Respiro: 23

Mai sunt 2 ore si implinesc 23 de ani. Nici mult, nici putin..adica taman bine...exact unde trebuie. Nu pot sa ma abtin sa nu trag o linie si sa vad ce am realizat in 23 de ani(hai..fie..mai putin...de cand am inceput sa constientizez ca imi construiesc viata). Nu as putea sa zic ca am facut putine..pentru ca nu am facut: am trecut prin toate..si bune..si rele...si pe plan profesinal..dar si personal. Asa si trebuia..pentru ca gurile astea de realitate si suturile in fund
isi au si ele rostul lor. Am un job bun..am perspective bune, am langa mine oameni care ma apreciaza..si asta e cel mai important. CE e si mai important decat atat e ca am reusit sa ma desprind de un mediu care nu ma ducea absolut nicaieri> nici profesional, nici de alta culoare. Iar asta e marea mea realizare pe 2007> am stiut ce vreau si am stiut cum sa iau ce vreau. Tot in 2007, am avut oferte de a merge in Bucuresti. cEea ce incepuse promitator..s-a sfarsit printr`un refuz vehement la CNC, cand am aflat ce salariu urma sa primesc si cate modificari trebuia sa fie facute pentru a intra pe post. Am multumit frumos, am apreciat gestul, m-am intors si am zambit gratios...dar nu am revenit cu dosarul de inscriere. Nu mi-a parut rau, pentru ca mi-am dat seama ca acel Buc nu era tocmai uns cu miere cum il stiam eu si cum imi spusesera altii. Marea pierdere a 2007 a fost a mea Sarmi..distanta Buc- Cta e parca prea mare uneori..dar asta nu ne impiedica sa ramanenm la fel de apropiate in spirit. Ce am castigat in 2007, probabil ca f multi prieteni..unii mai mult prieteni decat altii. A fost anul marilor descoperiri, revelatii si experimente(ca cel de la Neptun)..dar a fost anul in care nu am regretat nimic(nici o escapada, nici un cuvant spus aiurea, nici o relatie)..toate au avut rostul lor. CE nu am invatat inca? Ce inseamna a true man. Sa fie cel care stie ce vrea..dar obtine prin mijloace cat se poate de marsave lucrul dorit? Sa fie cel care incearca sa te cucereasca prin replici banale..sau sa fie cel care are grija sa nu iti lipseasca nimic? Chiar nu imi pot da seama..poate e cel care zice cat de perfecta esti..dar care se culca cu primele venite. Sau sa fie poate..cel care are impresia ca are o relatie non verbal..non fiyica..non spirituala..ca tot relatie se numeste. Pana la barbatul adevarat..invat cum e sa fii o adevarata femeie si un profesionist. Si doar de asta am nevoie.Bine, si de micile escapade amoroase..facute doar de dragul artei. Ce vreau pentru 2008?Sa fiu mult mai independenta..ca pana acum..sa plec in afara si sa fiu cel putin la fel de iubita ca pana acum. Pe plan profesional, prefer sa imi fac doar treaba..si ceva in plus..dar mereu cu pasiune si responsabilitate!

Hai sa traiesc!

Cel mai dragut cadou pe care am putut sa ilprimesc vreodata in avans..este aceasta imagine, un adevarat semn iconic de arta postmodernista, care transpune intr`un mod cat se poate de inovator..creatia absconsa si tehnologia implementata in atribuirea unor calitati supraomenesti unor linii convergente ..Adica, Love u too, Sim!!!!

Nights full of Fuoco di camino!

Imi plac serile in oras..linistea aia de iarna si frigul ma fac sa simt ca i`m still alive. Mai ales atunci cand ingheti bine afara si dupa te incalzesti intr`o atmosfera putin cubaneza in simtire si..mireasma. Serile in El Uniquo sunt cele mai tari..cand in fatza ta ai un ceai organic(da, Sim..am scris despre ceai organic)..al carui mecanism de fabricare...te rogi sa nu il strici(din nou) ..si te intretii la o barfa cu vedere la bulevard cu prietenele/ prietenii. Cred ca nimic nu ar putea inlocui sentimentul asta cu ceva..mai ales mireasma de Fuoco di Camino(cu ingrediente greu de pronuntat pentru mine..dar atat de savuros ) sau cea de ciocolata calda(subtire sau groasa) ..poate doar o noapte in Crush..la fitze si figuri!

I got punk3d!!!

Am primit o surpriza in avans de ziua mea...daca se poate numi surpriza..si asa, a fost ciudat, pentru ca am avut senzatia unui deja vu(la fel cum l-am avut acum 3 zile in El Uniquo). Surpriza era un telefon in care mi se spunea ca trebuie sa vin la munca de ziua mea, pentru ca unul dintre redactorii news in si-a luxat piciorul, iar celalalt a zis ca isi da demisia daca munceste inca o zi. Cu mult calm, am incercat sa explic ..ca dupa o saptamana de muncit de dimineata pana seara, de facut cate 15 stiri pe zi si de tinut locul a trei oameni..chiar nu am chef sa ma intorc la munca ..si chiar de ziua mea. Discutiile continua, pana cand la un moment dat, vocea imi spune: esti singurul care mai stie sa lucreze pe news in, nu avem inlocuitor, nu putem ocnvoca sedinta pe 31 dec sa explicam cum sa treaba...ai doar doo ore de stat.. Cu ultimul calm de care esram in stare..am zis..ca o sa vin, fie,..desi nu mi se pare normal. Moment in care, aud de la celalalt capat al telefonului. Ramona, stai acasa!!! A fost o gluma!!! Asta ca sa iti aduci aminte toata viata ca un nebun a facut o gluma de asta cu numai o zi inainte de ziua ta!! In mod evident, mi-am dat seama ca i got punked!!! Si nu a fost un sentiment prea placut, dar ..cu toate astea..jos palaria! Gluma a fost prea tare! am trait`o la intensitate maxima

Deflorare

Am zis la inceput NU...nu ca nu mi-ar placea, ci din considerente pur personale..imi place mereu sa fiu omul din umbra..Nu am iesit niciodata in fata si nici nu mi-a placut vreodata sa fac spectacol gratuit sau sa fac lumea sa se invarta in jurul meu intr`un mod cat se poate de diabolic. Dar am acceptat pana la urma...ca a fost propunerea lui Catalin..si nu putea, sa ma cert cu shafu`(de fapt..daca stau mai bine sa ma gandesc, puteam:)))..Asa ca mi-am luat haine de gala..si baietoasa Ramona s-a transformat intr`o divina..cu rochita babydoll si margele mari la gat(atractia baietilor de la montaj). F amuzant a fost momentul cand a avut loc transformarea, adica la machiaj>: cu jumatate dintre cei de la montaj langa mine si cu tot ingestu`..care se uita cum ma machiaza don`soara make up artist. Si mai amuzant a fost cand ceilalti(care nu se adunasera sa vada fiecare pas al transformarii) au vazut produsul finit. A fost foarte dragut momentul..si nu cred ca as putea sa descriu vreodata in cuvinte(prea multe) reactia lui Iuli, care nu asculta absolut nimic din ce vb Dulghe cu el..fiind prea pierdut in imensitatea bilelor mele. In emisie, a fost ok. Puteam sa vorbesc mai mult, puteam sa glumesc mai mult..dar am preferat sa fiu foarte serioasa..pentru ca asa ii sade bine unui redactor News in. Puteam sa fiu mullt altfel..dar am preferat sa fac pe fata serioasa..chiar si cand acel nene a sunat si a spus ca o don`soara din platou are niste ochi superbi de CITROEN(unul din multii care afirma ca as semana cu o chinezoaica si eu nu inteleg de unde analogiile, sincer)..si chiar atunci cand Dulghe al meu a zis ca eu si Mireille suntem comorile televiziuniii..drept pentru care ne tin bine ascunse(a se citi ingropate). All in all..a fost ok..! And i`ll be damn daca nu as mai face`o odata!

Stilul casei CTV

Dimineata devreme. Il vad pe primul intrand in redactie. Il salut si sar la gatul lui, in semn de afectiune. Dupa care, ma duc la locul meu, dinainte stabilit ...si stau cuminte..cu ochii in ecranul compului. La un moment dat, aud un..CE faci acolo> Iesi de acoo> NU!! What the fuck is that? Si ma intorc..crezand ca vorbeste cu mine. Ma insel..evident..Priumul l-a gasit pe al doilea, iar al doilea pe al treilea..toti trei compul..si prin el, LINEAGE. ASta e mania pe la noi prin redactie..un joculet online care mi-a scos peri albi, pentru ca ori de cat ori intru in redactie(si nu se vorbeste de sex, implicatii filosofice si evanghelia celor 4) se joaca lineage. Ma amuza teribil sa ii vad pe ai mei cum stau cu ochii in comp..atat de absorbiti de ceea ce fac, incat nici nu mai observa ce se intampla in jurul lor. Jocul asta e ca o molima. Ataca tot ce e in jurul lui si pe toata lumea. Daca nu ai sistemul imunitar bine pus la punct, te prinde Si daca nu te prinde jocul, te prind ai mei la inghesuiala sa te faca sa te prinda jocul..Solutia ar fi un vaccin anti lineage.. este singura alternativa pe care o ai la dispozitie. Si stii de ce zic asta? Pentru ca ii vad ca se inmultesc pe yi ce trece si stau calare pe computerele alea, mai ceva ca la filme XXX:D. La inceput a fost unul, iar dupa s-au inmultit treptat..de au ajuns sa aiba ditamai grupul ..care colaboreaza online sa starpeasca dusmanii cu puscoace viruale. Sper sa nu ma apuce si pe mine..Dar asta e stilul casei la CTV..asa ca i`ll have to get used to it!

All of my life, where have u been...!

Iubesc sa te vad dimineata cu parul ravasit si adormit pe jumatate, zambindu`mi si mangaindu`mi fatza cu degetele tale lungi. Nu pot sa traiesc fara mirosul tau si zambetul ametitor, care ma rascolesc de cate ori de apropii de mine. Iubesc sa ma cert cu tine si iubesc sa te vad cum iti place sa arunci replici doar pentru a vedea cum reactionez. Iubesc cand ma imbunezi printr-un simlu sarut si reusesti sa ma potolesti atunci cand sunt foarte pornita. Iti iubesc ochii si gropitele din obraji, de care m-am indragostit de cum le-am vazut. Vreau sa te vad mereu fericit, exact asa cum erai cand te-am cunoscut. Iti iubesc stilul si felul tau de a ma privi cu atentie atunci cand ma contempli. Iubesc si ador vocea ta, care ma face sa tremur de fiecare data. Iubesc cand imi canti si cand imi arati ca sunt la fel de importanta ca munca ta. Iubesc cum imi strangi corpul in brate si imi dai picaturi de placere cu portia. Nu pot sa traiesc fara muzica ta, fara talentul tau, fara pasiunea ta, care ma completeaza. Te ador pentru ca ma adori si pentru ca imi soptesti de fiecare data cuvintele pe care vreau si am nevoia sa le aud. TE ador pentru ca esti disponibil numai pentru mine, pentru ca numai pentru mine existi si pentru ca numai pe mine ma vrei. Te ador! Te iubesc!Nu pot sa traiesc fara tine! TE-as iubi si mai mult daca ai fi aici!

