Am avut o tresarire. M-am uitat in ochii ei de un maro-inchis si am citit spaima, complexarea. Toate frustrarile ei de o viata s-au adunat in ei. Speriata, se uita la cei din jurul ei, parca nici nu vrea sa ii recunoasca. Sunt la fel, sunt din acelasi aluat, insa frustrarile nu o lasa sa vada asta. Isi intoarce capul catre colega ei si ii spune doua cuvinte, dupa care amandoua se intorc catre doamna de 40 de ani, obosita, care motaie in fata lor. Imi indrept privirea catre punctul lor de interes. Vad multa oboseala si umilinta. Unghiile roase sau taiate din carne au o dunga neagra, pamanteasca si sanatoasa. E dovada muncii asidue si batatorite. Mainile sunt imbatranite inainte de vreme, iar picioarele abia mai sustin un trunchi obosit. Parul este albit peste masura, iar ochilor le lipseste licarirea de viata care sa ii invie pe loc. In schimb, vocea este calma si calculata, ca a unui om care a trecut prin toate incercarile Purgatoriului si acum se purifica.
In spatele umilei frici si a nesigurantei insa, vad fericirea.Abia intrezarita, dar ambalata frumos in iubire:iubirea dintre un el si o ea, surasul specific, gesturile ce tradeaza apropierea, licarirea din ochi. Sunt fericiti. Nu le pasa ce e in jurul lor. Sunt egoisti. Cei din jurul lor se hranesc insa cu dovada vie a iubirii lor. Sunt si ei tot egoisti. Rasuflu detasata.Oameni!
S-avem grija, caci acesti oameni sunt putini si poate pe alocuri ii invidiem si privim cu nesat evolutia lor, luam aminte fiecare gest si aproape il ducem la rang de tel, dar nicicand sa nu credem ca toti vor ajunge cu totii acei batranei care merg la piata tinandu-se de mana. Sunt putini cei ce au sclipirea aceea in ochi. Ei fac totul sa para atat de simplu si emana liniste in jurul lor, cu zambetul acela profund si natural de parca timpul pentru ei s-a oprit in loc. Tot ei te fac sa vrei sa incerci sa ajungi acolo, intr-un balon ca al lor, nicidecum de sapun.
RăspundețiȘtergere