Ganduri de dimineata

Nu imi place cand lumea face glume de dimineata, fara ca glumele astea sa aiba sare si piper. Nu imi place cand glumele se repeta de la o zi la alta si ascund o rautate gratuita. Nu imi place sa zambesc de dimineata doar de complezenta.

Let`s do the cha cha!

Mii de smaralde

Ador melodia asta.Si asa raspund si la intrebarea ce mi-a fost pusa acum ceva timp:

Soul nourishment

Cum e cand el iti arata "sending failed" si tu realizezi ca te minte in fata

Ieri, tehnologia mi-a dat un mare pumn in fata. Odata in plus, am realizat ca mai bine-i cu pixul si hartia. Singura problema e ca pixul si hartia sunt demodate. In schimb, avem mailuri clasice, thunderbirduri, massmailuri, mailing listuri, samd. care daca se blocheaza, te trimit direct in prapastia holista a existentei. Si in originile tale, de catre destinatarii care primesc acelasi mail de 10 ori. Cum s-a intamplat, de altfel, in cazul meu. Mi-am pregatit lista de sute de persoane din mailing list, am facut si un press package frumos si arhivat, caruia i-am dat drumul(atentie!), nu in eter, ci prin undele virtuale. Ceva nu i-a convenit thunderbirdului, ca mi-a dat mesajul care ma scoate din minti:sending failed. Sa ma asigur, ma uit si in lista de sent items. Nu imi aparea ca ar fi trimis nimic. Bun!There for, inarmata cu rabdare(si ceva nerabdare la adresa lui Vic), ii dau din nou send. Surpriza!Aceeasi eroare!Actiunea se repeta de 3 ori, pana cand Vic imi spune: Stii ca unele s-au trimis, nu? In momentul ala, mi-a inghetat ranjetul si asa crispat de pe fata si am intrebat, din taste, cu juma` de gura: "Cum adica s-au trimis? Mie nu imi arata nimic!". Victor, calm, imi zice: "probabil pentru ca ai attachementul prea mare ti-a dat mesajul ala de eroare. Dar ele s-au trimis catre o parte dintre recipienti". Inlemnita, imi aduc aminte de Loderana, care imi trimisese intr-o zi 20 de mesaje cu aceleasi informatii in ele. Injur in gand si imi vin in minte mailurile de feedkback pe care cei din presa ar putea sa le conceapa:dumnezei, ambasade, mame si origini. Intr-o inspiratie de moment, scriu un PS in coada ultimelor mailuri, care explica eroare, pentru a spala o parte din pacate.
Pe seara, apare primul feedback:Andreea(Dear deer), de la Kiss Ct: "Draga mea, am observat ca ai o placere obscena si morbida in a te repeta. Am deschis primele 4 mailuri, iar urmatoarele 5 le-am dat delete, ca nu am mai avut rabdare". Adunand, mi-au iesit 9 mailuri trimise catre ea si catre altii. De bucata. Inmultit cu sutele de contacte, ieseau injuraturi foarte mari. La dresa mea, de la ei. Am plecat capul si mi-am recunoscut greseala. A dracului tehnologie!
PS: Macar Catalin le-a primit doar de 4 ori, cum mi-a recunoscut, razand, dis de dimineata. El e un fericit!

Little Birdy-Better off alone

I-am descoperit de curand. Nu m-am chinuit sa fac un background check, dar imi place cum suna:

Ograda orataniilor, in Guvern

Urat schimb de replici intre Tari si Boc. Am vazut, odata in plus, ca diplomatia in clasa politica romaneasca e la fel de pregnanta ca delfinii in Delfinariul constantean(sau ca banii in vistieria bugetarilor). Adica, exista doar in teorie. Dar sa nu fim malitiosi cu saracii delfini, care nu au nicio vina. Propun sa revenim insa la politicieni. Care nu sunt delfini. Inca, dar cu siguranta mi-ar placea sa ii vad disparuti. Tariceanu il face pe Boc UTC-ist, asociind un comunist alaturi de el, iar Boc, ridicat pe varfuri, de la prezidiu, dse ratoieste la Tariceanu ca un copil needucat de 3 ani, zgaindu-se crunt si apucand microafoanele cu manutele lui doua(ca mai multe nu are). Asta sub aplauzele Elenei Udrea, care il aplauda ironic pe Tariceanu, intocmai ca si...capucinii(a se intelege ce vreti). Ma uitam siderata la succesiunea de imagini, care ii aratau pe cei 3 in diferite ipostaze. Am dat pe mute totul si aratau exact ca orataniile din Ferma Animalelor. Nu mi-as permite sa le atribui si calitatile, pentru ca, spre deosebire de ei, mai am putina decenta in mine incat sa nu transform totul intr-un circ prost regizat. Pai bine, stimabililor, atat de tare v-a orbit lupta pentru putere si interese, incat nu mai stiti sa va tineti in frau pornirile de mare don juani si principese politice? Nu de alta, dar exista riscul ca, indopat cu atatea delicatese de culise circoase, publicul elector sa borasca taman pe 22 noiembrie toate minunatiile astea cu care a fost indopat. Ma gandesc ca pe atunci va fi satul de atatea trufandale pline de surprize.

Profesorii nu, Guvernul da

Guvernul si Prededentia(sau Presedintia, cum preferati) s-au trezit sa stranga cureaua. Nu va ganditi ca au strans latul in jurul gatului ministrilor, ci in jurul profesorilor care fac meditatii. Cica meditatiile incalca nu stiu ce prevederi democratice, drept pentru care o Comisie Prezidentiala ia in adezbatere acest grav aspect ce planeaza asupra democratiei si democratizarii sistemului. Da` faptul ca Udrea si Ridzi cheltuie sute de mii de euro pe evenimente inutile si perdele nu incalca nimic? Dar faptul ca Baselu organizeaza referendum in aceeasi zi cu alegerile si vrea unicameral...nu incalca nimic? Tot bugetarii sunt de vina pentru tot. Ei sunt singurii care fura in tara asta. Ai naibii nesimtiti. Bugetarii, zic!

Slogan+Invitatie+Concept+Empatizare

Dupa doua zile in care m-am chinuit sa pun cap la cap un concept, am si reusit sa il termin. Dar asta pentru a incepe din nou, pentru ca mi-am dat seama ca nu am tinut cont de niste criterii in delimitarile mele. Drept pentru care, jos cu sloganul si joc cu mesajul, ca trebuie sa empatizam mai mult!Greu!

Asta cu vrajitoarele pe rug, eu nu o cred!

Am parte de tot felul de experiente in ultima perioada: din cele mai placute si zornaitoare pentru creier. Atat experientele, cat si cuvintele care construiesc experientele. Recent, un stimabil domn mi-a facut cea mai frumoasa declaratie de dragoste pe care ar fi putut vreodata sa o faca cineva:m-a facut vrajitoare!Sesizati ironia din fraza de mai devreme. Insa ceea ce a urmat dupa cuvantul asta a meritat un ras copios. Iata si fraza intreaga: "Vrajitoare mica, te voi ARDE!!!....pe rug". Original, ce sa zic!

Panica zilei: Si acum eu ce fac cu el? Il arunc sau i-l dau inapoi?

Am momente in care sunt idioata. Atat idioata, cat si cu un grad ridicat de onestitate si omenie. Iar asta s-a intamplat azi, cand am returnat un card unei ametite care il uitase in ATM. Dar..first things first, cum ar zice americanu`. Am ajuns la ATM dintr-o pura intamplare. Ma apucase dorinta culturalizatoare de a arunca bani pe carti(deloc sanatos!). Cum librariile din Romania inca nu beneficiaza de minunile ultimei tehnologii, a trebuit sa iau calea unui ATM, pentru a-mi satisface setea de..."Comunicare eficienta in campaniile publice"- care fie vorba intre noi, a costat o caruta de bani.Ajunsa la bancomat, vad o faptura gingasa si diafana, care isi preumbla degetele pe butonae. Cum eram la o distanta considerabila de ea, nu am vazut exact cam ce i-au facut degetelele alea si pe unde s-au lipit. Dar aveam sa ma conving dupa 2 minute. There for, vad ca faptura se indeparteaza de ATM, unduindu-si sunculitele in fustita mulata si bluza in dungi, asa ca ma apropii cu incredere. Cand ma uit atent pe monitor, vad binecunoscuta intrebare: "Doriti sa mai efectuati si alta tranzactie?" Panicata, incep sa o urmaresc cu ochii pe duduia diafana, care se indeparta din ce in ce mai mult de mine. Ok, moment de cumpana!CE fac acum??Grabesc operatiunea de scoatere a cardului sau dau curs curiozitatii de a vedea cat are pe el? Constranse de pedeapsa divina, ii dau NU si rog ATM-ul sa scuipe cardul mai repede(la dracu!). Alerg dupa duduie 3 minute, de imi iesii limba de un cot afara si am reusit sa o si sperii, fluturandu`i cardul in fata ochilor, dupa un "buna ziua!" spus copilareste. "E al dumneavoastra?" continui. Panicata, femeia nu stia daca i l-am furat eu sau daca l-a uitat ea in ATM. Si i-am explicat: "Am fost la ATM dupa dvs, sa scot bani si l-am gasit acolo". Am uitat insa sa precizez: De pe cardul MEU!

