Soarele unui nou inceput.

Am scapat din colivie azi si am gustat din aerul sarat de mare pentru prima data pe anul asta. Ranjeam dupa mare si dupa aerul sufocant al caldurii, pe nisip. Mi-am deschis narile larg si am inspirat adanc prospetimea inceputului de vara. Totul era linistit, departe de agitatia plina de fitze a verilor prin zonele astea. Am admirat copacii verzi, soarele cald si frumusetea oamenilor.... cu ochii larg deschisi, fara sa scap ceva din vedere. Intr-o nesatulie crunta, am inceput sa privesc lung la florile si iarba care mijeau timide prin pamantul zgrunturos al rigolelor.Mi-am simtit brusc epiderma invadata de o caldura apetisanta, de care nu mai vroiam sa scap. Mi-am tinut sentimentele in frau si am calcat pe nisipul inca ud dupa ploaia de ieri. Vantul razbatea usor la urechile mele, aducand cu el sunete de departe.
Sufletul mi-a frematat de placere si a icnit scurt, uitandu-se cu jind la apa congelata a marii. Doar 12 grade are! am incercat sa`i spun lui, in timp ce se zbatea sa iasa din limitele fizice. L-am pacalit insa cu nisipul fierbinte si cu vantul care abia adia. I-am gadilat orgoliul si l-am mangaiat in fericire, rotunjindu-i implinirea inceputului de vara printr-o lancezeala lunga si linistita. Nu s-a mai bucurat demult asa. Poate doar atunci cand aude voci cunoscute sau vede fete familiare ale celor pe care ii iubeste.