Bocancei si bratarele.Andra

Cand o vezi pe Andra, vezi de fapt nebunia ta, reflectata in ochii ei. Cred ca este cel mai neastamparat om ce mi-a fost dat sa-l cunosc pana acum. Cu eternele bratari, cu eternele manute in vant si bocanceii de rigoare, Andra mi-a starnit frica prima data.Drept pentru care, intentia mea era sa o evit cat se poate de mult. Asta pana intr-o zi cand a...chitait. Atunci mi-am dat seama ca materialul din care suntem facute este acelasi, doar ca nuanta difera. Al meu negru..ai ei blond, roscat, negru, verde...mai exact, cameleonic.
Cu toate replicile ei dracoase, Andruta mi-a intrat la suflet foarte repede. Poate pentru ca gandeam la fel sau poate pentru ca ne unea ACEA nebunie. Dementa noastra este insa diferita si asa este si normal:ea are dementele ei, eu pe ale mele, dar se pare ca atunci cand dementele s-au intalnit, nu si-au dat in cap, ci au batut palma. Ceea ce este din nou bine pentru noi si de rau pentru creierii altora. Semanam foarte mult in nebunie si, dincolo de toate, este unul dintre oamenii de la care am avut ce sa invat.
Treptat, am ajuns sa o cunosc pe faptura gingasa ce mi-a rontait din urechi aproape 2 ani de zile, cu tipetele ei specifice si ticurile verbale dubios de originale(nu le-as putea reproduce, pentru ca si asa viata`mi este in pericol odata cu acest post).
Despre Vama, nopti pe drumuri si doamne-n alb, aventuri periculoase prin judet si cheile dobrogei, nici nu mai zic. Stie ea mai multe
Andra este unul dintre acei oameni care au ramas alaturi de mine in toate momentele:grindina, soare, viscol, zapada, soara, soare, soare.
In final, pe Andra poti ajunge sa o iubesti .Poate mai mult decat iubeste ea poezia si motoarelor(ca doar orice dementa are constrastele ei). La fel de repede, poti ajunge sa o urasti, daca treci cu usurinta peste ceea ce ii defineste nebunia si personalitate. Din fericire pentru mine, am ales prima varianta. Si nici n`avea cum sa fie altfel. Mi-e prea draga nebuna.
........................
Next in line: Cel al carui nume l-am rostit de prea putine ori.Sorbitor de cafea tarzie,pasionat de tot ce e bun si cu tendinte criptice. Mereu ironic si adulmecator de linisti sufletesti.

Un Bogdan printre multi Bogdani

Ai observat ca atunci cand vrei sa vorbesti despre un om pe care-l stii foarte bine cuvintele ti se opresc in gatlej, iar sunetele intarzie sa apara pe gura? TE gandesti ca daca tot va stiti atat de bine, poate ca ai putea ceva mai mult decat un "blocaj sinistru al autorului". Dar nu este asa. In general, a vorbi despre persoane foarte apropiate ii vine oricui peste mana, pentru ca nimeni nu se gandeste ca va fi pus vreodata sa concretizeze lucrurile deja evidente.
Ei bine, asta mi se intampla acum, cu Bogdan.Pentru ca Bogdan este urmatorul pe lista mea. Mi-ar fi simplu sa-l definesc prin analogie cu altcineva, dar de cand imi place mie ceea ce este simplu? In plus, odata spus "nu ma mai baga pe mine in aceeasi oala cu altii" ramane bun spus. O sa renunt insa in a`l descrie si o sa renunt sa accentuez rolul de "creator" pe care-l are asupra mea. Cuvintele nu isi au locul...odata in plus, in acest context.
Pentru Bogdan si pasiunile lui(pe care le impartasesc), am un lung sir de "multumesc-uri": multumesc pentru discutiile interesante, multumesc pentru tigarile fumate in miez de noapte, multumesc pentru zambete, rasete si slefuiri repetate, multumesc pentru "sfatosenie", multumesc pentru ca m-ai lasat sa fiu mereu aproape. Intre timp, ai devenit si mai aproape decat erai.Restul, ti le zic la un fum.
....................................
Next in line: De data asta, este o ea.La care tin mai mult decat o arat.Si viceversa.Probabil pentru ca pielea este atat de a dracu pe noi si asta ne impiedica sa fim "pisicite". Asta mica e pasionata de poezie.Si de motoare.Ghici cine`i?