Liber la comentarii

Si pentru ca un domn mi-a spus ca a si chelit, i-au si cazut chilotii, nu numai blugii, in timp ce incerca sa imi dea un comentariu pe blog, am schimbat setarile. Acopera-te, stimabile! Problema e rezolvata!:))

Ai nostri pleaca, ai lor raman!

Debandada generala la DAEWOO Mangalia, unde, potrivit CUGET LIBER, urmeaza sa fie concediati peste 20% din cei angajati. Nu concedierea este elementul de baza in fraza, ci etnicitatea celor care urmeaza sa fie concediati. Mai exact, in urma intrunirii consiliului de administratie romano-coreean, s-a stabilit ca angajatii coreeni raman pe pozitie, iar celor romani li se face vant pe usa din dos. Odata in plus, romanii si-au luat-o in gura in propria lor tara, acuzati fiind de faptul ca sunt lenesi si ca dorm in front.

Dementul mic cu birou mare. The trilogy.

Dementul mic cu birou mare e o specia rara. Asta pentru ca in general, prin Romania, gasesti dementi mari cu birouri mici. Si e nasol daca ai birou mic. Asta inseamna ca remuneratia dupa buget e mica si la fel este si valoarea de sine a dementului care ocupa biroul(valoarea sau..alte coordonate). Dar cand dementul este mic si biroul este mare...lucrurile se schimba. In bine, evident!Pentru ca toata lumea incepe sa te invidieze. Sub biroul tau incap;dosare cenzurate, dosare secrete, lucrarea de licenta, catastifele de audiente, mesajele secrete de la admiratoare, 2 secretare, un pachet de servetele siii..surpriza ..un laptop! Cum sa nu iti creasca....adrenalina si stima de sine, cand iti incap atatea sub birou? Problema ramane insa la ..lipaiturile care se aud din cand in cand, pofta de ingurgitare care actioneaza ca un aspirator, si tocurile de 10 care se mai itesc sub peretele insuficient al biroului.
In rest insa, totul e perfect, iar dementul mic cu birou mare nu poate decat sa isi extinda afacerea in domiciliul personal, unde asculta muzica de chillau la vreme de seara. Pentru ca dementul mic cu birou mare se poate face repede urat de cei din jur:are biroul mare, are 2 secretare sub el, are o casa in linistea campiei si terasa de invidiat. Cum sa (nu) te iubeasca lumea, in conditiile astea?

Complimentu` zilei: Esti cu..capu`, clar!

Copiat si adaptat:
El: Eu cand iti zic ca tu esti nebuna si cu..capu`, nu vrei sa ma crezi!
Eu:Auzi, baiete, vrei sa ne scoatem creierele pe masa si sa vedem care il are mai defect?
El:pauza
Eu:Asa ziceam si eu. Trebuia si eu sa seman cu cineva

Se pregateste:Dementul mic, cu birou mare

In posturile de maine, cititi despre "Dementul mic, cu birou mare"(basca, o casa frumoasa cu terasa, unde asculta el muzici de chillau pe inserat)

Atentie:Vb Stanciu!

Cand unii se "ardeau " la soare, Cristi Stanciu statea sechestrat in studioul lui si lucra la noile trackuri. Nu. Nu e bine. De la capat. Cand era Cristi la mare, unii se ardeau la soare. Nu, suna a manea. Incepem simplu. Ideea proiectului Get Down s-a conturat invara, cand Cristi Stanciu se presupune ca era intr-un "concediu" de munca pe litoral. Si cum toate ideile bune vin la mare, era inevitabil ca si lui Cristi sa ii vina una. Ideea, zic. Drept pentru care, i-a sechestrat doua saptamani in studio pe urmatorii: Mihai, Marius si Cristi (Narcotic Sound & Christian D). Cat despre Alexia, ea si-a etalat talentul in cabina de voci si... iata noua piesa, dupa cum prea bine spune si Stanciu. "Ma reprezinta piesa asta, imi place cum a iesit colaborarea si sper sa va placa si voua. Multumesc prietenilor, familiei, mamei mele care ma iubeste", incheie Cristi in tonul caracteristic.

Stanciu and his new track

M-o face el isterica, dar asta nu inseamna ca nu ii fac putin promo la ultimul release. Stanciu. Cristi Stanciu. Il auziti la 21 in fiecare zi,la fel de cinic, la fel de incisiv si la fel de pontos ca intotdeauna. Insa pe langa radio, Cristi mestereste si productii muzicale.
Ultima dintre ele, va vine servita chiar acum:


In posturile viitoare, veti citi si cateva cuvinte de la Stanciu. Cristi Stanciu.

Stii, nu stii, eu tot in ro ti`o zic!

In momentul in care scriu acest scurt post, am experienta vizualizarii unor profiluri straineze de pe retele sociale precum Facebook si Tagged. Si cand zic profiluri straineze, ma refer la domni/doamne, ce nu isi fac veacul prin domicilii de Romania, ci prin alte parti europene. Asta pentru ca acolo s-au nascut, crescut, ramas, trait, mancat, muncit, casatorit, samd. Ce nu inteleg este incapatanarea nativilor romanasi de a le scrie comentarii in romana. Io inteleg patriotismul care curge si curge..pana cand se exsangvineaza corpul, dar faptul ca omu` ala locuieste in Italia/Franta/GErmania, iar numele lui nu are "-escu" in coada, ar trebui sa fie doua indicii supreme in a-ti da seama ca NU E ROMAN. Iar de aici, singura concluzie logica este ca NU VB ROMANA!Insa caile si limbile Domnului(scuzati tenta usor pornografica) sunt misterioase de felul lor. Problema e ca indeamna neofitu` sa ii dea cu romana unde nu trebuie. Si de parca nu era suficient, se si lanseaza in dispute sau comentarii adiacente, tot in romana, tot pe paginile saracilor care nu inteleg o boaba din limba carpato`danubiano si ce o mai fi ea. E ca si cum as scrie eu in rusa pe paginile unui roman, pentru ca eu sunt rus si vreau ca romanu` sa STIE limba mea. Da-Da!

Mesaj cu zambet

Inca primesc mesaje care ma fac sa zambesc. E imbucurator, dupa o droaie de mailuri de acuze, certuri, comploturi si amenintari. Sunt doar 5 cuvinte in mesajul de care vorbesc, dar sunt frumos imbinate. Gestul in sine e frumos. Persoana de la celalalt capat al firului comunicarii si-a satisfacut curiozitatea de a vedea cu cine s-a conversat prin mailuri pret de o ora. Iar cautarea a dat roade pe o retea sociala. Mesajul a fost transmis intr-o fractiune de secunda.Iar zambetul s-a intiparit la fel de repede pe fata mea. E zambetul meu sobru, inghetat si formal, dar are colturile in sus, inspre optimism.Asta ca tot vorbeam de simplitatea gesturilor si a interactiunii interpersonale. Maximizarea efectului consta in simplificarea excesiva.

Am I a blogger? I don`t think so.

Un domn de pe Facebook parea foarte intrigat de actiunile mele zilnice. De bloggareala e vorba. Usor zeflemitor, imi comenteaza pe asa numitul perete de pe Facebook: Toti sunt bloggeri in ziua de azi. O sa ii fac o scurta precizare domnului usor zeflemitor, pierzandu`mi 2 minute pretioase sa ii explic cam care e treaba cu retelele sociale. Asadar: "Bloggingul, stimabile, este o indeletnicire a oricarui individ care are ceva de comunicat/promovat/conturat. Nu este activitate exclusivista, nu este o activitate dedicata soarecilor de biblioteca sau oamenilor fara viata sociala. Blogul se manifesta ca o proprietate in concesiune, pe care o administrezi dupa propriul plac si ii faci cate un upgrade, pe ici, pe colo. Si, pentru a-ti raspunde, "toti" sunt bloggeri, pentru ca "toti" realizeaza importanta vizibilitatii online. Pentru a incheia, o mica precizare:eu nu sunt blogger, eu doar gestionez un blog cu un minim de cunostinte tehnice pe care le am la dispozitie. Simpla gestionare a acestuia nu ma face un blogger veritabil. Bloggeri veritabili, ii las pe altii sa fie, pentru ca stiu sa isi faca treaba mult mai bine ca mine".
R

PinkRoom vs Axwell

Nu o sa ma satur niciodata sa vorbesc despre originalitate sau sa sanctionez verbal lipsa totala a ei. Iar cand lipsa totala a ei se confunda cu un mimetism de 100%, deja ma apuca dracii. Mai pe scurt, are si copiatul limita lui. In momentul in care o depasesti, deja se numeste idiotenie curata.
E cazul videoclipului de mai jos, al carui regizor nu a avut bunul simt sa mai improvizeze ceva, pe langa partea copiata, in ceea ce priveste sinopsisul actiunii. Il cred si eu, din momentul in care originalul ii statea la indemana, frumos si cuminte.
Sunt convinsa ca pana acum te-ai uitat cu interes la videoclip si ai dat din cap afirmativ,pe ritmurile dansatorilor din spot. Insa "Pink Room-Roses on fire" este o copie fidela si scabroasa, vizual vorbinf, dupa originalul "Axwell/Feel the vibe", varianta din 2006 si update-ul din 2008, care are titlul "I found you". Inteleg ca sunt doar 8 note de baza, dar imaginile sunt si ele limitate?
Incepem cu...copia fidela:

Si uite asa arata originalul:

Iar varianta din 2008 e asta, sub titlul de "I found you":

PS:Dau un suc celui care imi zice si ce cover au incercat sa faca cei de la PinkRoom, ca imi pare cunoscuta melodia.

