Amagire de bazar

Stau in picioare de ore bune. Poate chiar prea multe ore pentru anii lor. Corpul le cedeaza sub greutatea fericirii si multi isi lasa loc, pentru a se duce sa se odihneasca. Au muncit o viata intreaga. Poate prea mult pentru a primi atat de putin:un pui si un pachet de zahar. Se umilesc pentru putin, pentru ca in halul asta de degradare au ajuns. Nu constientizeaza cat de rau au ajuns. Ei se bucura si pentru o felie de paine moca pe care o primesc. Sunt insa cu sutele. Si toate sutele se ingramadesc la pachetele LUI. Toti cred ca are inima mare si sufletul bun, de aceea se inchina in fata lui mai ceva ca la Mecca. Fac plecaciuni adanci si multi raman in pozitia aceea inumana, pentru ca nu mai au puterea sa se ridice. Se scalda in molozul existentei si se bucura de firimiturile LUI. Nici unul nu stie insa ca firimiturile alea ei le platesc cu varf si indesat. Ca, de fapt, banii lor acolo sunt. Ca 1% din taxele si impozitele tuturor sunt folosite pentru a stavili pe moment foamea maselor hamesite. CA ei. Pentru a le arunca praf in ochi. Pentru a le incetosa creierele. Pentru a-i manipula. Pentru a le smulge voturi. PEntru a`i cumpara cu un pachet nenorocit. Pentru un pachet se zbat ei, dupa o viata de munca. Ii vezi cum stau aproape cu mana intinsa si lipsiti de demnitate, amarati si ponositi, inghesuiti ca la cozile de lapte. Nimeni nu cedeaza, nimeni nu da locul. Este Sfat. Mai sfant chiar decat El. Ce stiu ei?Ei isi iau linistiti puiul si se amagesc ca cineva inca se gandeste la ei. Dezinteresat. Of, naivitate derizorie.