Sarmi a mea

Orice as spune despre Sarmi probabil ca ar fi prea putin.Prea putin in sensul ca relatia dintre mine si ea depaseste bariera cuvintelor: ea este eu in oglinda, la fel cum eu sunt ea in oglinda: gandim la fel, actionam la fel, ne cunoastem atat de bine incat orice descriere probabil ca este acum de prisos. Ea va fi mereu cea care imi citeste gandurile si in mainile careia mi-as incredinta intreaga existenta, fara urme de regret.Este genul de om care te cucereste prin eleganta si stilul cuvintelor, dar si prin inocenta privirii.Este si ea un om pasionat, iar pasiunea ei o rasfrange de fiecare data asupra celor din jur. Pentru cei care au urechi sa auda si ochi sa vada, bineinteles.
Ne stim de cativa ani buni, probabil din vremea in care eu eram in al doilea an de facultate si ne-am intalnit, deloc intamplator, in acelasi birou. Am crescut frumos impreuna, in acorduri de jazz si impresii despre jurnalism, literatura si culturi europene sau asiatice. Ne-am despartit, ne-am regasit si discutam acum cu aceeasi pofta despre orice. Este unul dintre acei prieteni pe care timpul nu va arunca niciodata uitarea. Divin a te intelege din priviri cu cineva!
..........................
Next in line: Stele, simboluri, tigari fumate`n miez de noapte. E un el.

Cum se vede fericirea pe ruta New York-Constanta

La ora la care scriu acest post, probabil ca el isi ia pranzul. Sta in US. De ceva timp, s-a mutat acolo, cautandu`si fericirea si implinirea. L-am cunoscut acum 4 ani si inca ne mai minunam cum mama ma-sii a trecut timpul, cu noi doi tot prieteni. Ne vedem rar, dar incercam sa vorbim pe cat de des putem. Mai un telefon, mai o vizita, mai un mesaj lasat pe Facebook.
Andrei este si el un om pasionat. Ca oricine altcineva, psaiunile lui nu se limiteaza la una singura. Insa doar una i-a macinat creierii pana acum:productia muzicala. Am lucrat cu el pentru un proiect frumos, de radio online. Ne-am tachinat, ne-am injurat, am ras unul de altul, dar am ajuns sa fim foarte aproape, in ciuda distantei New York-Constanta. Radem si acum de apelativele pe care ni le-am pus in urma cu 4 ani, dar realizam ca pe undeva, stiam noi ce stiam cand le-am ales. E si dragostea de sora/frate un fel de dragoste, poate chiar mai intensa decat orice altceva.
Pasiunea lui l-a dus departe, cu toate ca nu ii place sa recunoasca asta. Andrei este una dintre persoanele care au muncit ca dracu pentru a avea ceea ce au acum, poate de aceea il si apreciez atat de mult si ma mandresc cu el. Imi place sa il am aproape si nu voi renunta niciodata la ...luxul asta.
................................
Next in line: Ea e imaginea mea in oglinda.Ne-am descoperit intamplator,dar odata ce ne-am descoperit..ne-a fost foarte greu sa ne despartim. Destinul ei a fost Buc, al meu este inca eterna urbe tomitana. Asta nu inseamna ca nu mai "functionam"

Dox. Scratching. Pasiuni.