In for simplicity

Oamenii simpli imi fac ziua. Oamenii dezbracati de nazuinte mercantile si fumuri. Oamenii care nu uita sa fie oameni. Din fericire pentru mine, ma inconjor cu ei si ii selectez pana raman numai ei. DIn nefericire pentru altii, sanctionez drastic fumurile timpurii si nemotivate.
Simplitatea e nobila si eleganta. Mai mult, e traita si gustate de oameni nobili si eleganti in exprimare si simtire. Adevaratele valori traiesc simplu, gandesc simplu si socializeaza simplu. Nu e simplu sa fii simplu. Iti trebuie insa un mecanism complicat pentru a fi simplu. Iar acesta e unul din paradoxurile care iti guverneaza viata.

Multumesc, Alexandru!

Seara asta am facut un fair trade cu Alexandru: a beautiful and sensitive song for another soul nourishment. This is what i got:

MK12-the final motion graphics

MK12 sunt niste baieti tari din advertisingul londonez. Daca nu ai auzit de ei, pune mana pe sf. Google sa iti dea el mai multe detalii despre cine sunt. Printre altele, au brevetat si dezvoltat conceptul de motion graphics in spoturile publicitare sau id`urile de post/canal/emisiune. Daca te-ai uitat la grafica MTV Awards din ultimii ani, o sa le vezi clar semnatura acolo. Stilul a fost preluat de mai toti graficienii si agentiile de advertising, cu mai mare sau mai mic succes de aplicare. Insa dublicatul nu este niciodata la fel de bun ca originalul.
Iar originalul arata cam asa:

Conceptul MK12 il vezi/l-ai vazut la :Pro TV, Acasa, samd

Nicio zi fara CNN.Scurt

(Incep prin a face o nota, legata de titlu. Imi displac profund noile relementari DOOM. "Nicio" e una din ele, dar ma adaptez trendului lingvistic, ca asa zice la carte).
Diminetile incep la mine cu CNN. De fiecare data. In fiecare dimineata. La ora 7.00, cafeaua e pregatita si zappingul se fixeaza pe CNN. Macar 5 minute, cat sa prind principalele titluri. E un tabiet pe care mi l-am format in ultima perioada, in departarea mea de comercial si senzational. A true blessing , as putea spune.

Cand ratiunea iti spune ca aberezi, da-i o palma!

Vocea unui om spune totul despre el: ca e frumos, ca e urat, ca e inteligent, ca e infumurat,ca e agitat. E unul ditnre putinele semnale care pot trada o stare de fapt sau un..fizic de fapt.O voce sigura pe ea intotdeauna contureaza si un om foarte sigur pe el,iar o voce soptita, cu pauze mari intre cuvinte conota un om nehotarat, care vrea cu orice pret sa arate ca poate stapani o discutie.Pentru un avizat, chiar si discutiile de la telefon construiesc anume conotatii. Un avizat sau un pasionat analitic, usor obsesiv, "specializat" pe cazuistica..comportamentala(scuzati cacofonia).Din ultima categorie fac parte eu, care mi-am facut un obicei(inca nu stiud aca bun sau prost) din a emite scenarii pe baza unei voci. Iar lucrul asta s-a intamplat recent, cand am descoperit ca mecanismele de descifrare ale informatiei inca nu mi-au ruginit. Purtam niste discutii la telefon cu un stimabil domn, in vederea incheierii unui barter. Prima data, vocea mi-a spus ca e usor sictirit si probabil plictisit de rutine cotidiene. Mi-am luat inima in dinti si am pus a inaintare vocea calma, pe un ton mai jos decat cel obisnuit. GLuma din final probabil ca a avut si ea efectul scontat. In a doua discutie, se observau deja imbunatatirile.Vocea de la celalalt capat al firului era usor amuzata si foarte prietenoasa. Chiar mai mult, a reusit sa imi smulga si un raset la telefon. Declickul s-a produs atunci,moment in care, mintea mea i-a asociat vocea cu o fata cu trasaturi ferme si frumoase. Ii tot repetam intuitiei sa se potoleasca, pentru ca nu este cazul sa emita presupuneri acum, cand trebuie sa imi aduc armele de PR-ist la inaintare si sa il conving ca imaginea mea e tare. Dar scenariile de constructie fizica a vocii au continuat si nu s-au abatut de la sablonul: frumusete masculina. Mai erau 5 minute pana cand urma sa vad cat de bine imi functioneaza simturile. Iar simturile s-au dovedit a fi perfecte, intuitiv vorbind. In fata mea statea un barbat frumos, cu un zambet frumos, care imi clipa si mai frumos din gene, deloc imun la rochia de Lolita pe care am folosit-o ca instrument de persuasiune. Pune la bataie niste scenarii data viitoare cand vb la telefon cu un necunoscut. Satisfactia va fi imensa cand vei vedea ca al tau creier functioneaza in alti parametri decat cei pe care ti-i impune ratiunea.
PS:Spune-mi care a fost rezultatul

Scaldandu-ma in apa PR-istilor

Cand te imbarci in barca PR-ului, trebuie sa fii constient ca o sa dai la vasle pana iti crapa capul. Eu nu am fost constienta. Asa ca m-am dat violent cu teasta de babord, in urma unei zdruncinaturi pe marea agitata. Nu am sangerat, dar mi s-a umflat teasta. Si asa plina de griji, complexe si frustrari refulate.
Munca in PR este grea. Asta ti-o spune orice PR-ist cu state vechi,nu eu. Eu incep abia a merge copacel , sprinindu-ma de peretii barcii, de vele, de vasle,samd. Pentru mine, este ceva nou si inca mai am de lucru in a constientiza noul asta si a-l lua ca atare. Insa in momentul in care schimbi directia carmei este si mai greu. Pentru ca dupa lovitura de babord, te intampina vantul naprasnic, al` cel mai de Nord, plin de strategii, campanii publice, fund raising, image boost up, parteneriate. Iar reactia apare instantaneu, gadilandu-ti omuletu` pricajit. "Ce e alea?". Asta a fost intrebarea mea de om care nu a invatat in viata lui la facultatea umila de jurnalism cu ce se mananca ala PR. Si daca se mananca sau se scuipa. Insa am ajuns la concluzia ca se rumega. La fel ca si jurnalismul.
Insa un lucrru este cert: dupa loviturile de babord, urmeaza mitocaniile. Prezente, de altfel, in orice meserie. Mereu se va gasi un individ care sa te sape de la radacina si sa iti indruge porcarii socialiste despre meseria pe care ti-ai ales-o. Intotdeauna. Si daca il gasesti cum l-am gasit eu , la categoria institutii publice, ti-ai ratat norocul si fericirea.
Insa daca tot vorbim de noroc si fericire, trebuie sa te deziluzionez. Prima parte nu are nicio treaba cu PR`ul, iar pentru cea de-a doua, muncesti de iti sar capacele, pentru a realiza ca nu mai poti fi fericit, dupa ce te-a mancat epuizarea. Ofertele speciale exista in alte domenii, in cel al PR-ului, cu siguranta nu. In PR vinzi. Mai mult decat drepturi de autor. Vinzi imagini, vinzi concepte, vinzi strategii.Pana la urma, te vinzi pe tine. Dar niciodata iluzii. Vinzi concepte ambalate frumos, pentru oameni mai mult sau mai putin frumosi. Nu toti iti vor intelege mesajul. Pentru ca nu toti sunt interesati. Insa cei interesati sunt la fel ca tine, pasionati. Pentru ca tot pasiune iti trebuie sa duci meseria asta in spate. Altfel, nu imi explic cum ai putea sa: injuri injuraturi, povete de "bine", refuzuri vehemente, concesii, constrangeri presiuni.
Dar, pana la urma, masochismul e ceea ce leaga jurnalistii de PR-isti. Masochismul si cancerul timpuriu.

Scurta nota

Ma topesc dupa corurile rusesti. Si dupa acordurile braziliene. Iar muzica lui Goran imi strabate sangele pe sfert bulgar si pe jumatate rusesc. Sunt lucruri marunte de care ma bucur si pe care de fiecare data descopar cu stupoare ca le uit. Sunt intr-un continuu proces de invatare si re-educare, re-constientizare a preferintelor. Bine ca inca imi mai aduc aminte de ele!