Camille@Gossip

Ma asteptam sa fie altfel..Sincer. Nu pot sa ma plang cum ca ar fi fost aiurea, dar chiar ma asteptam sa fie altfel. Poate nu cu atat de multe fitze, poate nu cu atat de multi minori pseudo-emo kids, poate cu alta lume, dar cu acelasi tip in camasa alba pe care l-am analizat toata seara. Era si simplu de ales, de altfel, pentru ca era singurul care arata a om de acolo! In rest, numai ciutanei cu pantalonasi albi si camasute mov..exceptand fakeurile cu ochelari si sapca intr`un intuneric de puteai sa i tai cu degetul. Vorbesc de marele party Camille Jones in Gossip. Nu am nimic cu organizatorii, cu ea nici atat...dar am ce am cu cei care vin in cluburi doar ca sa isi etaleze hainele, fara a avea nici macar cea mai mica tangenta cu the genre. Am vazut la fitze..de mi s-au dat ochii peste cap..iar parului i`au crescut extensii siliconate. Atmosfera a fost insa de..kkt..si asta pentru ca ai nostri constanteni n-au nici in clin , nici in maneca ..cu ceea ce inseamna ed fapt atmosfera. S-au obisnuit sa fie distrati..fara a depune nici macar cel mai mic efort. Nimeni nu se agita..dar toti erau cu aparatele de forografiat in actiune..doar`doar..le-or pune pe HI5 mai incolo!!!!
In schimb, Camille a fost de laudat...in incursiunea mea la toaleta :))..am descoperit-o in fatza oglinzii stand foarte cumintica...cred ca nici unul dintre pretinsii clubberi nu stia de fapt cine era..becauze she seemed a regular. A regular cu foarte mult stil, pe care nici una dintre domnitele de acolo nu-l ave; blugi, pantofiori negri si o rochita simpla, dar o atitudine ce cu greu putea fi imitata de cineva. Asa ca eu si Sim a trebuit cu greu sa suportam miscarile lascive ale cercopitecilor hrapareti, precum si mainile lor butucanoase..care ne mai atingeau din cand in cand.

For that, i give u thanks...

Mesajele de Craciun de anul asta au cam lipsit, din pacate. Nu dinspre altii inspre mine, ci de la mine intrspe altii. Din lipsa de timp, din lipsa de chef sau inspiratiea, am tot amanat conceperea a trei cuvinte inchegate semantic. Am primit tot felul de mesaje..cu lumina si caldura sufleteasca, cu pruncusori plapanzi, pe care le/am apreciat din suflet. Asa ca o sa imi cer scuze public pentru faptul ca nu am reusit sa raspund la toate. Cicel, draga mea, iti multumesc din suflet acum..in al doisprezecelea ceas, ca te`ai gandit la mine de Craciun! Iti apreciez gestul, cat si sensibilitatea si nu as putea niciodata sa te iau la construit SMS`uri..decat poate daca le iau special de pe un site. Iuli, sper ca ai petrecut frumos acasa, in familie, cu sora, fratele si parintii...si sunt convinsa ca ai fost fericita cu atatea persoane care te iubesc in jur!Promit ca imi voi lua revansa si ne vom intalni odata..sa speram ca anul asta:)
Cat despre ceilalti, love u all:)..nu numai pentru mesaje, ci pentru ca reusiti sa va faceti timp sa trimiteti un SMS..i`m more like a phone talking person..asa ca daca nu v-am sunat pana acum sa va multumesc..o voi face cu siguranta!
PS> Nu puteam sa te uit tocmai pe tine, Marius!

Carti...

Vorbeam cu Magda de la Newsin azi si a fost ceva ce m-a facut sa zambesc: pasiunea pentru carti. Mi-a zis ca se duce in concediu si ca planuieste sa scape de cotidian, refugiata in provincie, cu o carte in brate. Asta o sa fac si eu...ca am si uitat cat de reconfortant e sa stai cu o carte in brate..fara a`ti pasa de nimic. Personal, incerc sa termin una, pe care nu reusesc sa o duc pana la capat, din cauza somnului...sau a consecintelor lipsei lui, mai exact. Si daca stau sa ma gandesc cand a fost ultima oara cand am citit o carte pentru suflet, nu as putea sa imi aduc aminte. De asta va avea grija Magda, care deja ca mi-a promis ca imi va destainui titlul unei carti cu final neprevazut

Xmas@work!!!!

Craciunul asta l-am facut la munca, lucrand intr`un program cat se poate de infernal si de epuizant. Nu stiu daca sa ma plang sau sa rad, pentru ca am fost atat de ocupata incat nici nu am apucat sa rationez si sa constientizez ca e Craciunul. Nu am mai avut timp sa ma gandesc la fericirea in doi pe care mi-o doream de sarbatori, la clipele de liniste undeva in creierii muntilor, la fericirea unui TE IUBESC spus dup[ o noapte in care admiri chipul celui pe care il adori de cand l-ai vazut. A fost o zi ca oricare alta, pe care as fi vurt sa o petrec mai mult in familie, dar nici in redactie nu e afost prea rau. Am simtit bucuria de a impartasi cu cineva necazul tau..in cazul nostru, faptul ca eram la munca si de a rade de napasta de pe capetele noastre. Am ras, am mancat, am facut baza unii de altii si ne-am gandit cu groaza la ce ii asteapta pe ceilalti. E frumoasa asteptarea asta..si nervii pe care ti-i faci cand vezi ca montajul se aglomereaza, ca ingestu` nu ingesteaza atat de repede, din cauza unor probleme tehnice , ca toata lumea se avanta intr`o lupta cu sine, in care cel mai puternic supravietuieste. In putinele clipe libere, recunosc ca o umbra mi se asterne pe fatza. Atunci e momentul in care am timp sa ma gandesc si la micile bube ale existentei acestei Ramona Crangasu. Zambetul imi revine la loc cand ma gandesc ca ii am pe toti cei pe care ii iubesc langa mine si ca viata mea e atat de aproape de forma pe care o vreau. Tot atunci, mi se pune in gat un nod de fericire inecat de lacrimi, pe care cu greu pot sa le stapanesc. DAr imi place de Ramona asta..e faina ea asa!

Fii mai bun!

Craciunul asta l-am simtit la intensitate maxima. Nu ma refer la faptul ca l-am sarbatorit prin cistita munca socialista, ci pur si simplu, la intensitatea sentimentelor. Am facut ceva ce nu am mai facut niciodata, dar pe care o sa il repet, ori de cate ori am ocazia. Am facut un lucru bun. Am incercat sa aduc un zambet pe fata unui om, pentru care soarta nu a avut ambitii mari> um om devenit al strazii, dintr-o increngatura ciudata de evenimente, care s-au incheiat tragic pentru bietul om. As minti daca as zice ca am fost initiatorul unei campanii..asa ca meritele de organizare i le atribui Simonei, care a mobiliyat pe toata lumea din redactie, doar in speranta ca vom reusi sa il ajutam cumva pe bietul om. Bani prea multi nu am avut nici unul, dar din putinul nostru am dat, la fel si hainele de iarna, uitate de timp in dulapurile fiecaruia. Am adus totul la munca, de unde au fost si rdicate pachetele. De distribuire lor in siguranta s-au ocupat Simona si Bogdan, la fel de entuziasmati ca fiecare dintre noi. Ideea este ca nu ma asteptam ca o campanie umanitara, chiar si la micro-scara ei de manifestare, sa aiba un impact atat de puternic asupra unor oameni care se confrunta zilnic cu astfel de cazuri. Poate ca a fost si spiritul Craciunului, nu stiu. Poate ca a fost mai mult dorinta de a-ti rascumpara cum pacat pe care il porti, poate doar nevoia de a aduce la egalitate inechitatea sociala. Sim mi-a zis ca omul era mai mult decat fericit de micul cadou pe care am incercat sa il facem, prin puterile noastre. Ne-a urat Sarbatori Fericite si o lacrima i-a dat ibn coltul ochiului. Din pacate, nu am putut sa ii uram la fel

Garou in the zone

Pe Garou l-am descoperit mai demult, cand cineva mi`a trimis duetul lui cu Celine Dion- Sous de vent. Daca iti suna cunoscut, incercam si traducerea in romana>: dus de vant, preluat de Loredana si Eric.(un duet oricum mult mai slab decat cel initial..asa ca nu ai pierdut nimic daca nu l-ai ascultat). Trecand peste, Garou este un canadian care si-a facut intrarea pe piata muzicala, probabil ajutat si de provenienta lui, dar mai degraba ajutat de talentul nativ. Daca ar fi sa ii compar timbrul vocal, probabil ca aduce pe undeva cu Joe Dassin..acceasi voce guturala, venita din strafundurile corzilor vocale. Dar omu` e tare pe pozitii..si recunosc ca am ramas cu gura cascata cand am auzit varianta live la Belle, in trei limbi(engleza, fraceza si spaniola).Fiecare tremur al vocii, fiecare inflexiune iti transmite o stare de spirit..asa ca e imposibil sa nu iesi ravasit dupa ce asculti una din piesele lui.
Convinge`te singur si let the music heal ur soul!

Fire`ing flamenco

Premiera europeana de ieri a lui Joaquin Cortes m-a pus pe ganduri. Asa ca, simtindu`ma pe jumatate inculta in ceea ce priveste stilul lui..ca vorba aia..il pratica de la 12 ani si eu nu stiu nimic despre el....am intrat pe youtube sa il vad pe Cortes in plina actiune. Zapacos BLancos nu am reusit sa vad..si nici nu prea aveam cum...ca premiera a fost ieri pe scena SAlii Palatului. Dar am vazut some other performances ale tipului care si-a asigurat picioarele pentru 3 milioane de euro. Am stat..zapacita si m-am uitat ceva timp la executia miscarilor..de altfel..impecabila...dar nu am reusit sa prind ritmul. E o tanguire, e oi arta, e maiestrie..e pasiune...dar nu inteleg..Cu toate ca provenienta noastra este similara spaniolilor. Vad miscarile, dar parca nu au finetea unui dans sobru, clasic. E mult prea agitat stilul pentru mine..si nu reusesc sa ii prind ritmul absolut deloc..Pana si step`ul il inteleg mai repede. Oricum..ideea e ca tipul chiar se pricepe si a aparut pe scena langa nume precum ALicia Keys si J Lo. Asta nu poate decat sa demonstreze ca e priceput. Si unde mai pui ca este si ambasadorul etniei romanes in Parlamentul European. Policalificat..A...si am omis un detaliu..minor..de altfel..Este ingrozitor de frumos!!!am stat si am admirat imaginile care au venit ieri pe fluxul video..vreo 5 min..si a trebuit sa ii si anunt pe cei dein redactie de descoperirea mea..asa ca stateam vreo 3 persoane la Browser sa ne uitam cum un individ de origine catalana isi umezeste buzele. Ce ar fi arta fara frumos..ma intreb eu acum?

Intro...specție de stradă(Editorial CRONICI TOMITANE)

De vreo 10 minute, tot șterg și scriu din nou(slavă domnului că nu scriu pe foaie, că aș fi nenorocit-o până acum!). Nu știu cum să încep! Deși fac asta de 4 ani încontinuu. Nu mi-e greu să scriu. Nu mi-e greu să aberez, pentru că am făcut-o de prea multe ori pentru a mă ”rușina” acum de voi. Mi-e greu să scriu optimist, pentru că sunt foarte critică din fire și risc să o comit rău. Aș vrea să scriu despre elefănței, dar nu pot. Floricelele pe câmpii nu prea îmi plac, iar caii verzi deja nu mai sunt la modă. Așa că hai să te cunosc și să mă cunoști, că o să tot dăm unul peste altul de vreo două ori pe lună! Poți să îmi spui Ramonne, și pe lângă asta mai poți să îmi spui cam...orice: că ești trendos, că ești clubber, că nu ai unde să ieși în Constanța, că urășți fițele și te-ai săturat să te tot duci la București să vezi eventuri tari sau că berea băută în scara blocului ieri nu ți-a priit. Știi ce o să își răspund la fiecare? Asta înseamnă să fii constănțean. Vorbim de atitudine, vorbim de fitzele de Constanța și de ce ne urăsc bucureștenii atât de tare și noi pe ei. Pentru că merităm? (scuzați intenția de slogan).Neahh, just because ăștia suntem și ne mândrim cu noi. Pe asta o să scriu eu următoarele materiale, pentru că despre asta îmi place să vorbesc, pentru că asta ”doare” în Constanța, printre multe altele. Aș putea să fac liste întregi cu ce nu îmi place mie la Constanța, LA viața de STRADĂ elevată de prin cluburi. Numai că mă gândesc că dacă tot stau aici, ar fi bine să mă obișnuiesc cu locul și să încep să mă adaptez, că nu ajung nicăieri altfel. Până mai ieri visam la calul verde numit București, până când mi-am dat seama că nu pot trăi fără Constanța. Și ce dacă nu avem viață de noapte aici(vezi că Alex UNDERBase o zice, nu eu), și ce dacă suntem semi – ignoranți când vine vorba de cultură, ceva ne ține legați aici: avem marea(ai observat cât de superbă e iarna), de aia se oftică toți pe noi, avem aici familii, prieteni, străzi înguste, golfulețe, porturi, case vechi impregnate de miros tomitan, avem cafenele trendy, avem karaoke și avem proprii noștri DJ. Iar toate astea sunt ale mele, ale tale și ale constănțenilor. Cu asta rămânem după ce suntem decojiți de fitzele de port.

