Cand te imbarci in barca PR-ului, trebuie sa fii constient ca o sa dai la vasle pana iti crapa capul. Eu nu am fost constienta. Asa ca m-am dat violent cu teasta de babord, in urma unei zdruncinaturi pe marea agitata. Nu am sangerat, dar mi s-a umflat teasta. Si asa plina de griji, complexe si frustrari refulate.
Munca in PR este grea. Asta ti-o spune orice PR-ist cu state vechi,nu eu. Eu incep abia a merge copacel , sprinindu-ma de peretii barcii, de vele, de vasle,samd. Pentru mine, este ceva nou si inca mai am de lucru in a constientiza noul asta si a-l lua ca atare. Insa in momentul in care schimbi directia carmei este si mai greu. Pentru ca dupa lovitura de babord, te intampina vantul naprasnic, al` cel mai de Nord, plin de strategii, campanii publice, fund raising, image boost up, parteneriate. Iar reactia apare instantaneu, gadilandu-ti omuletu` pricajit. "Ce e alea?". Asta a fost intrebarea mea de om care nu a invatat in viata lui la facultatea umila de jurnalism cu ce se mananca ala PR. Si daca se mananca sau se scuipa. Insa am ajuns la concluzia ca se rumega. La fel ca si jurnalismul.
Insa un lucrru este cert: dupa loviturile de babord, urmeaza mitocaniile. Prezente, de altfel, in orice meserie. Mereu se va gasi un individ care sa te sape de la radacina si sa iti indruge porcarii socialiste despre meseria pe care ti-ai ales-o. Intotdeauna. Si daca il gasesti cum l-am gasit eu , la categoria institutii publice, ti-ai ratat norocul si fericirea.
Insa daca tot vorbim de noroc si fericire, trebuie sa te deziluzionez. Prima parte nu are nicio treaba cu PR`ul, iar pentru cea de-a doua, muncesti de iti sar capacele, pentru a realiza ca nu mai poti fi fericit, dupa ce te-a mancat epuizarea. Ofertele speciale exista in alte domenii, in cel al PR-ului, cu siguranta nu. In PR vinzi. Mai mult decat drepturi de autor. Vinzi imagini, vinzi concepte, vinzi strategii.Pana la urma, te vinzi pe tine. Dar niciodata iluzii. Vinzi concepte ambalate frumos, pentru oameni mai mult sau mai putin frumosi. Nu toti iti vor intelege mesajul. Pentru ca nu toti sunt interesati. Insa cei interesati sunt la fel ca tine, pasionati. Pentru ca tot pasiune iti trebuie sa duci meseria asta in spate. Altfel, nu imi explic cum ai putea sa: injuri injuraturi, povete de "bine", refuzuri vehemente, concesii, constrangeri presiuni.
Dar, pana la urma, masochismul e ceea ce leaga jurnalistii de PR-isti. Masochismul si cancerul timpuriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.