Miserupism extrem

O stare miserupista incepe intotdeauna cu melodia asta:



Sau cu asta:


Si sa nu uitam de asta:

Knock you down

A descoperit`o Timbaland, undeva acum vreo doi ani, daca nu ma insel. Si pentru a o arunca pe piata si a o lipi cu superglue acolo, i-a tras si cateva hituri. DAr nici calitatea superglue-ului nu e de ici, de colo:Kanye West, Ne-Yo sunt doar doua branduri care au avut aderenta mare la ea. Si de aici, si Knock you down, care suna tare bine. Pune-ti urechea aici!

Anunt

Imi bat gura si tastele pentru un anunt micut. Doua concursuri se ingramadesc sa vina spre voi:Concursul National de Fotografie de Mediu si Concursul National pentru Presa Scrisa de Mediu. Termenul limita pentru amandoua este de 12 octombrie, iar mai multe detalii gasiti pe www.marenostrum.ro. Peace!

As copia, dar nu stiu pe cine!

Originalitatea moare. Setea de consumerism o ucide pe zi ce trece. Setea de audiente, rating cards, samd. Ele sunt nenorocitele care transforma industria media intr-o piata a luptelor in sange si a teatrului prost regizat. Caci asta se intampla in toate ograzile de presari. Degeaba ne ferim urechile si ochii, pentru ca namolul incepe sa ne topeasca simturile amortite. Ajunge pana la os, si de aici iti da lovitura de gratie ultimei urme de materie cenusie unde inca functioneaza sinapsele.
Originalitatea in media nu exista. Sau nu se vrea a fi afisata cu aceeasi grandoare cu care sunt puse in scena violenta si pornografia, scandalul si setea de razbunare. Pro Tv fura dupa Prima, Kiss fura dupa RAdio 21, RAdio Zu fura dupa Guerilla, intr-o lupta continua pentru audiente. Pentru ca, nu`i asa, si gura lor trebuie sa manance ceva?Ajung la concluzia pe care mi-o zicea demult un stimabil director de institutie culturala, cum ca...nimic nu e nou sub soare. Niciodata. Difera doar lumina prin care sunt puse in scena. Aceeasi lumina care diferentiaza un film porno de unul profund artistic. Satulia s-a inmuiat in carne, iar dezgustul inspre boratura forteaza iesirea. Exact aceea pe care trebuie sa o forteze. Bucala. Gura informatiilor s-a transformat intr-o curva fara rusine, care isi expune cracii nerusinat de lungi pe grumazul ascultatorului, transformat in sclac. Nu mai faci diferenta si te intrebi daca originalitatea, ca si concept, nu semnifica de fapt, copie fidela. Realizezi ca traiesti intr-un paradox cretinoid, in care bruma de originalitate e mancata de moliile mercantile, ascunse sub interesele patronatului.
Incepi sa te intrebi daca nu cumva si tu esti o copie fidela a cuiva, poate a vecinului de la 2, pe care pana nu demult il credeai sufletul pereche.
Dar nu, nu esti original, pentru ca gandesti ca masele. Esti de mainstream si urasti undergroundul, pentru ca este uncool. Nu`ti pasa daca undergroundul iti da sau nu ocazia de a fi original si de a pompa originalitate. Nici nu prea iti pasa, pentru ca oricum pornesti de la premisa ca totul s-a facut pe Pamantul asta si ca altii inantea ta au epuizat ideile de milioane pana la tine.
Ramai un anonim, cu materie cenusie, ingropat in cenusa impertinentei copiei. REalizezi ca nu ajuta. Asa ca, te dezbari de verticalitate si iti dai jos chilotii valorii, pentru a ramane penetrat de grosolana copie. Nici macar nu iti place. DAr asta e util. Asta e trendul. Nu poti sa inoti impotriva lui si impotriva marilor pesti care au aes calea asta.
Este uncool.

Bata`i focu` pe bracinarii cu elastic!

"Blestemat fie cel care a inventat blugii elastici!" In caz ca va intrebati, e replica ce m-a facut celebra. Nu mai celebra decat Alina Plugaru insa. Nu as putea sa egalez un asemenea talent niciodata. Eu ma rezum la lucruri minore si insignifiante pentru ea, cum ar fi sa imi ridic(nu sa imi cobor) pantalonii. CAre ai dracului pantaloni, si-au gasiti si ziua sa alunece de pe trumupu`mi:ziua in care m-am hotarat sa bag o camasa in ei. Asa ca de acasa, pana la munca si prin 2 mijloace de transport in comun, singura mea grija (in afara de a schimba trackurile pe mp3 player) a fost sa imi ordonez tinuta si sa ma gandesc: Ce bine ar fi fost daca as fi avut bretele! Si cum fericirea mea atent ascunsa nu era suficienta, a trebuit sa imi impartasesc experienta cu toti vecinii mei de mess si colegii de munca. Colegii de munca au ezitat sa comenteze, insa greul l-am dus pe online, unde replicile au inceput sa vina de la ora 9.00. Ce fel de replici nu va mai zic. Nici una rusinoasa. Dar toate generatoare de isterii de ras. Si ce isterii! de nu se mai oprea Tiberiu din atata ras. Am reusit sa il calmez abia dupa ce m-a incondeiat la gazeta, cu penelul virtual. Cel al reporterului, evident. Si calmat e impropriu spus, pentru ca isteriile au revenit in momentul inc are stimabilul incerca sa isi si imagineze cum trageam eu stangace de blugii elastici.
Dar Tiberiu nu a fost singurul. Replicile au venit in cascade, iar injuraturile in combinatii de doua luate cate doua. Nu as pute sa le reproduc aici, din nefericire pentru deliciul vostru.
Care va sa zica, ziua de azi a inceput bine. La fel de bine ca ziua de luni, cand am inganat din cap la spusele unei necunoscute ce parea sa ma stie. Inganarea a durat 30 de minute. Prostia mea, mai mult.

Amagire de bazar

Stau in picioare de ore bune. Poate chiar prea multe ore pentru anii lor. Corpul le cedeaza sub greutatea fericirii si multi isi lasa loc, pentru a se duce sa se odihneasca. Au muncit o viata intreaga. Poate prea mult pentru a primi atat de putin:un pui si un pachet de zahar. Se umilesc pentru putin, pentru ca in halul asta de degradare au ajuns. Nu constientizeaza cat de rau au ajuns. Ei se bucura si pentru o felie de paine moca pe care o primesc. Sunt insa cu sutele. Si toate sutele se ingramadesc la pachetele LUI. Toti cred ca are inima mare si sufletul bun, de aceea se inchina in fata lui mai ceva ca la Mecca. Fac plecaciuni adanci si multi raman in pozitia aceea inumana, pentru ca nu mai au puterea sa se ridice. Se scalda in molozul existentei si se bucura de firimiturile LUI. Nici unul nu stie insa ca firimiturile alea ei le platesc cu varf si indesat. Ca, de fapt, banii lor acolo sunt. Ca 1% din taxele si impozitele tuturor sunt folosite pentru a stavili pe moment foamea maselor hamesite. CA ei. Pentru a le arunca praf in ochi. Pentru a le incetosa creierele. Pentru a-i manipula. Pentru a le smulge voturi. PEntru a`i cumpara cu un pachet nenorocit. Pentru un pachet se zbat ei, dupa o viata de munca. Ii vezi cum stau aproape cu mana intinsa si lipsiti de demnitate, amarati si ponositi, inghesuiti ca la cozile de lapte. Nimeni nu cedeaza, nimeni nu da locul. Este Sfat. Mai sfant chiar decat El. Ce stiu ei?Ei isi iau linistiti puiul si se amagesc ca cineva inca se gandeste la ei. Dezinteresat. Of, naivitate derizorie.

Eu la salsa

M-am inscris la salsa! Pazea!In numai 60 de minute am reusit sa derutez un instructor, un asistent de instructor si trei parteneri+ doua domnite. Drept pentru care, se poate concluziona, prematur, ce-i drept, ca sunt o catastrofa pe doua picioare. Stangi! Am probleme cu sincronizarea, am probleme cu intorsu` pe partea stanga siiii, de parca nu era suficient, am probleme si cu miscarile. Daca nu le constientizez, nu am facut nimic. Si chiar nimic am facut. Insa nu am reusit sa calc pe nimeni pe picioare, asta pentru ca pasul de salsa este in asa fel facut incat ciocnirile sa nu fie violente sau sa nu fie deloc. Asta in cazul in care nu te cheama Ramona, cum am mai spus. Insa , chiar si asa, trebuie sa ercunosc, ca parca de multa vreme nu m-am mai ciocnit de ceva nou si probabil ca de aici mi-am pierdut antrenamentul in a asimila informatii. Altle decat cele teoretice. Sunt putin ruginita la capitolul asta, eu, care am mancat teorii si teoreme, sociologii pe paine. La un moment dat.Acum insa, incep sa reinvat, incep sa maacomodez cu ideea ca teoria se combina cel mai misto cu practica si ca , in definitiv, nu strica sa te faci de ras putin. Pentru ca perfectiunea nu exista. Schimbul de experiente e intotdeauna binevenit. Asa ca voi continua stangaciile mele pe pas de salsa pana cand nu le voi mai avea deloc.