Lansare CRONICI TOMITANE- revistă de cultură urbană

Lansare CRONICI TOMITANE- revistă de cultură urbană constănțeană

Pregătește-ți ochii pentru ceva ce nu au mai văzut niciodată: știri, evenimente, cronici, turism, cultură, toate puse într-o formă urnbană, pe care mulți o ințeleg, puțini știu să o folosească. Prima revistă de cultură urbană adevărată din Constanța se pregătește să iasă la suprafață și să dea din coate agresiv pentru a-și câștiga locul printre publicațiile de profil.

De ce CRONICI TOMITANE?
Cronici Tomitane este un proiect cât se poate de recent, dar bine pus la punct al unor jurnaliști constănțeni. Făcut din pură pasiune(că de lipsă de ocupație, nu poate fi vorba), Cronici Tomitane are un singur scop: acela de a umple golul cultural pe care Constanța îl are în acest moment. Fie că este vorba de cultură urbană, fie că este vorba de cultură în sensul exhaustiv de definire, Cronici Tomitane vrea să educe cultural targetul pe care și l-a impus și să îi ofere informațiile urbane de care are nevoie pentru a se integra în spațiul public urban. Dovada că.... Cronici Tomitane este un altfel de proiect este și numărul mare de sponsori pe care a reușit să îl acapareze, încă de la primul număr. De asemenea, ideea a fost cât se poate de bine primită și de reprezentanții cluburilor constănțene, cât și a cafenelelor din Constanța, care s-au oferit să distribuie revista fără a sta pera mult pe gânduri.

Prin ce se deosebește proiectul Cronici Tomitane de restul proiectelor existente pe piață?
CRONICI TOMITANE este un produs mediatic ce îmbină semnificația tradițională a conceptului de cultură cu semnificația urbană a acestuia. Din acest punct de vedere, răspunsul la întrebarea de mai sus este foarte simplu: ariile tematice acoperite depășesc ca și număr pe cele ale proiectelor deja existente, axate numai pe partea de clubbing. Turism, știri, cultură, clubbing, fashion, sunt numai câteva dintre domeniile abordate în paginile noului proiect Cronici Tomitane . De altfel, chiar și denumirea noii publicației vine să ilustreze modul în care vor fi abordate materialele, la fel ca și domeniile pe care se va axa publicația. Cronici Tomitane nu este exclusivistă, ca și target, pentru că nu este axată pe un domeniu de nișă. Mai mult chiar, Cronici Tomitane are încheiat un parteneriat cu o firmă de organizare eventuri la nivel local, drept pentru care la fiecare event organizat va fi principalul partener media. Diferența față de celelalte publicații care au recurs la același sistem este faptul că toate parteneriatele încheiate până acum se fac la nivel local, nu la nivel de centru. Aceasta este, de altfel, și intenția publicației: de a promova valorile locale și încercările înregistrate la nivel local de a suplini golul cultural. Astfel, perspectiva de abordare este în mod evident diferită față de intențiile celorlalte publicații, îndreptate către centru.
Care este stilul CRONICI TOMITANE ?
Stilul urban, în care limbajul este foarte accesibil, la nivel de discurs. Chiar și materialele care se pretează la un stil official sunt tratate în stilul informal, pentru a transmite mesajul sau ideea central a construcției discursive. Elemente de jargon, construcții lexicale accesibile, expresii new trend, toate își au locul aici, în Cronici Tomitane . Cât despre diversitatea stilurilor abordate, putem vorbi de acoperirea tuturor genurilor jurnalistice: de la banala știre(îmbrăcată în limbaj de stradă), până la reportaje, interviuri și pamflete. Formatul este mic, la fel de accesibil ca și limbajul, facilitând astfel procesul de citire.

Cum se distribuie CRONICI TOMITANE ?
Sistemul de distribuire este similar cu cel al publicațiilor de profil Clubbing. Cronici Tomitane se poate găsi cluburi, baruri, cafenele sau locurile aglomerate, care se pretează la sistemul direct de distribuire.

Trans pe zambet, panoramare pe conversatie

Nu mai vorbisem demult cu el si recunosc ca imi era dor de discutiile noastre semi-intelectuale(cand ne certam pe cat de gay era eminescu si cum nu a fost victima regimului politic in care si-a manifestat geniul) si de tampeniile pe care le vorbeam in fiecare noapte. Poate ca din lipsa de timp, poate ca din lipsa de interes, cert este c[ ieri am reinceput sa vorbim. Ba de una, ba de alta, de lucruri cat se poate de normale si naturale. Adevaru` e ca ma trezisem cu fundu` in sus si aveam chef sa ma cert cu cineva. Cu el nu reusisem niciodata si mi-am zis ca merita incercat. Numai ca in loc sa imi creasca tensiunea(de la divergente)..m-am calmat imediat..si din supararea pe care o resimteam..m-am trezit ca zambesc stupid in fata monitorului. A fost o conversatie cat se poate de banala, numai ca schimbul de replici era atat de bine pus la punct incat nu am avut cum sa stric ceva intentionat. "Cum adica sa te RE? Vaco!! Eu te iubesc incontinuu..si tu imi zici ca te RE-indragostesti?" a fost cea mai tare dintre toate replicile si mi-a declansat un ras de un sadism aparte. Nu ca nu ar fi adevarat, ca si eu il iubesc la fel de mult, numai ca uitasem cat de ....de-stresant este sa vorbesti cu un om inteligent, pe care il simti aproape, cu toate ca e departe.
For that, thank u, Didosule!

Ultimatum

Stii ce am ajuns sa nu mai suport?Imaturitatea si figurile. Nici inainte nu prea ma intelegeam bine cu ele, dar acum parca nu le mai inghit deloc. Sunt unele persoane care le au pe amandoua, din nefericire. Persoane cu...care continui sa port discutii unilaterale, pentru ca ele au oricum discursul lor, care nu se mai intersecteaza deloc cu al meu. Ma gandesc cu oroare ca am fost si eu asa pana nu mai demult, cand ma interesa un singur lucru> muzica si toalele. Prefer sa fiu mai mult decat atat si sa am grija de mine si pe alte planuri, nu numai astea doua. Este ingrozitor sa vorbesti de mere, si celalalt sa iti zica de pere...tu sa ii zici ca te zbati, sa te strecori..si el sa iti zica ...frate, eu nu fac nimic la munca, imi astept doar salariul si prima. Nu stiu de ce continui sa ma complac in conversatii sterile cu astfel de persoane. Pe de alta parete, sunt fitzosii...si cei care asteapta mereu sa li se sufle in fund. Probabil ca aici am si eu partea mea de vina, ca am invatat lumea prost. Asa ca..de acum inainte...change of plans..cine dovedeste ca merita...va beneficia de atentia mea..Vedeta sau n u, persoana publica sau nu, toti sunt in aceeasi oala..M-am saturat sa imi pese de prea multi..Asa ca incep sa ii triez, din ce in ce mai mult..si din lista, si din viata mea. Nu am nevoie de fake`uri. E prea plina Romania de ele, asa ca nu imi asum rolul de suprem salvator in a le lua pe toate sub obladuire. Asa ca..dragilor...cui nu o sa ii mai raspund deloc...inseamna ca a intrat deja in categoria persona non grata si a fost expulzat din viata mea! E o lume cruda, stiu..dar macar va dau preaviz..sa respect normele etice.

Ipocrizie made in show-biz

Nu o sa inteleg niciodata isteria romanilor. Nu ma refer laadevaratul sens al cuvantului sau mai bine zis, la cel de baza, ci la cel derivat..vorbesc de isteria nationala..plina de superficialitate...in care romanii se folosesc de relatiile lor pentru a construi o imagine. Nu, nu ma refer la cei care se folosesc de persoane cu statut important pentru a castiga respect in societate, ci la cei care deja il au. Exemplul cel mai elocvent: Vantur- Moga si Maruta- Andra. Deja mi-au obosit ochii de la acelasi pattern si aceeasi mare familie pusa pe ecran fara nici cea mai mica jena. Maruta la Andra in videoclip, Andra la Maruta in emisiune, vanrut agatatat de Moga oriunde se duce. Aceleasi vedete acuza deseori presa de lipsa de etica,invocand incalcarea intimitatii. CE intimitate, dragilor? Ca demult nu mai aveti asa ceva..de cand atiinceput sa va spalati rufele in public si sa va declarati dragostea prin toti porii, imbolnavindu-i de diabet zaharat pe cei care va fac audienta. Nu concep asa ceva..nu in conditiile in care, odata asumat rolul de persoana publica, incep scandalurile pe tema..e viata mea, am dreptul la ea! Numai ca ipocrizia intervine abioa acum..cand e vorba de presa lor, adica de propriile lor miljoace de manipulare...ca vorba aia, suntem in area familia pro tv, nu este nici o problema. CAnd vine vorba de outsideri, deja se schimba situatia si incep urletele si tipetele. Pai, dragilor, imaginea voastra nu se contruieste unilateral..daca tot spalati rufele in vazul tuturor..atunci acordati dreptul la concurenta..ca e piata libera..si acceptati si provocarile din alte parti, de la alte media. Si inca ceva...un romanism pus la cale cu abilitate. CAnd doua pers publice se intalnesc si formeaza un cuplu, e aproape imposibil ca unul sa nu isi faca imagine pe spinarea altuia si vice versa..e deja traditie romaneasca, bine pusa la punct Nu am vazut niciodata in afara exemple atat de scabroase si miselesti ..in care iubitii sa apara prin videoclipuri, pe la emisiuni(in spirit de sustinere)..inteleg, transparenta-transparenta si mediatizare in exces(ca asta aduce audienta si profit postului)..dar lasa`ti`o mai moale..ca deja a inceput sa bata la ochi!

Ora intrebarilor!

Nu mi`a disparut inca placerea de a citi..si asta nu poate decat sa ma fericeasca spiritual ..realizez asta in momentele mele de respiro...ca am o placere livresca de-a dreptul impresionanta..pentru mine, ca si om. Si odata cu ea, se nasc si intrebari, se nasc si curiozitati..se naste si spiritul emancipat, care diferentiaza fiecare om. Nu citesc din cosmopolitanism, nu citesc pentru ca e la moda, ci dintr`o placere pura, pe care nimeni nu poate sa o rapeasca. Regret insa ca nu am mai mult timp pentru asta. dar..cel pe casre il am se dovedeste a fi suficient de multe ori. Chiar acum cateva minute, am constientizat care sunt efectele cititului..si asta dupa ce am inceput sa imi pun o serie de intreb[ri..legate de diferite chestii> cba un romanism, ba o valoare, ba care este semnificatia traditiilor romanesti, ba ..daca biblioteca din alexandria a fost cu adevart arsa sau este doar o gaselnita a ortodoxismului pentru a-si proteja suprematia in fata tehnologizarii. Mai auzisem discutii pe tema asta..cum ca biblioteca din VAtican ar ascunde cele mai adanci secrete mondiale..care odata scoase la iveala ar schimba intregul mecanism de functionare al societatii. Vorbesc aici de lucrari ale lui Davinci, de opere disparute ale grecilor si de celebrul DE bello gallico al lui Cezar, pe care nimeni nu a reusit inca sa il scoata la iveala. Ma intreb uneori daca nu cumva manuscrisele astea sunt descoperite...la timpi stabiliti anume de Vatican. Hop..mai trec o suta de ani..hop! mai descoperim si noi o carte. Este o intrebare la care inca nu am reusit sa rtaspund..dar nici nu pornesc in cruciada gasirii unui raspuns..pentru ca taberele sunt deja formate, iar cautatorii sunt din cei mai valorosi. O ultima intrebare maareste si mai mult misterul meu: oare descrierile din Ingeri si Demoni al lui Dan Brown sunt veritabile? Pentru cei care nu au citit,Brown vorbeste la un moment dat despre Biblioteca din VAtican, unde ar fi fost lasat sa intre. Intregul sistem pe care il descrie acolo depaseste orice imaginatie...fie ea ortodoxa sau catolica. Sunt doar curioasa..pentru ca orice plasmuire a mintii trebuie sa porneasca de la un adevar valabil..recunoscut..sau mai putin recunoscut,dar testat

Zambet de copil

CEl mai frumos copil pe care l-am vazut eu vreodata mi-a sarit in ochi acum cateva zile, cand faceam o stire cu mocanita din Tara Zarandului. Asta prin comparatie cu ceea ce vad aici, in jurul meu, la copiii de oras, ale caror capricii sunt satisfacute pana la ultima cerinta de catre parinti. Nu, copilasul ala era altfel...se bucura de cele mai simple lucruri..si insasi faptul ca mergea cu trenuletul molcom ii umplea sufletul de bucurie. Avea fetisoara bucalata si imbujorata, plina de cea mai neintinata puritate, atat de specifica unui copilas. Nu avea masinutze teleghidate, nu avea jucarii sofisticate, placerea lui venea din simplul fapt ca mergea cu trenuletul. Iar mersul molcom al trenului i-a fost imprimat si in vorbirea lui monosilabica, inflorita cu un zambet pur. CE poate fi mai frumos decat atunci cand vezi un copil pentru care tehnologia nu este element vital? Sa fie diferenta de mentalitate, de educatie parinteasca..sau pur si implu un caz izolat?