Pe Dj Dox nu`l cunosc personal. Am schimbat doar cateva cuvinte, dar a fost suficient pentru a`mi da seama ca se numeste pasionat:pasionat de scratching, pasionat de muzica, pasionat de istorie, pasionat in general. Banuielile mele au devenit certitudini in momentul in care a inceput sa vorbeasca despre munca lui si de proiectele pe care le are.
Nu voi insirui biografia lui Dox, nici nu voi oferi detalii in amanunt despre colaborarile lui. Dar pentru cei care "nu stiti de unde sa`l luati", va pot oferi cateva hinturi: Andrei Veliman este cel pe care l-ati putut urmari pentru o perioada la MTV(emisiunea Yo!Rap), cel care a functionat in proiectul R.A.C.L.A, cel care l-a adus la Bucuresti pe Guru(din Gang Starr, pentru cunoscatori). Recent, pasiunea pentru scratching l-a adus in Turntable Science, un proiect care "rupe" gura oricui(a targului, a satului, a urbei). Nu voi descrie acest proiect decat prin "original si atent construit", pentru ca l-as lasa pe Andrei sa completeze descrierea mea intr-un post viitor.
Pana atunci insa, eu va pun un link la dispozitie, pe care sa-l analizati:
aici . Este pagina proiectului de care va ziceam mai devreme. Eu am "scratchuit-o" de sus pana jos, in dupa-amiaza asta. Primul lucru care mi-a sarit in ochi a fost "header-ul", unde poti da play/stop unor mici demo-uri de scratching. Cateva track-uri puteti gasi si pe blogul baietilor.
Mie mi-a placut.
....................................
Next in line: E cineva foarte drag mie. Intamplator, una din pasiunile lui este tot muzica. Ne vedem rar, incercam sa vorbim des.De cele mai multe ori, ne iese. Mai multe hinturi puteti cere pe Facebook.

Tu poti fi urmatorul pus pe blog!

Incepand din acest moment, voi lansa o noua provocare. Mai mult pentru mine, decat pentru voi, dar ...ce-i drept provocarea mea va priveste direct. Si asta pentru ca incepand de acum, pentru o perioada delimitata(sau nu) de timp, voi scrie despre voi. M-am saturat sa scriu de mine si sa devin si mai egocentrica in egocentrismul meu(scuzati licenta).
Voi veti fi muzele mele, in fiecare zi voi scrie despre unul dintre voi. Stiti deja ca imi place sa vorbesc despre oameni pasionati, fie ca-i cunosc personal sau nu. Iar oamenii pasionati, adica voi, veti fi subiectii mei. In fiecare zi voi scrie despre altcineva, lasand in finalul postului cateva hinturi despre urmatoarea persoana. Jocul meu va continua si pe Facebook, unde timp de cateva zile, voi lasa hintul pe wall si va voi lasa sa ghiciti, pe voi, cine este persoana.
Acestea fiind zise, sa incepem. Total aleatoriu.

Printre Kalasnicov`uri: Ciuruiala de cururi si ambitii.

Ce-ati zice daca ne-am juca un joculet? Imi veti raspunde in cor ca nu aveti chef de jocuri pentru ca salariile v-au fost taiate cu 25%, afacerile v-au fost inchise, iar angajatii scosi in somaj. In plus, aveti si ratele pentru masina, casa si tampenia aia de investitie de nu va da pace, pentru ca stiti ca o sa va pierdeti banii. Joculetul meu insa va salveaza pe toti, de la primul pana la ultimul, iar efortul depus de noi este minim. Nu, nu este o afacere de tip MLM, nu este o super oferta pe care trebuie sa o cumparati, nu este o asigurare de viata. Eu va vand idei. Macabre, lugubre, violente. Cum ma stiti.
Ideea mea, de data asta, s-a concretizat intr-un joc. Rulata ruseasca se numeste el. Poate va este cunoscut. Mai mult ca sigur va este cunoscut, numai ca eu am schimbat putin regulile. Am gandit ca totul sa fie exclusivist si sa se desfasoare pe un teren restrans, in grup restrans, pe doua tabere: una portocalie, una rosie. Membri taberelor vor fi nimeni altii decat cei in care voi ati investit incredere din `90 incoace, vazandu`i ca salvatori al neamului. Inscrierile se vor face la Biroul Bugetarului Lovit, aflat in fundu` ...Intr-un fund.
Taxele de inscriere vor reprezenta contravaloarea salariului si a primelor participantilor pe o perioada 3 luni de zile, plus bunurile nedeclarate in declaratiile de avere. Daca este sa fim cinstiti, macar sa fim pana la capat.
Lupta dintre tabere se va desfasura pe marginea prapastiei sperantei, aceeasi in care romanii au cazut de atatea ori, amagiti de himere.
Intrumentele de joc vor fi niste gadgeturi tare faine: Kalasnicov-uri se numesc,upgradate si prevazute cu ultimele gaselnite in materie de tehnologie:adica nu`ti mai fac curul praf, ti`l fac arsice direct.Sau invers.
Miza jocului este simpla: ciolanu` este castigat de echipa care neutralizeaza(in plan abstract si astral, al Flacarii Violet) cei mai multi din tabara adversa. Nu le spuneti inca:ciolanu` e ros de molii. Sa nu care cumva sa le zdruncinati fericirea si sa le spuneti ca ciolanu` e ros de molii. Realitatea lor e intotdeauna mai frumoasa decat a micilor de noi.
Ce spuneti, jucam jocul asta impreuna cu ei?