Recomand:

De pe pagina minunatei ma lil` Alexandra, mi-am clatit ochii pe pagina lui Dorin. Si trebuie sa recunosc ca imi place. Asa ca o recomand.

Este, dar nu prea!

- Sunt in mall, in Plaza!
-Sa nu imi zici ca iar iti cauti masca!
- Nu, am iesit sa luam masa.
-Opa!Am?Un domn?
-Da.
-Poti sa vb?
-Nu.
-Si ce daca! Raspunde-mi cu da sau nu.
- E frumos?
-Da.
-Are grija de tine?
-Cam da.
-Il stiu?
-Nu, pisica.
- Te face fericita?
-Destul.
-Atunci, brava. Va las sa comandati.
Dupa 5 minute, mesaj:Pisica, nu puteam sa iti spun la telefon. Sunt cu seful meu si cu un grup de olandezi, pe care ii plimbam dintr-o parte in alta. Nici nu ai idee cum imi venea sa rad cand imi puneai toate intrebarile alea, dar trebuia sa fiu f serioasa.

Zu the Boo!

Si ca tot am adus ZU in propozitie, am realizat ca ieri ma discutam cu Matz despre fenomenul ZU. Sunt consumatoare de mainstream, dar parca si ce e prea mult mainstream strica. Iar asta o demonstreaza nu numai Zu, ci si 90% din industria media romaneasca, ce s-au dus in cap dupa ALina Plugaru, Sexy Braileanca si alte non valori construite , declarate si ridicate la grad de cultura nationala. Manelizare e putin spus, caci si saracu` Mihai Coman stia el ce stia cand tot o dadea cu manelizarea presei. Iata ca teama lui tenebroasa a ajuns sa se adevereasca la trusturi considerate in continuarea monoliti, mamuti sau cum vreti sa ii mai spuneti. Si este manelizare de cea mai joasa speta, manelizare in care publicul se transforma(ioleu!) intr-o masa de maimute indopate cu banane cu E-uri si aditivi, taman bune pentru tembelizare.
DAr sa revenim. Ziceam de ZU. Am ajuns sa detest un anume mod de a face presa/radio.tv. Si anume, acela de a subestima publicul si de a-l imbeciliza, manipulandu`l grosolan. Nu ascult ZU, dar se pare ca niciunul dintre soferii cu care nimeresc nu e de aceeasi parere cu mine(poate le place manipularea). Intr-o dimineata, vocea lui Morar imi ascute timpanul. Era matinalul. Buzdugan il completeaza. Amandoi, in legatura telefonica directa cu o duduie care e prin oras. Duduia e rugata sa se apropie de un sofer si sa ii dea telefonul. Zis si facut. La telefon, soferul. Morar ii spune soferului ca daca vrea pizza pe care o are domnisoara in mana , trebuie sa se dea jos din masina , sa se duca inspre mijlocul drumului si sa urle: RAdio ZU e cel mai tare! Luru pe care stimabilu` l-a si pus in aplicare. Stupid, banal, penibil. Probabil ca cineva de la Departamentul de Marketing sau Comunicare mi-ar raspunde imediat: Don`soara! Consolidare de brand, mediatizare, integrare pe nisa, samd. Eu as raspunde la fel de calm:fucking bullshit! E doar subestimare a publicului, pornind de la ideea ca el, publicul e o masa compacta de dobitoci care bat din palmute si oracaie ca focile. Fals, stimabililor! FAls! Dar, da..aducator de audienta.
In a doua ordine de idei, un alt lucru m-a dezgustat. Faptul ca se fac reclame ascunse la Cosmote, reclamele unde Mr Buzdugan incearca un famous person testimonial. Tot in cadrul aceluiasi matinal, am auzit descrierile amanuntite la doua reclame:una este Cosmote, cealalta Vodafone, daca nu ma insel. CE-i drept, nu a fost pronuntat nici un brand, dar simpla detaliere a spoturilor a fost mai mult decat suficienta.
Haideti sa facem diferenta intre ironie, pamflet si interese manifestate vadit, pentru manipularea publicului! Eu una, sunt satula de indoctrinari si refuz sa cred ca publicul e o masa de idioti

Dobro acuza:Buzdu fura!

Ochii mi-au nimerit intr-o disputa. Disputa nu e a mea, de data asta. E o lupta de idei si drepturi de autor intre Guerilla si Radio Zu. Mai exact, Dobro il acuza pe Buzdugan ca plagiaza crunt. Disputa este mai veche , dar potrivit lui Dobro, disputa a reiesit la iveala odata cu un material copyright Dobro, pe care Buzdugan l-a copiat fara sa rasufle. Ce-i drept, coincidenta e cam mare la capitolul structura si idee de continut. Asa ca, dupa ce am ascultat materialul, mi-am dat seama ca se poate ca disputa sa fie cat se poate de indreptatita.AScultati si voi

Pensionarul si locul

Sirul de autopromisiuni se pare ca este lung la mine.Nu stiu cat de mult ajung sa le respect, dar important e ca le pun pe tapet. Dupa ce mi-au autopromis ca imi sun toti prietenii de ziua lor(si am ajuns sa incalc promisiunea, deloc voit), marchez cu markeru` mintii o alta promisiune:aceea ca nu o sa mai dau niciodata locul unui pensionar cu gura mare. Pentru ca pensionarii cu gura mare, care invoca motivul varstei catre tinereii nesimtiti asezati pe scaune, nu au nici macar bunul simt sa ii zica tanarului nesimtit un multumesc pentru gestul lui. Chiar azi mi-am luat`o in barba, cand am hotarat sa ma ridic leneveste de pe scaun si sa ii cedez locul doamnei de varsta a treia si cu bratele pline de papornitze . Mare greseala am facut, dar decat sa imi suspine 20 de minute in ceafa, am prefera sa ma scap de un chin. In mod evident, duduia nu a catadicsit nici macar sa imi multumeasca. Chiar si printre dinti. Sau sa zambeasca. Sa faca ceva care sa poate fi considerat in limbaj universal semn de multumire. Nu stiu de unde si pana unde credinta asta a lor ca varsta de 60 de ani vine in dinti cu dreptul de a avea toate scaunele rezervate in microbuz/autobuz/samd. O fi vreun scaun marcat cu pixu`, cu ciunga lipita, cu vreun semn de-al lor de il revendica ..cu atata ardoare? Serios, lupta asta e mai ceva ca povestea cu retrocedarile! Se isca ditamai razbelul daca indraznesti sa nu te ridici de pe scaunul de care batraiorul tine cu dintii si asa putini, ramasi in gura. Si in plus, vai de sarmanii care indraznesc sa nu se ridice de pe locul lor, ca ajung albie de porci. Bineinteles, pentru a-si sustine argumentele, stimabilii invoca elemente cheie ale discursului(adevarate strategii de manipulare): respect, omenie, nesimitire tinereasca, ajungeti si voi ca noi, samd.
Preferatul meu e "respect!" Nu stiu exact cum se cuantifica respectul pentru ei, dar cu siguranta nu potrivit normelor generale de definire. Dar intoteauna respectul este generat inspre ei, si niciodata dinspre ei. Pentru ca doar ei merita, doar ei sunt batrani, doar ei sufera. Dar cel mai interesant mi se pare faptul ca niciodata nu se plang cei care sufera cu adevarat, cei care abia pot sa se tina in picioare, cei care abia respira, ci intotdeauna cei aranjati si dichisiti, sprinteni si vioi, cu fete de fosti securisti. Intotdeauna ei nu au, ei nu sunt respectati, ei sunt nemultumiti.
Cand oi auzi si eu un batraior care abia rasufla ca se plange, atunci ma voi da la o parte, pana atunci insa, imi pare rau pentru fostii securisti, nu mai cedez niciun loc. Puteti sa imi si muscati din scaun si sa imi suspinati tot drumul! Daca cersiti respect,macar sa faceti si dovada lui!

What happens in Varna, stays in Varna!

La categoria asta intra:tigarile bulgaresti fumate serpeste, salatele-aperitiv, zambetele aruncate cu subinteles bulgarilor, vinurile si white russianurile sorbite prelung, analiza socio-comportamentala a chelnerilor, prostiile spuse la 2 dimineata pe canapelele confortabile din hotel, sampleurile inghesuite in geanta din motiv de..colectie, linistea parcului, lumina copacilor, dinamismul joggerilor, bulgara, caramelele, Refanu`, Seven Hill, New Yorker, mic dejunurile frugale, soarele diminetii si calmul serii, delfinariul varnez, sfantu` duh de deasupra bisericii bulgaresti, taximetristii obositori, revistele chirilice, chelnerii frumosi, confesiunile in ceas de noapte si secretele susotite cu juma` de gura.

