Ma apuca damblalele. Si cand ma apuca dambalale..vreau sa ma mut la Bucuresti. Prietenii stiu intotdeauna de ce. Mereu gasesc cate un motiv pentru care sa plec din Constanta asta prafuita si republica-lizata la maxim: ba ca in Bucuresti am juma` de prieteni, ba ca acolo e Sarmi, ba ca acolo as putea sa imi pun in aplicare planurile marsave de cucerire a lumii, ba ca acolo as putea sa descopar ca pamantul nu e rotund..ci ca e..patrat. Si cand ma apuca damblalele. Ma mut!Pentru doua ziue..ca dupa imi trece. Dupa ce imi terorizez toti prietenii, dupa ce incep sa dau telefoane tuturor ca vin in Buuresti, dupa ce rog ba pe unu`, ba pe altu`..sa mai ciuleasca niste urechi..imi trece. Ca asa e Ramona. II trece. E amuzant sa ma vezi si sa ma auzi lamentandu`ma pe aceleasi si aceleasi lucruri, aducand in fata aceleasi si aceleasi argumente de fiecare data.
Daca as fi unul dintre prietenii mei, probabil ca mi-as pune niste dopuri in ureche si m-as evita cu gratie de fiecare data cand m-as intalni. "Cine suna? Ramona?AAhh..au apucat`o damblalele iar. Ia sa ii dau ignore, sa o pun pe blacklist si sa ii dau invisible pe mess. Astept sa treaca trei zile..si dupa ii aud doar concluziile"..cam asta ar fi replica mea pentru mine in perioada damblalelor. Culmea, perioada de dambla nu coincide cu sindromul premenstrual. Asta inseamna ca da..e lunara, dar nu..nu este interdependenta. Poate o fi vreun post`traumatism, totusi, ca altfel nu imi explic frecventa.
Damblaua asta pare a avea o viata a ei (intocmai ca un penis in erectie) si se consuma si la fel de repede, daca stau eu mai bine sa ma gandesc. Sa fie damblaua asta o P.U.L.A?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentezi?Tare, sa te auda toata lumea:
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.