Christmas spirit

A inceput sa ma prinda spiritul sarbatorilor..cu toate ca numai cu 3 zile inainte ma declaram cel mai mare inamic al lor. Cred ca ninsoarea de ieri mi-a readus in suflet bucuria asta..si ii ziceam si Lui Sim ieri ca inseamna mare lucru daca inca ne mai putem bucura de lucrurile simple. Cum ziceam, am fericirea aia de nestapanit de a lua cadouri, de a zambi tuturor si de a face tuturor pe plac..de a-i rasfata pe ai mei, si pe mine, implicit. Am renuntat, cepu putin, temporar..sa imi mai satisfac mie capricii vestimentare, pentru a le lua alor mei cadouri. Nu este tipic mie, in afara de partea care implica cheltuitul banilor. Si am mai realizat un lucru: ca ador sa imi petrec timpul la un suc sau o salata cu fitze decat de a ma duce in cluburi. Cel putin...acum

Superstitie

Cica singurul obiect pe care l-am ridicat atunci cand eram mica de pe tava cu obiecte puse in fata fiecarui copil a fost un...pix! Am aflat asta acum jumatate de an abia, dupa ce alesesem absolut intamplator sa dau la jurnalism. Nu stiu cat de adevarata e superstitia asta populara, despre care batranii cred ca dezvaluie viitorul copilului, dar uite ca am ajuns sa...scriu..De patru ani, tot asta fac..si nu la sensul mecanic, ci in sensul pur productiv al cuvantului. Sa fie o simpla coincidenta..tot ce este posibil. Pacat ca nu am luat o caseta...ca am descoperit ca imi place sa si montez al dracului de tare . AS montez si sa creez materiale video.

Cu zambetul pe buze

Vorbeam azi cu Sarmizel la telefon ..si ne vaitam una alteia cat de dor ne este de the old days. Cred ca au trecut cam vreo doua luni de la ultima mea venire in bucuresti..si aproape un an de cand a plecat. E f interesant ca parca nu am fi fost niciodata despartite..timpul insa nu ne permite sa stam la taclale ca pe vremuri..cu turele mele si putinul ei timp liber, apucam sa vorbim printre picaturi..si de cele mai mai multe ori..doar esentialul..e de ajuns pentru amandoua, sa reconstruim ce s-a intamplat intre timp si sa vedem logica situatiei. Mi-e dor de ea..dar sunt incredibil de fericita ..ca e linistita si fericita in Bucuresti..si nu pot decat sa ma bucur cand o vad zambind si razand. Ne-am adus aminte in flashback`uri de toate lunile de la IPJ: uppers and downers(cum ii place lui alfred sa zica mereu), zambete, discutii sociologice si profund filosofice, discutii copilaresti si glume facute la telefon. De toate astea mi-am adus aminte intr`o simpla discutie la telefon de cateva minute(dintre care timp de 1 min am bazait`o cu functionaru` american). Incredibil cat de multe poate declansa un cuvand monosilabic precum DOR.

Cum e sa fii pretins jurnalist

Am descoperit in redactie..catze..nu din cele dragutze...de care te amuzi..atunci cand le auzi vorbind sau incercand sa poarte o conversatie ..ci din cele mai rautacioase si mai pline de venin. Prima oara..nu amfost intrigata de glumele lor penibile si de replicile atat de nespecifice unui matur de 30 de ani..cand am vayut ca pretentiile si replicile lor se inacresc pe yi ce trece..am inceput sa le desconsiderr...atat ca oameni ..cat si ca presupusi jurnalisti. Doamnele probabil ca nu se simt in largul lor inconjurate de aplomb tineresc, pe care nici nu il inteleg..dar pe care nici nu il impartasesc. S-au apucat de jurnalism din simpla dorinta de a fi vayute pe sticla, iar acum au impresii de jurnalisti consacrati(de care nu a auyit insa nimeni). As putea sa dau si nume..dar nu stiu cat de mult ar ajuta acest lucru. Pana deunazi, cum spuneam, nu le vedeam decat ca pe niste colege cu experienta. Pana cand au inceput sa se planga(de vreo luna incoace)..pe aceeasi tema> permanenta si tura de noapte. Doamnele au o mica problema, ele au familie si motiveaza ca nu pot..Si daca ele tot nu pot..ideal ar fi ca cei care sunt redactori..nu reporteri sa le tina locul..pentru ca freaca menta toata ziua si isi primesc banii degeaba.Hm..ma gandesc eu acum..daca doamnele inc auza fac macar diferenta intre redactori si reporteri si indatoririle lor, pentru ca pe langa functia de informare, acestea difera in mod net. Fiecare are responsabilitatile lui in organigrama functiilor, fiecare face ce i se zice si ce ii prevede statul de functii. Ma asteptam ca "jurnalisti" cu state vechi sa fie deja familiarizati cu asta. Insa m-am inselat amarnic, se pare ca nu vorbesc de jurnalisti adevarati , ci de matze care nu stiu cum sa se sutraga mai bine atributiilor. Matze care zic de munca de teren..cand stirile pe care le fac sunt tot de ne news in...tot cu ilustratie de pe news in..sa ne fie cu iertare, doamnelor..la dvs se aplica exact ceea ce contestati la altii..cand dvs sunteti reporteri..iar altii sunt redactori si sunt indreptatiti sa monitorizeze agentiile. Cine nu isi face acum datoria? AS vrea sa zic..mai multe...dar...sincer..nu pot. Din respect pentru munca pe care o depuneti. Pacat ca reciproca nu e valabila. Nici nu stiu daca meritati pers a II-a pl ..dar o sa ma limitez la ea, pentru ca cei 7 ani de acasa si 4 ani de presa m`au invatat ca munca fiecaruia e importanta. Pacat ca cei 10 ai dvs nu v-au invatat nimic..in afara de cum sa va plangeti mai mult si sa pledati in victime

May the Hazzard lead ur way!

Ai zis ca vii joi la Popoviciu? Heh...tocmai ai primit o oferta bonus..sa arzi toata noaptea de vineri in beat de underground..in Constanta..la BTT Arena, cu the only Hazzards around the block: HAzzard Dj-s. E un priv party, cum rar se fac prin Cta si e una din cele mai reusite initiative la nivel local de a ridica putin moralul clubberilor. Am fost la cateva party`uri ale baietilor si nu pot sa zic decat jos palaria: oameni au, orgasmatic mixes au, atmosfera au, pentru ca nimeni nu vine acolo sa se rupa in fitze si figuri..ci pentru ca e addicted to the beats. Daca nu esti convins, iaca de te uita pe afish..sa iti clatesti putin ochii! Si zi`mi daca te`ai razgandit. DAr daca tot ai inceput cu Popoviciu, de ce sa nu termini cu baietii de la Hazzaards si sa incepi weekendu` asa cum iti place tie?

Optick in the Zone

Si daca tot vorbim de dj`ala..o sa iti zic ca si Optick are ceva pentru tine! CAld-caldut, abia scos de pe platane, his latest promo mix ..pe decembrie..daca mi-as mai aduce linku`..ti l`as da sigur..dar maai nitzica rabdare..ca fac un update la blog si ti`l arat atunci. Enjoy his Next Level Show si gig`urile de prin tara. Si daca esti cuminte...se prea poate sa ajunga si el prin Oscar pana in 2008. Asa ca tine`ti ochii pe blog daca vrei sa afli primul

Beating ur port with Mihai Popoviciu @ Cta

Pentru cei care nu au auzit de el...sa dea un google sa ii gaseasca numele. De data asta, imi structurez publicul si il fac de nisa. Vorbesc de voi, clubberilor, care o ardeti bizar in fiecare sambata sau la orice event mai tare. Mutati`va resedinta in PLAy, joi , pentru ca acolo o sa fie the hotspot al noptii.. De pe la 2 asa, sa va strangeti cu totii si sa ridicati manutzele pe beaturile lui Popoviciu. Am avut o maaareee supriza sa aud ca vine in Constanta(vedeti ca o stiti de la mine..exclusive for u!)...Asa ca am facut ochii mari atunci cand mi-a zis Mihai ca o sa ajunga pe aici si un zambet din ala machiavelic mi-a aparut in coltul gurii. Si stiti de ce? Pentru ca in Constanta chiar nu a mai fost un event cu nume mari de multa vreme(nu vorbesc de serile Virus aici).Iar pe Popoviciu l-am auzit punand la Liberty. Cunoscatorii stiu cum se aude, cum se simte, cum arata un Popoviciu label..pentru ca omu` are deja his own style, pe care si l`a branduit. Degeaba iti zic de el atatea..nu are rost sa iti mai zic de colaborarile cu Germania, de faptul ca a fost prin afara la giguri si ca este foarte bine cotat ca dj...Trebuie sa te convingi tu ca e tare...iar singurul mod in care poti sa o faci e sa vii la PLAY, joia asta!!O sa ma vezi si pe mine acolo..posibil..si se poate ca in curand sa vezi un interviu pe blog cu Popoviciu...si pe beatfactor. Asa ca dig in, thrill& enjoy joia asta!! Si....psstt...vezi ca din ianuarie, Play ti`o coace iar..nu dau nume...iti zic doar ca ... A fost odata! Hai, va pup!

În luptă cu mine, vorbind de dorinţe...

Un foarte bun prieten m-a rugat zilele trecute sa ma uit pe un text de-al lui. Nu scrie prea des, cu exceptia materialelor pentru Libertatea. Nu se exteriorizează prea des prin scris si nu isi varsa nervii prin condei(sau tastatura, dupa caz) ...decat foarte rar. Pentru ca nu este genul..pur si simplu. Dar si cand o face, textele lui ii tradeaza starea de spirit. Textul de mai jos ii apatine in intregime ..si fara editare, pentru ca intre prieteni..cenzura nu are ce cauta.
Optimist, pesimist, realist... plicitisit... mereu la fel, nu ofer ceea ce vreau, nu gândesc ceea ce vorbesc sau mai simplu nu am gânduri în vorbe. Au trecut sute de zile, şi alte sute, şi am rostit în gând şi am înghiţit cuvinte. Am privit! Nepăsător... nu! Am ascultat! Am mers mai departe... mai aproape... cenzurând în continuare cuvinte, gânduri nespuse. Cu teama în suflet aştern pe foaie aceleaşi speranţe, deziluzii... cu aceeaşi autoritară cenzură. Mă aşez liniştit, tremurând în mine... mă prefac... sunt acelaşi: de neclintit, de piatră, plictisit şi obosit... Mă prefac! Şi aştept... şi dau vina pe ceea ce sunt şi aştept în continuare şi sper şi cenzurez cuvinte în şir... şi nu recunosc, reneg, regret şi mă ascund în nesfârşitul sac de fraze şi vorbe fără rost... fără sens şi fără legătură. Nu voi putea niciodată, nu voi fi eu, nu voi spune acest lucru... am să mă lupt mereu cu ceea ce ştiu toţi, cu ceea ce cred toţi... dar am să ţin secret... Am să mă prefac, am să neg şi am să mă bucur pentru fiecare picătură scăpată prin propria mea cenzură. Am să aştept mereu acel semn, care probabil a fost demult, sau care nu va fi niciodată şi pe care cu siguranţă nu l-am înţeles şi nu il voi înţelege ca atare, voi interpreta fiecare gest şi voi analiza... voi ajunge mereu la un final negativ... Iar şi iar cenzură!