6 o`clock

Il cheama 6 o`clock. Sau cel putin, porecla asta a primit`o in trei ore, cat a fost delegatia romana la locul lui de munca. Si asta pentru ca eu si fetele dezvoltasem un sistem usor aparte de a-l depista in sala- folosind orele pe post de reper.E incredibil de frumos. Si este dovada vie a faptului ca in Varna nu sunt (numai) barbati cu cefe late. Habar nu am cum il cheama, habar nu am cine e, dar stiu ca am fost bagata la inaintare sa fac o poza cu el, pentru ca m-am miorlait timp de 3 ore ca este simpatic.

Asta exceptand, bineinteles, poza de nunta facuta de Vali, drept bonus pentru miorlaiala mea. La numai 2 secunde dupa ce am facut poza, toata lumea a inceput sa rada, iar concluzia generala a fost: "Tie, Ramona, iti trebuie rochie de mireasa, iar lui, costum de ginerica". Asa sa fie! Daca se adevereste, va anunt de pe acum ca nunta o fac in Varna!

Feeling Varna

Ciudate simtaminte te incearca atunci cand intri in Varna. Nu stii cum sa descrii orasul. Daca mergi pe idei preconcepute, incepi sa ii vezi rugina imediat cum ajungi in centru:cladiri ponosite, trotuare gaunoase, strazi peticite. Dar daca iti eliberezi mintea, incepi sa ii vezi frumusetea. La mine, au fost comnbinate, cate putin din fiecare. Insa cea care a invins a reusit sa treaca de suprafata si sa vada in adanc frumusetea varneza, cu bisericile ei, cu parcurile ei si cu linistea contemplativa a marii.Mi-am inceput evadarea in drum spre Mall, cu Tzentar Varna in urechi.

Oamenii sunt bizari sau cel putin asa imi pareau mie. Autobuzele sunt cu burduf, iar taxatoarele isi fac datoria de a-ti urla in urechi. As putea sa zic ca si varnezii au o problema de estetica urbana. Nu in sensul rau, ci in sensul ciudat. Beculetele si globurile de lumina le atarna prin copaci mai ceva ca de Craciun. In fata mallului, in parc, pe strada, parca vor sa ii faca in ciuda ochiului, orbit de framantari urbane.

Mallul din Varna nu e cu nimic mai presus decat cele din Romania. Poate doar prin diversitate de branduri si prin zambetele vanzatorilor, care stiu sa isi vanda marfa. Am apreciat insa faptul ca nu sunt cunoscatori de engleza, dar fac pe dracul in patru sa iti explice in putinele lor cuvinte ceea ce trebuie sa stii. Mancarea, in schimb, nu m-a impresionat. In mallul varnez, ne-am oprit la Fancy. Mancarea nu a fost extraordinara, dar atmosfera da. Fancy este un loc feng shuizat pana peste poate. Dar linistit si lipsit de fitze, contrar numelui pe care il poarta. Servirea este ok, la fel ca si berile tipic bulgaresti.
Oamenii sunt simpli si eleganti, pe alocuri. Sunt pitzipoance de mall, dar nu la fel de stridente ca cele din Romania. Barbatii sunt cizelati si se poarta la blugi lejeri si tricouri. Si ca tot vorbim de barbati, un mit mi-a fost demontat:barbatii bulgari nu au cefe late, ci sunt ai dracului de frumosi. De la Mall, am dat o tura prin parc. Eu si cu ceilalti copilasi din echipa.Parcul lor este imens. Si culmea, are si copaci in el. Si liniste, si terase si iarba. Multa. In plus, are si un entertainment center cu liane, pentru cei carora le place militaria. Linistea e incredibila si mai ca iti sufla in ceafa.

Insa bulgarii se aduna pe terase sau pe banci, sa isi traga sufletul obosit de peste zi. Nu sunt zgomotosi si se uita cu admiratie la multii joggeri care le trec prin fata ochilor. Deh, oamenii mai fac si sport! Dincolo de liniste, parcul e o adevarata oaza de calm, echilibru si neuroni clatiti. Ce e inspaimantator sunt tunelurile lor neluminate si mirosind a defecatii, folosite pentru a trece de pe o parte a drumului pe alta. Asta pe arterele principale. Cat despre artera comerciala, pe ea sunt numai pietoni. Roti de masina nu am vazut pe strada imens de larga. Din loc in loc, cate un trubadur zdranganea chitara folkista, agatand trecatorii. Caldura atmosferei iti incinge venele. Realizezi ca te simti bine si iti place in transa asta. VEzi oamenii cum se aduna pe la terase, cum stau linistiti si sorb din berea lor bulgareasca, cum te privesc atent, pentru ca te miros ca nu esti de acolo. Insa iti zambesc, din cand in cand, pentru ca stiu cum e sa fii turist. E ora 21.00 si magazinele nu mai sunt deschise. DAr vitrinele lor de imbie in cel mai rau mod cu putinta: Lacoste, Adidas, Missonni, Replay, FAmous Brands, United Colours of Benneton. Toate s-au adunat pe o singura strada si te agata cu preturile lor: 200 leva, 150 leva, adica la fel cam in Romania. Insa modul de prezentare e altul. Nu stiu cat de mult stiu sa faca..comert, dar cu siguranta se pricep mai bine decat romanii.
Ajunsa in camera de hotel, am decretat: imi place Varna!

Urmeaza:Feeling Varna. Reportaj de stare

Miresme in Varna

Am gasit Refanu` in Bulgaria. In Varna. Paradisul cosmeticelor, al sapunelelor, al cremelor si al esentelor de parfum. M-am scaldat in apa de promisiuni si tentatii a vanzatoarei care incerca sa imi bage pe gat toate produsele si asa am ajuns sa imi umplu papornita de parfumuri. Am ajuns in camera de hotel mirosind a spiterie de esente, iar din sacosa mea usor ranita de atata greutate, ieseau miresme de mango, ciocolata, lavanda, pe care nu puteam sa le controlez.Ce splendoare! Mi-am blagoslovit si prietenii cu ceva cadouri, pe care le voi pune in bratele lor imediat ce trec granita. Pana atunci insa, ma duc sa mai fac o tura, sa imi aierisesc creierul dupa atatea discutii legate de transparenta, 544, institutionalizare, comunicaer, strategii, cereri, samd. Revin insa cu impresii, dar si ceva poze, pe care Elena nu s-a putut abtine sa nu le faca!

Adin, dva, tri in Tzenter Varna!

Sunt de 24 de ore in Varna. Si nu inteleg nimic din ceea ce imi zic oamenii de langa mine. Parca imi latra, pe un ton vadit neprietenos si ma invita sa le parasesc tara cat mai repede posibil. Auzisem ca romanii sunt priviti cu scepticism de bulgari, dar pana nu ajungi intr-o situatie ca asta, este putin mai greu sa iti imaginezi senzatia in sine. Eu si grupul de oameni veseli care ma insotesc ne chircim urechile si ne holbam ochii pentru a intelege mesajele pe care oamenii de langa noi incearca sa ni le comunice. Nu stiu engleza, drept pentru care este cumplit de greu pentru noi sa le zic exact ce vrem. Gimnastica semnelor isi face simtita prezenta si o utilizam din plin si ne schimonosteste fata in ultimul hal. Si fata, si mainile, si limba. Toate simturile sunt implicate in transmiterea mesajului intr-o forma coerenta. Nu stiu in ce masura reusim sa ne facem intelesi, pentru ca ni se raspunde pe acelasi ton păitigaiat: Tzenter VArna!Tzenter VArna! Ne uitam dezolati si usor confuz unii la altii, in speranta ca totusi cineva ne inteleg limba sau reuseste sa confectioneze 3 cuvinte stalcite in engleza. Adin, Dwa, Tri, Citari, o auzim pe taxatoare, care ne taie biletele. Sunt singurele cuvinte pe care le stim, in afara de ”Nu zait pagadi!”Coboram dupa ce auzim din nou vocea stridenta, care ne-a violat timpanele in ultimul hal:Tzenter Varna!Tzenter Varna! Coboram sfiosi langa un centru comercial, unde vedem primele cuvinte pe care le recunoastem: KFC. E limbaj universal, macar pe multinationale. Asta inseamna ca mancam!
ConcluziA este insa unanima:Cumplita limba!Acum incep sa inteleg cum se simte un turist intr-o tara straina, undejoaca rolul ingrat de casalot care se zbate pe uscat. Nu stiu daca ar trebui sa zic asta, tinand cont ca un sfert din sangele care imi curge prin vene este bulgaresc. Nu am catadicsit sa invat nici macarr 5 dintre literele alfabetului chirilic, macar pentru a putea descifra numele orasului Varna, scris in limba da provenienta slavona. Insa mai e o zi. Poate invat si ceva mai mult decat PANOHA, echivalentul Ramona in chirilica.

Cand floarea intalneste televiziunea:Crin TV.

