Zambet de copil

CEl mai frumos copil pe care l-am vazut eu vreodata mi-a sarit in ochi acum cateva zile, cand faceam o stire cu mocanita din Tara Zarandului. Asta prin comparatie cu ceea ce vad aici, in jurul meu, la copiii de oras, ale caror capricii sunt satisfacute pana la ultima cerinta de catre parinti. Nu, copilasul ala era altfel...se bucura de cele mai simple lucruri..si insasi faptul ca mergea cu trenuletul molcom ii umplea sufletul de bucurie. Avea fetisoara bucalata si imbujorata, plina de cea mai neintinata puritate, atat de specifica unui copilas. Nu avea masinutze teleghidate, nu avea jucarii sofisticate, placerea lui venea din simplul fapt ca mergea cu trenuletul. Iar mersul molcom al trenului i-a fost imprimat si in vorbirea lui monosilabica, inflorita cu un zambet pur. CE poate fi mai frumos decat atunci cand vezi un copil pentru care tehnologia nu este element vital? Sa fie diferenta de mentalitate, de educatie parinteasca..sau pur si implu un caz izolat?