PS:A, da, e un pamflet si trebuie luat ca atare!

De ce nu mai postez?

M-am puturosit crunt si postez foarte rar in ultima perioada. Nu e vorba ca nu am ce sa zic, dar pur si simplu imi place sa spicuiesc informatii de la altii, mai bazati ca mine. Facem un benchmarking, sa vedem cum sta concurenta si daca sta mai bine ca noi la capitolul content si informatii interesante. Si sta!DAr o las asa, pana una-alta. E mai relaxant.

Halte Durch mit Naidoo

Pe Xavier Naidoo l-am descoperit de curand. Nu cred ca am stat pana acum sa ii ascult cap-coada creatiile si stiu ca de fiecare data cand ii auzeam vreun single comutam pe altceva. Mare greseala am mai facut!Probabil ca nu stiam sa fac pe atunci legatura intre artist si non artist, intre stil si non stil(nu va ganditi ca as sti acum sa o fac prea bine!) . Stilul lui Naidoo este insa unic. Este unul dintre nemtii care au reusit sa se ridice din gloata omogena si sa`si asume un stil deasupra celui comun. Nu as sti sa`l definesc, sincer. E exact ca stilul brit pop. Il recunosti dintr-o mie, dar daca vrei sa pui degetul pe cateva caracteristici, iti iei o mare teapa, pentru ca realizezi ca nu stii sa denumesti exact ce`l face atat de brit. Anyways, Naidoo mi-a atras atentia prin unul dintre cele mai recente single-uri: Halte Durch(Hold on). Este incredibil ca si sound, incredibil ca imagine si daca`l lasi sa te duca, te duce departe. Stai fara grija, revii dupa 3 minute, cand se termina trackul:

Soarele unui nou inceput.

Am scapat din colivie azi si am gustat din aerul sarat de mare pentru prima data pe anul asta. Ranjeam dupa mare si dupa aerul sufocant al caldurii, pe nisip. Mi-am deschis narile larg si am inspirat adanc prospetimea inceputului de vara. Totul era linistit, departe de agitatia plina de fitze a verilor prin zonele astea. Am admirat copacii verzi, soarele cald si frumusetea oamenilor.... cu ochii larg deschisi, fara sa scap ceva din vedere. Intr-o nesatulie crunta, am inceput sa privesc lung la florile si iarba care mijeau timide prin pamantul zgrunturos al rigolelor.Mi-am simtit brusc epiderma invadata de o caldura apetisanta, de care nu mai vroiam sa scap. Mi-am tinut sentimentele in frau si am calcat pe nisipul inca ud dupa ploaia de ieri. Vantul razbatea usor la urechile mele, aducand cu el sunete de departe.
Sufletul mi-a frematat de placere si a icnit scurt, uitandu-se cu jind la apa congelata a marii. Doar 12 grade are! am incercat sa`i spun lui, in timp ce se zbatea sa iasa din limitele fizice. L-am pacalit insa cu nisipul fierbinte si cu vantul care abia adia. I-am gadilat orgoliul si l-am mangaiat in fericire, rotunjindu-i implinirea inceputului de vara printr-o lancezeala lunga si linistita. Nu s-a mai bucurat demult asa. Poate doar atunci cand aude voci cunoscute sau vede fete familiare ale celor pe care ii iubeste.