Timid ca o floare, rosind in obraji, micutul Crin si-a deschis petalele si si-a facut organ. De presa. DE partid. Crin Antonescu are TV. Si CEausescu parca avea unu`. Numai ca "Partidul, Romania" s-a transformat in dezideratul galbenist al opozitiei. Ce draguuut! Ma uitam pe contul de twitter al lui Crin facut,probabil, de un membru din stafful de campanie antonescian. Inspirat membru(atentie, nu organ!), dar nu suficient, ca i-a lasat domnului Crin vreo 12 followers. Ideea in sine, ca orice idee PNL`ista sau de provenienta politica, mai bine zis, este laudabila. Insa punerea ei in practica, usor catastrofala. DAca prins trategie de imagine sau boost up de imagine, stafful intelege sa ii faca TV, apai sa ma scuze dumnezeu, ca nu vreau sa stiu ce inteleg ei prin strategie sau communication tools. Mi se pare oribila ideea de a face un TV pentru un candidat.Ca sa ce? Ca sa comunici mesaje pe care daca le-ai comunica prin twitter sau facebook sau orice alt social media ar fi mai eficiente?Sa fim seriosi!Cati rataciti intra pe paginile politicienilor pentru a sta gura casca la declaratiile lor? Foarte Putini! Dar cati pot primi mesaje pe social media? Foarte multi! Atata vreme cat stii sa ii centrezi in jurul tau si al intereselor tale. There for, de ce atata bataie de cap pe chestii ce tin de dictie, discurs si prezenta scenica/televizata, cand lucrurile se pot rezolva mult mai simplu si mult mai eficient in alte moduri?Sa fim seriosi, decat sa ni se faca dovada ca un candidat si-a invatat cu sarguinta lectiile de dictie, mai bine ar face dovada ca stie sa se foloseasca intr`adevar de mijlocul de care uziteaza in exces. Adica internetul.
O alta idee buna care a dat chics la aplicare este intentia de umanizare a candidatului. Faptul ca se foloseste prenumele vrea sa conote o apropiere intre politicianul intangibil si masa hamesita care se uita la Crin Tv. Insa..eu ma intreb acum, daca eu ma duc la Dnu` Crin si ii zic: CE faci, mai, Crine? Nu o sa sara badigarzii lui pe mine, ca mi-am permis sa il tutuiesc? So, unde este aplicabilitatea mesajului. In pom. Si pomul in aer. Tot de opozitie.
Cat despre asocierea Crinului cu titulatura de TV, e de porc. Sincer. E ca si cum mi-as deschide eu o televiziune si as suferi sa imi alatur prenumele cu TV`ul. Nu consolidezi asa iconul de Crin, ca tot de porc e. Plus ca suna zeflemist:Crin TV. Slava domnului ca principele Duda nu s-a gandit la acelasi lucru, ca imaginati`va ce ar fi iesit!Am fi ras luni intregi de asocierea de cuvinte dintre Duda si TV!

Pentru Dani

Nu o sa iti las un mesaj offline. Stiu ca ai plecat. Si stiu ca citesti blogul. Asa ca raspunsul este: Mi-a placut. Touching, plin de pasiune. Imi place!U take care, ok? Si spor la Karamazov-it

La o "tzigare" de chatuiala

Matz: Bah, stii vreun apartament de inchiriat?
Io: Stiam pe cineva care inchiria, dar pe timp de vara. Tomis III.
MAtz:Well, the rain has started, man.
Io(status): bine ca esti tu destept si stai dezvelit in ploaia de la citi(a se citi romaneste).
El: Bah, ce treaba are dezvelitu` meu cu citi parku` tau?
Io: Matafora a vietii, mah

Tampeala de toamna

Privirea tampa nu a avut-o niciodata. Poate, atunci cand se discuta de negri. DAr incep sa realizez ca am anumite momente in care ma surprind cu ochii pironiti intr-o fotografie. Ba a lui, ba a lui, ba a ei. Le analizez si zambesc tamp. Oare oamenii astia fac parte din trecutul sau din prezentul meu? E intrebarea care se repeta obsesiv in mintea mea de om nedus la biserica. Imi place zambetul lui. Imi place cum ea il completeaza pe el. Ei doi nu se potrivesc. A, se si casatoresc?Am inteles!Eh, ghinion de nesansa. Pe mine insa nu ma pun in nicio ecuatie. Nici de bine, nici de rau, nici de brodeala, nici de dezlipeala. Sunt usor absenta in propriul univers de definire si manifestare. Oare o fi de rau?Nu reusesc sa ma lipesc de imaginea nimanui.Nici vizual-imaginativ, nici fizic. Nici nu astept asta. Ma bucur de liniste. Pana cand m-oi satura. Si cred ca momentul ala e aproape.

Mai bine haos decat manipulare!

Cum o fi sa scrii lucruri inteligente?Eu una, nu mai stiu. La Tv ..renunt pe zi ce trece. Il folosesc doar ca interfata intre mine si sitcomuri, radio-ul il ascult doar cat sa nu imi iasa pe nas si pe ochi, iar presa scrisa o citesc pe diagonala, pentru ca incerc sa imi crut ochii. Vad injurii, inadaptati, stiri comandate, naivi incepatori, plini de speranta, exploatare silnica, rautate exacerbata, dar realizez ca asta e lumea. Ce rost are sa ne prefacem ca suntem inteligenti?Ca stim? Ca suntem informati, negand manipularea ce vine cu toate astea. Am renuntat sa dau crezare liderilor de opinie si formatorilor. Am renuntat sa cred in bruma de deontologie afisata de media. Pentru ca nu e. Pentru ca se ascunde in pamflate ieftine si in comenzi in serie. Been there, did that, ar zice Matz la asta. Si asa e. Insa odata ce treci de dezgustul amagirii amare, din paharul de venin pe care l=ai sorbit cu nesat atata amar de vreme, privesti olimpian catre tot. Detasarea e recomandata. CA si cura. Ca si dezintoxicare. Ca si ultima speranta. Imi zboara mintea la altele. La fragmente de viata, la analize comportamentale. M-am saturat de un guvern hais-ceos, ce o Romanie in haos si de stiri apocaliptice. M-am saturat de mercenari si mercantilism, instaurez starea de analiza socio-comportamentala pe indivizi atinsi de democratie si saracie. Pe indivizi blazati. Pe indivizi intorsi din Spania, de la cules capsuni. Claudel sigur rade acum in barba si imi spune sa las prostiile mele filosofice. Grig mi-ar spune de forta de munca si decadenta media. Iar Sarmi ar incerca sa ma linisteasca. Haotic mod de gandire am in ultima perioada. Incep sa ma adun insa. Inspre nebunie, ca e singurul loc care te scapa basma curata.

Bleahurile mele

Asa cum exista categorii de love&hate things, exista si categoria de bleah. Aici, probabil ca romanistii convinsi vor protesta vehement asupra romglezei mele. SA protesteze. Dreptul la opinie e castigat de ceva timp. Categoria bleah nu este extrem, nu este pol opus, pastreaza echilibrul intre cele doua. Oarecum. E ceva ce nu iti place, dar alaturi de care ai putea trai. Am si eu o lista de Bleahuri. Sunt soft si ciudate. Ca si mine. Dar au potential. Bleahurile mele sunt:usile rotative la magazine, blugii tarsaiti si soiosi de apa, care iti clipacesc pe trotuar, rochia uda, care e grea si atarna de pe tine, sunetul de la telefon care intotdeauna e dat tare cand nu trebuie, "ce faci`urile?" spuse pentru a umple conversatia, oamenii care au intotdeauna ceva de zis doar pentru a denigra,scarile rulante, inaltimile mari, orasele noi fara GPS, statul la coada, telefoanele la banci, conturile cu parole uitate, spamurile cu Raiffeisen,massurile, forwardurile.

Stalker..

Sunt anumite gesturi care imi declanseaza intr-o fractiune de secunda reminescentele animalice, ascunse cu migala de conventii sociale. Niste buze apetisante, o privire aruncata intens, peste umar, un spate trapezoidal perfect construit, o lejeritate incredibila in postura si atitudine. Pupilele se dilata, iar privirea de felina gata sa atace prada ia locul privirii inocente de dinainte. Prada este in fata ochilor, iar mirosul ei imi cotropeste narile. Ca intr-un spot atent regizat, dau tarcoale vizuale victimei(si ce victima), naspustindu-mi ochii asupra formelor conturate delicios de lookul lui casual. E foarte inalt, iar profilul lui profund masculin imi trezeste estrogenul. Nu ii simt parfumul, dar probabil ca feromonii si-au facut efectul, de privirea mea e lipita de el de 5 minute. Se simte urmarit cu privirea si isi intoarce fata brusc, cautandu`mi privirea. Ii place jocul. La fel cum ii place sa isi scoata in evidenta postura de atlet. Fizicul lui imi inspira ganduri. Multe. Si deloc curate. Poate ca ploaia si namolul de afara sunt de vina. Insist sa cred ca e natura mea, insa. Ma potolesc cu hartuirea vizuala si incepe el. Ii place sa domine. Privirea ma subjuga. Nu are nici un zambet pe fata, dar ochii imi spun totul. Se uita la namolul de afara. I-o inspira aceleasi ganduri?Dupa 1 minut, imi dau seama ca am coborat cu o statie mai sus. Am ajuns un stalker. Voit sau mai putin voit. Insa i-a placut. Zambesc subtil si cu inteles.