E liniște! Sunt departe! Cât de relativ... departe de...??? departe de mine, de gânduri... de acel gând, de cuvinte... departe de o imagine ce am vazut-o nu de mult și pe care o voi revedea curând... de dor... am să tac, nu voi rosti un singur cuvânt nici măcar în sine. Am să mă întorc și am să admir, am să privesc și am să revăd... și mereu am să tac... și am să îmi chinui sufletul care urlă în tăcere.... am să îl strâng în pumni și am să storc din el și ultima lacrimă, am să transform neputința de a lupta cu mine într-un adevărat razboi cu sufletul meu. Stană de piatră voi fi şi mă voi prăbuși peste el... am să îl reduc la tăcere... Iluzii!... nu voi învinge niciodată... duc două războaie pe care le voi pierde... cu mine, cu sufletul meu. Ce am de spus, nu voi spune! Prizonier în propriul război voi suporta caznele ca un erou fără cauză, fără glorie... departe de lume, înțesat de imagini, acceptându-mi soarta.

Închid ochii... aprind o ţigară... o gură din licoarea spurcată... încerc să îmi înec gândurile... Prin pleoape, prin mine, prin gânduri, ziduri şi distanţe privesc... văd şi admir aceeaşi imagine! Tremur, tresar, zâmbesc, doresc şi vreau... nu pot!?...

(Liviu Cezar DIDILESCU

Pe minus...cu plus

Daca ar fi sa trag linie cu tot ceea ce am facut anul asta, probabil ca as bifa o mare parte dintre toate lucrurile pe care mi le-am propus. Nu toate, pentru ca as tinde foarte mult sa exagerez, dar o mare parte: am inceput cu Bucuresti-ul si colaborarile lui, am cunoscut oameni cat se poate de influenti(cu ...care pastrez legatura),fie din media, fie din dj`ing... mi-am facut prieteni cat se poate de reali , pe care ii ador(si ei stiu asta), mi-am schimbat locurile de munca(nu intocmai cum am planuit, dar nici nu am de ce sa ma plang, pentru ca fac ce imi place)..cu toate astea, mika puff a si dat`o prin aratura anul asta..nu profesional, ci sentimental. Probabil ca a fost anul marilor aventuri , ale saruturilor furate pe ascuns si a refuzului de a face publica orice relatie. A fost o decizie proprie si personala ..si daca ar fi sa o iau de la capat..tot asa as face, pentru ca totul a decurs intr`o normalitate molcoma, care sa echilibreze agitatia profesionala. Ce regret cel mai mult e ca am inceput sa imi schimb atitudinea abia dupa primavara 2007, cand pentru unele lucruri era deja prea tarziu. Pana in primavara, am luat deciziile cele mai stupide, am dat peste nas tuturor si mi s-au scos ochii ca nu am venit la evenimentele la care trebuia. Si acum regret chestia asta, pentru ca lucrurile puteau avea o cu totul alta turnura decat cea de acum. Nu imi pare ingrozitor de rau, pentru ca toate au un rost. Refuzul de a veni la eventuri s-a echivalat vara, cand nu am mai scapat de ele(ba la Neptun, ba la Eforie, ba la cele din Mamaia). toti s-au mutat la Mamaia, care a devenit resedinta permanenta pentru 3 luni..si asa mi-a fost mult mai usor sa sortez evenimentele. A fost anul marilor deziluzii, a fost poate anul marii iubiri pierdute printre replici, a fost anul in care am reusit sa ma emancipez spiritual. Plecarile la Bucuresti si-au avut rostul lor, la fel ca si munca la SK, care mi-a adus satisfactii pe plan personal> am cunoscut cele mai kul pers pe care puteam sa le cunosc vreodata. Cu ce raman in urma? Cu niste prietenii solide, reale, cu amintirea noptilor de la Neptun cand la 4 dimineata stateam si barfeam cu baietzii la Km0, cu Liberty Parade si serile petrecute cu Gasca, dar si cu amintirea unei dimineti pe plaja de la Kudos cu un distins domn. Amintirile se duc, le pastrezi doar the fragrence, putin rasuflata. Ramai cu prietenii, cu adevaratii prieteni. Si asta nu o voi trece niciodata la minusuri.

A fost odata...

Am auzit prima oara track`ul asta la MTV, cand l`am prins pe jumatatate doar si m-am ofticat.Lasand deoparte subiectivismul, pe baietii de la Shuie i-am auzit punand inca de la Virus Nights si am ramas cu paparuda in cap de atunci. Stiu ca merita, asa ca ii recomand mai departe, pentru ca sunt ORIGINALI

Ia de citeste!

Jurnalul lui Dracula- Marin Mincu
Dracula are jurnal! Miturile draculiene ale voievodului român Vlad Țepeș sunt distruse în cel mai nemilos mod cu puțință într-un roman subțirel, dar de esență, care a făcut înconjurul Europei și s-a întors în țara de origine, pentru a oferi o alternativă și un puternic contra-argument la tot ceea ce înseamnă mitul vampirului- voievod. Un jurnal personal iese la iveală, un jurnal pe care Țepeș îl scrie încarcerat fiind în castelul Visegrad. Jurnalul dezvăluie un alt Țepeș, cât se poate de uman și de filosof, plin de trăiri și fantasme exitențiale, jubilant și nevrotic, dar mereu om de acțiune. Condamnat la viața în tenebre, Țepeș ticluiește un plan prin care să iasă din anonimat și să îi transforme pe toți în marionete de ocazie, victime ale propriilor minciuni. Așa că face jocul prea înalților care l-au întemnițat, numai că duce totul la extrem. Afli cum numai citind cartea, că nu are rost să stricăm surpriza.

Templul de aur- Yukio Mishima
Se dă un tănăr preot din Kyoto, rămas orfan de tată și un Templu de aur, celebrul Templu de aur de lângă Kyoto. Rezultatul este unul cât se poate de ciudat, la fel ca și amestecul, de altfel. Și asta pentru că ciudățenia și măcinarea de suprafață a băiatului transformă relația cu templul sacru într-un lucru cât se poate de ciudat. Nu mai există limite, nu mai există morală, există doar inadaptabilitate socială și nebunie în fază de început. Atât! Un amalgam de ciudățenii, persoane dubioase, un Babel al loviților de soartă și al esteticii urâtului, care poate irita un pesimist și îngrijora un optimist. Până unde duce relația blasfemică dintre băiat și templu, cum se transformă legătura lor și ce crime ciudate (care nu sunt crime) se petrec într-un loc sacru? La foc, sacrilegii și sinucideri. Le afli pe toate din carte.

Tribute

Cei de la Mattafix spun ca este un tribut adus masacrului din Lumea a III-a. Eu zic ca este mai degraba un semnal de alarma catre tehnocrati pentru a-i face sa inteleaga cu adevarat rostul vietii lor si valorii bunurilor materiale pe care le adunam ca hamsterii, uitand ca asa murim pe interior.

Sooner or later we must try...living!

See the nation through the people's eyes,
See tears that flow like rivers from the skies.
Where it seems there are only borderlines
Where others turn and sigh,
You shall rise x2

There's disaster in your past
Boundaries in your path
What do you desire will lift you higher?
You don't have to be extraordinary, just forgiving.
And those who never heard your cries,
You shall rise x2
And look toward the skies.
Where others fail, you prevail in time.
You shall rise.



Auzisem demult de Mattafix..cred ca acum cateva luni de zile, cand acaparasera piata cu Big City Life. Recen t insa, am descoperit ca oamenii chiar au potential si nu este o afirmatie gratuita. Living Darfur este un track cat se poate de inteligent si atent construit, pentru cei care inteleg. Este una din putinele incercari de a trafge un semnal de alarma muzical pentru masacrul din lumea a treia. E imposibil sa nu te puna pe ganduri dupa ce o asculti sau dupa ce vezi videoclipul. Incepi sa te gandesti ca ar trebui sa te consideri norocos ca ai haine, ca stii ce mananci si ca o sa mananci, ca iti poti permite luxul de a-ti cumpara cate ceva. Ei, nu. Lumea a treia e inca la stadiul simplist de supravietuire, in care nu lupsa pentru bani, pentru faima, pentru glorie, in care lupta doar pentru SUPRAVIETUIRE de pe o zi pe alta. Nu au bunuri de pret decat valorile pe care si le-au transmis din generatie in generatie, nu au palate sau masini, au doar colibe darapanate, in fata carora zgarma pamantul cu mainile sa puna arbusti. Li se citeste tristetea in priviri, dar cu toate astea lupta pentru supravietuire nu le-a stirbit respectul ca natie sau zambetul dezgolit de dinti pe care il afiseaza cateodata. E imposibil ca videoclipul sau insasi ideea sa nu iti starneasca ganduri, reactii, sentimente, pentru ca realitatea din Lumea a III a deja a ajuns o problema a tuturor: inegalitate de sanse, selectie naturala, primitivism in gandire si actiune, mod de rationare incipient dezvoltat. Asa ca data viitoare cand te gandesti ca nu ti-ai luat adidasii aia misto de la mall sau de pe net, gandeste-te ca altii umbla inca desculti. Data viitoare cand te gandesti ca nu ti-ai luat o delicatesa de mancare, gandeste-te ca EI se lupta pentru o simpla bucata de paine uscata. Data viitoare cand spui te afisezi in fatza tuturor cu masina ta ultimul rtacnet(luata de parinti sau de iubit), gandeste`te ca cei de acolo nu stiu si nici nu vor sa stie despre bogatiile materiale. Ei nu isi permit nici macar o cana cu apa, pentru ca ei lupta pentru supravietuire si pentru valori mult mai curate si mai inalte: cele spirituale. Au ramas inocenti si puri, pentru ca tehnologia nu i-a transformat in prostituate care lucreaza cu si pentru bani si bogatie materiale.

Sunt o realizare

Zilele trecute un cunoscut drag, dar totusi f indepartat..mi-a zis ca anul asta trage linie mai devreme si vede ce realizari sau nerealizari a avut...asta ca sa stie ce face anul viitor si cum rezolva punctele slabe. M-a trecut pe mine pe lista de realizari. Nu stiu cat de bine e sau in ce masura pot fi eu o realizare pentru cineva deja realizat, dar asocierea m-a flatat foarte tare. Partea a doua ca ma blocasem(da, ma blocasem!!) si nu stiam ce sa ii raspund, pentru ca nu ma gandeam niciodata ca cineva va spune asta despre mine dupa ce m-a vazut o singura ora, intr-o singura zi, pe drumul catre CNC si la locul lui de munca. Dar m-am simtit flatata..asta e tot ce am putut sa ii zic, nu m-am gandit ca poate ar fi bine sa ii intorc complimentul celui care ma sunase la doar cateva minute dupa interviu sa ma intrebe cum a fost si daca vreau sa raman sau nu in Bucuresti. Si da, ma simt flatata sa fiu o realizare pe lista altora, la fel cum ma simt realizata inconjurata de astfel de oameni.

My name is Puff..PowerPuff!