Nu ma stiati asa.

Mi-am dat ieri seama ca imi pasa. Nu credeam sa mai vreodata de-a face cu astfel de sentimente.Dar imi pasa.Imi pasa de prietenii apropiati, imi pasa de el, imi pasa de tine si tin cu dintii de voi, asa putini cum ati ramas. Imi pasa cand unul dintre voi plange si as vrea sa-i dau ambii umeri, daca asta va face sa va eliberati de greutatile care apasa. Imi pasa cand imi spuneti ca va e dor, pentru ca ala e momentul in care realizez ca ochii mei nu au secatuit de lacrimi. Imi pasa cand imi spuneti ca sunteti fericiti, pentru ca stiu ca asta ati asteptat foarte mult timp si pentru asta va luptati zilnic. Mi se rupe sufletul, in schimb, atunci cand realizez ca EU nu pot sa fac nimic pentru ca voua sa va fie bine, pentru ca puterile-mi sunt limitate, iar mainile legate. Iar asta doare de fiecare data.

Gaselnita mea de duminica

Am dat peste videoclipul asta tot dand seachuri over searchuri pe youtube.Single-ul il auzisem, dar nu mi s-a parut prea interesant.Pana cand am vazut videoclipul. Then the whole thing an entire new meaning.Partea care ma confuzeaza foarte tare este ca apare Maria DInulescu in imagini, iar video-ul pare a fi filmat in Romania.
Ma rog, putin mai conteaza. VErsurile sunt absolut savuroase, iar trackul iti da the inner peace you`ve always looked for.

Da` daca ridic din spranceana, crezi ca te dau pe spate?

Un barbat care stie sa ridice dintr`o spranceana devine absolut irezistibil.In ochii oricarei femei. E stupid, veti spune.Oricine poate ridica dintr`o spranceana.Da, adevarat.Dar nu oricine poate completa gestul cu o privire plina de subinteles. Iar privirea asta plina de subinteles..prea putini o pot face reala. Pentru ca e privirea care te face intotdeauna sa vrei mai mult. E privirea poftei si a dorintei, e privirea pacatului, care iti racaie epiderma si te face sa`ti dai intotdeauna capul pe spate, dedandu`te placerilor carnale.
Mi-am adus aminte de mica mea slabiciune cu spranceana, dupa ce m-am uitat la o scurta inregistrare TV cu Hugh Jackman, in care individu` facea dovada charmului personal, arcuind una bucata spranceana si privind patrunzator in camera.Sublim gest, mai ales cand te ajuta si atitudinea.

Adio, obsesiilor!De acum, respir in tihna!