Ce faci?

Am vazut recent un foarte scurt metraj. Mi l-a aratat Dragos. Foarte tare el. Scurtmetrajul zic. E un filmulet de un minut, ca toate cele 25 inscrise la Festivalul International Filminute. Ce il face atat de tare? Pe undeva ideea de la care porneste, modul in care o dezvolta si modul in care o pune in scena. Pe idee, zic. Gabriel Achim a avut incredibila si geniala idee de a merge pe firul banalului si de a-l ridica la rang de genia;. Toti au gandit-o, toti au susotit`o, insa nimanui nu i-a trecut prin cap pana acum sa faca un foarte scurtmetraj pornind de la "ce mai faci?". Reconstruind social si inotand printre norme si patternuri sociale in care ne simtim datori sa dam anumite raspunsuri doar de complezenta, pierdem din vedere aspecte esentiale, dar banale in acelasi timp. Achim darama tot ce inseamna mit social, tot ce inseamna conventie, tot ce inseamna intuititiv si asteptat. Viziunea lui este una antagonica normelor, creand un set de valori propriu, pe care il aplica in film. Ce e mai interesan este ca el intuieste un deziderat social, care se opune curentului dominant si transforma dezideratul asta atat de bine, incat isi gaseste si public care sa adere la el. E genul de idee pe care atunci cand o vezi exploatata de cineva, iti tragi o palma peste frunte si zici: "Frate, m-am gandit la asta de o mie de ori!Uite ca asta a pus`o in practica!Cat de simplu era!"
Baga si un vot, daca iti place!
http://www.filminute.com/2009/screeningroom/index.php?id=105

Sa-ti traiasca anii, P.!

Ma tin in continuare de promisiune si imi onorez prietenii cu telefoane de ziua lor. Asta penrtu cei care vor sa fie onorati, bineinteles. AStazi, a fost ziua lu` P. Ce e stupid e ca nu eram sigura, drept pentru care mi-am incercat norocu` si am testat terenul cu un telefon. Si o gluma. Ca asa mi se pare normal. Cum am auzit ca raspunsul este afoirmativ, i-am dat zor cu declaratia de "la multi ani!". Te gandesti ca e stupid sa intrebi pe cineva daca e ziua lui?NU si daca te cheama Ramona. Pentru ca daca te cheama Ramona si lumea din jur te cunoaste, cu siguranta ca nu o sa caraie nimeni cand intrebi asta. Pentru ca lumea te stie cum esti si merge pe ideea:oricum e nebuna, hai sa ii facem pe plac! Asa ca, de cele mai multe ori, urmatoarea replica a celui cu care vb e un ..ras! Lucru care nu poate decat sa ma buucre, pentru ca imi arata ca omu` e fericit de ziua lui. Dar sa revenim la P., care ..inainte de a porni in avalansa mea de declaratii, imi spune :"Poti sa continui, daca imi promiti ca nu faci pe ingamfata!" Nu stiu cum i`a intrat lui P in cap ca sunt ingamfata, dar se pricepe al dracului de bine sa imi dea replici taioase. Asa ca dupa o discutie de 3 minute, vreo 2 din ele au fost in contradictii si explicatii pe langa. Uite de aia imi place mie de P. ! CA m-a citit deja si acum speculeaza situatii. La multi ani, mah! Cucushtiuc.

Sooo..fine!

Ca imi place Sean Paul, stiati deja. Asaca nu m-am putut abtine sa nu va dau share si voua unui track de pe IMPERIAL BLAZE, his latest album. Ca tot mi-l auziti pe la radio mai tot timpul! Incercati sa dansati ca domnitele din clip pentru. Pe mine, mai mult de doua minute nu ma tine. Bineinteles, dansul!Heeeey!! Pentru cei care o au pe nebuna in lista de mess, sper ca acum li s-a ridicat valul de ceata de pe ochi..si fac legatura intre status si numele single`ului.


Si uite asa imi fac incalzirea in fiecare zi, de ajung sa gafai dupa numai 2 min de track. Screw the aerobics!

Let`s..Dance!

Ma apuc de dans! Unii ar zice cam tarziu, altii probabil ca zic acum :chiar era cazul. Eu, nu stiu ce sa zic in afara de : let the games begin. Am doua picioare stangi..sau cel putin asa s-au dovedit a fi pana acum, insa merg pe ideea ca daca profesorul e bun,atunci cu siguranta ca o sa imi fac doua picioare drepte..sau macar semi-drepte..nu ca ar fi paranteze, sa se inteleaga, da? Nu am fost foarte pasionata de dans..sau de orice alta activitate care necesita atat de multa miscare(cu mici..pardon, MARI exceptii!).Dar, pana la urma, fac orice sa scap de (k)g in plus,fara a ma duce la sala. Penrtu ca sala ma timoreaza din start si gandul ca sunt inconjurata de atatia oameni transpirati si gafaind a de toate, nu prea imi surade. O sa incep cursurile , pe 15, cel mai probabil. Daca nu mi-am rupt nici un picior pana pe 1 octombrie, asta inseamna ca nu sunt atat de catastrofala pe cat de mult credeam .

Ca in prima zi sau ca in ultima?

Oare sunt singura care considera ca "te iubesc ca in prima zi" este dovada suprema de zeflemea sentimentala? "Te iubesc ca in prima zi" e modul lui de a da cu tine de toti peretii, pana iti sar mucii inspiratiei, in tonuri pastelate, de vara. Si sa explic si de ce. Vezi tu, e o ironie fina chestia asta. De care m-am prins recent. Sau, mai bine zis, asupra careia am cugetat recent. Pentru ca pana acum nu am avut dispozitia necesara. E simpla explicatia: iubirea nu se concretizeaza in prima zi, cand nici nu se poate vb de sentimente. There for, "te iubesc ca-n prima zi" capata nuanta de ironie in momentul in care pui cap la cap semnificatiile, mesajul de baza fiind: si atunci deloc. Asa ca gandeste-te de doua ori inainte sa ii multumesti celui care ti`a zis ca te iubeste ca in prima zi. Dragostea nu e constanta, ci creste in intensitate.
Si dupa toata polologhia asta, ma intreb ce naiba m-a determinat sa vb despre zicale romanesti:)))

Cel mai tare participant la ADfel

Nu stiu cum il cheama si cati ani are, da` stiu ca s-a chinuit 3 minute sa dea la cos 3 peturi, azvarlindu-le de la inaltimea lui de 1, 10 m.Drept pentru care, i-am dat micutzului Tzuperman o sapca si un frisbee, pe care el le-a pupat cu pofta, de fericire.

Un ADfel de festival

1 septembrie. 6 dimineata. Dupa o noapte in care m-am cinstit cu gin(in limita decentei), abia m-am ridicat din pat la ora la care gainile inca mai dorm. M-am dezobisnuit sa ma trezesc la ore matinale si nici nu prea imi era dor. Dar scopul era nobil si imi era dor de un trip la Bucuresti. ADfel era acolo, la Motoare. Asa ca m-am mobilizat. Cu ochelarii in mana, geanta pe umar si castile in urechi, am rupt usa de la MN la ora 8.20, cu numai 10 minute inainte de plecare. Luat roll up, luat premii, luat ustensile, luat copilasi si plecat. La ora 14.30 eram in Bucuresti, dupa o lunga serie de injuraturi si giratorii ratate.FLorin plecat, nimeni de la IQAds la Motoare. "Hai, ca`i bine! zic eu in timp ce iau suite de copilasi MN-iti cu mine". Trag aer de Buc in piept si incep sa urc scarile de la Motoare. Nu ca nu ar fi fost lift. Dar ma fascina arta urbana de pe pereti. Adica GRaffittiuri. Ajunsi sus, ne-a luat in primire Vlad. Instalarea si acomodarea au durat 15 minute. Dupa alte 15, a venit lumea sa "dea la cos". Ca doar asta era sloganul campaniei MN -Litoral Curat 2009.

Frisbeeurile si sepcile au inceput sa se imputineze pe masa noastra. Dar cel mai important era ca ideea noastra a prins si ca am reusit sa mobilizam lumea de la Motoare. Putin mai conta faptul ca de vreo 3 ori frisbeeurile erau sa imi secere bruma de cap pe care o mai aveam pe umeri.

Eram prea absorbita de faptul ca gasca era reintregita, nebunele erau complete, iar actiunea MN era pe val.

All in all, fain la ADfel, pacar ca nu am putut sa stau pe toata durata festivalului. Lasati, baieti, poate sambata!

S.O.S. de la delfini!

Un reportaj exceptional realizat de echipa Reporterii Realitatii, difuzat pe 30.08.2009. REportajul face referire la problematica delfinilor si lupta ONG-urilor, precum si a institutiilor direct implicate, de a proteja o specie ce se imputineaza pe zi ce trece. Ca si organizatie, MN apare in material cu declaratia dnei MARIANA MOLDOVEANU, coordonator proiect MN.