbele infundate se transformasera in racnete, zambetul de pe fetele trecatorilor se transformase in ranjet, totul era contorsionat si difuz. Aproape haotic. Mai mult decat haotic. Bataile inimii incepusera sa se accelereze, exact ca atunci cand cauti cu disperare ceva si vezi ca acel ceva s-a topit sau se toepste sub privirile tale hamesite dupa liniste. Caci liniste si liberare cautam. Cu totii.
Infrigurati, am ajuns la Choppers. Cam gol. Doua mese erau ocupate, dar muzica era dementiala. Ne-am asezat, deloc timizi..si am inceput sa depanam amintiri la un shot de tequilla si un pahar de JD indoit cu Pepsi.Zambetul ne-a aparut pe buze. Se pare ca nu era toul pierdut. Pana la urma, nimic nu putea sa ne ia fericirea unei conversatii sau a unei depanari de amintiri. ERam intre prieteni. Pana la 4 dimineata asa am stat. Intre prieteni. Am facut slalom printre tarabe cu cercei si bratari in toate culorile, am mancat shawormele comuniste si ne-am tolanit pe nisip, unde am facut ingerasi. Taman langa BMW-ul care se cufundase cu totul in nisipul de Vama.
Libertatea ne-a cuprins toti porii, iar linistea isi face loc..dand din coate, sub fiecare cm 2 al epidermei noastre. E de la aerul de vama. Ala de 2009, inca nesufocat de constructii.Pana la anul, mai vedem.

2 comentarii:

  1. Foarte mijto scris...ai reusit sa ma duci acolo, pentru cateva secunde, sa`mi aduc aminte de vremurile petrecute acolo. Poate ar trebui sa scrii o carte...promit s`o citesc...detaliile fac totul, abundente si excelent expuse!

    RăspundețiȘtergere
  2. multam!ma bucur ca mesajul si starea de spirit au ajuns la tine:)
    PS:daca scriu o carte, o sa fii primul care afla

    RăspundețiȘtergere

Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.