Una e roscata, una e blonda , iar alta sunt..eu! May the three powerpuffs guide ur way! Nu le stiu pe celelalte doua, cert este ca cea bruneta din trio`ul de mare senzatie sunt eu. Oricum, pentru mine, toate erau la fel, asa ca nu vad prea mare diferenta. Ideea este ca acum sunt celebra, trag niste shootinguri la Hollywood(ca asta e scuza cand sunt plecata din redactie:)))) si nici sa nu indrazneasca cineva sa ma contrazica, pentur ca la mine la Hollywood in mod clar nu e asa, ca sunt o diva. Si cand te gandesti ca totul a pornit de la o coditza prinsa la spate..care se intampla sa fie bruneta si sa stea naravas. A doua zi m`am trezit strigata pe holurile redactiei..Yo, powerpuff! in mod evident, nu m-am intors, ca de data asta chiar nu ma simteam. CAnd am vazut ca omu` insista, am fost nevoita sa ma uit urat la el si sa il intreb care e faza. Deloc speriat, ci dimpotriva, omu` se uita la mine razand si imi raspunde pe cel mai delicat ton cu putinta> de la coada! Se pare ca a fost un complot pus la cale de baietii de la montaj(a se intelege nea Popa prin baieti), pe care i-a amuzat teribil coditza mea neagra. Si cum era o chestie prea tare sa ramana la nivel redus, s-a raspandit ca H5N1 peste tot. Nu era o problema pentru mine, ma gandeam la momentul ala...ca stia doar un cerc restrans. Am inceput sa imi fac probleme cand Jeezus urla la mine pe holuri exact la fel, same did baietii de la Ingest, care incepusera sa ma intrebe...unde imi sunt colegele si daca am terminat filmarile!!Era o intrebare mult prea inspirata pentru a nu-i raspunde...numai ca nu am putut duce rasp pana la capat, deoarece rasul ma gadila pe cerul gurii si nu am putut sa ma mai abtin. In momentul ala, mi-am dat seama ca am o porecla, in afara de Mika, cea cu care ma pricopsisem de la fostul loc de munca. But i like Puffie!Suna atat de bine, incat am momente in care chiar ma cred una din fetele alea animate cu fetzele mari si incruntate, capete enorme si picioare minuscule. But u know what? I love it! I just love it! CAll me powerpuff from now on!

The guy fond of college style..

Dupa doua refuzuri venite de le doi koreeni(care vroiau sa ne intre in gratii cu 2 cutii de Redbull) si invitatiile pe fatza de la doi dinstinsi domni de 50 de ani(!!!! nu laolata, ci fiecare separat), Eu si Sim incercam sa ne revenim, admirand faptura gingasa a dj`ului, ale carui plete, buze si degete se plimbau languros pe...upps!!Rewind!!!! Ideea e ca ne gasisem ocupatii care mai de care mai interesante in timp ce asteptam o prietena, ocupatii ca sa implice si refuzul oricarui semn de bunavointa venit din partea iubitorilor de redbull sau semicententarilor. La un moment dat, ajunseseram sa numaram camasile albe din toata aglomeatia din club..printre 2 steps of electro si 4 of minimal(my soul was in a deep orgasmatic motion, btw). La un moment dat, o vad pe Sim ranjindu`mi. Nu ca nu as fi obisnuita cu ea zambind, dar zambea cam ciudat si se uita undeva in spatele meu. In doua secunde, am simtit o mana pe spate meu, pusa foarte subtil. M-am intors, nicidecum contrariata, pentru ca gestul mi se paruse familiar...asa ca...zambind.,...ma intorc si descopar un tip care imi zambea si el la fel de suspect ca Sim. Ma saluta..eu.. cu acelasi zambet incurcat pe buze il salut la randu`mi si ii zambesc la fel de frumos. Era uynul din momentele alea penibile in care incercam sa imi dau seama cine e, pentru ca mi se parea cunoscuta fatza..si pe cat de cunoscuta imi parea, pe atat de mult ma contraria faptul ca nu o asociez cu nimeni. Tipul in vesta colegge si camasa alba imi intuieste imediat nedumerirea..dar cu o abilitate pe care am apreciat`o in gand..imi spune ca ne cunoastem..Buuunnn....zic eu!! tot in gand..am scapat de partea cu ~a venit sa agatze si are nevoie de replici~. Cu toate astea, ma uitam la fel de contrariata la fatza lui si zambetul ala fabulos ce il facea si mai atragator.. Si mi-o tranteste dintr`o data, dar cu aceeasi abilitate de inainte, rupand din preludiul in care inotam cu gratie! ~Ne stim de pe net!~, pe un ton cat se poate de protector si explicativ, de am ramas odata in plus cu gura cascata de abilitatea de a trece peste un moment penibil. Brusc, am realizat cine e..ce face si de unde e..si am trecut peste momentul de maxima rusine(pentru mine. Stateam acum si ma gandeam, ca gestul in sine chiar mi-a sters un zambet languros si o voce cat se poate de calda, combinata cu o limbutza scoasa subtil printre dinti. Intr-o mare de oameni, pe care nu ii stii si care nu te stiu, o figura frumoasa, vine la tine increzatoare si iti zice pe cel mai dezinteresat ton cu putinta ca te stie ..well, read and learn, boys!

I WISH for ...less kitchy country!!!

Ieri am facut pe diva si m-am dus cu Sim sa ne rupem in figuri unde se rupe lumea in figuri in Cta. Aveam alternative, ceea ce era bine,pentru ca altfel am fi fost fortate sa ne limitam divinoshenia la un singur loc. Ori Wish, ori Crush, cu gandul asta pornisem de la Exit, de unde ne intalnisem cu al nostru Didi. Puse la patru ace, cu dintii clantanind in gura din cauza frigului, dar cu machiajul impecabil(cel putin asa il simteam noi), ne-am miscat tocurile in Wish, un mecca al fitzelor si lumii bune din Cta. Ne gandeam ca daca tot am fost saptamana trecuta in Crush, unde ne-am integrat in peisajul de creoli si semi dive, de ce nu am face`o si aici? Incepuse sa devina foarte fun rolul asta!Si ne-am gandit cum nu se poate mai bine, ca a avut ce sa vedem: glamour de tzara, in combinatii kitchoase si agasante vizual din toate punctele de vedere.
Vreo 20 de minute am stat pe hol, admirand kitchurile ce se preumblau in botine alte stereotipe si eternii colanti negri combinati cu bluzele cazute pe umeri. Pe ici, pe colo, mai rasareau cateva decolteuri generoase in push up si ceva colanti din latex cu fuste din blugi prespalati, in cea mai enervanta combinatie posibila si cele mai strambe picioare existente vreodata. Din secunda in secunda, tunsorile bob si parul indreptatg cu placa imi treceau prin fatza ochilor, asta daca nu era blondul platinat in carlionti fixati bine si incalciti. Picioare scurte in blugi cu talie joasa, pcioare strambe in blugi pana, de credeam la un moment dat ca am intrat pe nepusa masa intr-un film horror, pe care nu il regizam nici eu, nici Sim. Am trecut cu maaaaare greu peste partea legata de clothing si credeam ca am scapat ..pana cand ochii mei au fost loviti de altceva(asta exceptand minunatul animator cu plete care mi se intiparise pe retina cu pantalonii de trening alb)> tipii din club erau toti in camasi negre sau camasi albe, toti trasi la xerox, la indigo sau alte sinonime aducatoare de ghinion. Noroc ca aratau bine! Problema cu clothing`ul nu e singura. ..si nu as zice ca e vitala, pentru ca fiecare are stilul lui(mai nasol cand toata lumea are acelasi stil). Nu o sa inteleg niciodata de ce intr`un club unde se asculta muzica ffooarrte comerciala..nu se danseaza> toata lumea se uita la toata lumea, neuitand de fitze si figuri, dar uitau ca se afla acolo pentru a da din coate pe ritm de ida corr si fedde le grande. Ori ca ma aflam la muzeu, ori acolo, era cam acelasi lucru...macar la statui, esteticul e vital, la wish`oti este optional, in functie de trendul adoptat> daca e de stanga, de dreapta, de mijloc sau de tranzitie.
Cu toate astea, a fost o seara maimult decat ok, si asta pentru ca....

Click pe 2

Asta fac eu la munca, intre un text de beta, un pus de voce pe stire si drumuri intre montaj si editor. Ma las fotografiata. Cu greu, ce-i drept!! Pentru ca de fiecare data cand se gaseste cineva sa imi faca poze, nimereste intr-un moment cat se poate de prost.Cum este, de altfel, si cazul imaginii de fatza, cand incercam sa ii explic non verbal prod general ca NU VREAU sa fiu fotografiata! :))) In mod evident, cum se intampla de fiecare data, omu` isi asculta subacolitzii, asa ca imaginea ilustreaza cat se poate de bine refuzul meu de a fi fotografiata si machiavelismul celui care mi-a trecut peste dorinta! :)))Nu de alta, dar aveam de facut ilustratie grafica pentru beta!:D

Eu mie insami

ULtimele mele posturi s-au referit strict la mine. Nu stiu daca e egocentrism aici sau pur si simplu simt nevoia sa echivalez cumva altruismul de dinainte, dar o sa postez in continuare despre mine pana cand imi voi intoxica a mea constiinta. In fiecare zi ma intreaba cate cineva ce vreau de ziua mea. Mi se pare o intrebare pe cat de banala, pe atat de prost inspirata. Chiar daca as vrea ceva, nu as putea sa zic persoanei respective in vecii vecilor ce as vrea sa imi ia. Nu am fost niciodata omul care sa faca listute cu x-ulescu sa imi ia...y-ulescu sa imi ia asta..Pentru mine, e de ajuns un simplu telefon in miez de noapte in care o voce sa imi urle La multi Ani!!!Cum, de altfel s-a intamplat si in anii trecuti. Imi place sa fiu bagata in seama, iar de ziua mea, cu atat mai mult. Este si normal, de altfel, bannuiesc. Sunt multumita daca toti cei din jurul meu sunt fericiti , daca e liniste in jur, daca soarele ma trezeste de dimineata. Si daca totusi m-ati intreba ce as vrea...V-as raspunde, cel mai probabil: il vreau pe bunicul meu inapoi, il vreau la fel de sanatos cum il stiam acum 5 ani, vreau sa il vad zambind si la fel de mandru de mine ca si atunci cand imi dadea sfaturi despre ceea ce trebuie sa fac. Acestea fiind zise, exista cineva care crede ca poate sa imi indeplineasca dorinta?

Ma umplu

... de sentimente, de dragoste, de zambet, de fericire...intr`un ritm care ma sperie..dar caruia ii fac fatza si caruia ma supun cu o placere chinuitor de orgasmatica. Sunt cine trebuie, unde trebuie si langa cine trebuie. Nu sunt contrariata de nimic, doar ma umplu ametitor de repede cu sentimente pe care le pierdusem demult. Iubesc! Si imi vine sa urlu de fericire numai la gandul asta iubesc ce trebuie sa iubesc, nu imi impart domenii, nu imi stabilesc limite, pur si simplu ma bucur de trairile de moment si impart dragoste unde imi este oferita, intocmai ca un samaritean pus in slujba binelui colectiv. Iubesc oamenii, iubesc sa le analizez trasaturile si sa interactionez cu ei, iubesc sa fiu iubita si iubesc ideea ca lupt pentru ce vreau si ce imi place. E o chestie ciudata si cu dragostea asta, pentru ca eu o impart prietenilor si familiei. Pentru mine, dragostea la asta se rezuma. Nu la proprietati si posesie obtruziva. Asta este erosul intors, ce creeaza o dependenta neagra, din care nu mai poti iesi.

Sa fii oare tu?

Stii ce imi place cel mai mult la tine? Faptul ca esti un luptator..Ai muncit o viata intreaga pentru ceea ce ai, ti`ai facut singur intrarea si te lupti in jungla sa elimini concurenta ce iti sta in cale. Ador asta la tine! As putea sa te iau drept exemplu si cred ca intr`o oarecare masura incep sa o fac..daca nu am inceput demult, de cand te-am cunoscut. Este exact genul de om care imi starneste de fiecare data interesul. Genul de om pe care intriga prin personalitatea puternica si debordanta si prin faptul ca este expansiv. Daca as sta sa numar de cate ori ti`am descoperit punctele sensibile, ti`as dovedi si mi`as dovedi si mie ca nu exista persoana care sa nu fie umpluta de sentimente. Stiu ca esti tafnos, dar tafsosenia ta este deja deconspirata si reusesc sa rezonez mai bine cu tine asa decat altfel. Probabil ca si eu sunt la fel, ca altfel nu imi explic de ce as inteleg o stare de spirit plina de sictir. Am reusit sa inteleg un comportament al unui individ pe care multi il considera inabordabil, dar care pentru mine este cat se poate de sociabil si de sociofil. Nu as putea sa reprosez nici injuraturile, pentru ca deja fac parte dintr-un ritual personal instituit de ambele sensuri. Ai sclipirea care ma inspira si pe mine in ceea ce fac, pentru ca esti pasionat de munca ta. Nu ai putea sa traiesti fara sa fii ocupat, la fel cum nu poti sa traiesti fara a-ti exercita farmecul si charmul pe domnisoarele dornice de senzatii tari. Cu toate astea, faci clar diferenta intre ce e al tau, ca prietena si iubita..si restul. Al tau e al tau si iti manifesti posesivitatea in limitele admise. Crezi ca te recunosti?

Remediu

Stii ce fac eu cand ma apuca melancolia? (asta cand am timp sa constientizez ca sunt melancolica)Incep sa ma uit pe poze..si sa zambesc stupid cand le derulez. Sunt poze cu prieteni, sunt poze cu persoane cunoscute, sunt poze cu familia. Si de fiecare ma leaga o amintire. Una mai placuta, una mai putin placuta, ideea este ca acum constientizez ce valoare au amintirile pentru evolutia spirituala a cuiva. Unele sunt enorm de importante si amintirea lor o pastrezi mereu, pentru ca ti-e imposibil sa le parasesti sau sa te paraseasca. Se creeaza o relatie de interdependenta, de care esti constient, dar care stii ca nu iti face rau. Asa ca te multumesti cu ea, ca hrana spirituala. Altele sunt nocive si rolul lor este sa te faca sa constientizezi ca nu iti sunt indispensabile pentru evolutie. Sunt menite doar sa traga semnale de alarma, sa iti arate unde ai gresit. In momentul in care reusesti sa te detasezi de ele si sa rationezi obiectiv asupra lor, in momentul in care realizezi ca nu iti trezesc sau starnesc nici o reactie, atunci este clar ca scopul lor a fost atins si cathatsis`ul realizat pe intregime. ASta suntem..experimente ale propriei constiinte, ale propriului destin, dar atat de bine plamaditi in propriile maini si ancorati in realitate, ca riscam sa trecem in pesimismul ireversibil ulterior. Nu despre asta vroiam sa vorbesc. Vroiam sa spun despre faptul ca imi palce sa ma delectez cu poze. Am facut asta zilele astea si iar m-am surpsins zambind stupid la pozele pe care le vedeam . Este incredibil sentimentul. Nu de a zambi, ci sa simti si sa retraiesti un trecut cat se poate de prezent. Am revazut tot..din cele 1000 de poze stocate pe hard. Prieteni, prietenii prietenilor, fetze armonizate, mai putin armonizate, fitze, VIP`uri, party`uri..toate adunate laolalta, dar toate care au starnit la momentul lor niste reactii. Acum nu mai sunt la aceeasi intensitate, dar nu sunt din cele nocive..asa ca nu am de ce sa imi fac griji. Cele ncive le-am sters..pe toate..intr-o crunta cruzime. Nu e laszitate, e doar incercarea de a face ordine dinm haosul pe care il aveam in jurul meu. And i did!

Let`s..danz!

De vreo 15 min, stau si ma uit fascinata la videoclipurile lui Billy Crawford. Nu pentru cum arata sau canta..ci pentru cum se misca. Am zis ca nu ma las pana nu le revad pe toate, poate asa sa mai invat si eu ceva..desi sunt foarte(daca ar avea grad de comparatie) neflexibila. Oamenii aia au sincroanele atat de bine facute si miscarile puse atat de bine pe timpi si pe beaturi, ca ar oftica pana si cel mai mare pseudo coregraf din Romania. Nu ca as avea cultul occidentului(pe care il reneg din toata inima, tocmai pentru ca anihileaza valorile adevarate si aduce in fatza mercantilismul si cultura usoara ), dar cand merita sa zic de bine, atunci nu ma feresc. Iar in cazul asta, merita! Toti se misca in acelasi timp, intr`un sicron perfect si e evident ca totul a neceistat ore foarte multe de munca. Dar rezultatul este incredibil!! Chiar si celui mai afon la dans ii vine sa se ridice si sa le imite schemele. Iar asta, dragii mei, inseamna ca oamenii si-au facut datoria cat se poate de bine! Nu zic mai multe..Il gasiti pe Youtube!

Pune`a`te`as pe desktop sa te pun!

Stii ce ma intreb uneori? Intrebarea asta e din seria intrebarilor pe care le pune omu` cand nu are altceva mai bun de facut. Mi-a strafulgerat prin minte si nici macar nu am bunul simt sa tac , macar sa ramana secretul meu prostia`mi ingenua. Dar tot ma roade curiozitatea> ce isi pun oamenii pe desktop? Fiecare are propriul lui criteriu de selectie, in mod evident. Dar criteriul asta e vital, pentru ca in functie de filtrul de selectie personal, mecanismul face o rotatie completa si ajunge la final. Ma dau pe mine drept exemplu, pentru ca pe la altii nu stiu cum e..de fapt, stiu.d.ar nu vreau sa ii dau de gol. La mine e simplu> fiecare desktop tradeaza o stare de spirit. Drept pentru care, maplictisesc repede de ele si le schimb. Imi pun desktoop`uri care sa ma motiveze si care sa ma faca sa zambesc atunci cand ma uit in strafundurile lor. Pana mai ieri l-am avut pe Sean Paul. Nu dintr-o placere meschina sau obsesiva, ci pur si simplu pentru ca trasaturile lui si simetria trasaturilor lui ma calmeaza. In loc de el, putea fi oricine altcineva. Esteticul e vital la mine. Daca imaginea nu semnifica ceva sau nu transmite ceva..fara ca eu sa o incarc simbolic sau expresiv, este nula. Nu orice tip frumos sau fatza frumoasa ajunge aici. Desktop`ul meu eszte sacru. Niciodata nu accept ca imaginea de pe el sa fie pusa acolo doar de dragul de a nu fi ecranul alb. Uite, astazi, mi l-am schimbat. Ma uitam prin pozele mele mai vechi si am descoperit o poza cu niste prieteni, facuta in aeroport. M-a facut sa zambesc poza, pentru ca mi`a trezit niste amintiri, niste flashback`uri cat se poate de puternice. Asa ca...am pus-o pe desktop. Ranjetul celor de acolo imi aduce aminte de piedicile pe care ni le puneam in Otopeni si de distinsul domn cu posetuta pe care il vazusem cand incepusem sa cantam..I feel preeettyy..oww..so preeettyyy!!inainte de astea, nu stiu ce am avut..dar in mod evident tot desktopuri aducatoare de zambet. As a rule, personal, nu imi pun niciodata poze cu iubitii pe desktop, pentru ca este mult prea banal. Cu persoane care sa ridice semne de intrebare sau sa strneasca reactii, in mod evident. Asa fac si cu pozele de pe telefon..de aia mi-am ridicat toata redactia in cap si incerc sa explic zilnic..ca tipu` ala dubios de frumos care doarme acolo nu este prietenul meu!

Ia liubliu ti bia!

Ma obsedeaza..ma obsedeaza...nu e negru, nu e turc..deci nu vad nici un motiv pertinent pentru care sa ma obsedeze un rus. Si ce rus! Nu am stat pana acum sa cercetez prea mult industria muzicala ruseasca si nici nu m-as fi gandit niciodata ca poate fi , ca poate arata atat de bine.LA industrie, ma refer..evident! VAzusem la Eurovision finalistele lor si atunci am inceput eu sa stau sa ma gandesc la asta. Numai ca ele erau ele..si nu mi-au starnit prea mare interes, cu toate ca melodia suna mai mult decat ok. El e..EL si mai are si un track compus de Timbaland!Dima Bilan ii spune baietelului, care arata si canta intr`un mare fel. Videoclipu` e si mai si, de parca nu era de ajuns ca el era..bun!Cred ca as fi mai mult decat incantata daca ar da o fuga pana in romania. Ce tiesto? Ce buuren? Imi schimb toate obsesiile pe care le am acum pentru un Dima Bilan..chiar ca numele lui suna mult prea mioritico oicesc!

Inspre masculin

Ce mi-ai spune daca ai fi sincer? Ca sunt prea inteligenta? Ca te depasesc ca forta? Ca sunt bogata spiritual? CA te intimidez sau ca te atrag? La ce ai fi dispus sa renunti pentru a ma tine langa tine? Sau esti prea las sa renunti la siguranta monotoniei? Ti-ai recunoaste nimicnicia ta ca om, te-ai injosi sa iti recunosti slabiciunea specifica? Sau ai prefera sa te complaci in mediocritatea tacerii, care nu ti-ar permite sa te manifesti? Te-ai ascunde dupa deget cand te-as intreba cum te simti cand te trezesti dimineata langa mine?? Sau cum te simti cand te tin de mana? CE mi-ai raspunde cand te-as intreba daca esti mandru de mine? Mi-ai spune adevarul, renuntand la orgoliul tau exacerbat? Dar cand ai simti ca ma pierzi? Mi-ai spune ceva? Eu zic sa meditezi..conditia ta de simplu muritor imi este insuficienta pentru a ma completa.

Reiterare

Am revelatii. Nu din cele divine, nici macar din cele pline de inspiratie..doar revelatii. Cat se poate de reale, dar nu si palpabile. Nu trece o zi fara sa ma loveasca un adevar. Brusc, ma trezesc din visul ala molcom in care ma complaceam cu atata ardoare si incep sa ma gandesc.Culmea e ca nu stau sa digerez prea mult informatia. Parca m-as trezi dintr-o amorteala continua, de care cumva eram constienta. E foarte ciudat, dar la fel de reconfortant. Acum 2 saptamani am realizat ca imi place Constanta, acum o luna ca nu imi place rolul de confident, acum 2 luni ca e bine sa fii egoist..si mai recent, ca nu e bine sa faci pe fata buna. Asta ar fi doar cateva din cele care ma lovesc zilnic si carora le fac fatza. Si astea imi vin in minte acum. In mod evident, sunt din cele mai simpliste, ca cele complicate nu imi vin niciodata pe buze cand trebuie. Ma surprind uneori gandindu`ma la chestii la care ma mai gandisem si asupra carora imi dadusem verdictul. Dar in acelasi timp realizez ca uit...Uit mai tot.Aceeasi problema..acelasi proces mental..dar..cu o concluzie pe care mereu o uit. S-o numi amnezie sau placere sadica de a consuma energie si timp in incalceala sinapselor?

Over and out

Mi-a trecut mania cu Bucurestiul. Mi-am dat seama ca era un mare cal verde pe pereti, dupa care alergam disperata, fara sa imi dau seama ca nu il vreau, de fapt. A fost un moft de moment, care s-a incheiat odata cu refuzul postului de PR la CNC. Ceva din Buc ala nu imi place: ador agitatia, dar urasc ipocrizia si rautatea oamenilor de acolo. E lipsit de caldura, e lipsit de unitate, doar Lipscani`ul il mai umanizeaza. Mi-am dat seama de asta intr`o noapte, la ora 23 si putin, cand aasteptam microbuzul catre casa. Eram in Mamaia, si m-am uitat de jur imprejur. Totul mi se parea atat de familiar: copacii, On plonje jr, Aqua Magic, pana si baltocile erau atat de cunoscute, la fel ca linistea neagra ce ma inconjura in momentul ala. Atunci m-a lovit. Nu puteam sa concep ca le voi lasa in urma. Poate nu acum, poate mai tarziu, poate niciodata. Imi sunt mult prea dragi sa le las acum, cand m-am linistit.

Update

Mi se reproseaza ca am neglijat blogul...hmmm..asta nu poate fi decat de bine..nu faptul ca il neglijez, ci faptul ca sunt persoane care il citesc. Mai mult sau mai putin regulat, nu conteaza, ideea e ca il citesc..si asta face sa creasca pipota in mine..da, ce-i drept, ar cam trebui sa ma mai ocup si de blog.Promit solemn ca o sa il readuc la zi, ca nu se mai poate asa. In fiecare zi gatesc motive de scris, dar in fiecare zi imi repet ca o sa o fac maine de dimineata, cand nu o sa mai fiu cheauna de somn. DAr niciodata nu se intampla. Cu toate astea, o sa incep sa scriu..printre lansari de reviste(by the way, sa fiti pe faza, ca pe 1 dec se lanseaza o noua revbista in Cta), printre ture facute pentru colegi si lucru la alta revista, i`ll do my best

Inner peace

Intr`un fel ciudat, mi`am gasit linistea. Linistea pe care o cautam de luni de zile, maturitatea, modul de a ma simti importanta si libera, culmea!! Intr`un spatiu agitat, plin de ardoare, valva si patos jurnalistic, pe care niciodata nu banuiam ca le pot gasi intr`o televiziune. Nu mai am de ce sa ma plang, nici macar de lipsa timpului liber; nu mai am de ce sa ma cert cu lumea, cu toate ca ma amuza naivitatea unor pretinsi oameni maturi. Sun cat se poate de linistita, obosita si impacata cu mine. Dar nu reusesc sa incropesc niste plangeri nocive, daunatoare,orice as face. Am gasit ce vreau, am gasit oamenii pe care ii vreau in toata imnensitatea si diversitatea lor. Si ma simt bine asa: cu stirile mele de pe news in, cu off`urile in exces, cu montajul prelungit, cu glumele penibile din montaj si impunsaturile pe la colturi cu ai mei. Ajung acasa in fiecare seara tarziu, dar am sentimentul ca am facut ceva(exceptand imisiunile de sharfare sau caroiaj).

Ma cert cu mine

Cineva imi spunea odata ca adevarata liniste si adevaratul echilibru il gasesti doar atunci cand esti impacat cu tine si cand nu gasesti sa iti reprosezi nimic, ca persoana, ca mod de actiune, ca gest de moment. Mi-am zis ca e usor, adica...cat de greu poate sa fie sa nu te certi si sa fii de acord cu tine?Depinde cat de nevrotic esti! Eu una..sunt foarte!! Si oricat de mult as incerca, nu reusesc sa ma impac cu mine. In fiecare dimineata ma cert pentru ca intarzii la munca, in fiecare zi ma cert pentru ca ma complac in aceleasi lucruri , in acelasi joc de imensa cantonare, in fiecare zi ma cert pentru ca sunt negativista si mereu nemultumita de lucrurile pe care le fac. Celorlalti,le gasesc scuze. Mie, imi caut numai motive de cearta si gaselnitele sunt din cele mai puerile. Cu toate astea, nu ma potolesc si scormonesc pana le gasesc pe toate, parca sa ii fac in ciuda individului care imi spunea cand o sa imi gasesc linistea. Azi un gand, maine un gand, pana ajungi sa crezi cu desavarsire in mediocritatea pe care o conturezi singur, pentru ca nimeni altcineva nu o vede in afara de tine. Dar pentru tine e acolo si te oftici ca nu poti si nici nu vrei..si nu ai curajul sa iti faci schimbarea de care ai nevoie. Esti prins de propriile tale temeri,pentru care te-ai zbatut..nu sa le ai, ci sa nu le ai. E bine ca nu ai patru palme..ca poate in momentele astea, ai fi tentat sa iti aplici si corectii fizice. Si alea sunt bune de ceva, mai ales cand te certi cu tine. Ce te incalzeste? Gandul ca esti paranoic si ca probabil maine o sa iti treaca(doar sa iti revina peste numai cateva zile ). DAca nici asa nu merge, u should just wait for it to happen

SK face Traffik pe Net!

Au scapat cu fatza curata dupa ce au fost suprinsi ca fac Traffik de informatii pe net!! Cei de la Sk Radio au fost la un pas de a ramane fara obiectul muncii lor din cauza unei erori a angajatilor Gates`ieni, care i`au acuzat ca fac Traffik de informatii de nivel inalt cu o sursa online, pe care au identificat`o ulterior: revista online de cultura urbana Traffiknet!!!
Abia atunci, acestia si-au dat seama de eroarea de procedura pe care o comisesera. Nu era vorba despre traffik de informatii, ci de un parteneriat incheiat intre cele doua resurse online de informatii!!!

Read, listen & enjoy the urban in its true essence!!!

Traffiknet, a product recommended by SK RADIO

La Taclale despre armonia patriei lui Iancu

Mai intai, a fost valu`..care a venit valu`si i`a luat calu`. Apoi a fost ofiteru` Radu, care i`a luat masina, de l`a lasat Intr`un tramvai ...fara bilet, dar cu o controloare bagacioasa, ce l-a facut sa zica: "E scamatorie". Si uite asa am ajuns la casa armonioasa, care nu e armonioasa, dar e una cat se poate de romaneasca si e ..savuros de acida in replici.

Nu stiu cat de armonie e in casa lui Daniel Iancu, dar un lucru tot e sigur din armonia nearmonioasa. Atunci cand Daniel Iancu o are langa el pe Maria Butnaru, se stie intotdeauna ce urmeaza: o cantare de zile mari, ca la carte, care ia cu mana lipsa de armonie din casa (ca asa zice la versuri) si te pune imediat pe... taclalele gandurilor.

Totul are loc la Constanta, pe 26 octombrie, in intimitatea unui cafe bar cat se poate de subtil si ...romanesc: La Taclale.

Ne vedem acolo! Ai grija..daca lipsesti, ca se prea poate sa nu afli ce sunt bretelele femeii, cum ii sta mai bine unui sot si pana la urma..cat de armonie e in casa noastra?

Daniel Iancu te asteapta acolo!

Jocul de domino

Ciudate cai mai are si viata asta. One leads to another, and all of them lead to a undefinite end, as zice eu. Cel putin, asta mi se intampla mie, pentru ca sunt momente in care totul in jurul meu e plin de liniste, iar alteori e nevoie doar de un telefon sa declanseze o reactie in lant. A doua varianta am "degustat-o" din plin ieri, de la vreo trei persoane, consecutiv..de am zis ca toate fortele universului comploteaza sa ma termine nervos. Dar partea buna e ca mi-am dat seama, odata in plus ca sunt paranoica..pardon..isterica(de fapt nu, doar paranoica...pentru ca nu tipam ...inca)...si am incercat sa le fac fatza in cel mai elegant mod cu putinta. Prima a fost o adevarata lovitura de spadasin..dar manusa mea de fier i`a lovit obrazul spadasinului ce spunea ca ii e dor, dupa 4 luni de retragere temporara de pe piata spadasinilor dornici de relatii. De ce ii era dor, nu am inteles prea bine, dar banuiesc ca avea legatura cu venirea lui in Constanta pentru cateva zile. Am ridicat din spranceana, din nou..si mi-am zis ca unii spadasini chiar nu trebuie provocati la duelul relatiei, pentru ca nu sunt in stare, nhey, nu vor sa il duca la bun sfarsit si abandoneaza jocul la jumatate. Replicile mi-au fost pe cat de acida este combinatia chimica h2so4(ete, mai stiu si chimie) si au penetrat la sange obrazul craiului, care nu a cedat in propuneri fonfloase si promisiuni de mai bine. Am incheiat discutia in stil formal, fara a lasa loc intepretarilor unui spadasin de 33 de ani. De la spadasinul senior, trecem la cel junior, care si-a incercat maiestria pe piesele de domino existential si degetul neastamparat a impins prima piesa. Asa au inceput sa cada si intrebarile: ai fost la Bucuresti? De ce nu ai sunat? Nu te-ai gandit ca vroiam sa te vad? Nu stiai ca nu te-am mai vazut demult? Unde ai dormit? Cu ce treaba ai venit? Aici, am salvat intorsura turnirului printr`un frumos joc de cuvinte si o scuza banala.
..iar piesele domino`ului au cazut pe rand, fara vlaga, la picioarele mele

Lebanese experience

Noapte. Aud vantul cum imi suiera pe la geamuri. Telefoanele imi suna incontinuu. SA fiu a naibii daca vreau sa ma misc de la cald..Asa ca le las sa sune. Am facut greseala sa raman online, insa, pentru ca cei care tocmai ma sunasera, incep sa imi dea buzzuri pe mess. Iar mess!Ma scuz politicos si le dau replica pe care au mai auzit`o de atatea ori: "Nu am chef". Slava Domnului ca imi sunt prieteni f buni si imi stiu toanele...ca altfel imi umpleau frigiderul. Numai ca o oferta nu putea fi refuzata. A fost mult prea bine formulata si insinuata pentru a fi refuzata. Mi-am pus hainele pe mine, m-am infofolit(vorba vine, ca imi pusesem doar un tricou..si ala verde) si am iesit. Am ajuns unde nu ma gandeam ca voi ajunge vreodata> restaurant libanez. Mi-am incruntat putin spranceana..am tras aer adanc in piept si am intrat. Mi-am facut cruce in cerul gurii si am zis ca daca plec pe 2 picioare de aici, voi scrie un blog sa descriu experienta. Ceea ce si fac, concluziile le trageti voi. Habar nu am ce am mancat, am citit tot ce era acolo pe meniu si cu greu imi puteam imagina gustul lor..asa ca m-am limitat la niste salate simple si un grill, si acelea comandate... nu de mine. Daca tot eram pentru prima oara, am zis macar sa nu o comit, sa vad ce e comestibil...sa fac pe atoatestiutoarea data viitoare si sa agasez chelnerii. La ora aia, restaurantul imi parea ca rezoneaza putin ca atmosfera cu restaurantele romantzate si pline de fum, femei usoare, oameni perversi si durdulii in infatisare al perioadelor interbelice sau de ce, nu.. de amplu ev mediu. Imaginea e putin dramatizata, dar da bine la scriitura. Daca ar fi sa descriu experienta cred ca... inedit ar fi primul cuvant care mi-ar veni in minte. Logic, orice experienta e facuta sa fie asa, right? A doua oara nu stiu daca as mai merge...dar se prea poate sa da, ca salatele sunt destul de interesante ca gust..combinate cu o inghetata de la Mac dupa, savurata aproape de mare, pe o furtuna de nisip. Mai mult nu am putut cere de la o seara de sfarsit de octombrie.

Virus Parties 2> When the Hazzards meet the crowd

Virus Series> When the Hazzards meet the crowd

Virus Nights, Episode II. When the Hazards conquer the crowd

Daca vineri seara ai ramas acasa, habar nu ai ce ai pierdut. Virus Events a revenit in forta pe piata constanteana si s-a pus pe treaba. Dupa ce au organizat Virus Nights vara trecuta, si-au pus in plan sa isi continue proiectul ambitios si sa faca lucrurile sa se miste putin prin Constanta in materie de clubbin` si organizare evenimente. Asa ca de vreo doua saptamani, cei de la Virus au inceput din nou contaminarea prin Constanta, in speranta ca vor gasi noi adepti. Proiectul pe care l-au pus la cale a inceput sa dea roade, asa ca nu au de ce sa se planga, momentan: locatiile in care au loc evenimentele sunt "mai" inedite decat si-ar fi dorit, iar cluberii le calca pragul in fiecare vineri, sa ia beaturile si viberurile in primire.
Asta s-a intamplat si vinerea trecuta, cand The Hazzard Dj`s(cei pe care ii tot auzi pe C FM in fiecare duminica de la 21) s-au urcat din nou la platane si butoane si au facut ceea ce stiu ei sa faca mai bine: sa puna muzica sa transforme muzica si sa transmita mai departe mesajul lor prin vibe`urile pline de basi. Si au reusit, pentru ca nici unul dintre cei adunati in micul club de langa Hotel Tineretului nu si-au mai gasit loc pe fotolii cand au auzit the mixed underground in urechi. Miscari sacadate, frizuri punkiste si trendoase, combinate cat mai original, urlete si maini ridicate deasupra capului si lumini incandescente, au fost exact ceea ce le-a trebuit Hazards`ilor sa isi dea seama ca isi fac treaba, si inca foarte bine.
Daca nu ai ajuns saptamana asta sa te virusezi, nu`i nimic. Saptamana viitoare, cei de la Virus Nights iti ofera acelasi tratament pe baza de electro, minimal, progressive underground`ist..dar cu doza marita. Asa ca..nu iti ramane decat sa te contaminezi!!!