De 1 Mai, m-am desotorosit de toate obsesiile:barbati, relatii, complexe, prietenii superficiale. A fost o promisiune pe care mi-am facut-o mie insami, dupa ce m-am trezit impotmolita in niste situatii care nu faceau decat sa-mi creeze angoase.Asa ca am dat dracului nodul in gat care mi se pusese de ceva timp si am aruncat tot ce era inutil in viata mea. Am inceput cu barbatii si relatiile in care credeam orbeste.Fie ca-mi erau pseudo-prieteni sau fost iubiti, i-am mototolit, i-am aruncat in cos si am dat pagina. Ma sufoca aerul incarcat al promisiunilor, al replicilor de agatat si al discutiilor cliseu, care ma afundau in mediocritate si normalitatea lor prost inteleasa. M-am descatusat, iar de acum inainte, ma voi bucura de livertatea propriior mele ganduri. Pentru ca selectia sa fie insa cu folos, o mare parte dintre cei nu vor mai auzi de acum inainte decat sunetul suparator al tonului de apel.
Eliberarea mea s-a desavarsit prin renuntarea la prieteniile superficiale, care imi mancau timp si nervi. Punand in balanta beneficiile si dezavantajele, am realizat ca primele nici macar nu exista. Decat printr-o tranzitie stupida, care isi pierde efectele pana cand ajunge la mine. Asa ca bucuria de a avea un numar de telefon, cu un nume atasat langa ..s-a concretizat prin eliberarea produsa de stergerea numarului de telefon in cauza.
Am dat delete si amintirilor, fie placute sau nu.Sunt frumoase cand iti insenineaza fata abia rtezita din somn, dar devin obositoare cand incepi sa le analizezi si sa incerci sa le intelegi. Prefer sa admir lucrurile simple din jurul meu, decat sa-mi creez dependente.
E un exercitiu bun pentru descatusare.Serios. E destul de complicat sa recurgi la el, atunci cand esti legat de amintiri si persoane.Dar odata ce constientizezi avantajele independentei, realizezi ca e cel mai bun lucru pe care puteai sa il faci. Si asta se recunoaste dupa linistea ce-ti anima interiorul.

Blocaj de parada.

Dar etalarea fitzelor de prost gust nu este singurul minus ingurcitat la nivel de Mamaia.Au mai fost si blocajele, carora ..sincera sa fiu..nu le duceam dorul. De data asta, blocajele au avut o cauza clara: Parada de 1 Mai din Mamaia, laudata si raslaudata de toata lumea. Treaba cu parada asta e simpla: au vrut oamenii sa faca ceva, le-a iesit un semi-ceva si se vor bate incontinuu pe umeri pentru succesul semi-ceva-ului finantat din bani publici.
Opinez ca Parada a fost inutila.Nu acum, nu in Mamaia, nu cu trafic blocat pe o statiune intreaga, nu cu lipsa de benzi de urgenta pentru ambulante si masini de la rutiera, nu cu un cap de linie pentru parada dus la Hanu` Piratilor.
Inteleg ca sunt unii care au vrut sa rupa gura targiului prin parada asta..dar, fratilor, cum sa rupeti gura targului cu astfel de evenimente cand romanul are pantalonii rupti in cur de criza si buzunarele ciuruite..tot de aceeasi criza?Voi chiar credeti ca le mai puteti lua ochii cu lucruri "scumpe si frumoase" cand ei isi dramuiesc bugetele zecimate si rasdecimate?
Revenind, parada a fost o hazardare, al carei scop a fost, probabil, acela de a tine turistii pe litoralul romanesc. Ca sa vezi, surpriza! Tot au migrat spre cel bulgaresc.Partea cea mai simpatica a paradei, dincolo de "valentele artistice" a fost lipsa benzilor de urgenta si intentia nobila a organizatorilor de a duce capatul de linie al paradei in Hanu` Piratilor, pentru a nu bloca traficul din Mamaia. Este puerila decizia, daca luam in considerare cele 3 benzi pe sens din Mamaia si amarata de banda singulara per directie de mers de la Han. Explicati`mi si mie, mamica, rationamentul logic pentru decizia asta, pentru ca sinapsele mele nu se leaga azi.
Poate ca nu as si fost atat de vehementa in exprimare daca nu as fi fost unul de sutele de indivizi blocati in trafic, de la 18 pana la 20, in statiunea Mamaia. Doua ore am fost conectata la fitzele summeriste, manifestate "precoc", incat am simtit cum imi vine toata mancarea inapoi. Si de parca nu era de ajuns, auzeam si ambulantele din 5 in 5 min, incercand sa treaca de gramada compacta de masini, pentru a ajunge la destinatii. Surpriza! Nu aveau loc nici pe o parte, nici pe cealalta. Multumim organizatorilor care s-au batut cu pumnul in piept, ulterior, pe posturile publice de televiziune cu grandoarea si originalitatea evenimentului. Un sincer "multumim!". As vrea sa zic si un "la cat mai multe!", dar mi-am dat seama ca nu am de ce.

Masina mea, valoarea mea. Sau cum sa-ti freci benzina inutil in Mamaia

Sa incepem cu eterna poveste a copiilor de bani gata care isi tarasc leneveala in masini de lux, pentru a "face in ciuda" muritorului de rand, ce roboteste 12 ore pe zi pe salarii de nimic. Au fost si de 1 Mai asta multi, mult prea multi pentru a fi numarati. S-au plimbat prin decapotate..albe, rosii, negre, mertane, bmw-uri, porche`uri si alte marci, care mai de care mai...exclusiviste. Prea putine de Constanta insa, ceea ce imi ridica anumite semne de intrebare. Au fost insa.."cacalau" din Galati si Braila, de parca se sparsese conducta cu...estici in buricele statiunii.
In mod evident, comportamentul era aceleasi pe care il stim cu totii, de prea multa vreme: mana pusa pe..portiera, cu degetele batand ritmul de electro minimal prost, pe care nu l-ar asculta nici dracu` in alte conditii. Accesoriile prezente:ceasurile care iti iau retina, ghiulurile si inelele de si mai prost gust decat muzica, okalarii supradimensionati cu rame albe, care mi-au mancat zilele de vreo cativa ani incoace. Sa nu uiam de cel mai important accesoriu..si anume duduia din dreapta. De fel tarancuta cizelata, duduia din dreapta epata prin..ati ghicit!!botic. Spoit in culori vesele, de primavara, boticul e deja trademark. Roz sau corai aprins, el sta mereu incordat si gata de primire. Unghiutele se asorteaza mereu cu boticul spoit, penbtru ca asta inteleg ele prin stil. Cat despre okalari, aceleasi enormitati de prost gust ca si ale masculilor din stanga.
Atitudinea?Tipic romaneasca:privirea sus, atintita inspre un punct invizibil. Din cand in cand, privirea se opreste asupra amaratilor din masini low cost sau middle class, care nu epateaza in niciun fel.Ingamfarea le iese prin toti porii. Probabil ca daca s-ar fi scremut mai mult, le-ar fi iesit din prin orificiul anal.
Ma uit la ei cu mila si ingaduinta, repetandu`mi obsesiv o intrebare: "De ce ai vrea sa vii cu o masina de 60.000 de euro in Mamaia, pentru a ramane blocat in trafic 2 ore, incercand sa ajungi dintr-un capat in altul al statiunii?Crezi ca asta inseamna a-ti etala valoarea si avutiile?" Inseamna ca trebuie sa fi un mare dobitoc.
PS:As putea sugera un Cannes, Coasta de Azur... daca tot sunteti "bazati".

Cum s-a vazut 1 Mai din Mamaia

Daca-ar fi sa descriu atmosfera de 1 Mai din Mamaia, probabil ca nu m-as opri niciodata. Nu de alta, dar invectivele, injuraturile si scarba mi`ar iesi prin toti porii scriiturii. O sa-mi ponderez nervii si o sa incerc sa scriu clean si obiectiv despre cum s-a vazut 1 Mai Muncitoresc in statiunea fitzelor.
As putea sa incep, inainte de toate, cu lucrurile bune care au lovit statiunea: concertele in aer liber, sun waves`urile(care continua traditia) si "for the love of house music"(ce s-a intamplat prin Mania). Dincolo de coloratura acustica a statiunii, 1 Mai s-a vazut la fel ca si in ceilalti ani: baieti de bani gata, dudui ferchezuite scabros, cu boticul incordat si aceleasi fitze de prost gust, aruncate in aerul primavaratic. Sa nu uitam si de imbulzeala specifica din trafic. De fapt, ce imbulzeala! Blocaje in adevaratul sens al cuvantului. Poate si pentru ca mai marii portocalii s-au gandit sa faca ei o parada minunata de 1 Mai, pentru a bloca si ceea ce a mai ramas liber.
Sa le luam pe rand, insa, ca merita toate detaliate in amanunt: