Ma straduiam ieri sa explic cum ca dresurile "pin up" nu sunt de femei usoare. Nu mi-a iesit miscarea atat de bine pe cat credeam, ba chiar dimpotriva, am asmutit lumea impotriva mea. Prin lume a se intelegi oameni cu suflet mare si cald, care nu concep portul unor astfel de dresuri in lume, in vazul tuturor. Din simplul motiv ca dunga aia "intriga". Mai adauga si culoarea rosie, si deja ..gata, trebuie sa te retragi cu ei in budoar.
Total eronat! O pereche de ciorapi rosii nu te fac mai depravata decat o pereche de sani atarnati caltaboseste peste o frumusete de burta, cum se poarta. Sau decat un fund celulitic iesind dintr-o rochie- bluza.
Dar dresurile de tip pin up iti dau ceva pe care celelalte nu ti le pot oferi: ACEL stil si eleganta, care vine odata cu atitunea ACEEA! Iar pe amandoua trebuie sa stii sa le porti!
Si daca luam in considerare istoria si semnificatiile acestui tip aparte de dresuri, atunci poate ca e mai lesne de inteles ce sta in spatele lor: lupte de emancipare si o nuantare pregananta a feminitatii. Totul pornind de la un detaliu subtil aplicat- o dunga.
Preacurvia sau curvistenia nu consta in hainele pe care le imbraci, ci in atitudinea pe care o ai atunci cand le promovezi. Pentru ca practic asta faci: joci rolul unui sandwich man/woman, care se incarca de branduri, in incercarea de a iesi din anonimatul strazii/contemporanului.
Intotdeauna insa, frumusetea si stilul vin din detalii si atitudine.
miercuri, 29 decembrie 2010
Cum te porti cu un idiot?
Realizez ca am o problema cu idiotii. O sa imi ziceti ca stiati. Eu o sa dau din umeri, o sa trag adanc(?!?) din tigara si o sa repet sacadat acelasi lucru, printre dinti, in timp ce incep sa dau din maini energic, agitand tigara.
Nu-mi plac idiotii. Sunt urati. Si dupa ce ca sunt urati, insista sa iti demonstreze de fiecare data ca uratenia lor este pe masura prostiei ce le inoata in creier. Fleoscaiti la creier, dar cu spume la gura, idiotii gasesc intotdeauna calea perfecta catre enervarea ta: urla, tipa, te contrazic incontinuu si deseori pledeaza in victime. Comparatia cu animalele in ceea ce priveste viata lor nu este exclusa: viata de caine le surclaseaza pe toate.
Idiotii se tin scai de tine, oricat de zen ai fi. Si daca nu te-au enervat dupa primele 3 cuvinte, zgarma langa tine, sa fie siguri ca starnesc o reactie.
Au intotdeauna cele mai proaste argumente si cred ca daca urla se fac intelesi.
Cu toate ca le inteleg pornirea neghioaba si sfortarea disperata de a demonstra tuturor ca ei sunt ceva(nu cineva), nu o sa ma potolesc niciodata in a le da peste gloabele verbale(gura) si lopatelele mobile(maini) atunci cand existenta mea o intalneste pe a lor. Pe a idiotilor, zic.
Acestea fiind zise, site cineva cum sa te intelegi cu un idiot?
Nu-mi plac idiotii. Sunt urati. Si dupa ce ca sunt urati, insista sa iti demonstreze de fiecare data ca uratenia lor este pe masura prostiei ce le inoata in creier. Fleoscaiti la creier, dar cu spume la gura, idiotii gasesc intotdeauna calea perfecta catre enervarea ta: urla, tipa, te contrazic incontinuu si deseori pledeaza in victime. Comparatia cu animalele in ceea ce priveste viata lor nu este exclusa: viata de caine le surclaseaza pe toate.
Idiotii se tin scai de tine, oricat de zen ai fi. Si daca nu te-au enervat dupa primele 3 cuvinte, zgarma langa tine, sa fie siguri ca starnesc o reactie.
Au intotdeauna cele mai proaste argumente si cred ca daca urla se fac intelesi.
Cu toate ca le inteleg pornirea neghioaba si sfortarea disperata de a demonstra tuturor ca ei sunt ceva(nu cineva), nu o sa ma potolesc niciodata in a le da peste gloabele verbale(gura) si lopatelele mobile(maini) atunci cand existenta mea o intalneste pe a lor. Pe a idiotilor, zic.
Acestea fiind zise, site cineva cum sa te intelegi cu un idiot?
vineri, 24 decembrie 2010
Ganduri de sfarsit de an
Anul asta, am vrut sa le fac pe toate: sa plec in Bucuresti, sa ma domolesc, sa am grija de prieteni, sa am grija de iubiti, sa lucrez in productie, sa injur pe holuri, sa lucrez 24 din 24 si sa slabesc. Planul era foarte bine stabilit: le faceam pe toate dintr-o suflare si le bifam in decurs de cateva luni.
A trebuit sa treaca aproape tot anul sa ma prind ca de fapt, nu am nevoie de toate si ca mi se ofera(sau iau, in functie de caz) numai lucrurile de care am nevoie. Nu am avut nevoie de Bucuresti, asa ca am ramas in CT. Nu am avut nevoie de productie TV, asa ca m-am reprofilat pe advertising, unde Google+FB+Tw+LinkedIN imi ocupa acum cea mai mare parte de timp(laolalta cu mecanisme de impementare, concepte, planninguri si examene). Prietenii nu a fost nevoie sa am grija de ei, pentru ca mi-am dat seama ca stiu sa isi poarte si singuri de grija. Cat despre iubiti, nu a fost nevoie sa ma statornicesc, pentru ca momentul nu a venit(un mare Yuppee Doo pentru burlacia mea!)
In schimb, am inceput sa vad. Si sa simt mai real ca niciodata. Am scapat de obsesii si de noduri in gat, dandu-mi seama ca totul, dar absolut totul are un scop si un curs firesc. Il urmez aprig, analizandu-l obiectiv din exterior.
Si zambesc, pentru ca am lasat langa mine numai oameni minunati, pe care ii iubesc in feluri diferite. Dar de fiecare data pana la cer si inapoi.
A trebuit sa treaca aproape tot anul sa ma prind ca de fapt, nu am nevoie de toate si ca mi se ofera(sau iau, in functie de caz) numai lucrurile de care am nevoie. Nu am avut nevoie de Bucuresti, asa ca am ramas in CT. Nu am avut nevoie de productie TV, asa ca m-am reprofilat pe advertising, unde Google+FB+Tw+LinkedIN imi ocupa acum cea mai mare parte de timp(laolalta cu mecanisme de impementare, concepte, planninguri si examene). Prietenii nu a fost nevoie sa am grija de ei, pentru ca mi-am dat seama ca stiu sa isi poarte si singuri de grija. Cat despre iubiti, nu a fost nevoie sa ma statornicesc, pentru ca momentul nu a venit(un mare Yuppee Doo pentru burlacia mea!)
In schimb, am inceput sa vad. Si sa simt mai real ca niciodata. Am scapat de obsesii si de noduri in gat, dandu-mi seama ca totul, dar absolut totul are un scop si un curs firesc. Il urmez aprig, analizandu-l obiectiv din exterior.
Si zambesc, pentru ca am lasat langa mine numai oameni minunati, pe care ii iubesc in feluri diferite. Dar de fiecare data pana la cer si inapoi.
joi, 16 decembrie 2010
"Unlike" pentru abordarea subiectului Ciocan
Am simtit un dezgust teribil in dimineata asta pentru tot ce inseamna presa din Romania.Dar cum la randul meu am facut parte din ea, o pun pe seama presiunilor venite de la patroni si le dau circumstante atenuante pentru gafa enorma comisa in direct. Nu de alta, dar de la Europa FM macar aveam pretentii.
Numai ca pretentiile mele s-au facut praf si pulbere astazi...cand am auzit subiectul editiei speciale pentru matinalul Europa: martirizarea domnului Ciocan, devenit brusc victima a sistemului si a sefilor rai, care nu il mai lasa sa vorbeasca cu presa. "Doar" pentru ca a terfelit imaginea institutiei pe care o reprezinta, fotografiat fiind in ipostaze prea putin laudabile. Interpelarile au curs in emisiune, comentariile cu iz(nu spun de care)- la fel, iar acuzele legate de privarea libertatii de exprimare si alte drepturi democratice au constituit esenta moderarii. Am rezistat doar 5 minute, dupa care mintea mea si-a dat shutdown singura si a vomat pe interior tot ce gandise cu o seara inainte.
Cum sa martirizezi, dom`le, un purtator de cuvant? Cum sa-i faci statuie pentru, vezi doamne...meritele deosebite pe care le are ca om si ca profesionist si...mai mult decat atat, cum poti da vina pe un sistem inchis prin definitie pentru o decizie...rationala si argumentata pe care a luat-o?
De data asta, tin partea sistemului si zic asa: in momentul in care iti asumi responsabilitatea sa reprezinti o institutie publica, in momentul in care pasesti intr-un sistem rigid, cu mentalitati conservatoare, nu incerca sa cauti scuze pentru atitudini desantate. Ai ales sa reprezinti sistemul, faci compromisuri si il reprezinti pana la capat cu acuratete. Daca esti prins pe picior gresit, atunci dai inapoi si zici diplomatic:"imi pare rau"..nu pui reprezentantii presei sa-ti aduca ofrande pentru eforturile depuse. Nu e nici etic, nici deontologic sa pui presa la mijloc intr-un scandal ce nu ii apartine. Dar, in fond, ce mai conteaza toate astea?
Ma intriga enorm sa aud si sa vad "cotidienisme" din astea, cu atat mai mult cu cat am prieteni in sistem, care reprezinta cu onoare cauza pe care au ales-o. Pe ei nu ii martirizeaza nimeni. Cum de altfel, nu ii martirizeaza nici pe cei plecati pe front, nici pe cei de la alte institutii similare. Ei nu au nevoie sa fie victimizati, vorba aia.
PS:Cu ocazia asta, poate nu o sa-l mai vad si aud pe mondenul domn Ciocan cu toate ocaziile, la toate emisiunile, in toate ipostazele. Si pentru echipa de la Europa FM, a very big "unlike".
De ce am eu o vaga senzatie ca se ascunde altceva in spatele scandalului astuia?
Numai ca pretentiile mele s-au facut praf si pulbere astazi...cand am auzit subiectul editiei speciale pentru matinalul Europa: martirizarea domnului Ciocan, devenit brusc victima a sistemului si a sefilor rai, care nu il mai lasa sa vorbeasca cu presa. "Doar" pentru ca a terfelit imaginea institutiei pe care o reprezinta, fotografiat fiind in ipostaze prea putin laudabile. Interpelarile au curs in emisiune, comentariile cu iz(nu spun de care)- la fel, iar acuzele legate de privarea libertatii de exprimare si alte drepturi democratice au constituit esenta moderarii. Am rezistat doar 5 minute, dupa care mintea mea si-a dat shutdown singura si a vomat pe interior tot ce gandise cu o seara inainte.
Cum sa martirizezi, dom`le, un purtator de cuvant? Cum sa-i faci statuie pentru, vezi doamne...meritele deosebite pe care le are ca om si ca profesionist si...mai mult decat atat, cum poti da vina pe un sistem inchis prin definitie pentru o decizie...rationala si argumentata pe care a luat-o?
De data asta, tin partea sistemului si zic asa: in momentul in care iti asumi responsabilitatea sa reprezinti o institutie publica, in momentul in care pasesti intr-un sistem rigid, cu mentalitati conservatoare, nu incerca sa cauti scuze pentru atitudini desantate. Ai ales sa reprezinti sistemul, faci compromisuri si il reprezinti pana la capat cu acuratete. Daca esti prins pe picior gresit, atunci dai inapoi si zici diplomatic:"imi pare rau"..nu pui reprezentantii presei sa-ti aduca ofrande pentru eforturile depuse. Nu e nici etic, nici deontologic sa pui presa la mijloc intr-un scandal ce nu ii apartine. Dar, in fond, ce mai conteaza toate astea?
Ma intriga enorm sa aud si sa vad "cotidienisme" din astea, cu atat mai mult cu cat am prieteni in sistem, care reprezinta cu onoare cauza pe care au ales-o. Pe ei nu ii martirizeaza nimeni. Cum de altfel, nu ii martirizeaza nici pe cei plecati pe front, nici pe cei de la alte institutii similare. Ei nu au nevoie sa fie victimizati, vorba aia.
PS:Cu ocazia asta, poate nu o sa-l mai vad si aud pe mondenul domn Ciocan cu toate ocaziile, la toate emisiunile, in toate ipostazele. Si pentru echipa de la Europa FM, a very big "unlike".
De ce am eu o vaga senzatie ca se ascunde altceva in spatele scandalului astuia?
miercuri, 15 decembrie 2010
A fi vedeta pe Facebook
Pe Facebook, toata lumea poate deveni vedeta. E visul suprem pe care il vinde Facebook, marjand pe iluzia de egalitate intre specii si...specimene. Visul asta se vinde scump insa: ajungi virtual, iar tot ce atingi se transforma in virtual, odata cu inaintarea in "relatie". E un virus halucinant, care salveaza unele vieti, iar pe altele le arunca in groapa cu viermi, fara cale de intoarcere..dar cu o stare de nebunie mereu prezenta.
Dar acum ca ti-ai obtinut vedetismul...ce faci cu el?
Sigur, e o intrebare pe care prea putini mai ajung sa si-o puna(scuzati nuanta concupiscenta) odata ce au obtinut: 1. iesirea din anonimat 2. raspuns de la VIP-ul pe care il adora de o viata si 3. prima cerere de sex virtual, de la o bunaciune cu identitate furata.
Multi prefera sa utilizeze irational "dreptul de egalitate" dat de FB, asa ca ajung sa posteze in exces, sa pupe in cur in exces, sa se joace in exces, sa foloseasca aplicatii in exces...sa faca totul in exces, de parca FB`ul ar fi inghitit maine de o apocalipsa si ar disparea toate "distractiile " virtuale brusc. Urat approach, as zice eu! Dar cu adanci implicatii psihologice si sociologice, pe care nu le enumar aici(argumentarea se face pe FB-!!??!!, in PM).
Mai sunt si cei care isi cunosc foarte bine zona delimitata si ingradirile virtuale, considerandu-le nimic mai mult decat simple alternative de moment pentru timpii morti din real. Din astia facem parte: eu, voi si poate cativa din ei. Pentru noi toti, FB se rezuma la comunicare si la fructificarea unor oportunitati care in mod normal nu ar fi ajuns in atentia ta: prieteni vechi regasiti, cunostinte noi interesante si poate 2-3 cuvinte aruncate cu Vin Dieel, care vrea sa isi consolideze (si mai mult) brandul pe online.
Noi inca suntem in siguranta. Cu ei nu stiu exact ce se va intampla insa.
Dar acum ca ti-ai obtinut vedetismul...ce faci cu el?
Sigur, e o intrebare pe care prea putini mai ajung sa si-o puna(scuzati nuanta concupiscenta) odata ce au obtinut: 1. iesirea din anonimat 2. raspuns de la VIP-ul pe care il adora de o viata si 3. prima cerere de sex virtual, de la o bunaciune cu identitate furata.
Multi prefera sa utilizeze irational "dreptul de egalitate" dat de FB, asa ca ajung sa posteze in exces, sa pupe in cur in exces, sa se joace in exces, sa foloseasca aplicatii in exces...sa faca totul in exces, de parca FB`ul ar fi inghitit maine de o apocalipsa si ar disparea toate "distractiile " virtuale brusc. Urat approach, as zice eu! Dar cu adanci implicatii psihologice si sociologice, pe care nu le enumar aici(argumentarea se face pe FB-!!??!!, in PM).
Mai sunt si cei care isi cunosc foarte bine zona delimitata si ingradirile virtuale, considerandu-le nimic mai mult decat simple alternative de moment pentru timpii morti din real. Din astia facem parte: eu, voi si poate cativa din ei. Pentru noi toti, FB se rezuma la comunicare si la fructificarea unor oportunitati care in mod normal nu ar fi ajuns in atentia ta: prieteni vechi regasiti, cunostinte noi interesante si poate 2-3 cuvinte aruncate cu Vin Dieel, care vrea sa isi consolideze (si mai mult) brandul pe online.
Noi inca suntem in siguranta. Cu ei nu stiu exact ce se va intampla insa.
duminică, 5 decembrie 2010
Decalog pentru echilibru
Am reinvatat sa ma definesc din momentul in care m-am eliberat de presiunile mele si ale altora. E greu sa traiesti cu ele pe umeri si nici macar sa nu iti foloseasca la nimic.
Am reinvatat sa respir si sa-mi aud inima din nou, dupa ce am eliminat zgomotul urban.
Am reinvatat sa ma bucur de simplitatea unui cer misterios, in mijloc de noapte. Dupa ce reduci totul la esentele primordiale, spectacolul vietii este coplesitor
Am reinvatat sa admir complexitatea creatiei umane si sa tratez egoismul ca pe o stare de fapt. Suntem diferiti, iar diferenta consta intr`un sir de alegeri personale. Odata ce alegi, suporti consecintele liberului arbitru.
Am reinvatat ca atingerea plina de dragoste nu e din belsug, ci e pastrata pentru momentele potrivite. Daca intelegi cum sa te bucuri de ea detasat, atunci vei fi cu un pas inaintea tuturor.
Am reinvatat ce inseamna prietenia dupa faptele prietenilor. Vorbele conteaza mult prea putin, iar totul se cerne cu un pic de rationament logic.
Am reinvatat ca schimbarea este iminenta si sa ma pregatesc incontinuu pentru a-i face fata. In fond, socul viitorului vine peste noi mai repede ca oricand.
Am reinvatat ca manipularea si minciuna nu sunt rele. E o chestie de perspectiva. Utilizandu-le inteligent si altruist, te poti repozitiona.
Am reinvatat ca pasiunile nu mor niciodata, ci ca asteapta sa fie redescoperite si preluate de undeva dintr-un sertar intunecat al uitarii.
Am reinvatat ca nu exista coincidente si ca lipsa lor da sens oricarui lucru.
Suntem nemuritori, printr-o succcesiune karmica continua. Ar fi cazul sa incepem sa ne purtam ca atare.
Am reinvatat sa respir si sa-mi aud inima din nou, dupa ce am eliminat zgomotul urban.
Am reinvatat sa ma bucur de simplitatea unui cer misterios, in mijloc de noapte. Dupa ce reduci totul la esentele primordiale, spectacolul vietii este coplesitor
Am reinvatat sa admir complexitatea creatiei umane si sa tratez egoismul ca pe o stare de fapt. Suntem diferiti, iar diferenta consta intr`un sir de alegeri personale. Odata ce alegi, suporti consecintele liberului arbitru.
Am reinvatat ca atingerea plina de dragoste nu e din belsug, ci e pastrata pentru momentele potrivite. Daca intelegi cum sa te bucuri de ea detasat, atunci vei fi cu un pas inaintea tuturor.
Am reinvatat ce inseamna prietenia dupa faptele prietenilor. Vorbele conteaza mult prea putin, iar totul se cerne cu un pic de rationament logic.
Am reinvatat ca schimbarea este iminenta si sa ma pregatesc incontinuu pentru a-i face fata. In fond, socul viitorului vine peste noi mai repede ca oricand.
Am reinvatat ca manipularea si minciuna nu sunt rele. E o chestie de perspectiva. Utilizandu-le inteligent si altruist, te poti repozitiona.
Am reinvatat ca pasiunile nu mor niciodata, ci ca asteapta sa fie redescoperite si preluate de undeva dintr-un sertar intunecat al uitarii.
Am reinvatat ca nu exista coincidente si ca lipsa lor da sens oricarui lucru.
Suntem nemuritori, printr-o succcesiune karmica continua. Ar fi cazul sa incepem sa ne purtam ca atare.
duminică, 28 noiembrie 2010
Acum inteleg
Mi-a luat ceva timp sa inteleg ca locul meu nu este acolo. Nu acum, nu pentru moment, nu in viitorul apropiat. Odata ce am ridicat de pe umeri apasarea plecarii la Bucuresti, am rasuflat usurata. Ce-i drept, nici Constanta nu mi se potriveste, dar pentru moment, este ceea ce mi se potriveste mai bine.
Mi-am dat seama de asta in timp ce faceam dus, pentru ca revelatiile apar intotdeauna in momentele in care iti pui mintea si gandirea pe repaus: atatea incercari esuate, atatea dorinte de plecare in tromba, atatea noduri inghitite, atatea suspine in noapte, pentru a-mi da seama de un lucru pe care trebuia sa-l realizez de acum 2 ani: it`s not the time.
Pana la urma, totul tine de potrivire, de timing; mai exact, de timing tau si cel al dorintelor tale. La mine, dorintele nu au functionat, imi dau seama acum, pentru ca au fost nefondate si bazate pe mofturi sau obsesii de moment: iluzia unui job bun, iluzia unui anturaj cu posibilitati nelimitate, iluzia unei relatii. Pe toate le-am proiectat din interior spre exterior, in incercarea de a ma convinge ca mintea nu ma inseala si ca ochii vad aceleasi plasmuiri. Da, vedeau plasmuirile, problema este c anu le transformau in realitati. Pentru ca nu aveau un motiv pertinent la dispozitie pentru a face asta.
In plus, comparatia cu evolutia altora in mediul de acolo era cea care-mi macina nervii de fapt si ma determina sa spun de fiecare data: "da` de ce ala poate, mah..si eu nu??" Ei bine, pentru ca momentul "aluia" sosise. Al meu, nu.
Judecand limpede acum, imi dau seama ca nu am fost corecta: niciodata nu mi-am pus intrebarea si invers...dar prietenii de aici? Cu ei ce fac? Ei nu sunt tot ai mei?
Probabil ca pe undeva am fost orbita de dorinta mea prematura si nu am mai tinut cont de restul factorilor pe care trebuia sa ii iau in calcul odata cu propagarea obsesiva a dorintei mele.
Uite ca abia acum realizez asta, dupa ce s-au scurs mai bine de doi ani de la primele tentative de a pleca. Stii ce? Am invatat sa gandesc, sa experimentez, sa lucrez si sa ma comunic global.
Iar globalul nu inseamna Bucuresti. Nu acum.
Mi-am dat seama de asta in timp ce faceam dus, pentru ca revelatiile apar intotdeauna in momentele in care iti pui mintea si gandirea pe repaus: atatea incercari esuate, atatea dorinte de plecare in tromba, atatea noduri inghitite, atatea suspine in noapte, pentru a-mi da seama de un lucru pe care trebuia sa-l realizez de acum 2 ani: it`s not the time.
Pana la urma, totul tine de potrivire, de timing; mai exact, de timing tau si cel al dorintelor tale. La mine, dorintele nu au functionat, imi dau seama acum, pentru ca au fost nefondate si bazate pe mofturi sau obsesii de moment: iluzia unui job bun, iluzia unui anturaj cu posibilitati nelimitate, iluzia unei relatii. Pe toate le-am proiectat din interior spre exterior, in incercarea de a ma convinge ca mintea nu ma inseala si ca ochii vad aceleasi plasmuiri. Da, vedeau plasmuirile, problema este c anu le transformau in realitati. Pentru ca nu aveau un motiv pertinent la dispozitie pentru a face asta.
In plus, comparatia cu evolutia altora in mediul de acolo era cea care-mi macina nervii de fapt si ma determina sa spun de fiecare data: "da` de ce ala poate, mah..si eu nu??" Ei bine, pentru ca momentul "aluia" sosise. Al meu, nu.
Judecand limpede acum, imi dau seama ca nu am fost corecta: niciodata nu mi-am pus intrebarea si invers...dar prietenii de aici? Cu ei ce fac? Ei nu sunt tot ai mei?
Probabil ca pe undeva am fost orbita de dorinta mea prematura si nu am mai tinut cont de restul factorilor pe care trebuia sa ii iau in calcul odata cu propagarea obsesiva a dorintei mele.
Uite ca abia acum realizez asta, dupa ce s-au scurs mai bine de doi ani de la primele tentative de a pleca. Stii ce? Am invatat sa gandesc, sa experimentez, sa lucrez si sa ma comunic global.
Iar globalul nu inseamna Bucuresti. Nu acum.
vineri, 26 noiembrie 2010
Fetele perverse de langa tine
Ce se ascunde dincolo de aparentele lor? Ai aflat vreodata? Ii vezi zilnic trecand pe langa tine. Le auzi pasii pe strada, le vezi trenciurile harsaind pamantul, pufnesti la vazul mainii atarnate in aer, care duce o geanta lucioasa.
Simt, zambesc, evita priviri insistente. Par a fi trasi la xerox in atitudine, toti se tem sa isi depaseasca patratica personala, luata in chirie acum ceva timp, pe un pret bun. Sunt oameni ca si tine. Ii vezi cum respira si incearca sa iti evite privirile iscoditoare, de teama ca le-ai putea descoperi slabiciunile si aplecarea catre trivial dintr-o singura privire. Fiecare din ei are de spus si o alta poveste decat cea care lasa sa se intrevada public. Iar povestea e triviala.
Uite, ea, spre exemplu. Pare atat de feminina cu botinele finute din piele intoarsa in picioare si cardiganul impletit, strans ferm cu un cordon la mijloc. Are un look usor ravasit, iar asta poate ravasi pe oricine care se apropie de ea. Nu-mi inspira nimic sexual insa. Daca i-ai taia parul lung, ar fi total comuna. Privirea este atat de inexpresiva, incat nu reusesc sa-mi dau seama cum si-ar privi partenerul dupa o noapte intensa de amor.
El, in schimb...el..are ceva. Perversitatea privirii lui este atat de intensa incat ar infierbanta si o printesa frigida. Nu este frumos, dar sacoul lui impecabil, cu ACEA camasa impecabila si acel tip de blugi atent croit pe fese il fac un exemplar demn de vanat. Zambetul din coltul gurii si privirea sfredelitoare imi lasa de inteles ca ii place sa detina intotdeauna controlul si ca scoate gemete de bas atunci cand este in pat.
Nu s-ar potrivi cu fatuca in botine. Ar fi un joc inechitabil si deloc plin de scantei.
Cealalta ea, de langa amandoi, incearca insa sa-si ascunda adevaratele porniri. Impune distanta prin spranceana ridicata si gura schimonosita intr-o continua nemultumire. Se uita distant pe geam si incearca sa ignore pe toata lumea. Ochii ei migdalati insa parca ar face sex incontinuu cu imaginile care ii trec prin fata ochilor. Isi mai intredeschide buzele din cand in cand, a plictiseala, lasand sa se intrevada dorinta de la 8 dimineata.
Ar subjuga pe oricine si s-ar lasa subjugata intr-un joc al mintii si al placerilor carnale. E tunsa scurt, iar haina de croi militar, combinata cu unghiile rosii ii accentueaza atitudinea.
Dar poate ma insel. Realitatea privitorului este mereu diferita de a celui privit. In ultimul caz insa, ele sunt identice.
Simt, zambesc, evita priviri insistente. Par a fi trasi la xerox in atitudine, toti se tem sa isi depaseasca patratica personala, luata in chirie acum ceva timp, pe un pret bun. Sunt oameni ca si tine. Ii vezi cum respira si incearca sa iti evite privirile iscoditoare, de teama ca le-ai putea descoperi slabiciunile si aplecarea catre trivial dintr-o singura privire. Fiecare din ei are de spus si o alta poveste decat cea care lasa sa se intrevada public. Iar povestea e triviala.
Uite, ea, spre exemplu. Pare atat de feminina cu botinele finute din piele intoarsa in picioare si cardiganul impletit, strans ferm cu un cordon la mijloc. Are un look usor ravasit, iar asta poate ravasi pe oricine care se apropie de ea. Nu-mi inspira nimic sexual insa. Daca i-ai taia parul lung, ar fi total comuna. Privirea este atat de inexpresiva, incat nu reusesc sa-mi dau seama cum si-ar privi partenerul dupa o noapte intensa de amor.
El, in schimb...el..are ceva. Perversitatea privirii lui este atat de intensa incat ar infierbanta si o printesa frigida. Nu este frumos, dar sacoul lui impecabil, cu ACEA camasa impecabila si acel tip de blugi atent croit pe fese il fac un exemplar demn de vanat. Zambetul din coltul gurii si privirea sfredelitoare imi lasa de inteles ca ii place sa detina intotdeauna controlul si ca scoate gemete de bas atunci cand este in pat.
Nu s-ar potrivi cu fatuca in botine. Ar fi un joc inechitabil si deloc plin de scantei.
Cealalta ea, de langa amandoi, incearca insa sa-si ascunda adevaratele porniri. Impune distanta prin spranceana ridicata si gura schimonosita intr-o continua nemultumire. Se uita distant pe geam si incearca sa ignore pe toata lumea. Ochii ei migdalati insa parca ar face sex incontinuu cu imaginile care ii trec prin fata ochilor. Isi mai intredeschide buzele din cand in cand, a plictiseala, lasand sa se intrevada dorinta de la 8 dimineata.
Ar subjuga pe oricine si s-ar lasa subjugata intr-un joc al mintii si al placerilor carnale. E tunsa scurt, iar haina de croi militar, combinata cu unghiile rosii ii accentueaza atitudinea.
Dar poate ma insel. Realitatea privitorului este mereu diferita de a celui privit. In ultimul caz insa, ele sunt identice.
Scurt tratat despre ciclicitate
Ciclicitatea nu este o necunoscuta. Au contraire, cred ca este unul dintre cele mai intens disecate subiecte din ultima perioada. Fascinatia pentru ciclicitate este usor de explicat: conceptul este atat de aproape de perfectiune si normalitatea naturaletii, incat este aproape imposibil ca mintea umana sa-l perceapa in totalitatea semnificatiilor lui(din cauza zgomotului de fond). Dar ciclicitatea inseamna si repetitie, inseamna traseizare, inseamna cumul de elemente fixe in cotnexte diferite, care se combina de infinit de multe ori, pentru a genera aparenta de diferit.
Ultima semnificatie este perceputa mai greu de mintea umana, din simplu motiv ca setarile ei de functionalitate(ale mintii) nu prevad analogii si comparatii la scara universala(nu particularizata). Drept pentru care, infinitatea conceptului de "ciclic" ramane intotdeauna copilul mic si prost, batut de toti, la colt de strada. Explicatia este simpla: ceea ce nu putem intelege, aruncam intr-un con de umbra(eventual, trimitem si la dracu`).
Aruncarea intr-un con de umbra poate fi insa explicata. Ganditi-va ce ar insemna sa putem intelege acest concept al ciclicitatii. Ar insemna sa fim constienti ca totul este/devine previzibil, ca totul are acelasi inceput, aceeasi dezvoltare, acelasi sfarsi, ca nu exista accidental, ca liberul arbitru ramane o constanta in ceata, iar predestinarea divina este un concept inexistent.
In spatele lor, se afla ceva mult mai grandios: setea de a atinge a treptei superior ierarhice. Ea ucide, ea declanseaza schimbari, ea declanseaza conflicte, ea manipuleaza universal.
Cineva va avea mereu de castigat de pe urma ciclitatii, folosindu-se de papusi potrivite.
Ultima semnificatie este perceputa mai greu de mintea umana, din simplu motiv ca setarile ei de functionalitate(ale mintii) nu prevad analogii si comparatii la scara universala(nu particularizata). Drept pentru care, infinitatea conceptului de "ciclic" ramane intotdeauna copilul mic si prost, batut de toti, la colt de strada. Explicatia este simpla: ceea ce nu putem intelege, aruncam intr-un con de umbra(eventual, trimitem si la dracu`).
Aruncarea intr-un con de umbra poate fi insa explicata. Ganditi-va ce ar insemna sa putem intelege acest concept al ciclicitatii. Ar insemna sa fim constienti ca totul este/devine previzibil, ca totul are acelasi inceput, aceeasi dezvoltare, acelasi sfarsi, ca nu exista accidental, ca liberul arbitru ramane o constanta in ceata, iar predestinarea divina este un concept inexistent.
In spatele lor, se afla ceva mult mai grandios: setea de a atinge a treptei superior ierarhice. Ea ucide, ea declanseaza schimbari, ea declanseaza conflicte, ea manipuleaza universal.
Cineva va avea mereu de castigat de pe urma ciclitatii, folosindu-se de papusi potrivite.
miercuri, 24 noiembrie 2010
Preacurvia divelor
Nu ma plictisesc niciodata sa vorbesc despre pseudo-dive. Si asta pentru ca ele nu se plictisesc niciodata de statornicia lookului lor: buzite bolduite, haine mult prea mulate, sani mult prea proeminenti, ca un corn al abundentei..prost intelese.
Intotdeauna duduile noastre divate(scuzati licenta poetica) isi plimba "Luiz Vuiton"-ul pe unde apuca "Loebutinul". Invidioase din fire(dar ambitioase), ele vor intotdeauna ce e al altuia, adica un "Irinel" care sa le asigure ceea ce nu au avut niciodata: tone de bani si o superficialitate mai mare decat cea pe care si-au construit cu propria mana(ma rog, intelegi voi directia). Si asta pentru ca intotdeauna e mai usor sa fi intretinut decat sa te chinui sa impingi tonele de rahat urbanizat care te ineaca la fiecare pas.
Genul asta de struto-camile femeiesti au reusit sa defecheze pe secole intregi de lupte pentru emancipare si continue sfortari de obtinere a echitatii sociale intre femei si barbati, trimitand practic toata tagma feminina inapoia barbatului, la o cratita permanenta a dependente financiare si a favorurilor sexuale mascate in relatii decente.
Oriunde as intoarce capul, vad patternurile care imi terpezesc retina. Le gasesti peste tot, ca intr-un film horror cu scenariu prost: acelasi blond ars, acelasi roz, aceleasi aplicatii pe unghii false, aceeasi incultura si acelasi ranjet grobiat, ascunse sub un bronz de un nenatural extrem. Acelasi lipici pentru scandal si TV, in incercarea disperata de a-l face pe "iubi" sa mai cotizeze pentru niste puncte de audienta, doar pentru ca ea sa fie transformata in mare vedeta de carton presat.
Sunt atat de multe si atat de dive toate, incat uneori imi este greu sa le scalez "diviniciunea" in umilii mei termeni omenesti.
Stii ce e mai grav? Ca unele dintre ele ajung lideri de opinie, invocand argumentul suprem al muncitului pe branci, pentru a ajunge unde sunt. Mie tot a preacurvie imi suna.
Intotdeauna duduile noastre divate(scuzati licenta poetica) isi plimba "Luiz Vuiton"-ul pe unde apuca "Loebutinul". Invidioase din fire(dar ambitioase), ele vor intotdeauna ce e al altuia, adica un "Irinel" care sa le asigure ceea ce nu au avut niciodata: tone de bani si o superficialitate mai mare decat cea pe care si-au construit cu propria mana(ma rog, intelegi voi directia). Si asta pentru ca intotdeauna e mai usor sa fi intretinut decat sa te chinui sa impingi tonele de rahat urbanizat care te ineaca la fiecare pas.
Genul asta de struto-camile femeiesti au reusit sa defecheze pe secole intregi de lupte pentru emancipare si continue sfortari de obtinere a echitatii sociale intre femei si barbati, trimitand practic toata tagma feminina inapoia barbatului, la o cratita permanenta a dependente financiare si a favorurilor sexuale mascate in relatii decente.
Oriunde as intoarce capul, vad patternurile care imi terpezesc retina. Le gasesti peste tot, ca intr-un film horror cu scenariu prost: acelasi blond ars, acelasi roz, aceleasi aplicatii pe unghii false, aceeasi incultura si acelasi ranjet grobiat, ascunse sub un bronz de un nenatural extrem. Acelasi lipici pentru scandal si TV, in incercarea disperata de a-l face pe "iubi" sa mai cotizeze pentru niste puncte de audienta, doar pentru ca ea sa fie transformata in mare vedeta de carton presat.
Sunt atat de multe si atat de dive toate, incat uneori imi este greu sa le scalez "diviniciunea" in umilii mei termeni omenesti.
Stii ce e mai grav? Ca unele dintre ele ajung lideri de opinie, invocand argumentul suprem al muncitului pe branci, pentru a ajunge unde sunt. Mie tot a preacurvie imi suna.
Revenit-am
Astazi, un stimat domn mi-a atras atentia ca nu am mai postat nimic pe blog. Se pare ca numai asa reusesc sa ma mobilizez in ultimele luni pentru a putea scrie pe blog, cu impunsaturi de la spate. Nu e neaparat rau, dar nici bine nu e, trebuie sa recunosc.
Asa ca acum, sub impulsul momentului, incropesc un material scurt, de scuze, pentru toti cei care ma citesc:
- Imi pare rau ca nu v-am mai alimentat zilnic cu ironii si rautati. S-au transformat in "Ramonismele" de pe FB.
- Imi pare rau ca nu am otravit diminetile voastre cu opinii pertinente si enervant de dureroase pentru nisati(am fost si injurata pentru curajul meu, daca va aduceti bine aminte)
- Imi pare rau ca nu mai povestesc crampeie de viata, crampeie de trairi, crampeie de iubiri. Acum imi place sa va cunosc pe voi.
- Imi pare rau ca nu m-am mai enervat atat de des in ultima perioada, incat sa-mi pot consuma creator energia in materiale obscen de otravite.
- Imi pare rau ca nu v-am mai animat diminetile si inseninat zilele grele de munca.
Dar...mi-am permis sa iau o scurta pauza din meseria mea de justitiar atoatesalvator. Devenise prea mult si prea greu. Rosmundi nu a mai functionat la frecventele inalte si acum observ ca voua va era dor.
Asa ca...ma intorc fortat din concediu, nu am ce face. Lumea asteapta sa fie salvata, iar empatia pusa pe picioare.
PS: Multumesc stimatului domn pe aceasta cale.
Asa ca acum, sub impulsul momentului, incropesc un material scurt, de scuze, pentru toti cei care ma citesc:
- Imi pare rau ca nu v-am mai alimentat zilnic cu ironii si rautati. S-au transformat in "Ramonismele" de pe FB.
- Imi pare rau ca nu am otravit diminetile voastre cu opinii pertinente si enervant de dureroase pentru nisati(am fost si injurata pentru curajul meu, daca va aduceti bine aminte)
- Imi pare rau ca nu mai povestesc crampeie de viata, crampeie de trairi, crampeie de iubiri. Acum imi place sa va cunosc pe voi.
- Imi pare rau ca nu m-am mai enervat atat de des in ultima perioada, incat sa-mi pot consuma creator energia in materiale obscen de otravite.
- Imi pare rau ca nu v-am mai animat diminetile si inseninat zilele grele de munca.
Dar...mi-am permis sa iau o scurta pauza din meseria mea de justitiar atoatesalvator. Devenise prea mult si prea greu. Rosmundi nu a mai functionat la frecventele inalte si acum observ ca voua va era dor.
Asa ca...ma intorc fortat din concediu, nu am ce face. Lumea asteapta sa fie salvata, iar empatia pusa pe picioare.
PS: Multumesc stimatului domn pe aceasta cale.
joi, 18 noiembrie 2010
Review 3Chenes- Crema infrumusetare
Acum aproape 3 saptamani va anuntam de un concurs la care m-am inscris din curiozitate. Va relatam totul aici.
Concursul a fost bunghit pe Frumusetea este in natura ta si implementat din curiozitate, pentru ca mi-a placut cum suna totul: crema 3Chenes data inspre testare, cu un review la 2 saptamani de la inceputul utilizarii acesteia(imi cer scuze, au trecut 3, dar sper sa fiu scuzata).
TRebuie sa mentionez ca aceasta crema de infrumusetare 3Chenes are ca proprietati: Reinnoire celulara , hidratare , regenerare si protectie antiradicali liberi sunt efecte obtinute datorita ingredientilor prezenti : canepa , susan , jojoba ( efect antiage ) , KOLLAREN® ( fermitate / reinnoire celulara ),siliciu ( antiradicali liberi / restructurant ) , nalba , anason (hidratare ). Adica tare!
Am utitizat crema cu multa constiinta, in fiecare seara, pentru a observa rezultatele. Intr-adevar, este o crema antirid, dar efectele sunt vizibile nu numai la acest capitol, al reducerii ridurilor.
Trebuie sa recunosc, mi-a placut textura, care este foarte usoara si este absorbita repede de piele. Problema este ca tenul meu s-a obisnuit numai cu tot felul de creme matifiante in ultima perioada, asa ca aceasta crema de regenerare nu a picat foarte bine din prima. Dar nu e vina cremei, evident.
Am simtit si notele florale ale compozitiei, dar si mirosul de natural al susanului si nalbei, anasonul fiind mai putin prezent in narile mele.
Puterea de hidratare a cremei este foarte mare, iar tenul iti ramane foarte moale si fin dupa utilizarea ei. Are si un efect revigorant asupra tenului obosit, am observat asta in fiecare dimineata dupa utilizare.
O recomand pentru cele carora le plac produsele naturale, care miros a proaspat si au efecte vizibile asupra tenului. Cred ca este o crema de infrumusetare care promite mult si pe care as recomanda-o tuturor celor care vor un ten fresh.
All in all, mi-a placut 3Chenes: de la textura, compozitie, miros, pana la efectele asupra tenului. Voi continua sa o folosesc, iar daca o gasesc in farmacii(la un moment dat), o voi lua adaptata tipului de ten.
Concursul a fost bunghit pe Frumusetea este in natura ta si implementat din curiozitate, pentru ca mi-a placut cum suna totul: crema 3Chenes data inspre testare, cu un review la 2 saptamani de la inceputul utilizarii acesteia(imi cer scuze, au trecut 3, dar sper sa fiu scuzata).
TRebuie sa mentionez ca aceasta crema de infrumusetare 3Chenes are ca proprietati: Reinnoire celulara , hidratare , regenerare si protectie antiradicali liberi sunt efecte obtinute datorita ingredientilor prezenti : canepa , susan , jojoba ( efect antiage ) , KOLLAREN® ( fermitate / reinnoire celulara ),siliciu ( antiradicali liberi / restructurant ) , nalba , anason (hidratare ). Adica tare!
Am utitizat crema cu multa constiinta, in fiecare seara, pentru a observa rezultatele. Intr-adevar, este o crema antirid, dar efectele sunt vizibile nu numai la acest capitol, al reducerii ridurilor.
Trebuie sa recunosc, mi-a placut textura, care este foarte usoara si este absorbita repede de piele. Problema este ca tenul meu s-a obisnuit numai cu tot felul de creme matifiante in ultima perioada, asa ca aceasta crema de regenerare nu a picat foarte bine din prima. Dar nu e vina cremei, evident.
Am simtit si notele florale ale compozitiei, dar si mirosul de natural al susanului si nalbei, anasonul fiind mai putin prezent in narile mele.
Puterea de hidratare a cremei este foarte mare, iar tenul iti ramane foarte moale si fin dupa utilizarea ei. Are si un efect revigorant asupra tenului obosit, am observat asta in fiecare dimineata dupa utilizare.
O recomand pentru cele carora le plac produsele naturale, care miros a proaspat si au efecte vizibile asupra tenului. Cred ca este o crema de infrumusetare care promite mult si pe care as recomanda-o tuturor celor care vor un ten fresh.
All in all, mi-a placut 3Chenes: de la textura, compozitie, miros, pana la efectele asupra tenului. Voi continua sa o folosesc, iar daca o gasesc in farmacii(la un moment dat), o voi lua adaptata tipului de ten.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
Cercul Crucii, capodopera lui Pears
Times Magazine il compara pe Iain Pears cu maestrul Eco la nivel de scriitura si mis en scene. Eu nu as merge atat de departe cu analogiile, dar pe undeva, cred ca interpretarea lor era una justificata.
Iain Pears are un stil impecabil, taios, documentat si generator de intrigi. Punerea in scena a conceptelor pe care le exploateaza se apropie de perfectiunie, iar tensiunea cititorului creste odata cu inaintea pe firul narativ. Finalurile sunt mereu surprinzatoare, iar concluzia generala care reiese in urma lecturarii este aceea ca vocea autoriala s-a jucat permanent cu perceptiile si manipularile, astfel incat sa sporeasca supriza in final. Dar asta nu deranjeaza pe nimeni.
"Cercul crucii" nu se abate de la stilul lui Pears: este o capodopera a genului, care si-a castigat deja pozitia privilegiata pe piata scriiturilor cu nuante spirituale, istorice si pe alocuri oculte.
Bine documentate si structurata, "Cercul Crucii" se axeaza pe un singur concept: acela al adevarului si al cautarii lui continue. Niciodata absolut, mereu partinitor, adevarul incearca sa se faca auzit in vocea personajelor dramatizate-nu dramatice(de provenienta istorica):Boyle, Locke, Thurloe, Cola si Willis, printre altii. Vrerea ii aduce pe toti la un loc si ii face partasi la o situatie grotesca, din care fiecare are de castigat sau de pierdut, in functie de modul in care percep propria realitate. Orbirea ii face insa sa ignore indiciile care ar putea sa-i conduca spre adevarul adevarat. Drept pentru care, acestia devin victime ale propriilor plasmuiri si interese.
Structura romanului este asemenea unui puzzle. Avem patru marturii distincte, in care filtrul propriu al personajului elimina voit detalii sau aspecte vitale ale povestirii. Practic, diversitatea este asigurata prin plurivalenta vocilor care descriu aceeasi situatie. Piesele din puzzle sunt completate si dezvaluite treptat, in momente narative perfecte.
Nimic nu este ce pare a fi, personajele simple devin complex, ceea ce era clar devine misterios. Crime, experimente, tablouri de viata, vrajitorii si practici oculte, toate fascineaza si angreneaza cititorul in jocul narativ. Un joc continuu de cuvinte si detalii care halucineaza si creeaza dependenta lecturarii. Cititorul traieste cu speranta ca vocea autorului se va face auzita si altfel decat prin marturiile subiective.
Dorinta ii este indeplinitain ultima marturie, a patra. Adevarul este relevat printr-o analiza cucernica a unui cronicar, care descopera prin situatia relevata divinul si spiritualitatea. Marturia ii este credibila, deoarece pentru el nu mai exista nicio miza a intregului joc, niciun interes pe care sa-l urmeasca, nicio urma pe care trebuie sa o ascunda. Este singuru care nu are de castigat sau de pierdut prin relatarea pe care o face. Prin marturia lui se completeaza si ultimele piese ale puzzle-ului.
Finalul este spectaculor prin adevarul final pe care il releva. Un adevar istoric, care dovedeste odata in plus ca teoriile conspirationiste au existat dintotdeauna si ca politicul devine suprem in lumea relativitatii.
"Cercul crucii" este o lectura spectaculoasa, pe care o recomand tuturor pasionatilor.Un thriller istoric genial.
Iain Pears are un stil impecabil, taios, documentat si generator de intrigi. Punerea in scena a conceptelor pe care le exploateaza se apropie de perfectiunie, iar tensiunea cititorului creste odata cu inaintea pe firul narativ. Finalurile sunt mereu surprinzatoare, iar concluzia generala care reiese in urma lecturarii este aceea ca vocea autoriala s-a jucat permanent cu perceptiile si manipularile, astfel incat sa sporeasca supriza in final. Dar asta nu deranjeaza pe nimeni.
"Cercul crucii" nu se abate de la stilul lui Pears: este o capodopera a genului, care si-a castigat deja pozitia privilegiata pe piata scriiturilor cu nuante spirituale, istorice si pe alocuri oculte.
Bine documentate si structurata, "Cercul Crucii" se axeaza pe un singur concept: acela al adevarului si al cautarii lui continue. Niciodata absolut, mereu partinitor, adevarul incearca sa se faca auzit in vocea personajelor dramatizate-nu dramatice(de provenienta istorica):Boyle, Locke, Thurloe, Cola si Willis, printre altii. Vrerea ii aduce pe toti la un loc si ii face partasi la o situatie grotesca, din care fiecare are de castigat sau de pierdut, in functie de modul in care percep propria realitate. Orbirea ii face insa sa ignore indiciile care ar putea sa-i conduca spre adevarul adevarat. Drept pentru care, acestia devin victime ale propriilor plasmuiri si interese.
Structura romanului este asemenea unui puzzle. Avem patru marturii distincte, in care filtrul propriu al personajului elimina voit detalii sau aspecte vitale ale povestirii. Practic, diversitatea este asigurata prin plurivalenta vocilor care descriu aceeasi situatie. Piesele din puzzle sunt completate si dezvaluite treptat, in momente narative perfecte.
Nimic nu este ce pare a fi, personajele simple devin complex, ceea ce era clar devine misterios. Crime, experimente, tablouri de viata, vrajitorii si practici oculte, toate fascineaza si angreneaza cititorul in jocul narativ. Un joc continuu de cuvinte si detalii care halucineaza si creeaza dependenta lecturarii. Cititorul traieste cu speranta ca vocea autorului se va face auzita si altfel decat prin marturiile subiective.
Dorinta ii este indeplinitain ultima marturie, a patra. Adevarul este relevat printr-o analiza cucernica a unui cronicar, care descopera prin situatia relevata divinul si spiritualitatea. Marturia ii este credibila, deoarece pentru el nu mai exista nicio miza a intregului joc, niciun interes pe care sa-l urmeasca, nicio urma pe care trebuie sa o ascunda. Este singuru care nu are de castigat sau de pierdut prin relatarea pe care o face. Prin marturia lui se completeaza si ultimele piese ale puzzle-ului.
Finalul este spectaculor prin adevarul final pe care il releva. Un adevar istoric, care dovedeste odata in plus ca teoriile conspirationiste au existat dintotdeauna si ca politicul devine suprem in lumea relativitatii.
"Cercul crucii" este o lectura spectaculoasa, pe care o recomand tuturor pasionatilor.Un thriller istoric genial.
vineri, 5 noiembrie 2010
Pentru x-ulescu, jurnalistul cu merite deosebite
Stimate domn x-ulescu(a se vedea cat pret pun pe numele tau de te-am generalizat la maxim si nu ti-am scris numele cu majuscula),
Nu o sa permit nimanui sa-i jigneasca pe cititorii acestui blog, doar pentru a genera continut sau discutii aprinse intre tine si ei. Nu de alta, dar constiinta si prestanta intelectuala nu-mi permit sa ingadui astfel de comentarii abjecte si lipsite de orice rationament pe blogul(mult zis) de care ma ocup. Drept pentru care, comentariul(impreuna cu numele tau deloc rezonant) a fost sters(pardon, au fost sterse).
Voi rezuma insa ceea ce ai scris, permitandu-mi sa-ti parafrazez limbajul elevat:
- posibil sa fiu o "pasarica". Ultima oara cand m-am verificat nu aveam pula, ce-i drept, iar asexuata nu sunt. Drept pentru care, ai nimerit sexul meu! Felicitari, evidentul ti-a scos ochii si te-a condus spre adevar.
- "proasta" sunt, doar pentru ca-mi obosesc degetele sa scriu postul asta pentru (un) nimic. Caci asta esti.
-"blog de cacat"- aici as fi apreciat o exprimare mai elevata din partea unuia care da lectii despre blogging si mediul online(PS- ti-as putea face SEO pe blogul ala inteligent pe care il ai, dar mi-e teama ca nu o sa gaseasca tool-urile Google keywords potriviti sa ti-l indexeze. Poate si un PPC campaign, daca "shomerismul" tau-sper ca intelegi licenta poetica- ti-ar permite sa scoti bani din buzunar.
- sar peste catalogarea celor care citesc acest blog
- "afirmatii de cacat", "facultate de cacat"(a se observa redundanta)-Aici te contrazic. Daca ar fi fost de cacat, nu te-ar fi deranjat atat de tare. Probabil nu ti-a convenit profunzimea posturilor din simplul motiv ca nu poti a le intelege.
In concluzie, sunt de cacat. Pardon, o femeie de cacat. Cu un blog de cacat si o facultate de cacat. Venind din partea unui alt cacat, ma jigneste profund. Speram ca macar un Patapievici sa incerce sa ma incolteasca, nu un cacat parfumat cu blog copy-paste si opinii imprumutate(si scurte).
PS: Pisinel, o ultima fraza si inchei. Nu sunt jurnalist, sunt copywriter&SEO Analyst(la dracu`, am tradat cauza nobila a jurnalismului! Nu`i nimic, astept sa iti aduci aminte de mine cand vei ajunge mare vedeta sau cand ti se va ridica statuie pentru merite deosebite-altele in afara de replicile de cacat pe care le ai in dotare.)
Urmareste-mi blogul insa, va fi prima si ultima oara cand scriu despre un cacat ca tine.
Ps2: Dupa cum vezi, e foarte usor sa cataloghezi necunoscuti. In general, nu fac asta, dar cazul tau este unul aparte, pentru ca impertinenta si mojicia au depasit limitele bunului simt. Zi merci ca nu ti-am facut profilul psihologic, atunci era mai grav.
Nu o sa permit nimanui sa-i jigneasca pe cititorii acestui blog, doar pentru a genera continut sau discutii aprinse intre tine si ei. Nu de alta, dar constiinta si prestanta intelectuala nu-mi permit sa ingadui astfel de comentarii abjecte si lipsite de orice rationament pe blogul(mult zis) de care ma ocup. Drept pentru care, comentariul(impreuna cu numele tau deloc rezonant) a fost sters(pardon, au fost sterse).
Voi rezuma insa ceea ce ai scris, permitandu-mi sa-ti parafrazez limbajul elevat:
- posibil sa fiu o "pasarica". Ultima oara cand m-am verificat nu aveam pula, ce-i drept, iar asexuata nu sunt. Drept pentru care, ai nimerit sexul meu! Felicitari, evidentul ti-a scos ochii si te-a condus spre adevar.
- "proasta" sunt, doar pentru ca-mi obosesc degetele sa scriu postul asta pentru (un) nimic. Caci asta esti.
-"blog de cacat"- aici as fi apreciat o exprimare mai elevata din partea unuia care da lectii despre blogging si mediul online(PS- ti-as putea face SEO pe blogul ala inteligent pe care il ai, dar mi-e teama ca nu o sa gaseasca tool-urile Google keywords potriviti sa ti-l indexeze. Poate si un PPC campaign, daca "shomerismul" tau-sper ca intelegi licenta poetica- ti-ar permite sa scoti bani din buzunar.
- sar peste catalogarea celor care citesc acest blog
- "afirmatii de cacat", "facultate de cacat"(a se observa redundanta)-Aici te contrazic. Daca ar fi fost de cacat, nu te-ar fi deranjat atat de tare. Probabil nu ti-a convenit profunzimea posturilor din simplul motiv ca nu poti a le intelege.
In concluzie, sunt de cacat. Pardon, o femeie de cacat. Cu un blog de cacat si o facultate de cacat. Venind din partea unui alt cacat, ma jigneste profund. Speram ca macar un Patapievici sa incerce sa ma incolteasca, nu un cacat parfumat cu blog copy-paste si opinii imprumutate(si scurte).
PS: Pisinel, o ultima fraza si inchei. Nu sunt jurnalist, sunt copywriter&SEO Analyst(la dracu`, am tradat cauza nobila a jurnalismului! Nu`i nimic, astept sa iti aduci aminte de mine cand vei ajunge mare vedeta sau cand ti se va ridica statuie pentru merite deosebite-altele in afara de replicile de cacat pe care le ai in dotare.)
Urmareste-mi blogul insa, va fi prima si ultima oara cand scriu despre un cacat ca tine.
Ps2: Dupa cum vezi, e foarte usor sa cataloghezi necunoscuti. In general, nu fac asta, dar cazul tau este unul aparte, pentru ca impertinenta si mojicia au depasit limitele bunului simt. Zi merci ca nu ti-am facut profilul psihologic, atunci era mai grav.
vineri, 29 octombrie 2010
Ea zambea
In spatele zambetului ei se ascund de obicei multe, iar pe toate stie sa le ascunda atat de bine, incat uneori reuseste sa se pacaleasca si pe ea, atunci cand se uita in oglinda.Uneori, isi da seama ca exagereaza si incearca sa isi pondereze elanul zambetelor purtate prin straini. Se descurca de minune in a face asta. De s-ar fi limitat numai la straini. A inceput sa isi minta si prietenii cu zambetele ei fade, incercand sa ridice cat se poate de fortat colturile cazute ale gurii.
Aparentele inseala atat de bine, incat cei mai multi ii pica in plasa zambetelor, doar pentru a prelungi agonia amandurora. Nu`i place sa minta, dar a deprins atat de bine arta asta, incat o foloseste ca o scuza pentru a-si obtine putinele ore de liniste, lipsite de intrebari.
Ce se ascunde insa in spatele zambetului, numai ea stie:deziluzii, lupte, incercari, zvarcoliri, nemultumiri, continue suspine, pentru gasirea perfectiunii pe care o cauta de cand a inceput sa se constientizeze ca si personalitate.
Nu-i este usor sa minta pe toata lumea, dar este mai bine pentru toti daca zambetele ei continua sa luceasca superficial in monotonia zilelor si noptilor.
Aparentele inseala atat de bine, incat cei mai multi ii pica in plasa zambetelor, doar pentru a prelungi agonia amandurora. Nu`i place sa minta, dar a deprins atat de bine arta asta, incat o foloseste ca o scuza pentru a-si obtine putinele ore de liniste, lipsite de intrebari.
Ce se ascunde insa in spatele zambetului, numai ea stie:deziluzii, lupte, incercari, zvarcoliri, nemultumiri, continue suspine, pentru gasirea perfectiunii pe care o cauta de cand a inceput sa se constientizeze ca si personalitate.
Nu-i este usor sa minta pe toata lumea, dar este mai bine pentru toti daca zambetele ei continua sa luceasca superficial in monotonia zilelor si noptilor.
joi, 28 octombrie 2010
Myth buster: Parul lung inseamna feminitate
Am lansat azi inca un "ramonism", dupa ce timp de cateva zile am meditat profund la cateva aspecte legate de ....feminitate. Ramonismul suna cam asa: "Taie-i parul unei femei, daca vrei sa vezi cat de feminina este de fapt". Ramonismul a starnit cateva reactii, in locul unde a fost lansat(adica FB), reactii pro si reactii contra, in functie de modul fiecaruia de perceptie.
Sa explic acum: Am ales sa construiesc ramonismul asta doar pentru a demonta ideea potrivit careia "lungimea parului unei femei ii confera si feminitatea". Daca feminitatea ar sta intr-o bucata de par, ar fi o lume plina de dudui cochete si elevate, care stiu cum sa faca inima(si pantalonii) unui barbat sa freamate in momentele potrivite.
Din pacate insa, lungimea parului unei femei nu este relevanta ca si indice de masurare al feminitatii.Vad zilnic femei incredibile,tunse scurt, care reusesc sa fie mult mai feminine decat oricine altcineva. Pe de alta parte, vad femei cu parul incredibil de frumos, lung, dar cu o atitudine grobiana si desantata, lipsita de orice farmec, generatoare mai degraba de "coborari" decat de "sculari".
De aici rezulta ca parul nu conteaza atat de mult precum am vrea in ecuatie. Sigur, este o chestie de decizie, dar altii sunt factorii care induc si trezesc reactii, slefuind feminitatea unei femei.Teama unor femei de a-si taia parul tradeaza nesiguranta propriei feminitati.
Adevarata feminitate consta in a-ti asuma "riscul" de a te debarasa de perceptiile canonice si de a-ti construi identitatea in functie de ceea ce ti se potriveste, nu de vrerea lumii. Iar daca parul scurt ti se potriveste, then so be it! Inseamna ca ai inteles ca inceputul feminitatii tale poate tine de asta.
Adevarata feminitate a unei doamne iese la iveala in momentul in care femeia este dezbracata de orice accesoriu, ramanand in inteligenta goala si rafinamentul aferent acesteia(daca exista). Renuntand la accesorii, femeia isi asuma un risc suprem:poate ramane feminina in continuare(mizand pe datul natural si pe increderea in sine) sau poate cadea prada demonilor superficiali, suspinand dupa pleata lunga ce muta atentia de la toate defectele de atitudine.
Daca iesim putin din cutiuta noastra perceptionala si din meandrele tiparelor stramosilor nostri cavernieni, in care feminitatea e generata de lungimea pletelor, atunci ajungem sa gandim realistic cu adevarat. Sigur, taierea parului poate fi doar un exemplu generic si generalist, care nu trebuie neaparat interpretat ad-litteram. Nuantele exista de fiecare data, dar mesajul de baza ramane acelasi.
Pe langa asta, feminitatea este un cumul incredibil de complex de gesturi si atitudini. Sunt convinsa ca ati vazut femei nu foarte frumoase sau de o frumusete bizara, ale caror gesturi v-au vrajit din prima. Sau care v-au facut sa zambiti doar dupa o simpla replica spusa savuros, din varf de buze, in timp ce va priveau sticlos din ochi. Nici nu a mai fost nevoie sa va uitati la lungimea parului. Asta este adevarata dovada de feminitate. Un intreg ansamblu emotional si gestic, care depaseste cu mult bariera lungimii parului.
Meditati la asta inainte sa afirmati, odata in plus, ca feminitatea consta in lungimea pletelor.
Si da, ramonismul a plecat, de fapt, de la lungile discutii purtate cu cei dragi pe tema feminitatii femeilor cu parul lung vb lipsei de feminitate a celor cu parul scurt. Sper ca mi-am facut decizia inteleasa acum.
Sa explic acum: Am ales sa construiesc ramonismul asta doar pentru a demonta ideea potrivit careia "lungimea parului unei femei ii confera si feminitatea". Daca feminitatea ar sta intr-o bucata de par, ar fi o lume plina de dudui cochete si elevate, care stiu cum sa faca inima(si pantalonii) unui barbat sa freamate in momentele potrivite.
Din pacate insa, lungimea parului unei femei nu este relevanta ca si indice de masurare al feminitatii.Vad zilnic femei incredibile,tunse scurt, care reusesc sa fie mult mai feminine decat oricine altcineva. Pe de alta parte, vad femei cu parul incredibil de frumos, lung, dar cu o atitudine grobiana si desantata, lipsita de orice farmec, generatoare mai degraba de "coborari" decat de "sculari".
De aici rezulta ca parul nu conteaza atat de mult precum am vrea in ecuatie. Sigur, este o chestie de decizie, dar altii sunt factorii care induc si trezesc reactii, slefuind feminitatea unei femei.Teama unor femei de a-si taia parul tradeaza nesiguranta propriei feminitati.
Adevarata feminitate consta in a-ti asuma "riscul" de a te debarasa de perceptiile canonice si de a-ti construi identitatea in functie de ceea ce ti se potriveste, nu de vrerea lumii. Iar daca parul scurt ti se potriveste, then so be it! Inseamna ca ai inteles ca inceputul feminitatii tale poate tine de asta.
Adevarata feminitate a unei doamne iese la iveala in momentul in care femeia este dezbracata de orice accesoriu, ramanand in inteligenta goala si rafinamentul aferent acesteia(daca exista). Renuntand la accesorii, femeia isi asuma un risc suprem:poate ramane feminina in continuare(mizand pe datul natural si pe increderea in sine) sau poate cadea prada demonilor superficiali, suspinand dupa pleata lunga ce muta atentia de la toate defectele de atitudine.
Daca iesim putin din cutiuta noastra perceptionala si din meandrele tiparelor stramosilor nostri cavernieni, in care feminitatea e generata de lungimea pletelor, atunci ajungem sa gandim realistic cu adevarat. Sigur, taierea parului poate fi doar un exemplu generic si generalist, care nu trebuie neaparat interpretat ad-litteram. Nuantele exista de fiecare data, dar mesajul de baza ramane acelasi.
Pe langa asta, feminitatea este un cumul incredibil de complex de gesturi si atitudini. Sunt convinsa ca ati vazut femei nu foarte frumoase sau de o frumusete bizara, ale caror gesturi v-au vrajit din prima. Sau care v-au facut sa zambiti doar dupa o simpla replica spusa savuros, din varf de buze, in timp ce va priveau sticlos din ochi. Nici nu a mai fost nevoie sa va uitati la lungimea parului. Asta este adevarata dovada de feminitate. Un intreg ansamblu emotional si gestic, care depaseste cu mult bariera lungimii parului.
Meditati la asta inainte sa afirmati, odata in plus, ca feminitatea consta in lungimea pletelor.
Si da, ramonismul a plecat, de fapt, de la lungile discutii purtate cu cei dragi pe tema feminitatii femeilor cu parul lung vb lipsei de feminitate a celor cu parul scurt. Sper ca mi-am facut decizia inteleasa acum.
Mutu:Game Over
Cazul Mutu mi-a intrat in atentie acum cateva zile, cand nu am mai putut sa indur declaratiile lui(sau ale echipei de PR) deloc inspirate. Evident, declaratiile il absolveau de orice vina si induceau ideea cum ca el nu era decat o victima a marii provocari venite din partea chelnerului(pfooaa!).
Vedetisme abjecte numesc eu declaratiile astea post factum, in care unul sau altul tot incearca sa-si spele imaginea pe baza unor declaratii mai de kkt decat situatii din care incearca sa iasa. Asta suna cam asa: "L-am batut pentru ca a cerut-o, dar eu ma simt victima apostrofarilor lui.Saracul de mine!"
Ce ma enerveaza pe mine si mai tare decat asta este faptul ca astfel de practici s-au transformat in adevarate trenduri VIP-ste, fiind tactica perfecta pentru domni si doamne de a iesi in zvacuri din kktul in care ii ingroapa lipsa stapanirii de sine.
Da, regret sa o spun, Mutu nu face exceptie de la practicile astea. Dupa ce s-a afundat in mocirla cu scandaluri legate de consum de droguri si viata de noapte desantata(de-ai zice ca s-a invatat minte), apare la intervale regulate de timp cu o duda care miroase in asa hal a violenta, de`ti sta mintea in loc. Si, dupa ce bumbaceste bine lumea din jur(pentru ca, nu`i asa, nu i`au recunoscut vedetismul), tot el pica in patima victimizarii. Cu un bot lung de 2 metri, declara nonsalant ca ...a fost provocat si a intrat in "jocul ospatarului"(care isi ceruse banii).
Daca ar fi sa ma iau dupa istoria de imagine a dlui Mutu, as spune ca este cea mai nefericita persoana publica, pentru ca toata lumea pare a-l provoca in ultima perioada. Numai ca stiu de cazul similar al ospatarului de la Rex, care a avut tupeul sa-l provoace tot pe acelasi Mutu, in urma cu ceva timp. Bineinteles, s-a ales cu aceeasi pedeapsa de tipul "pumnii mei minte nu are", pentru ca a indraznit sa il baraie pe marele briliant(scuzati-ma ca scriu cu ...minuscule)
In concluzie: nu, nu`mi este mila de Mutu, da-il consider vinovat pentru atitudinea lui fara minte, iar replicile lui ma lasa rece(mai ales dupa ce am vazut poza ospatarului caftit). In tot acest timp, incerc sa`mi aduc aminte cand a dat "BRiliantul" ultima oara vreun gol(ca eu mi-l aduc aminte ca a tinut`o in provocari continue si in victimizari).
In final, ma intreb cand or invata VIP-urile astea ale noastre sa isi cizeleze atitudinea de parveniti(ca sa nu zic taranoi) mutati in metropola, unsi cu alifiile infumurarii. Faptul ca porti un nume care a devenit brand nu iti da dreptul sa calci in picioare regulile de bun simt si buna purtare.
(PS: Chiar nu imi pasa ca Mutu spune ca a reactionat dupa ce ospatarul l-a facut "tigan". Faptul ca a vrut sa plece fara sa plateasca, mizand pe numele lui grandios cred ca spune totul. Anuntati-ma cand va incepe Mutu sa joace si fotbal, poate atunci o sa rationez altfel.)
Vedetisme abjecte numesc eu declaratiile astea post factum, in care unul sau altul tot incearca sa-si spele imaginea pe baza unor declaratii mai de kkt decat situatii din care incearca sa iasa. Asta suna cam asa: "L-am batut pentru ca a cerut-o, dar eu ma simt victima apostrofarilor lui.Saracul de mine!"
Ce ma enerveaza pe mine si mai tare decat asta este faptul ca astfel de practici s-au transformat in adevarate trenduri VIP-ste, fiind tactica perfecta pentru domni si doamne de a iesi in zvacuri din kktul in care ii ingroapa lipsa stapanirii de sine.
Da, regret sa o spun, Mutu nu face exceptie de la practicile astea. Dupa ce s-a afundat in mocirla cu scandaluri legate de consum de droguri si viata de noapte desantata(de-ai zice ca s-a invatat minte), apare la intervale regulate de timp cu o duda care miroase in asa hal a violenta, de`ti sta mintea in loc. Si, dupa ce bumbaceste bine lumea din jur(pentru ca, nu`i asa, nu i`au recunoscut vedetismul), tot el pica in patima victimizarii. Cu un bot lung de 2 metri, declara nonsalant ca ...a fost provocat si a intrat in "jocul ospatarului"(care isi ceruse banii).
Daca ar fi sa ma iau dupa istoria de imagine a dlui Mutu, as spune ca este cea mai nefericita persoana publica, pentru ca toata lumea pare a-l provoca in ultima perioada. Numai ca stiu de cazul similar al ospatarului de la Rex, care a avut tupeul sa-l provoace tot pe acelasi Mutu, in urma cu ceva timp. Bineinteles, s-a ales cu aceeasi pedeapsa de tipul "pumnii mei minte nu are", pentru ca a indraznit sa il baraie pe marele briliant(scuzati-ma ca scriu cu ...minuscule)
In concluzie: nu, nu`mi este mila de Mutu, da-il consider vinovat pentru atitudinea lui fara minte, iar replicile lui ma lasa rece(mai ales dupa ce am vazut poza ospatarului caftit). In tot acest timp, incerc sa`mi aduc aminte cand a dat "BRiliantul" ultima oara vreun gol(ca eu mi-l aduc aminte ca a tinut`o in provocari continue si in victimizari).
In final, ma intreb cand or invata VIP-urile astea ale noastre sa isi cizeleze atitudinea de parveniti(ca sa nu zic taranoi) mutati in metropola, unsi cu alifiile infumurarii. Faptul ca porti un nume care a devenit brand nu iti da dreptul sa calci in picioare regulile de bun simt si buna purtare.
(PS: Chiar nu imi pasa ca Mutu spune ca a reactionat dupa ce ospatarul l-a facut "tigan". Faptul ca a vrut sa plece fara sa plateasca, mizand pe numele lui grandios cred ca spune totul. Anuntati-ma cand va incepe Mutu sa joace si fotbal, poate atunci o sa rationez altfel.)
luni, 25 octombrie 2010
Moda de a fi artist. Scurt si alambicat
Citeam azi editorialui lui Maurice Munteanu din One Magazine, referitor la conditia artistului. Nu va ganditi ca este una din abordarile clasice sau standard in care cineva apara interesele boemilor muritori de foame din Romania. Nu, nicidecum, chiar dimpotriva! Maurice atrage atentia asupra conditiei si dorintei permanente, iesite din comun a romanului de a fi artist. Pentru ca a fi artist este trendy, cool si nobil, in acelasi timp. Vin in completarea editorialului si spun ca, intr`adevar, s-a creat un adevarat cult al grandomaniei pentru meseria de artist.
Toti vor sa fie artisti dintr-un considerent foarte simplu: pornesc de la premisa eronata ca a fi artist inseamna a detine cheia tuturor misterelor, problemelor, inovatiilor, succeselor intelectuale si profesionale. Cel de se decreta artist este incununat cu lauri numai la simpla pronuntare a cuvantului, iar lumea ii aduce ofrande, in timp ce faima ii este cunoscuta in si peste hotare la scurt timp de la pseudo-declararea sa ca artist. In plus, este cool si toata lumea o face, iar daca toata lumea o face, trebuie sa o faci si tu(instinctul gregar functioneaza intotdeauna, iar tu faci parte din turma.
Cu toate ca imi pot explica aplecarea si tendinta tuturor de a se da mari artisti(sociologic si psihologic vorbind), pentru ca asa cere moda anilor actuali, nu-mi pot opri un oftat deziluzionant:inca un domeniu ce va sa fie pangarit de superficialitate si sufocat pana la lacrimi, dintr-o dorinta abjecta a unora de a iesi in fata cu titulaturi si onoruri pe care nu le merita. Vom ajunge sa ne impiedicam de "artisti de weekend" la tot pasul: autori de bloguri(nu ca n-am avea deja), fosti esuati in alte domenii si reprofilati catre arta (pentru ca suna bine), Simone Senzual care isi descopera brusc simtamintele profund artistice(intr-un moment de reverie orgasmatica).
Treptat, asaltul si sufocarea vor fi atat de mari, incat vor sugruma valorile veritabile, pe care le vom duce din nou in conuri de umbra, dupa cum ne este firea. Sau poate ca nu?
Toti vor sa fie artisti dintr-un considerent foarte simplu: pornesc de la premisa eronata ca a fi artist inseamna a detine cheia tuturor misterelor, problemelor, inovatiilor, succeselor intelectuale si profesionale. Cel de se decreta artist este incununat cu lauri numai la simpla pronuntare a cuvantului, iar lumea ii aduce ofrande, in timp ce faima ii este cunoscuta in si peste hotare la scurt timp de la pseudo-declararea sa ca artist. In plus, este cool si toata lumea o face, iar daca toata lumea o face, trebuie sa o faci si tu(instinctul gregar functioneaza intotdeauna, iar tu faci parte din turma.
Cu toate ca imi pot explica aplecarea si tendinta tuturor de a se da mari artisti(sociologic si psihologic vorbind), pentru ca asa cere moda anilor actuali, nu-mi pot opri un oftat deziluzionant:inca un domeniu ce va sa fie pangarit de superficialitate si sufocat pana la lacrimi, dintr-o dorinta abjecta a unora de a iesi in fata cu titulaturi si onoruri pe care nu le merita. Vom ajunge sa ne impiedicam de "artisti de weekend" la tot pasul: autori de bloguri(nu ca n-am avea deja), fosti esuati in alte domenii si reprofilati catre arta (pentru ca suna bine), Simone Senzual care isi descopera brusc simtamintele profund artistice(intr-un moment de reverie orgasmatica).
Treptat, asaltul si sufocarea vor fi atat de mari, incat vor sugruma valorile veritabile, pe care le vom duce din nou in conuri de umbra, dupa cum ne este firea. Sau poate ca nu?
vineri, 22 octombrie 2010
Rasfoiti One Magazine, pe online
Rasfoind azi One Magazine online, am descoperit si inevitabilul. Au fost postate imaginile de la Coaching`ul Alexandru Abagiu, asa ca va dau link.
3Chenes Beauty Cream-Give Away
De obicei, nu fac recomandari, insa de data asta un concurs mi-a atras atentia, doar pentru ca are cuvantul "cosmetice" in descriere. Este vorba despre un "giveaway offer" sau mai bine zis, o testare de produs, de care se pot bucura doamnele si domnnisoarele ce detin un blog si urmaresc cateva reguli simple.
Totul se intampla pe Frumusetea este in natura ta, unde veti gasi mai multe detalii.
Produsul ofrit inspre testare se numeste 3Chenes si este o crema de frumusete, cu o textura onctuoasa si fondanta, parfum floral subtil, care are ca proprietati:
Reinnoire celulara , hidratare , regenerare si protectie antiradicali liberi sunt efecte obtinute datorita ingredientilor prezenti : canepa , susan , jojoba ( efect antiage ) , KOLLAREN® ( fermitate / reinnoire celulara ),siliciu ( antiradicali liberi / restructurant ) , nalba , anason (hidratare ).
Dar mai bine dati voi click pe linkul de mai sus si aflati mai multe detalii.
Totul se intampla pe Frumusetea este in natura ta, unde veti gasi mai multe detalii.
Produsul ofrit inspre testare se numeste 3Chenes si este o crema de frumusete, cu o textura onctuoasa si fondanta, parfum floral subtil, care are ca proprietati:
Reinnoire celulara , hidratare , regenerare si protectie antiradicali liberi sunt efecte obtinute datorita ingredientilor prezenti : canepa , susan , jojoba ( efect antiage ) , KOLLAREN® ( fermitate / reinnoire celulara ),siliciu ( antiradicali liberi / restructurant ) , nalba , anason (hidratare ).
Dar mai bine dati voi click pe linkul de mai sus si aflati mai multe detalii.
joi, 21 octombrie 2010
Ce spun barbatii cand aud "imi place in locuri neobisnuite?"
De vreo cateva luni incoace, barbatii de pe online sunt siderati, socati si fara vreo sansa prea rapida de redresare. Si asta pentru ca sunt asaltati cu tot felul de mesaje virtuale de tipul: "mie-mi place pe canapea", "mie-mi place peste tot", "mie-mi place pe jos". Mesajele vin de pe FB si provin toate de la femei. In mod evident, instinctul de vanatori s-a trezit in ei, neuronii s-au setat cu totii pe instinctele carnale si au inceput presupunerile: cui ii place unde, de ce ii place acolo si nu in alta parte, ce ar putea ei sa faca sa le placa si in alta parte si..cel mai important..daca ei chiar au sau nu un cuvant de spun in toata treaba asta cu placutul.
Ei bine, nu au, pentru ca de data asta au cazut in postura de victime(nu-i nimic, o sa isi revina repede!). Si cand zic victime, ma refer de fapt la o incercare grotesca de manipulare a creierelor barbatesti de catre cele femeiesti.
Ideea cu "imi place" a pornit de la o cauza nobila: prevenirea cancerului la san. S-a vrut a demonstra online ca femeile sunt puternice, ca sunt solidare si ca pot genera incredibil de repede social buzz tastand o fraza cu rezonante sexuale in mintea barbatilor(asta nu dovedeste putere femeii insa, ci o generare de iluzii acute). In felul asta, se vroia ca femeile sa isi demonstreze suprematia, iar barbatii sa se alature jocului de teasing verbal, imbratisand ideea campaniei.
Ei bine, nu. Incercarea de manipulare a esuat lamentabil in randul barbatilor, care s-au prins ca sunt folositi in interese de marketare sociala. Asa ca...au inceput sa riposteze, dupa cum era de asteptat.
Punandu-ma acum in locul lor, le inteleg perfect nemultumirea: ce legatura este intre cauza nobila si o fraza cu profunde conotatii sexuale? Nici macar campanie de guerilla nu se poate numi, pentru ca mesajul nu este nici extrem, nici violent, ci doar...lipicios.
Ei bine, or fi barbatii vanatori din nascare, dar sa nu exageram mai mult decat este cazul, folosindu-ne de presupozitii in generarea de campanii. Oricum, s-a demonstrat stiintific ca femeile se gandesc mult mai mult si mult mai intens la conotatiile sexuale si sex decat barbatii, de unde si ideea nascuta, iar mai apoi preluata de reprezentantele sexului frumos. Asa ca premisele cad.
Pana acum, campania nu dovedeste decat ca instinctele gregare inca functioneaza, da..ca altfel nu s-ar fi creat social buzz-ul. Grave nu sunt instinctele gregare, ci faptul ca doamnele au preluat mesajul cu tot cu conotatii sexuale, degradandu-l in transmitere(prin comentarii licentioase si chicoteli la colt de FB). Asta a facut ca intentia nobila sa se duca dracului, iar acuzele barbatilor sa devina mai puternice.
Sincera sa fiu, nu vad cum frazele astea ajuta femeile care au cancer la san, nu vad cum trateaza cancerul la san, nu vad nici macar o urma de intentie nobila si utilitate in transmiterea mesajelor profund pline de conotatii. CE vad in schimb, este o modalitate foarte usoara de consolidare de comunitati virtuale si fidelizare a lor, vad manipulare, vad generare de continut, vad succes in masurarea de metrics(pentru ca avem o singura fraza, care poate fi cautata incredibil de usor pe social search engines, cu atat mai mult cu cat vorbim de un singur mediu de promovare pentru campanie). Tehnic vorbind, este o campanie reusita. Nobil vorbind, nu reiese de nicaieri intentia sociala.
Asa ca, doamnelor, de data asta ma alatur cauzei masculine, pentru ca nu vad rationamentele logice in promovarea unei cauze nobile prin aluzii sexuale.
Cancerul la san este unul dintre putinele lucruri care nu ar trebui vandute prin sex si hlizeli. In rest, ne putem delecta cu oricare din cele de mai sus pe orice forma de media(print, tv, new media).
Ei bine, nu au, pentru ca de data asta au cazut in postura de victime(nu-i nimic, o sa isi revina repede!). Si cand zic victime, ma refer de fapt la o incercare grotesca de manipulare a creierelor barbatesti de catre cele femeiesti.
Ideea cu "imi place" a pornit de la o cauza nobila: prevenirea cancerului la san. S-a vrut a demonstra online ca femeile sunt puternice, ca sunt solidare si ca pot genera incredibil de repede social buzz tastand o fraza cu rezonante sexuale in mintea barbatilor(asta nu dovedeste putere femeii insa, ci o generare de iluzii acute). In felul asta, se vroia ca femeile sa isi demonstreze suprematia, iar barbatii sa se alature jocului de teasing verbal, imbratisand ideea campaniei.
Ei bine, nu. Incercarea de manipulare a esuat lamentabil in randul barbatilor, care s-au prins ca sunt folositi in interese de marketare sociala. Asa ca...au inceput sa riposteze, dupa cum era de asteptat.
Punandu-ma acum in locul lor, le inteleg perfect nemultumirea: ce legatura este intre cauza nobila si o fraza cu profunde conotatii sexuale? Nici macar campanie de guerilla nu se poate numi, pentru ca mesajul nu este nici extrem, nici violent, ci doar...lipicios.
Ei bine, or fi barbatii vanatori din nascare, dar sa nu exageram mai mult decat este cazul, folosindu-ne de presupozitii in generarea de campanii. Oricum, s-a demonstrat stiintific ca femeile se gandesc mult mai mult si mult mai intens la conotatiile sexuale si sex decat barbatii, de unde si ideea nascuta, iar mai apoi preluata de reprezentantele sexului frumos. Asa ca premisele cad.
Pana acum, campania nu dovedeste decat ca instinctele gregare inca functioneaza, da..ca altfel nu s-ar fi creat social buzz-ul. Grave nu sunt instinctele gregare, ci faptul ca doamnele au preluat mesajul cu tot cu conotatii sexuale, degradandu-l in transmitere(prin comentarii licentioase si chicoteli la colt de FB). Asta a facut ca intentia nobila sa se duca dracului, iar acuzele barbatilor sa devina mai puternice.
Sincera sa fiu, nu vad cum frazele astea ajuta femeile care au cancer la san, nu vad cum trateaza cancerul la san, nu vad nici macar o urma de intentie nobila si utilitate in transmiterea mesajelor profund pline de conotatii. CE vad in schimb, este o modalitate foarte usoara de consolidare de comunitati virtuale si fidelizare a lor, vad manipulare, vad generare de continut, vad succes in masurarea de metrics(pentru ca avem o singura fraza, care poate fi cautata incredibil de usor pe social search engines, cu atat mai mult cu cat vorbim de un singur mediu de promovare pentru campanie). Tehnic vorbind, este o campanie reusita. Nobil vorbind, nu reiese de nicaieri intentia sociala.
Asa ca, doamnelor, de data asta ma alatur cauzei masculine, pentru ca nu vad rationamentele logice in promovarea unei cauze nobile prin aluzii sexuale.
Cancerul la san este unul dintre putinele lucruri care nu ar trebui vandute prin sex si hlizeli. In rest, ne putem delecta cu oricare din cele de mai sus pe orice forma de media(print, tv, new media).
marți, 19 octombrie 2010
Trompa sus! Vin Les Elephants Bizarres in CT!
Dupa lungi osteneli si o lansare trompetistica de prim album, baietii de la Les Elephants Bizzares ajung si la Constanta, pe 22 octombrie, in Club Pulse, pentru a sarbatori inca o data lansarea albumului impreuna cu fanii de aici.
Stefan Matei(voce), Proka (voce si chitara), Mihai Marin (voce si bass), Claudiu Stirbei (tobe) si Nae (sintetizator) m-au rugat insa insistent sa nu dau mai multe amanunte decat e necesar despre concertul lor din Club Pulse, pentru ca vor ca surprizele sa ramana surprize, iar voi sa aveti suficient timp sa va convingeti gasca sa luati drumul Pulse, vineri seara.
Asa ca ma tin de promisiune si spun doar atat: Primul album contine 10 piese existente din repertoriul turmei bizare, piese ce au fost ambalate intr-un sound nou de catre producatorul albumului, nimeni altul decat Bogdan Popoiag. Doua dintre piesele trupei s-au pozitionat foarte bine in topurile radio. ”Hello says the devil” a ajuns pe locul 1 la City FM, in topul celor mai bune piese romanesti, iar ”Have No Fear” a ajuns pe 2 in topul international la Radio Guerrilla, fiind difuzat in heavy-rotation timp de noua saptamani.
In 2010, elefantii au lansat primul lor videoclip pentru noua versiune a piesei ”Hello! (Says The Devil)” (produsa de Bogdan Popoiag aka DJ UNU’). Asa ca, nu uitati:Les Elephants Bizarres, Constanta, Pulse, 22 octombrie.
Acolo, baietii va asteapta sa faceti turma cat mai mare si mai bizara!
Trompa Sus!
Stefan Matei(voce), Proka (voce si chitara), Mihai Marin (voce si bass), Claudiu Stirbei (tobe) si Nae (sintetizator) m-au rugat insa insistent sa nu dau mai multe amanunte decat e necesar despre concertul lor din Club Pulse, pentru ca vor ca surprizele sa ramana surprize, iar voi sa aveti suficient timp sa va convingeti gasca sa luati drumul Pulse, vineri seara.
Asa ca ma tin de promisiune si spun doar atat: Primul album contine 10 piese existente din repertoriul turmei bizare, piese ce au fost ambalate intr-un sound nou de catre producatorul albumului, nimeni altul decat Bogdan Popoiag. Doua dintre piesele trupei s-au pozitionat foarte bine in topurile radio. ”Hello says the devil” a ajuns pe locul 1 la City FM, in topul celor mai bune piese romanesti, iar ”Have No Fear” a ajuns pe 2 in topul international la Radio Guerrilla, fiind difuzat in heavy-rotation timp de noua saptamani.
In 2010, elefantii au lansat primul lor videoclip pentru noua versiune a piesei ”Hello! (Says The Devil)” (produsa de Bogdan Popoiag aka DJ UNU’). Asa ca, nu uitati:Les Elephants Bizarres, Constanta, Pulse, 22 octombrie.
Acolo, baietii va asteapta sa faceti turma cat mai mare si mai bizara!
Trompa Sus!
Zece indicii ca s-a mutat la tine.De tot.
1. Se trezeste inaintea ta, face cafeaua, face micul dejun, curata aragazul, da cu aspiratorul.
2. Cand iti vin prietenii in vizita, sta dupa coada lor si se asigura ca nu le lipseste nimic
3. Hainele ei ocupa deja un spatiu dublu decat ale tale, iar pentru cosmetice a chemat un tamplar sa ii faca doua rafturi suplimentare in baie
4. TE trezesti cu tot felul de cadouri, din senin:mai un tricou, mai un pantalon, pana cand te trezesti ca esti creatia ei din cap pana in picioare. Am uitat sa spun:are si ea acelasi outfit, in aceleasi culori, din aceleasi materiale, sa mergeti la asorte.
5. Incepe sa`ti arate dubios de multe cataloage cu interioare.Cu haine.Cu INELE.
6. Face cumparaturi de fiecare data cand vine de la munca si face de mancare, ca poate ti-o fi foame.
7. Raspunde la telefon(fix sau mobil), cu : "Familia X-lescu, spuneti... va rog"
8. VEzi tot felul de acareturi in casa, care nu-ti apartin:pernute colorate, cuverturi, paturi, iar geamantul de la usa ti se pare acum dubios de mare pentru cele 5 cosmetice pe care a zis ca le-a adus cu ea.
9. Te trezesti cu toate prietenele ei acasa la tine, pentru o seara a fetelor. Putin conteaza ca tu nu stiai de seara asta.
10. Ai programul facut cu o saptamana in avans.Azi, vin parintii.Maine, fratii. Poimaine, rudele din tari straine, raspoimaine luati masa cu sora recent casatorita,samd.
You gotta love this!
2. Cand iti vin prietenii in vizita, sta dupa coada lor si se asigura ca nu le lipseste nimic
3. Hainele ei ocupa deja un spatiu dublu decat ale tale, iar pentru cosmetice a chemat un tamplar sa ii faca doua rafturi suplimentare in baie
4. TE trezesti cu tot felul de cadouri, din senin:mai un tricou, mai un pantalon, pana cand te trezesti ca esti creatia ei din cap pana in picioare. Am uitat sa spun:are si ea acelasi outfit, in aceleasi culori, din aceleasi materiale, sa mergeti la asorte.
5. Incepe sa`ti arate dubios de multe cataloage cu interioare.Cu haine.Cu INELE.
6. Face cumparaturi de fiecare data cand vine de la munca si face de mancare, ca poate ti-o fi foame.
7. Raspunde la telefon(fix sau mobil), cu : "Familia X-lescu, spuneti... va rog"
8. VEzi tot felul de acareturi in casa, care nu-ti apartin:pernute colorate, cuverturi, paturi, iar geamantul de la usa ti se pare acum dubios de mare pentru cele 5 cosmetice pe care a zis ca le-a adus cu ea.
9. Te trezesti cu toate prietenele ei acasa la tine, pentru o seara a fetelor. Putin conteaza ca tu nu stiai de seara asta.
10. Ai programul facut cu o saptamana in avans.Azi, vin parintii.Maine, fratii. Poimaine, rudele din tari straine, raspoimaine luati masa cu sora recent casatorita,samd.
You gotta love this!
luni, 18 octombrie 2010
Poligamia monogamiei
Monogamia nu te ajuta cu nimic. Ba mai mult, incearca sa-ti limiteze avantul, reducandu-ti posiblitatile la minimum. Cu toate astea, monogamia este cel mai des invocata ca argument suprem al ordinii si corectitudinii.
Paradoxal, cu toti profetii de care dispune si cu toate mijloacele canonice de care face uz, monogamia nu exista. Ajung sa cred ca a fost inventata ca si concept doar pentru a limita creatia umana si a-l face pe om sa creada ca dincolo de monogamie nu exista nimic(sau poate dar un mare abis al pacatelor).
Monogamia este datul suprem al omenirii. E unul din acele concepte care se transmit din generatie in generatie in generatie, dar pe care nimeni nu poate sa se le explice pe cat de bine le pronunta. Monogamia este ceva ce trebuie facut, fara un rationament anume, ca doar de aceea este un dat.
Paradoxal insa, monogamia nu este respectata, pentru ca nu are aplicabilitate in realitate. Totul este poligam:de la partenerii sexuali dintr-o viata, pana la multitudinea de ego-uri si decizii care convietuiesc in tine. Nimic din ele nu atesta cum ca ar exista monogamie, la orice nivel.
Poligamia este starea perfectibila a indivizilor, care ofera falsa iluzie ca pot cuceri mai multe universuri simultan. E datul nesatuliei si al luptei continue pentru bifare, incercare, acumulare de experiente. Poligamia e sora perversa a monogamiei inventate si scoase la inaintare, pentru a mantui suflete.
Toti vorbesc de poligamie. Toti o practica, mai mult sau mai putin mascat, pentru ca este alternativa perfecta. Poligamia nu limiteaza. Poligamia iti declanseaza liberul arbitru si te arunca in situatii mai mult sau mai putin nobile, care mentin constant nivelul provocarii.
Poligamia e practicata si de barbati, dar si de femei si se traduce, in general prin abaterea de la normele monogamice si convietuirea cu mai multi parteneri(simultan sau nu). Este, daca vreti, scuza perfecta pentru inventarea amantelor si amantilor.
Cu toate astea, puritanismul nostru atinge cote aproape de paroxism atunci cand vine vorba de ea si singura replica ofertanta este:"nu se cade asa ceva".
Adevarata ipocrizie consta insa in a vorbi despre monogamie intr-o lume a poligamiei si a refuza realitatea celei din urma. Negand-o, ajungi sa negi constructia fiintei umane, nu departe de cea pur animala si carnala.
Si tineti minte, nu numai sexul este poligamic...ci si sentimentele sunt la fel de pervers construite.Exclusivitatea nu exista pentru nici una dintre ele.
Paradoxal, cu toti profetii de care dispune si cu toate mijloacele canonice de care face uz, monogamia nu exista. Ajung sa cred ca a fost inventata ca si concept doar pentru a limita creatia umana si a-l face pe om sa creada ca dincolo de monogamie nu exista nimic(sau poate dar un mare abis al pacatelor).
Monogamia este datul suprem al omenirii. E unul din acele concepte care se transmit din generatie in generatie in generatie, dar pe care nimeni nu poate sa se le explice pe cat de bine le pronunta. Monogamia este ceva ce trebuie facut, fara un rationament anume, ca doar de aceea este un dat.
Paradoxal insa, monogamia nu este respectata, pentru ca nu are aplicabilitate in realitate. Totul este poligam:de la partenerii sexuali dintr-o viata, pana la multitudinea de ego-uri si decizii care convietuiesc in tine. Nimic din ele nu atesta cum ca ar exista monogamie, la orice nivel.
Poligamia este starea perfectibila a indivizilor, care ofera falsa iluzie ca pot cuceri mai multe universuri simultan. E datul nesatuliei si al luptei continue pentru bifare, incercare, acumulare de experiente. Poligamia e sora perversa a monogamiei inventate si scoase la inaintare, pentru a mantui suflete.
Toti vorbesc de poligamie. Toti o practica, mai mult sau mai putin mascat, pentru ca este alternativa perfecta. Poligamia nu limiteaza. Poligamia iti declanseaza liberul arbitru si te arunca in situatii mai mult sau mai putin nobile, care mentin constant nivelul provocarii.
Poligamia e practicata si de barbati, dar si de femei si se traduce, in general prin abaterea de la normele monogamice si convietuirea cu mai multi parteneri(simultan sau nu). Este, daca vreti, scuza perfecta pentru inventarea amantelor si amantilor.
Cu toate astea, puritanismul nostru atinge cote aproape de paroxism atunci cand vine vorba de ea si singura replica ofertanta este:"nu se cade asa ceva".
Adevarata ipocrizie consta insa in a vorbi despre monogamie intr-o lume a poligamiei si a refuza realitatea celei din urma. Negand-o, ajungi sa negi constructia fiintei umane, nu departe de cea pur animala si carnala.
Si tineti minte, nu numai sexul este poligamic...ci si sentimentele sunt la fel de pervers construite.Exclusivitatea nu exista pentru nici una dintre ele.
sâmbătă, 16 octombrie 2010
The One Coaching- Varianta umana
"Ma asteptam sa fie multe domnisoare cu botul botoxat si silicon in exces", imi spune o doamna care se afla la nici un metru de mine, in timp ce ma fixa insistent cu privirea. M-am intors catre ea si i-am zambit gentil, replicandu-i: "Am avut noroc. Suntem numai femei normale".
Brusc, mi-am dat seama ca nu gresisem cu nimic: chiar eram numai femei normale la coaching-ul lui Alexandru Abagiu. Douazeci de femei pe care curiozitatea le-a impins intr-o zi de 14 octombrie catre Soseaua Nordului, la evenimentul organizat de The One Magazine. Cum de ce? Sa faca un pas inainte in procesul de (re)cunoastere a propriei frumuseti.
In timp ce analizam persoanele si imprejurimile, mi-am oprit privirea asupra domnisoarei care statea langa mine, pe canapea. Era cat se poate de tanara, dar in mod ciudat, fara prospetimea tineretii care sa ii zburde in ochi. Avea privirea indreptata in jos. Din cand in cand, se uita cu teama catre participantele de langa ea, analizandu-le outfitul. Pentru a nu demasca agitatia care o cuprinsese, si-a pus frau mainilor, aducandu-le laolalta, in poala. Nu a schitat nici macar un zambet, in tot intervalul in care m-am uitat la ea.
Contemplarea a fost intrerupta de Sorin Stratulat, care cauta o priza pentru LCD. Incepusera deja pregatirile pentru coaching, iar Alexandru Abagiu urma sa inceapa prezentarea cat de curand.
M-am folosit de timpul ramas la dispozitie pentru a incerca sa descifrez ce se ascunde dincolo de aparentele celorlalte participante. Mi-am oprit din nou privirea asupra unei doamne in floarea varstei, joviala si cu o incredere de sine care parea de nezdruncinat. Naturaletea gesturilor indica faptul ca se simte confortabil pe scaunul pe care care se asezase. Din cand in cand, isi aranja parul cu o miscare scurta a capului, uitandu-se la geanta pe care o depozitase jos.
Am fost trezita din reverie de Raluca. Venise langa mine, intrebandu-ma daca am vazut telefonul roz de pe hol si toate minunatiile de pe masuta de cafea, imbracate in culori sorbet, absolut delicioase.
In timp ce Raluca se aseza langa mine, am facut din nou o roata cu privirea si m-am oprit de data aceasta asupra unei alte doamne cu parul grizonat. Nu am reusit sa-mi dau seama de varsta, dar ceva din trasaturile ei mi-au atras atentia: semana cu una din doamnele rafinate din anii `20, cu ochii expresivi, gura mica si tunsoarea pana la urechi, adptata insa unui secol al androginismului: pantaloni largi, pana la glezne, bocanci in picioare si miscari ce tradau agitatia. I-am vazut insa sinceritatea in ochi si inocenta, iar asta m-a facut sa zambesc din nou.
Zambet pe care l-am pastrat pana acum, la 2 zile zile dupa eveniment. Este incredibil sa descoperi oameni necunoscuti tie si sa le vezi transformarea.
Pentru asta, multumesc echipei The One, lui Alexandru Abagiu, Sorin Stratulat, cat si Ralucai, care m-a adus la un eveniment organizat frumos.
Brusc, mi-am dat seama ca nu gresisem cu nimic: chiar eram numai femei normale la coaching-ul lui Alexandru Abagiu. Douazeci de femei pe care curiozitatea le-a impins intr-o zi de 14 octombrie catre Soseaua Nordului, la evenimentul organizat de The One Magazine. Cum de ce? Sa faca un pas inainte in procesul de (re)cunoastere a propriei frumuseti.
In timp ce analizam persoanele si imprejurimile, mi-am oprit privirea asupra domnisoarei care statea langa mine, pe canapea. Era cat se poate de tanara, dar in mod ciudat, fara prospetimea tineretii care sa ii zburde in ochi. Avea privirea indreptata in jos. Din cand in cand, se uita cu teama catre participantele de langa ea, analizandu-le outfitul. Pentru a nu demasca agitatia care o cuprinsese, si-a pus frau mainilor, aducandu-le laolalta, in poala. Nu a schitat nici macar un zambet, in tot intervalul in care m-am uitat la ea.
Contemplarea a fost intrerupta de Sorin Stratulat, care cauta o priza pentru LCD. Incepusera deja pregatirile pentru coaching, iar Alexandru Abagiu urma sa inceapa prezentarea cat de curand.
M-am folosit de timpul ramas la dispozitie pentru a incerca sa descifrez ce se ascunde dincolo de aparentele celorlalte participante. Mi-am oprit din nou privirea asupra unei doamne in floarea varstei, joviala si cu o incredere de sine care parea de nezdruncinat. Naturaletea gesturilor indica faptul ca se simte confortabil pe scaunul pe care care se asezase. Din cand in cand, isi aranja parul cu o miscare scurta a capului, uitandu-se la geanta pe care o depozitase jos.
Am fost trezita din reverie de Raluca. Venise langa mine, intrebandu-ma daca am vazut telefonul roz de pe hol si toate minunatiile de pe masuta de cafea, imbracate in culori sorbet, absolut delicioase.
In timp ce Raluca se aseza langa mine, am facut din nou o roata cu privirea si m-am oprit de data aceasta asupra unei alte doamne cu parul grizonat. Nu am reusit sa-mi dau seama de varsta, dar ceva din trasaturile ei mi-au atras atentia: semana cu una din doamnele rafinate din anii `20, cu ochii expresivi, gura mica si tunsoarea pana la urechi, adptata insa unui secol al androginismului: pantaloni largi, pana la glezne, bocanci in picioare si miscari ce tradau agitatia. I-am vazut insa sinceritatea in ochi si inocenta, iar asta m-a facut sa zambesc din nou.
Zambet pe care l-am pastrat pana acum, la 2 zile zile dupa eveniment. Este incredibil sa descoperi oameni necunoscuti tie si sa le vezi transformarea.
Pentru asta, multumesc echipei The One, lui Alexandru Abagiu, Sorin Stratulat, cat si Ralucai, care m-a adus la un eveniment organizat frumos.
vineri, 15 octombrie 2010
Cronica de eveniment- The One Coaching- Varianta filosofica.
Frumusetea unei femei nu este data de orele petrecute la solar, de hainele imposibil de scumpe cu..care isi inveleste trupul pentru a se fali, nici macar de masina excentrica pe care o conduce.
Frumusetea unei femei este data de satisfacerea unor nevoi cat se poate de simple: aceea de a fi in centrul atentiei si aceea de a obtine naturaletea primordiala in orice context de definire. Ambele nasc incredere de sine si aduc stralucire in ochi, independent de conditie sociala sau educatie.
....................................................
Pe parcursul unei zile, am fost martora tocmai la acest tip de transformare, in cadrul coaching`ului organizat de The One Magazine, alaturi de Alexandru Abagiu(Make up artist) si Sorin Stratulat(hair stylist).
Douazeci de femei, de diferite varste, cu diferite ocupatii, provenind din medii diferite au strans randurile pentru a pune mana(ochii si urechile) pe Graalul cunoasterii, care nu iti da nemurirea, ci iti da ceva mai presus decat atat: te invata arta de a te simti intotdeauna frumoasa.
Nu stiu ce a facilitat mai mult transformarea: sfaturile specialistilor, cadrul intim in care s-a desfasurat totul, apropierea si naturaletea speakerilor sau chiar motivatia pe care au avut-o participantele de la bun inceput. Ce este mai important insa este ca schimbarea s-a produs: o data dupa prezentarea lui Alexandru, a doua oara dupa sfaturile personalizate ale hairstylistilor, a treia oara dupa tips&trick-urile dezvaluite in Powder Room.
Am stat si am ovservat atent fiecare etapa, pentru ca fascinatia descoperirii unor asemenea motivatii nu se termina niciodata pentru mine. Participantele au inceput timid, nestiind exact cum sa abordeze subiectul care le interesa:cum sa ascunda defectele, ce li se potriveste, ce tipuri de fond de ten sa foloseasca, cum sa faca sa renunte la complexe.
La o prima vedere, nimeni nu era intereast sa afle mai multe, iar toata lumea stia exact cum sa gestioneze situatia. O scurta uitatura in ochii lor mi-a demonstrat insa contrariul:am vazut resemnare, am vazut lupte continue, am vazut chiar si tristete sau nepasare. A fost un mix de sentimente si atitudini, care imi treceau prin fata ochilor, in fractiuni de secunda.
Redresarea s-a produs insa repede, pe masura ce transformarea incepea sa isi faca loc. Stralucirea din ochi si-a reluat pozitia de dinainte, iar zambetele isi faceau aparitia, in timp ce raspunsurile la intrebarile arzatoare veneau din toate partile.
Rezultatul final a fost sublim! Am urmarit atent expresia fiecarei participante la iesirea din Powder Room. Erau fericitele detinatoare a unui vis implinit: cineva le-a confirmat ca sunt frumoase!
Sa mai spuneti alta data ca femeile sunt greu de multumit!
Frumusetea unei femei este data de satisfacerea unor nevoi cat se poate de simple: aceea de a fi in centrul atentiei si aceea de a obtine naturaletea primordiala in orice context de definire. Ambele nasc incredere de sine si aduc stralucire in ochi, independent de conditie sociala sau educatie.
....................................................
Pe parcursul unei zile, am fost martora tocmai la acest tip de transformare, in cadrul coaching`ului organizat de The One Magazine, alaturi de Alexandru Abagiu(Make up artist) si Sorin Stratulat(hair stylist).
Douazeci de femei, de diferite varste, cu diferite ocupatii, provenind din medii diferite au strans randurile pentru a pune mana(ochii si urechile) pe Graalul cunoasterii, care nu iti da nemurirea, ci iti da ceva mai presus decat atat: te invata arta de a te simti intotdeauna frumoasa.
Nu stiu ce a facilitat mai mult transformarea: sfaturile specialistilor, cadrul intim in care s-a desfasurat totul, apropierea si naturaletea speakerilor sau chiar motivatia pe care au avut-o participantele de la bun inceput. Ce este mai important insa este ca schimbarea s-a produs: o data dupa prezentarea lui Alexandru, a doua oara dupa sfaturile personalizate ale hairstylistilor, a treia oara dupa tips&trick-urile dezvaluite in Powder Room.
Am stat si am ovservat atent fiecare etapa, pentru ca fascinatia descoperirii unor asemenea motivatii nu se termina niciodata pentru mine. Participantele au inceput timid, nestiind exact cum sa abordeze subiectul care le interesa:cum sa ascunda defectele, ce li se potriveste, ce tipuri de fond de ten sa foloseasca, cum sa faca sa renunte la complexe.
La o prima vedere, nimeni nu era intereast sa afle mai multe, iar toata lumea stia exact cum sa gestioneze situatia. O scurta uitatura in ochii lor mi-a demonstrat insa contrariul:am vazut resemnare, am vazut lupte continue, am vazut chiar si tristete sau nepasare. A fost un mix de sentimente si atitudini, care imi treceau prin fata ochilor, in fractiuni de secunda.
Redresarea s-a produs insa repede, pe masura ce transformarea incepea sa isi faca loc. Stralucirea din ochi si-a reluat pozitia de dinainte, iar zambetele isi faceau aparitia, in timp ce raspunsurile la intrebarile arzatoare veneau din toate partile.
Rezultatul final a fost sublim! Am urmarit atent expresia fiecarei participante la iesirea din Powder Room. Erau fericitele detinatoare a unui vis implinit: cineva le-a confirmat ca sunt frumoase!
Sa mai spuneti alta data ca femeile sunt greu de multumit!
marți, 12 octombrie 2010
Am dreptul
Am dreptul sa imi inchid telefonul si sa nu raspund nimanui. Am dreptul sa am joc cu mintile oamenilor, intr-un joc consimtit de ambele parti. Am dreptul sa imi aleg prietenii si sa ii trec prin ciurul lui Eratostene pana ne vine rau- si mie, si lor. Am dreptul sa imi aleg barbatii in functie de notorietatea lor si de ceea ce trezesc in mine. Am dreptul sa ma simt ca o doamna, sa vorbesc ca o doamna si sa fac pe nemernica atunci cand situatia impune asta. Am dreptul sa zambesc, am dreptul sa rad si sa port o discutie interesanta ma capteaza. Am dreptul sa ascult jazz, sa ascult rock si sa adun langa mine oameni frumosi. Am dreptul sa arunc la gunoi pretentiile de falsa modestie, verticalitate si puritanism. Am dreptul sa-mi cultiv obsesiile si pasiunile si sa lupt pentru ca visele sa devina realitate. Am dreptul sa nu ma cobor a nivelul unora si sa ma ridic la nivelul altora. Am dreptul sa anulez inechitatile sociale si sincopele financiare, doar pentru ca pot. Am dreptul sa nu ascund ca-l citesc pe Culianu, il admir pe Tutea sau invers. Am dreptul sa ma feresc de parveniti ca de dracu si sa fentez prostia.
Am dreptul sa tratez pe toata lumea in functie de modul in care toata lumea ma trateaza pe mine
Sunt o egoista, care devine altruista neconditionat, dar motivat.(da, licenta poetica)
Am dreptul sa tratez pe toata lumea in functie de modul in care toata lumea ma trateaza pe mine
Sunt o egoista, care devine altruista neconditionat, dar motivat.(da, licenta poetica)
Ramonism
I: De ce si`ar pune cineva un numar de inmatriculare la masina care sa contina "LER"?
R: Pentru ca vrea sa`i dea peste nas lui Hrusca ..cu monopolul lui.
R: Pentru ca vrea sa`i dea peste nas lui Hrusca ..cu monopolul lui.
A sta pe FB poate fi complicat.
Scriu postul asta pentru ca de vreo cateva luni incoace, unii dintre voi sunt putini confuzi in ceea ce priveste job`ul meu. Nu ca nu ati sti cum se numeste, ci ca nu ati sti ce face exact un "SEO analyst". O sa explic in linii mari despre ce este vorba, pentru a inlatura orice discutie ce se poate purta la proces.
First things first: job-ul asta este atat de nou pe piata, incat nimeni nu stie cum sa il defineasca exact. Variatiunile merg de la SEO manager, PPC Manager, Inbound Manager, OM Specialist pana la cel cu care am inceput, adica SEO Analyst. Nu va ganditi ca lista de combinatii se opreste aici, pentru ca ati fi foarte departe de adevar. Este un domeniu atat de nou si incitant, incat..preocupati de PPC-uri, PPA-uri, CTR-uri, OR-uri si strategii, nimeni nu s-a gaindit sa-i dea o definitie clara. Exista lucruri mai importante de facut decat asta!
Cum ar fi..sa generezi trafic, sa faci offsite submission sau onsite optimization.
Mai exact, a "SEO Analyst" e persoana care:
- propune campanii de promovare online, pornind de la un SWOT si date onsite, generate de Analytics(printre altele)
- optimizeaza website-ul onsite si offsite, creeaza link building, genereaza continut si feedback, pentru a transforma toul in conversie.
-vorbeste de: metrics,KPIs, CTR, keywords, bids, global searches, monthly seearches, tactics, SM platforms, microblogging, email marketing campaigns, social ads, wireframes, ROI on SMM/OM,call to action devices,PR, tracking codes, means in generating buzz, social hype, PPC, earned media, paid media and so on.
Brusc, a sta pe FB devine foarte complicat, I`m sure!:)
PS: and I really love doing it.
First things first: job-ul asta este atat de nou pe piata, incat nimeni nu stie cum sa il defineasca exact. Variatiunile merg de la SEO manager, PPC Manager, Inbound Manager, OM Specialist pana la cel cu care am inceput, adica SEO Analyst. Nu va ganditi ca lista de combinatii se opreste aici, pentru ca ati fi foarte departe de adevar. Este un domeniu atat de nou si incitant, incat..preocupati de PPC-uri, PPA-uri, CTR-uri, OR-uri si strategii, nimeni nu s-a gaindit sa-i dea o definitie clara. Exista lucruri mai importante de facut decat asta!
Cum ar fi..sa generezi trafic, sa faci offsite submission sau onsite optimization.
Mai exact, a "SEO Analyst" e persoana care:
- propune campanii de promovare online, pornind de la un SWOT si date onsite, generate de Analytics(printre altele)
- optimizeaza website-ul onsite si offsite, creeaza link building, genereaza continut si feedback, pentru a transforma toul in conversie.
-vorbeste de: metrics,KPIs, CTR, keywords, bids, global searches, monthly seearches, tactics, SM platforms, microblogging, email marketing campaigns, social ads, wireframes, ROI on SMM/OM,call to action devices,PR, tracking codes, means in generating buzz, social hype, PPC, earned media, paid media and so on.
Brusc, a sta pe FB devine foarte complicat, I`m sure!:)
PS: and I really love doing it.
marți, 5 octombrie 2010
Unde duce agitatia
Trebuie sa cunoasteti starile alea bruste de agitatie, care sunt atat de pacatoase incat va fac sa sunati toata lista de cunoscuti, doar pentru a omori timpul. Nu aveti nimic important de spus, cuvintele va ies greu pe gura, dar degetele continua sa formeze numere si sa apase butonase verzi, pentru ca va loveste "golul conversational" in moalele capului si trebuie umplu cu orice pret.
Pe mine m-a lovit azi una dintre starile astea absolut pacatoase si inutile, as spune. Asa ca, timp de cateva ore bune am trimis mesaje, am dat telefoane, am trimis mailuri insistente, in care intrebam nimicuri, am stresat oameni care probabil nu vroiaiu sa fie stresati, doar de dragul de a trece peste inca un hop plin de agitatii.
Ma enerveaza starile astea nemernicoase din simplul motiv ca pot duce fie la dezbinari(din cauza insistentelor), fie la reluarea unor legaturi care nu se impuneau a fi reluate(riscurile aferente).
Si de parca nu era de ajuns, dupa consumarea starii de agitatie(care necesita ..culmea! cafele si tigari, udate cu mult rock), ajung sa ma simt si mizerabil pentru indraznelile de care dau dovada.
Asa ca..mare atentie, va rog! Daca primiti ocazional din partea mea mailuri sau mesaje in care va intreb nimicuri care nu pot umple nici macar un gol conversational(daramite sa construiasca o conversatie)..va rog eu, dati`le delete.
Pe mine m-a lovit azi una dintre starile astea absolut pacatoase si inutile, as spune. Asa ca, timp de cateva ore bune am trimis mesaje, am dat telefoane, am trimis mailuri insistente, in care intrebam nimicuri, am stresat oameni care probabil nu vroiaiu sa fie stresati, doar de dragul de a trece peste inca un hop plin de agitatii.
Ma enerveaza starile astea nemernicoase din simplul motiv ca pot duce fie la dezbinari(din cauza insistentelor), fie la reluarea unor legaturi care nu se impuneau a fi reluate(riscurile aferente).
Si de parca nu era de ajuns, dupa consumarea starii de agitatie(care necesita ..culmea! cafele si tigari, udate cu mult rock), ajung sa ma simt si mizerabil pentru indraznelile de care dau dovada.
Asa ca..mare atentie, va rog! Daca primiti ocazional din partea mea mailuri sau mesaje in care va intreb nimicuri care nu pot umple nici macar un gol conversational(daramite sa construiasca o conversatie)..va rog eu, dati`le delete.
miercuri, 29 septembrie 2010
Ramonism extins: Cand muntele de granit devine floare.
Sensibilitatea e normala pentru o floare. Dar cand topeste muntele de granit, este coplesitoare. Si pentru cel topit, si pentru florile din jurul lui. Este una dintre replicile pe care le-am pronuntat suierator, la ceas de seara, unde altundeva decat pe Facebook?
Evident ca nu este aruncata in neantul conversatiei doar de dragul de a fi acolo, ci pentru ca a pornit de la ceva real. Am un prieten. Toate povestile cu final mai putin fericit incep asa, pentru ca intotdeauna este mai usor sa vorbesti despre altii decat despre tine. De data asta insa, eu chiar vorbesc despre altii.
Cum ziceam, am un prieten. Definitia muntelui de granit pare a i se potrivi de minune. Intotdeauna a jucat rolul judecatorului aspru, care nu lasa nimic sa i se strecoare printre degete. Prin cautatura incisiva, oricine l-ar fi catalog in categoria imuabila a muntelui de granit. Asta este brandul pe care si l-a construit si cu care i-a obisnuit pe ceilalti.
Astazi insa, muntele de granit s-a topit, iar eu am fost pusa in fata unei sensibilitati iesite din comun, cum numai un "uman" ar putea sa conceapa. Sufletul i s-a deschis, iar vocea a tremurat la telefon. Dupa care a urmat un suspin scurt, parca neterminat. Am fost bulversata de splendoarea sinceritatii lui si i-am ridicat in gand o statuie pentru curajul de care a dat dovada. Nu e usor sa fii uman, inconjurat de inumani.
Durerea te ingenuncheaza si este poate singura care te face din nou uman, anulandu`ti toate mecanismele de aparare si tertipurile cu care iti tencuiesti sufletul. E catharsys-ul fiecaruia, pentru a ajunge la esenta propriei lui realitati.
Evident ca nu este aruncata in neantul conversatiei doar de dragul de a fi acolo, ci pentru ca a pornit de la ceva real. Am un prieten. Toate povestile cu final mai putin fericit incep asa, pentru ca intotdeauna este mai usor sa vorbesti despre altii decat despre tine. De data asta insa, eu chiar vorbesc despre altii.
Cum ziceam, am un prieten. Definitia muntelui de granit pare a i se potrivi de minune. Intotdeauna a jucat rolul judecatorului aspru, care nu lasa nimic sa i se strecoare printre degete. Prin cautatura incisiva, oricine l-ar fi catalog in categoria imuabila a muntelui de granit. Asta este brandul pe care si l-a construit si cu care i-a obisnuit pe ceilalti.
Astazi insa, muntele de granit s-a topit, iar eu am fost pusa in fata unei sensibilitati iesite din comun, cum numai un "uman" ar putea sa conceapa. Sufletul i s-a deschis, iar vocea a tremurat la telefon. Dupa care a urmat un suspin scurt, parca neterminat. Am fost bulversata de splendoarea sinceritatii lui si i-am ridicat in gand o statuie pentru curajul de care a dat dovada. Nu e usor sa fii uman, inconjurat de inumani.
Durerea te ingenuncheaza si este poate singura care te face din nou uman, anulandu`ti toate mecanismele de aparare si tertipurile cu care iti tencuiesti sufletul. E catharsys-ul fiecaruia, pentru a ajunge la esenta propriei lui realitati.
marți, 28 septembrie 2010
Radiografia unei tigari
Daca trag mai tare din tigara, pot sa simt gustul trecutului. Un aer rece, de iarna, imi sageata cerul gurii, iar narile imi freamata a ger. E aproape 31 decembrie, iar gandul meu este departe, mult prea departe, parca prea departe sa-l pot ajunge cu trupul. Este alaturi de cei care sunt departe, alaturi de cei care nu mai sunt, alaturi de amintirile pe care trupul nu poate sa le scuture.
Inca un fum si miroase a vara. E 5 dimineata si sunt pierduta in bratele lui, pe o plaja prea animata. Mi-e frig, iar fata lui o cauta tremurand pe a mea. Imi atinge fata cu mana, deslusindu-i conturul. E o placere vinovata, in care imi scufund gandurile si simturile. E pasiunea nebuna a doi oameni care se descopera in graba: cu soapte, cu imbratisari si promisiuni in zadar.
Trag mai adanc fumul si il scot aburit, in rotocoale, admirandu-l cat de liber se duce in eter. Sunt fericita castigatoare a unui vis implinit, pe care-l tratez mult prea carnal. M-am jucat prea mult, iar acum nu mai pot trece inapoi linia pe care eu mi-am impus-o. Dar e atat de bine sa traiesti in pacat, abia trezita intr-o casa straina.
Un ultim fum imi aduce flashback-urile de care nu aveam nevoie:ei razand, un pat care nu e al meu, hainele lui-mult prea mari, promisiunea ca ma voi intoarce, gandul ca toate vor urma fagasul bine strasat inca de acum cativa ani.
Arunc tigara neglijent si ma uit cum se stinge in fata ochilor mei, la fel ca dorinta mea de a mai lupta inutil.
Inghit in sec si`mi doresc, brusc, sa nu fi fost aici, atat de departe de... tot. Ascult jazz si-mi doresc ca in paharul meu sa fie toate visele pe care le-am pierdut, pentru ca nu am avut curajul pe care ma laudam ca il am. Daca as putea sa le beau pe nerasuflate, in linistea noptii, atat de departe de ei, dar atat de aproape de mine, as face-o fara sa clipesc.
Zgomotul de afara m-a trezit insa din transa. Sunt in acelasi loc, atat de departe de mine, atat de aproape de...tot.
Inca un fum si miroase a vara. E 5 dimineata si sunt pierduta in bratele lui, pe o plaja prea animata. Mi-e frig, iar fata lui o cauta tremurand pe a mea. Imi atinge fata cu mana, deslusindu-i conturul. E o placere vinovata, in care imi scufund gandurile si simturile. E pasiunea nebuna a doi oameni care se descopera in graba: cu soapte, cu imbratisari si promisiuni in zadar.
Trag mai adanc fumul si il scot aburit, in rotocoale, admirandu-l cat de liber se duce in eter. Sunt fericita castigatoare a unui vis implinit, pe care-l tratez mult prea carnal. M-am jucat prea mult, iar acum nu mai pot trece inapoi linia pe care eu mi-am impus-o. Dar e atat de bine sa traiesti in pacat, abia trezita intr-o casa straina.
Un ultim fum imi aduce flashback-urile de care nu aveam nevoie:ei razand, un pat care nu e al meu, hainele lui-mult prea mari, promisiunea ca ma voi intoarce, gandul ca toate vor urma fagasul bine strasat inca de acum cativa ani.
Arunc tigara neglijent si ma uit cum se stinge in fata ochilor mei, la fel ca dorinta mea de a mai lupta inutil.
Inghit in sec si`mi doresc, brusc, sa nu fi fost aici, atat de departe de... tot. Ascult jazz si-mi doresc ca in paharul meu sa fie toate visele pe care le-am pierdut, pentru ca nu am avut curajul pe care ma laudam ca il am. Daca as putea sa le beau pe nerasuflate, in linistea noptii, atat de departe de ei, dar atat de aproape de mine, as face-o fara sa clipesc.
Zgomotul de afara m-a trezit insa din transa. Sunt in acelasi loc, atat de departe de mine, atat de aproape de...tot.
luni, 27 septembrie 2010
Sunt empatic, ma`ntelegi?
Cand realizezi asemanarea deloc voita cu o persoana, tresari brusc. Constientizezi scurt ca nu esti unic si irepetabil in istorie si ca cineva, altcineva decat tine, isi duce existenta undeva, aproape, copiindu`ti tot involuntar atitudinea si fronda impotriva celor multi. Acel cineva se ghideaza dupa aceleasi criterii, se lupta cu aceiasi demoni, rade cu aceeasi pofta in fata destinului si pleaca falosul cap in fata anormalitatii normale.
Pentru o clipa, esti confuz si nu mai stii daca sa plangi sau sa razi, daca sa te bucuri sau sa dai cu pumnii, daca sa fi copie sau original. Intr-o ecuatie empatica precum asta, inclini sa vezi doar avantajul in a fi copiat involuntar de cineva care sta departe de tine. Nici nu mai conteaza care pe care copiaza, care pe care transpune, care pe care empatizeaza. Important este ca empatizeaza, asa departe si asa involuntar.
E unul dintre putinele momente in care te simti bine ca si copie. Sau ca si original. De fapt, in jocul asta, cred ca nici nu conteaza foarte mult cine a initiat miscarea, ci cati intra in inertia ei si raman vii in valtoarea nimicitoare.
Din tresarirea brusca, te trezesti zambind la fel de stramb ca si atunci cand ai constatat asemanarea. Ti-e bine ca esti...empatizat.
Pentru o clipa, esti confuz si nu mai stii daca sa plangi sau sa razi, daca sa te bucuri sau sa dai cu pumnii, daca sa fi copie sau original. Intr-o ecuatie empatica precum asta, inclini sa vezi doar avantajul in a fi copiat involuntar de cineva care sta departe de tine. Nici nu mai conteaza care pe care copiaza, care pe care transpune, care pe care empatizeaza. Important este ca empatizeaza, asa departe si asa involuntar.
E unul dintre putinele momente in care te simti bine ca si copie. Sau ca si original. De fapt, in jocul asta, cred ca nici nu conteaza foarte mult cine a initiat miscarea, ci cati intra in inertia ei si raman vii in valtoarea nimicitoare.
Din tresarirea brusca, te trezesti zambind la fel de stramb ca si atunci cand ai constatat asemanarea. Ti-e bine ca esti...empatizat.
Normalitatea anormalitatii. Sau invers.
Incerc sa trec, in general, peste pesimismul care ma caracterizeaza, pentru a-mi duce viata pe fagasul lucrurilor roz si pufoase. Nu-mi iese insa niciodata manevra asta, pentru ca..brusc, ma loveste melancolia si dorinta apriga de a duce aceeasi viata sanatoasa si normala pe care o are toata lumea.
Ma sufoc in tiparele mele si ma indrept, aproape inecandu-ma de praf catre gandul meu de reinventare, din nou. A te croi dupa dorintele altora nu este neaparat gresit, dar de fiecare data ajunge sa strapunga ceva..iremedial si ireversibil. Exista un pret pentru toate, iar trufia si constiinta se platesc cel mai scump. Din nefericire pentru sufletul meu, le am pe amandoua. In exces, chiar. Iar in unele momente de luciditate, realizez cata orbire imi pot aduce.
Azi a fost momentul in care mi-am dorit nespus sa fiu normala: sa pot sa zambesc, sa pot sa rad, sa pot sa iubesc lucrurile simple, de care cei mai multi se bucura in fiecare zi.
Nu am reusit, mi-am dat seama ca nu am aflat inca fericirea simplitatii, pe care eu o complic de fiecare data si o alung, de teama faptului ca voi ajunge sa-mi vad implinite cele mai arzatoare dorinte.
Pana cand voi invata cum se savureaza fericirea, voi continua probabil sa ma inec in imensitatea unei realitati prafuite, alaturi de alte milioane de oameni.
Dar daca eu sunt cea care alunga propria fericire?
Ma sufoc in tiparele mele si ma indrept, aproape inecandu-ma de praf catre gandul meu de reinventare, din nou. A te croi dupa dorintele altora nu este neaparat gresit, dar de fiecare data ajunge sa strapunga ceva..iremedial si ireversibil. Exista un pret pentru toate, iar trufia si constiinta se platesc cel mai scump. Din nefericire pentru sufletul meu, le am pe amandoua. In exces, chiar. Iar in unele momente de luciditate, realizez cata orbire imi pot aduce.
Azi a fost momentul in care mi-am dorit nespus sa fiu normala: sa pot sa zambesc, sa pot sa rad, sa pot sa iubesc lucrurile simple, de care cei mai multi se bucura in fiecare zi.
Nu am reusit, mi-am dat seama ca nu am aflat inca fericirea simplitatii, pe care eu o complic de fiecare data si o alung, de teama faptului ca voi ajunge sa-mi vad implinite cele mai arzatoare dorinte.
Pana cand voi invata cum se savureaza fericirea, voi continua probabil sa ma inec in imensitatea unei realitati prafuite, alaturi de alte milioane de oameni.
Dar daca eu sunt cea care alunga propria fericire?
marți, 21 septembrie 2010
Peninsula ca un Purgatoriu
In Peninsula nu te aventurezi niciodata singur. E regula de baza pentru oricine tine la viata lui sau macar la...buzunarele care ii flutura sau ii atarna in vant. Pe cat de frumoasa, pe atat de periculoasa si derapanata este Peninsula. Este ca un Purgatoriu prin care trebuie sa treci pentru a ajunge sa vezi ceea ce Ovid vedea in Exil. E un amestec de groaza si durere, rugina si ziduri cazute, fecale si umbre, umbre si grandomanii arhitecturale aruncate-n neantul malului de mare.
De cum intri-n Peninsula, apar Cerberii: cersetori-tigani, puradei in curul gol, care se tin scai de tine, cerandu`ti fie bani, fie tigari. Smulgandu-te din rugamintile lor, te avanti pe strazile atat de inguste, incat simti ca ti se ia suflul.
Masochist fiind, continui sa te purifici, crezand in iluminarea sufletului de dincolo de strazile imputite si mirosind a ranced, a gunoi, a parasire. Te ineci cu dezolarea, inghiti in sec amarul cladirilor care stau sa cada, intrebandu-te cum ar fi sa locuiesti intr-una din ele. FAra sa vrei, te duci cu gandul la casele rosii si terasele interbelice care trebuie sa fi animat odata pustiul desantat pe care il vezi acum.
Zambesti din nou fad, dar totusi linistit..si iti traiesti visul pana la capat. Cobori serpuit, duios, ca versurile lui Ovid.
Brusc, ii vezi statuia inverzita de ciuda si muzeul cu pereti galbeni din spate. Vegheaza Ovid, te intrebi, cati dintre noi stiu ca vegheaza. Te asezi langa el..si te loveste din nou angoasa: mormanul de caramizi din fata, parcelele rase din lateral, bolovanii care se pravalesc in mare iti intuneca viziunea. Vai si amar, ar spune Ovid.
Tu nu poti decat sa inghiti in sec si sa te purifici in continuare, inainte de a ajunge la poarta Orientului, in Port. Mirosul de istorie si de vechi iti taie nasul. Iar rasuflarea ti-e taiata de constructiile luxoase care ingradesc marea.
De te-ai putea aseza numai...Esti un simplu om....
De cum intri-n Peninsula, apar Cerberii: cersetori-tigani, puradei in curul gol, care se tin scai de tine, cerandu`ti fie bani, fie tigari. Smulgandu-te din rugamintile lor, te avanti pe strazile atat de inguste, incat simti ca ti se ia suflul.
Masochist fiind, continui sa te purifici, crezand in iluminarea sufletului de dincolo de strazile imputite si mirosind a ranced, a gunoi, a parasire. Te ineci cu dezolarea, inghiti in sec amarul cladirilor care stau sa cada, intrebandu-te cum ar fi sa locuiesti intr-una din ele. FAra sa vrei, te duci cu gandul la casele rosii si terasele interbelice care trebuie sa fi animat odata pustiul desantat pe care il vezi acum.
Zambesti din nou fad, dar totusi linistit..si iti traiesti visul pana la capat. Cobori serpuit, duios, ca versurile lui Ovid.
Brusc, ii vezi statuia inverzita de ciuda si muzeul cu pereti galbeni din spate. Vegheaza Ovid, te intrebi, cati dintre noi stiu ca vegheaza. Te asezi langa el..si te loveste din nou angoasa: mormanul de caramizi din fata, parcelele rase din lateral, bolovanii care se pravalesc in mare iti intuneca viziunea. Vai si amar, ar spune Ovid.
Tu nu poti decat sa inghiti in sec si sa te purifici in continuare, inainte de a ajunge la poarta Orientului, in Port. Mirosul de istorie si de vechi iti taie nasul. Iar rasuflarea ti-e taiata de constructiile luxoase care ingradesc marea.
De te-ai putea aseza numai...Esti un simplu om....
Isteria covrigilor Cornelius
Covrigii Cornelius sunt smecheri. Atat de smecheri, incat se pare ca au suprasaturat piata cu aromele si "crocantenia" lor. Ii vezi peste tot: in mainile copiilor care ies de la scoala, in mainile patate de ani ale batranilor si la subratul infriguratilor de birou care au coborat 2 minute pana la magazinul din colt sa-si ia ceva de rontait. Astia din urma suntem noi. Adica, Telliso-istii si Mediascop-istii.
Flama covrigilor Cornelius ne-a luat atat de tare incat in fiecare zi ne deplasam fie la Cin Cin, fie la magazinul "baiatului care are curea cu tinte" sa ne facem alimentarea. Nu ma intrebati de unde si pana unde pasiunea pentru covrigi aromati. Mie nici nu imi placeau inainte, dar cum dependenta de transmite si se savureaza in grup, nu am putut sa zic nu. Stiu doar ca acum..daca imi zici de covrigii Cornelius, ciulesc urechile, maresc pupilele si intreb: "unde?"
Ce-i drept, sunt buni. Iti aduc aminte de momentele alea din copilarie in care te tranteai cu fundul de bordura sau in iarba din fata blocului..ca aveai treaba cu...copiii. Sau si mai rau, te laudai copiilor ca tu ai covrigi si ei nu.
Nu stiu cum de au ajuns covrigii Cornelius au ajuns un bun de pret, la care mai nimeni nu da share. Probabil amintirea vremurilor de odinioara trezeste si pofta rontairii lor.
Stiu doar ca sunt buni si ii cere toata lumea.
(N.B. Am dat o scurta cautare, sa vad daca gasesc ceva informatii despre Cornelius astia, dar se pare ca sunt ceva mai vechi decat Google, pentru ca nu prea apar indexati. Sunt ceva mentionari prin forumuri, dar nimic care sa ateste istoria brandului. Sincer, ar merita un loc printre brandurile romanesti)
Flama covrigilor Cornelius ne-a luat atat de tare incat in fiecare zi ne deplasam fie la Cin Cin, fie la magazinul "baiatului care are curea cu tinte" sa ne facem alimentarea. Nu ma intrebati de unde si pana unde pasiunea pentru covrigi aromati. Mie nici nu imi placeau inainte, dar cum dependenta de transmite si se savureaza in grup, nu am putut sa zic nu. Stiu doar ca acum..daca imi zici de covrigii Cornelius, ciulesc urechile, maresc pupilele si intreb: "unde?"
Ce-i drept, sunt buni. Iti aduc aminte de momentele alea din copilarie in care te tranteai cu fundul de bordura sau in iarba din fata blocului..ca aveai treaba cu...copiii. Sau si mai rau, te laudai copiilor ca tu ai covrigi si ei nu.
Nu stiu cum de au ajuns covrigii Cornelius au ajuns un bun de pret, la care mai nimeni nu da share. Probabil amintirea vremurilor de odinioara trezeste si pofta rontairii lor.
Stiu doar ca sunt buni si ii cere toata lumea.
(N.B. Am dat o scurta cautare, sa vad daca gasesc ceva informatii despre Cornelius astia, dar se pare ca sunt ceva mai vechi decat Google, pentru ca nu prea apar indexati. Sunt ceva mentionari prin forumuri, dar nimic care sa ateste istoria brandului. Sincer, ar merita un loc printre brandurile romanesti)
luni, 20 septembrie 2010
Dupa multa tacere, din nou in cuvintele mele
Cand am vorbit ultima oara despre el,era in 2007...iar lacrimile imi curgeau pe obraz in timp ce ii scriam ultime randuri virtuale.Nu apucasem sa imi iau "la revedere" de la el,la fel cum nici el nu a putut sa isi ia "la revedere" de la viata.
L-a atacat miseleste si l-a imobilizat la pat,starpindu`i la fel de miseleste orgoliul pe care l-a dus in spate toata viata. Nu s-a mai putut apara si a lasat garda jos, lansadu-se invins de o nenoocita care ucide pana si ultima speranta.
Acum 3 ani, disparitia lui imi crease un imens gol in suflet, iar nodul din gat parea a nu mai disparea niciodata.Totul devenea si mai greu, cand incercam sa-mi analizez faptele din ultimii ani si ajunsesem la concluzia cumplita pentru mine..ca il ignorasem pe cel care m-a tinut in palma toata viata lui.
Acum, am ramas doar cu amintirile frumoase si cu siguranta ca el este undeva aproape de mine si zambeste in jos catre nepoata lui. Asta face ca durerea sa fie suportabila.
L-a atacat miseleste si l-a imobilizat la pat,starpindu`i la fel de miseleste orgoliul pe care l-a dus in spate toata viata. Nu s-a mai putut apara si a lasat garda jos, lansadu-se invins de o nenoocita care ucide pana si ultima speranta.
Acum 3 ani, disparitia lui imi crease un imens gol in suflet, iar nodul din gat parea a nu mai disparea niciodata.Totul devenea si mai greu, cand incercam sa-mi analizez faptele din ultimii ani si ajunsesem la concluzia cumplita pentru mine..ca il ignorasem pe cel care m-a tinut in palma toata viata lui.
Acum, am ramas doar cu amintirile frumoase si cu siguranta ca el este undeva aproape de mine si zambeste in jos catre nepoata lui. Asta face ca durerea sa fie suportabila.
Un traseu incheiat prost
Din cand in cand, imi place sa refac trasee. Deh, meteahna omului prins intr-un trecut linistit si lipsit de griji! Astazi am pornit de la birou, facand uz de inghesuitul RATC, sa-mi caut linistea demult pierduta.
Fete posace, triste, care-si inghiteau ultimele urme de demnitate sunt primele lucruri care mi-au sarit in ochi. Printre imbranceli si coate infipte in coaste(tot meteahna romaneasca), am zarit o fetita de vreo 3 anisori, privita cu delicatate de bunica ei uscativa, cu batic tras pe ochi.
E destul de cald in inghesuiala, iar ochii mei pica catre o domnnisoara boita violent cu negru la ochi. Parul ii este indreptat cu placa, iar geaca de piele ii da un look agresiv. Asa vrea sa para doar. Ii citesc timiditatea in ochi.
Am coborat de zor din RATC, urmata fiind de un baietandru care se impiedica in ditamai geanta de calatorie. O fi student, ma gandesc, in timp ce imi strang mai tare cardiganul pe mine. E frig afara, iar eu sunt in pantaloni scurti, mult prea scurti pentru o vreme ca asta.
Am ajuns in Tomis N si dupa ce trec repede pe langa zona puturoasa, cu iz de fecale, de langa Posta, ma indrept catre locurile in care ajungeam groaznic de des cand eram la facultate:tarabele inghesuite si magazinele pline de chinezisme(mult prea multe chinezisme).
Nu sunt uimita de cat de multi oameni se inghesuie la produsele ce miros a cauciuc si sintetic. Suntem saraci: si in suflete..si in buzunare. Nimeni nu e de condamnat pentru asta, toti sunt de apreciat ca se descurca si asa cu salariile de mizerie pe care le au.
Mi-am aruncat ochii pe ieftinaturile cu miros de cauciuc, am zambit trist si am alinat cu privirea doua mame care cautau hainute de scoala copiilor. E frig deja si trebuie sa le schimbe incaltarile si camasutele.
Mi-am strans si mai tare cardiganul, grabindu`mi pasii catre Bulevard. Picura , dar nu ma pot abtine sa nu ma opresc la Patiseria din Tomis N, sa-mi iau o placinta cu branza. Mi-era dor de gustul ala, pe care nu-l mai simtisem de ceva timp.
Langa mine, un cersetor. In fata mea, vechea autogara daramata toata. O imagine searbada si dezolanta imi taie pofta de mancare. Cum am ajuns TOTI in halul asta?
Fete posace, triste, care-si inghiteau ultimele urme de demnitate sunt primele lucruri care mi-au sarit in ochi. Printre imbranceli si coate infipte in coaste(tot meteahna romaneasca), am zarit o fetita de vreo 3 anisori, privita cu delicatate de bunica ei uscativa, cu batic tras pe ochi.
E destul de cald in inghesuiala, iar ochii mei pica catre o domnnisoara boita violent cu negru la ochi. Parul ii este indreptat cu placa, iar geaca de piele ii da un look agresiv. Asa vrea sa para doar. Ii citesc timiditatea in ochi.
Am coborat de zor din RATC, urmata fiind de un baietandru care se impiedica in ditamai geanta de calatorie. O fi student, ma gandesc, in timp ce imi strang mai tare cardiganul pe mine. E frig afara, iar eu sunt in pantaloni scurti, mult prea scurti pentru o vreme ca asta.
Am ajuns in Tomis N si dupa ce trec repede pe langa zona puturoasa, cu iz de fecale, de langa Posta, ma indrept catre locurile in care ajungeam groaznic de des cand eram la facultate:tarabele inghesuite si magazinele pline de chinezisme(mult prea multe chinezisme).
Nu sunt uimita de cat de multi oameni se inghesuie la produsele ce miros a cauciuc si sintetic. Suntem saraci: si in suflete..si in buzunare. Nimeni nu e de condamnat pentru asta, toti sunt de apreciat ca se descurca si asa cu salariile de mizerie pe care le au.
Mi-am aruncat ochii pe ieftinaturile cu miros de cauciuc, am zambit trist si am alinat cu privirea doua mame care cautau hainute de scoala copiilor. E frig deja si trebuie sa le schimbe incaltarile si camasutele.
Mi-am strans si mai tare cardiganul, grabindu`mi pasii catre Bulevard. Picura , dar nu ma pot abtine sa nu ma opresc la Patiseria din Tomis N, sa-mi iau o placinta cu branza. Mi-era dor de gustul ala, pe care nu-l mai simtisem de ceva timp.
Langa mine, un cersetor. In fata mea, vechea autogara daramata toata. O imagine searbada si dezolanta imi taie pofta de mancare. Cum am ajuns TOTI in halul asta?
luni, 13 septembrie 2010
Cei putini si coincidentele prost intelese
Cumva,cei putini ajung intotdeauna unii langa altii, indiferent de cat de departe sunt in limitele lor fizice. Oceanele, marile, muntii, raurile, nici macar regatele viciate nu pot impiedica inevitabilul sa se intample.
Intotdeauna, invariabil, in astfel de situatii, se instaleaza ceea ce noua nu ne place sa numim "coincidenta". Ce-i drept, coindidentele nu exista decat la nivel conceptual. In spatele conceptului sta insa atractia, care se manifesta la intensitati mari, pentru a infuenta cursul viitor al actiunilor.
Iar atractia asta face pe dracu`n patru si isi impune de fiecare data punctul de vedere, indifent de orgoliile care sunt puse in joc. E nostim sa analizezi asta de undeva din afara, unde neutralitatea te leaga de maini si de picioare.
Pentru cineva intrat in cavalcada toanelor unei legi universale, este insa bulversant. De fiecare data, cei implicati trec prin toate starile: nervi, dezolare, resemnare, agitatie, angoasa, neliniste, pentru a ajunge la un echilibru pierdut prin uz uman de orgolii.
Ala e momentul regasirii normalitatii pierdute si dual consimtite:momentul in care inca unul dintre cei putini se alatura grupului mic si sinistru de outsideri ai contemporaneitatii.
De-am invata numai regulile jocului astuia, pentru a putea pastra echilibrul celor putini si mai aproape!
Intotdeauna, invariabil, in astfel de situatii, se instaleaza ceea ce noua nu ne place sa numim "coincidenta". Ce-i drept, coindidentele nu exista decat la nivel conceptual. In spatele conceptului sta insa atractia, care se manifesta la intensitati mari, pentru a infuenta cursul viitor al actiunilor.
Iar atractia asta face pe dracu`n patru si isi impune de fiecare data punctul de vedere, indifent de orgoliile care sunt puse in joc. E nostim sa analizezi asta de undeva din afara, unde neutralitatea te leaga de maini si de picioare.
Pentru cineva intrat in cavalcada toanelor unei legi universale, este insa bulversant. De fiecare data, cei implicati trec prin toate starile: nervi, dezolare, resemnare, agitatie, angoasa, neliniste, pentru a ajunge la un echilibru pierdut prin uz uman de orgolii.
Ala e momentul regasirii normalitatii pierdute si dual consimtite:momentul in care inca unul dintre cei putini se alatura grupului mic si sinistru de outsideri ai contemporaneitatii.
De-am invata numai regulile jocului astuia, pentru a putea pastra echilibrul celor putini si mai aproape!
La dracu` cu empatia, acum sa vorbim despre mine!
Oamenii sunt solidari. Cam asa iti par in momentul in care ai nevoie de un umar caruia sa i te confesezi, nu? Ei bine, oamenii nu sunt asa. Este doar una dintre impresiile acelea gresite cu care ne nastem si pe care continuam sa le hranim de-a lungul unei vieti intregi.
Oamenii nu sunt solidari, oamenilor le place sa se regaseasca in problemele altora, pentru ca asta le da posibilitatea deloc justificata de a directiona totul asupra lor si de a se pune in centrul atentiei. Este firesc, daca stai bine sa te gandesti, pentru ca asa suntem construiti. Empatizarea are limitele ei, dar odata ce le depasesti devine un joc de "care pe care" , in care "care" vrea sa ia fata lui "pe care".
Asta se poate observa foarte bine atunci cand impartasiti o experienta iar cei de langa voi tind sa preia fraiele conversatiei, insusindu-si experienta si comparand-o cu una similara. Intentia asta devenita pattern deja se concretizeaza prin fraza: "Stiu prin ce treci. Am fost si eu acolo. Numai ca eu...." si asta e momentul in care s-a dus dracului toata importanta trairilor tale. De aici incep istorisirile celuilalt, care si-a facut datoria prieteneasca in a te asculta.
In mod total ciudat, avem nevoie de momentele astea, pentru ca atunci realizam orbeste ca de fapt nu suntem singuri si ca trairile noastre mai sunt impartasite si de altii. Este tot un sadism si asta, sa te regasesti in durerea si frustrarea celuilalt, doar pentru a nu parea mai prejos.
Un lucru insa trebuie tinut mine. In toata marea de simtiri si sentimente, nu exista empatie absoluta, la fel cum nimic nu este absolut intr-o lume a relativitatii. Aparenta ca toata lumea este alaturi de tine este nimic mai mult decat o...aparenta, care nu-si schimba forma mai niciodata.
Oamenii nu sunt solidari, oamenilor le place sa se regaseasca in problemele altora, pentru ca asta le da posibilitatea deloc justificata de a directiona totul asupra lor si de a se pune in centrul atentiei. Este firesc, daca stai bine sa te gandesti, pentru ca asa suntem construiti. Empatizarea are limitele ei, dar odata ce le depasesti devine un joc de "care pe care" , in care "care" vrea sa ia fata lui "pe care".
Asta se poate observa foarte bine atunci cand impartasiti o experienta iar cei de langa voi tind sa preia fraiele conversatiei, insusindu-si experienta si comparand-o cu una similara. Intentia asta devenita pattern deja se concretizeaza prin fraza: "Stiu prin ce treci. Am fost si eu acolo. Numai ca eu...." si asta e momentul in care s-a dus dracului toata importanta trairilor tale. De aici incep istorisirile celuilalt, care si-a facut datoria prieteneasca in a te asculta.
In mod total ciudat, avem nevoie de momentele astea, pentru ca atunci realizam orbeste ca de fapt nu suntem singuri si ca trairile noastre mai sunt impartasite si de altii. Este tot un sadism si asta, sa te regasesti in durerea si frustrarea celuilalt, doar pentru a nu parea mai prejos.
Un lucru insa trebuie tinut mine. In toata marea de simtiri si sentimente, nu exista empatie absoluta, la fel cum nimic nu este absolut intr-o lume a relativitatii. Aparenta ca toata lumea este alaturi de tine este nimic mai mult decat o...aparenta, care nu-si schimba forma mai niciodata.
luni, 30 august 2010
De pe "Feisbuc adunate"- cazul Nastase.Ilie Nastase
Aurelian Sandulescu Bua....adevarul este ca bine i`a facut fatucii. Nu`i bugetar, asa ca nu`i obligat nici macar moral sa`i raspuna uneia pe strada ce treaba are el in Timisoara. Treaba lui de ce s`a dus la Timisoara. Si...hai s`o luam si p`aia cu "cine a ince...put primul". Eu cred ca tipa a inceput sa`l hartuiasca cu intrebari cand omul vroia sa fie lasat in pace. Partea cand Nastase probabil i`a zis frumos s`o taie si sa`l lase`n pace...a fost taiata. Dar asa este si pe strada. Vii te iei de mine, imi pui intrebari, iti zic frumos sa ma lasi in pace, insisti ca toanta, pai da`te`n mortii matii. Nici asa nu intelegi? Iti crap capu`, da`te`n mortii matii, lasa`ma`n pace. Ma hartuiesti pe strada?!
...............................
Ramona Crangasu: totally disagree.adevarul e undeva la mijloc..honestly. da, nu e bugetar, dar nu stiu daca l-a tras cineva la raspundere pentru ceva.doi la mana, este persoana publica, iar odata cu statutul, iti asumi niste responsabilitati si t...e comporti cu atare..ca de aia tu esti role model si altii iti ridica statui. trei la mana, daca nu vroia sa fie agasat, putea frumusel sa vina cu limuzina/tractorul/elicopterul/yachtul si alte kkturi de care dispun oamenii cu un statut ca al lui. insist sa cred ca tot femeia e ochiul dracului.dar de data asta, cea de langa el:fosta playboy`sta si cu ceva ani stati prin inchisoare.asta era buba.de aia era atat de agasat. nu scuz comportamentul duduii reporter, antecedente au mai fost..dar, in definitiv, dupa cum zicea si ea..e pe domeniu` public. e ca si cum m-as duce eu la larrt king si i-as cere un autograf pentru ca l-am vazut trecand pe langa mine.bag eu mana in foc.oricat de lumt l-as agasa pe larry king, nu o sa-mi zica niciodata "da`te`n mortii ma`tii". are ceva mai mult bun simt decat atat.
.................................
Aurelian Sandulescu hai s`o luam si altfel. Sunt persoana publica. Sunt constient de ceea ce inseamna asta. Ai bani. OK. Multi bani. Iti permiti sa te duci cu orice masina/limuzina/elicopter/avion. Ale tale. Dar, tocmai. Nastase era pe domeniul public. Fiecare... om are dreptul sa se plimbe pe unde vrea, chiar si pe jos. Chiar si persoana publica, si vrei autograful meu, sau vrei sa faci o poza cu mine, sau vrei sa ma intrebi ceva? Ok, intrebarea moarte n`are. Vii si ma intrebi: puteti sa`mi dati si mie un autograf, sau sa faceti cu mine o poza, pentru amintire, sau...sunt doar curioasa: de ce ati venit la Timisoara? O poti face. Dar in momentul in care ti`am raspuns ca nu doresc sa`ti satisfac dorinta din motive pe care nu vreau sa ti le explic; atunci am pretentia sa pleci, astfel incat eu sa uit ca te`am vazut vreodata, si sa`mi pot continua linistit plimbarea. Daca tu ma intrebi, eu nu vreau sa iti raspund si nu vreau sa am un contact cu tine; tu ce faci? Te agati de mine? Te prinzi cu niste catuse de mine pana iti raspund? Normal ca te injur din moment ce tu refuzi cu incapatanare sa`mi dai pace. Si...poate ca`i mai bine sa te injur si sa plec; decat sa tac si sa ma duc sa`ti fac plangere penala pentru hartuire, nu crezi? Si pentru ca sunt mai mare in orice decat tine un simplu reporter, te tarasc prin tribunale ani de zile, doar ca sa`mi bat joc de tine. Daca ma intrebi pe mine, asta este si motivul pentru care duduia nu doreste sa actioneze in nici un fel impotriva lu` Nastase...
...........................
Ramona Crangasu: iti inteleg vehementa, dar valorile se diferentiaza de nulitati intotdeauna prin clasa si eleganta. nu neg ca duduia era batuta in cap si lipsita de profesionalism, dar afirm ca el a fost marlan si "agasarea" reporterului nu ju...stifica lipsa lui de tact. si daca nu vroia sa fie agasat, sa-si ia gorile langa el, o tineau pe duduie la distanta macar.
repet, nu e vorba de nimic altceva decat de tact si de abilitatea de a-ti pastra "imaginea" curata. Obama de cate ori nu si-a luat-o ca e negru si ca e incapabil, prin insasi natura lui?De cate ori nu a fost prins la inghesuiala de sustinatorii contracandidatilor, care spuneau obsesiv ca e un nimic?Zi-mi si mie, pls, de cate ori le-a zis: "Go fuck yourselves, you sad and pathetic, worthless motherfuckers?"Vezi mai mult
...............................
Ramona Crangasu: totally disagree.adevarul e undeva la mijloc..honestly. da, nu e bugetar, dar nu stiu daca l-a tras cineva la raspundere pentru ceva.doi la mana, este persoana publica, iar odata cu statutul, iti asumi niste responsabilitati si t...e comporti cu atare..ca de aia tu esti role model si altii iti ridica statui. trei la mana, daca nu vroia sa fie agasat, putea frumusel sa vina cu limuzina/tractorul/elicopterul/yachtul si alte kkturi de care dispun oamenii cu un statut ca al lui. insist sa cred ca tot femeia e ochiul dracului.dar de data asta, cea de langa el:fosta playboy`sta si cu ceva ani stati prin inchisoare.asta era buba.de aia era atat de agasat. nu scuz comportamentul duduii reporter, antecedente au mai fost..dar, in definitiv, dupa cum zicea si ea..e pe domeniu` public. e ca si cum m-as duce eu la larrt king si i-as cere un autograf pentru ca l-am vazut trecand pe langa mine.bag eu mana in foc.oricat de lumt l-as agasa pe larry king, nu o sa-mi zica niciodata "da`te`n mortii ma`tii". are ceva mai mult bun simt decat atat.
.................................
Aurelian Sandulescu hai s`o luam si altfel. Sunt persoana publica. Sunt constient de ceea ce inseamna asta. Ai bani. OK. Multi bani. Iti permiti sa te duci cu orice masina/limuzina/elicopter/avion. Ale tale. Dar, tocmai. Nastase era pe domeniul public. Fiecare... om are dreptul sa se plimbe pe unde vrea, chiar si pe jos. Chiar si persoana publica, si vrei autograful meu, sau vrei sa faci o poza cu mine, sau vrei sa ma intrebi ceva? Ok, intrebarea moarte n`are. Vii si ma intrebi: puteti sa`mi dati si mie un autograf, sau sa faceti cu mine o poza, pentru amintire, sau...sunt doar curioasa: de ce ati venit la Timisoara? O poti face. Dar in momentul in care ti`am raspuns ca nu doresc sa`ti satisfac dorinta din motive pe care nu vreau sa ti le explic; atunci am pretentia sa pleci, astfel incat eu sa uit ca te`am vazut vreodata, si sa`mi pot continua linistit plimbarea. Daca tu ma intrebi, eu nu vreau sa iti raspund si nu vreau sa am un contact cu tine; tu ce faci? Te agati de mine? Te prinzi cu niste catuse de mine pana iti raspund? Normal ca te injur din moment ce tu refuzi cu incapatanare sa`mi dai pace. Si...poate ca`i mai bine sa te injur si sa plec; decat sa tac si sa ma duc sa`ti fac plangere penala pentru hartuire, nu crezi? Si pentru ca sunt mai mare in orice decat tine un simplu reporter, te tarasc prin tribunale ani de zile, doar ca sa`mi bat joc de tine. Daca ma intrebi pe mine, asta este si motivul pentru care duduia nu doreste sa actioneze in nici un fel impotriva lu` Nastase...
...........................
Ramona Crangasu: iti inteleg vehementa, dar valorile se diferentiaza de nulitati intotdeauna prin clasa si eleganta. nu neg ca duduia era batuta in cap si lipsita de profesionalism, dar afirm ca el a fost marlan si "agasarea" reporterului nu ju...stifica lipsa lui de tact. si daca nu vroia sa fie agasat, sa-si ia gorile langa el, o tineau pe duduie la distanta macar.
repet, nu e vorba de nimic altceva decat de tact si de abilitatea de a-ti pastra "imaginea" curata. Obama de cate ori nu si-a luat-o ca e negru si ca e incapabil, prin insasi natura lui?De cate ori nu a fost prins la inghesuiala de sustinatorii contracandidatilor, care spuneau obsesiv ca e un nimic?Zi-mi si mie, pls, de cate ori le-a zis: "Go fuck yourselves, you sad and pathetic, worthless motherfuckers?"Vezi mai mult
vineri, 20 august 2010
Reactii tremuratoare
Imi place cum se aude cuvantul "Ramona" din gura lui. Il pronunta apasat si usor isteric, cu un scrasnet de dinti abia sesizabil, in timp ce se uita adanc in ochii mei. Tonul vocii este atat de jos incat ma cutremur din toate incheieturile de la prima litera pe care o impinge cu limba, in afara gurii. Ma starneste si ma intriga, tocmai de aceea ii intru in joc. Se aude atat de bine, incat reactiile pe care mi le starneste sunt de tipuri animalice: primordiale si pline de pasiune care consuma.
Ii place ca lumea sa inteleaga ceea ce se ascunde dincolo de forma cuvintelor, dincolo de inertia si imobilitatea literelor. II place sa starneasca reactii, ii place sa intrige si sa incite. Iar asta este ceea ce avem in comun.
Ii place ca lumea sa inteleaga ceea ce se ascunde dincolo de forma cuvintelor, dincolo de inertia si imobilitatea literelor. II place sa starneasca reactii, ii place sa intrige si sa incite. Iar asta este ceea ce avem in comun.
miercuri, 18 august 2010
Solidaritatea nu inseamna sa stingi lumina!
Nu sunt in masura sa vorbesc despre durerea unui parinte care isi pierde copilul, ca urmare a neglijentei altora. Nu pot descrie nodul din gat si golul ce ii ramane in suflet, dar nici incetosarea care i se pune in fata ochilor. Nu pot judeca furia care ii acopera mintea si nici gesturile extreme de razbunare pe care le-ar putea face pentru a se elibera de amaraciunea ce-l impovareaza.
Dar va zic eu despre ce pot vorbi: despre campaniile de imagine care se nasc pe spatele suferintei unor parinti indoliati, care au uitat temporar pentru ce traiesc. Campanii de imagine ascunse in spatele unor intentii "nobile" de campanii sociale, de solidaritate umana. Mi-au ajuns pe la urechi asa zisele gesturi media de solidaritate cu parintii indoliati ai bebelusilor de la maternitatea Giulesti, care se traduc de fapt in publicitate cumulata pe un tronson si captare de puncte de audienta.
Totul, pus in forma triumfatoare a unui trend social si a unei pseudo-mobilizari, care il tine de fapt, pe ascultator timp de o ora pe acelasi post TV sau radio.
Prefer sa le ofer parintilor un umar pe care sa-si sprijine durerea sau sa le pun celor mici flori pe mormant, in timp ce vars o lacrima pentru durerea celor pe care i-au lasat in urma si inca una pentru inocenta lor platita scump. Asta daca vor fi inmormantati crestineste.
Asa ca, va rog sa ma scuzati, dar nu voi fi unul dintre cei care ingroasa punctele de audienta pentru o tv sau alta, pentru un radio sau altul. Nu ma regasesc in solidaritatea celor care vor "stinge lumina".
Dar va zic eu despre ce pot vorbi: despre campaniile de imagine care se nasc pe spatele suferintei unor parinti indoliati, care au uitat temporar pentru ce traiesc. Campanii de imagine ascunse in spatele unor intentii "nobile" de campanii sociale, de solidaritate umana. Mi-au ajuns pe la urechi asa zisele gesturi media de solidaritate cu parintii indoliati ai bebelusilor de la maternitatea Giulesti, care se traduc de fapt in publicitate cumulata pe un tronson si captare de puncte de audienta.
Totul, pus in forma triumfatoare a unui trend social si a unei pseudo-mobilizari, care il tine de fapt, pe ascultator timp de o ora pe acelasi post TV sau radio.
Prefer sa le ofer parintilor un umar pe care sa-si sprijine durerea sau sa le pun celor mici flori pe mormant, in timp ce vars o lacrima pentru durerea celor pe care i-au lasat in urma si inca una pentru inocenta lor platita scump. Asta daca vor fi inmormantati crestineste.
Asa ca, va rog sa ma scuzati, dar nu voi fi unul dintre cei care ingroasa punctele de audienta pentru o tv sau alta, pentru un radio sau altul. Nu ma regasesc in solidaritatea celor care vor "stinge lumina".
marți, 17 august 2010
Stirile outdoor, conceptul revolutionar al Kanal D
Mi-am promis ca nu ma mai uit la niciun jurnal de stiri de pe vreo televiziune romaneasca, dar am pacatuit. M-am abatut de la promisiunea sfanta..si acum stau si ma zgaiesc tamp in perete, gandindu-ma la halul in care au ajuns TV-urile din Ro. Nu sunt elitista, dar am admiratia scolii de peste ocean, care da peste nas tuturor in materie de profesionalism. Ce-i drept, nici britanicii nu sunt mai prejos, excelenta lor fiind in structuralitate si imbinare armonioasa de elemente, pentru a da notorietate unui brand(fie ca vorbim de tv, de moderatori, de show-uri).
Cand vine vorba insa de romani, ma apuca greata. Exceptiile exista cu siguranta, sunt mult prea putine..si in general exceptiile aduc cote de piata ridicate, puncte de audienta mari, continuitate si fidelizare. Asta e alta poveste insa.
Azi insa am facut greseala sa ma uit la alte stiri decat cele ale exceptiilor(nu ca exceptiile ar excela neaparat).
Pentru diversitate, am dat la Kanal D. Si de parca nu era suficient ca aveam pata pusa pe jurnalul lor de weekend, acum mi s-a pus pata si pe incercarea de jurnal de seara.Dar cumplit de rau.
Zic incercare pentru ca exact asta este. Macar OTV a avut bunul simt sa creeze un brand.Kanal D vine cu un amalgam de orice peste orice, ca intr-o salata ruseasca in care slanina pluteste printre bucatele de legume, suc de rosii si eventual 3 tipuri de carnati. Stii ca nu iti face bine daca o mananci, dar te uiti bulbucat la agitatia mortala din farfurie.
Sunt atat de inversunata pentru ca nu imi vine sa cred cum oameni cu experienta in tv pot sa scorneasca enormitati precum "Caravana de stiri", incercand sa reinventeze roata. Dragilor, ideea de ancora pentru stiri are o intreaga istorie in spate si se leaga de imobilitatea platoului si a crainicului, care construiesc identitatea vizuala a jurnalului.
Duci stirile in outdoor(preluand ideea de platou mobil de la emisiuni), ai rupt`o in fericire: totul se vede ca un kkt. Asa s-a vazut si in cazul Stirilor Kanal D. Soc si groaza era pupitrul scheletic la care statea C. Sabbagh, soc si groaza era soarele de apus care ii intra in ochi, soc si groaza clipboard-ul(care nu stiu ce rost avea), soc si groaza fantanile din spate, soc si groaza copiii care se balaceau in spate, soc si groaza cadrul general cu cei 2 oameni care stateau in zona delimitata si se uitau ca la circ. Evident, "soc si groaza" scris cu galben pe negru, ca am vazut ca asa se poarta, mai nou.
Pe langa socul si groaza de mai devreme, m-a mai lovit o boare: aceea a omniprezentei si omnipotentei lui C. Sabbagh: C. Sabbagh-reporter, C. Sabbagh- producator, C. Sabbagh-ancora, C. Sabbagh- voce din off. Nu, nu si iarasi nu!Parca m-as uita la televiziunea partidului, in care singurul care apare este tovarasu` al mare, care taie si spanzura. Faptul ca un om este foarte bun pe o anumita nisa, nu il face foarte bun pe toate nisele, ci ii faramiteaza atentia, ducandu`l la epuizare.
Si acum, cat se poate de serios, C. Sabbagh ca si ancora nu este o alegere foarte buna.E ca si cum l-ai pune pe Larry King sa prezinte stiri, mizand pe faptul ca e un brand. Pe langa faptul ca i-ai terminat brandul de tot, il poti aduce si intr-un derizoriu cumplit. Pentru a intari, a fi un moderator foarte bun nu te face crainic foarte bun(sau crainic) si vice versa.
Cu pata pusa si expusa acum, ma voi duce sa mai ascult ceva jazz. Sper ca nu il duc si pe asta outdoor si il pun pe Pitbull sa`l interpreteze.
Cand vine vorba insa de romani, ma apuca greata. Exceptiile exista cu siguranta, sunt mult prea putine..si in general exceptiile aduc cote de piata ridicate, puncte de audienta mari, continuitate si fidelizare. Asta e alta poveste insa.
Azi insa am facut greseala sa ma uit la alte stiri decat cele ale exceptiilor(nu ca exceptiile ar excela neaparat).
Pentru diversitate, am dat la Kanal D. Si de parca nu era suficient ca aveam pata pusa pe jurnalul lor de weekend, acum mi s-a pus pata si pe incercarea de jurnal de seara.Dar cumplit de rau.
Zic incercare pentru ca exact asta este. Macar OTV a avut bunul simt sa creeze un brand.Kanal D vine cu un amalgam de orice peste orice, ca intr-o salata ruseasca in care slanina pluteste printre bucatele de legume, suc de rosii si eventual 3 tipuri de carnati. Stii ca nu iti face bine daca o mananci, dar te uiti bulbucat la agitatia mortala din farfurie.
Sunt atat de inversunata pentru ca nu imi vine sa cred cum oameni cu experienta in tv pot sa scorneasca enormitati precum "Caravana de stiri", incercand sa reinventeze roata. Dragilor, ideea de ancora pentru stiri are o intreaga istorie in spate si se leaga de imobilitatea platoului si a crainicului, care construiesc identitatea vizuala a jurnalului.
Duci stirile in outdoor(preluand ideea de platou mobil de la emisiuni), ai rupt`o in fericire: totul se vede ca un kkt. Asa s-a vazut si in cazul Stirilor Kanal D. Soc si groaza era pupitrul scheletic la care statea C. Sabbagh, soc si groaza era soarele de apus care ii intra in ochi, soc si groaza clipboard-ul(care nu stiu ce rost avea), soc si groaza fantanile din spate, soc si groaza copiii care se balaceau in spate, soc si groaza cadrul general cu cei 2 oameni care stateau in zona delimitata si se uitau ca la circ. Evident, "soc si groaza" scris cu galben pe negru, ca am vazut ca asa se poarta, mai nou.
Pe langa socul si groaza de mai devreme, m-a mai lovit o boare: aceea a omniprezentei si omnipotentei lui C. Sabbagh: C. Sabbagh-reporter, C. Sabbagh- producator, C. Sabbagh-ancora, C. Sabbagh- voce din off. Nu, nu si iarasi nu!Parca m-as uita la televiziunea partidului, in care singurul care apare este tovarasu` al mare, care taie si spanzura. Faptul ca un om este foarte bun pe o anumita nisa, nu il face foarte bun pe toate nisele, ci ii faramiteaza atentia, ducandu`l la epuizare.
Si acum, cat se poate de serios, C. Sabbagh ca si ancora nu este o alegere foarte buna.E ca si cum l-ai pune pe Larry King sa prezinte stiri, mizand pe faptul ca e un brand. Pe langa faptul ca i-ai terminat brandul de tot, il poti aduce si intr-un derizoriu cumplit. Pentru a intari, a fi un moderator foarte bun nu te face crainic foarte bun(sau crainic) si vice versa.
Cu pata pusa si expusa acum, ma voi duce sa mai ascult ceva jazz. Sper ca nu il duc si pe asta outdoor si il pun pe Pitbull sa`l interpreteze.
Screw the banking!Explain the teaser!
Incerc sa ma scutur de cateva zile de obsesia "Tu cu cine faci banking?". Nu pentru ca gasesc campania interesanta, nu pentru ca ideea ar fi geniala, ci doar pentru ca mi se pare foarte agasant tagline-ul asta. Daca ma mai iau si de outdoor advertising-ul pentru campanie, probabil ca veti da scroll la infinit pe pagina, pe un post kilometric. Asa ca o sa ma limitez la campania virala.
Ideea de viral pentru un subiect arid si deloc interesant nu este neaparat proasta. Dimpotriva, o salut cu mare incredere. Modul in care a fost insa pusa in aplicare, vizual si scriptic vorbind, ma face sa mustacesc. Si pe langa toate acestea, exista si afirmatia ca viralul este de fapt, teasing pentru traditional marketing campaign. Emmm, lasati`ma sa ma indoiesc de asta si sa va fac sa aruncati cu definitiile "teasing" inspre mine.
Eu pur si simplu nu pot sa vad viralul pentru "Tu cu cine faci banking?" ca un teasing, pentru ca(si iarasi voi fi foarte scurta):
1. o campanie virala care se desfasoara simultan cu una pe tv sau pe orice alt suport nu poate fi teasing, ci facilitator de brand awareness.
2. viralul imi pare mai mult o parodie la tot ce inseamna campania BCR
3. cu riscul de a ma repeta, productia episoadelor de viral dau impresia unei ironii, nu a unui element care vine sa sustina notorietatea.
Nu pledez in specialist, doar opinez, cum va rog si pe voi sa o faceti, dupa ce va aruncati ochii pe campania virala de la BCR.
It`s a teasing or it`s not a teasing?
Ideea de viral pentru un subiect arid si deloc interesant nu este neaparat proasta. Dimpotriva, o salut cu mare incredere. Modul in care a fost insa pusa in aplicare, vizual si scriptic vorbind, ma face sa mustacesc. Si pe langa toate acestea, exista si afirmatia ca viralul este de fapt, teasing pentru traditional marketing campaign. Emmm, lasati`ma sa ma indoiesc de asta si sa va fac sa aruncati cu definitiile "teasing" inspre mine.
Eu pur si simplu nu pot sa vad viralul pentru "Tu cu cine faci banking?" ca un teasing, pentru ca(si iarasi voi fi foarte scurta):
1. o campanie virala care se desfasoara simultan cu una pe tv sau pe orice alt suport nu poate fi teasing, ci facilitator de brand awareness.
2. viralul imi pare mai mult o parodie la tot ce inseamna campania BCR
3. cu riscul de a ma repeta, productia episoadelor de viral dau impresia unei ironii, nu a unui element care vine sa sustina notorietatea.
Nu pledez in specialist, doar opinez, cum va rog si pe voi sa o faceti, dupa ce va aruncati ochii pe campania virala de la BCR.
It`s a teasing or it`s not a teasing?
luni, 16 august 2010
Provocare pentru admiratorul secret
Acum cateva luni, admiratorul meu secret se lauda pe blog, printr`un comentariu, ca isi va dezvalui identitatea, dupa o serie de comentarii usor licentioase, dar pline de diplomatie, paradoxal. Nu stiu ce s-a ales de el, dar incerc sa-l resuscitez acum, pentru ca imi placea prea tare jocul pe care-l lansase. Asa ca, stimate admirator secret, am o provocare pentru tine:
Spune`mi 3 indicii care te fac pe tine usor de recunoscut in fata celor similari tie.
Astept raspunsul tau la provocare,
Ramona
Spune`mi 3 indicii care te fac pe tine usor de recunoscut in fata celor similari tie.
Astept raspunsul tau la provocare,
Ramona
Pentru Alexandru
Nu am reusit sa imi dau seama ce a facut exact Alexandru pe wall`ul lui astazi de a declansat un val de comentarii pe care eu nu pot sa le citesc, dar am observat un link catre blog-ul meu. Asa ca iau pozitie de reverenta 2 secunde si spun, in timp ce voi ma ascultati: "Multumesc, Alexandru Constantin!"
Pe Alexandru il cunoasteti de la TV, de la Prima mai exact, in cadrul careia activeaza cu pasiune pentru Focus.
Pe Alexandru il cunoasteti de la TV, de la Prima mai exact, in cadrul careia activeaza cu pasiune pentru Focus.
Turcescu spune "Pa" Realitatii
Mi-am inceput dimineata incercand sa ingurgitez o informatie care nu se lasa ingurgitata si pace: demisia lui Turcescu de la mamutul Realitatea. Nu a picat ca un soc, dar a picat putin stramb, cum pica, de altfel, orice informatie intr-o zi de luni dimineata.
Va avertizez de la bun inceput ca acest material nu se vrea a fi o oda inchinata lui Turcescu. Cu siguranta se vor gasi multi care sa faca asta sau care sa-i dea in cap, pe la colturi de forumuri si platforme de social media. Cu toate astea insa, nu pot sa nu recunosc ca Turcescu se numara printre putinii oameni de televiziune pe care ii respect, ca si prezenta, incisivitate si...de ce nu, verticalitate.
In termeni obiectivi, demisia lui poate fi tradusa simplu printr-o intrebare: "Cum poti genera buzz social si mediatic intr-o fractiune de secunda?" Raspunsul este pe atat de simplu, ca si intrebarea: "Anuntand ca iti dai demisia de la un mare trust, unde te-ai rotunjit ca brand si ai creat suficienta notorietate cat sa iti poti permite sa faci asta".
Ce se va intampla in continuare a fost deja dezvaluit, partial: aparitia unui nou blog(in luna august) da de inteles ca jurnalistul Turcescu vrea sa-si obtina independenta ca brand si sa-si construiasca un alt tip de notorietate: cel pe online, domeniu inca insuficient exploatat.
O sa moara brandul Turcescu? Cu siguranta nu, pentru ca avantajul proclamarii desprinderii de trust duce la ofertare multipla si la eliberarea de constrangeri editoriale. Drept pentru care, preconizez ca jurnalistul Turcescu va juca acum numai pe cartile lui, obtinand avantaje atat de la putere, cat si de la opozitie. E un deziderat la care aspira orice jurnalist, trebuie sa recunoastem. Deziderat pe care insa foarte putini si-l pot permite. Iar Turcescu este unul dintre acesti foarte putini.
Ce-i drept, asta este inceputul inspirat pentru orice campanie de imagine sau de marketing de imagine: lansezi un instrument de comunicare(blogul), pe care-l dezvolti pornind de la un boom informativ: "ma desprind de Realitatea si imi declar independenta". Feedbackul se poate observa deja, la numai cateva ore de la aparitia informatiei. Pe pariu ca "razboiul" de informatii se va duce exclusiv pe online, pentru generare de continut? Cam de cate ori credeti ca va fi citat blogul lui Turcescu... ca si sursa? Va zic eu, de suficient de multe ori incat sa genereze un trafic de va sta inima in loc.
Va avertizez de la bun inceput ca acest material nu se vrea a fi o oda inchinata lui Turcescu. Cu siguranta se vor gasi multi care sa faca asta sau care sa-i dea in cap, pe la colturi de forumuri si platforme de social media. Cu toate astea insa, nu pot sa nu recunosc ca Turcescu se numara printre putinii oameni de televiziune pe care ii respect, ca si prezenta, incisivitate si...de ce nu, verticalitate.
In termeni obiectivi, demisia lui poate fi tradusa simplu printr-o intrebare: "Cum poti genera buzz social si mediatic intr-o fractiune de secunda?" Raspunsul este pe atat de simplu, ca si intrebarea: "Anuntand ca iti dai demisia de la un mare trust, unde te-ai rotunjit ca brand si ai creat suficienta notorietate cat sa iti poti permite sa faci asta".
Ce se va intampla in continuare a fost deja dezvaluit, partial: aparitia unui nou blog(in luna august) da de inteles ca jurnalistul Turcescu vrea sa-si obtina independenta ca brand si sa-si construiasca un alt tip de notorietate: cel pe online, domeniu inca insuficient exploatat.
O sa moara brandul Turcescu? Cu siguranta nu, pentru ca avantajul proclamarii desprinderii de trust duce la ofertare multipla si la eliberarea de constrangeri editoriale. Drept pentru care, preconizez ca jurnalistul Turcescu va juca acum numai pe cartile lui, obtinand avantaje atat de la putere, cat si de la opozitie. E un deziderat la care aspira orice jurnalist, trebuie sa recunoastem. Deziderat pe care insa foarte putini si-l pot permite. Iar Turcescu este unul dintre acesti foarte putini.
Ce-i drept, asta este inceputul inspirat pentru orice campanie de imagine sau de marketing de imagine: lansezi un instrument de comunicare(blogul), pe care-l dezvolti pornind de la un boom informativ: "ma desprind de Realitatea si imi declar independenta". Feedbackul se poate observa deja, la numai cateva ore de la aparitia informatiei. Pe pariu ca "razboiul" de informatii se va duce exclusiv pe online, pentru generare de continut? Cam de cate ori credeti ca va fi citat blogul lui Turcescu... ca si sursa? Va zic eu, de suficient de multe ori incat sa genereze un trafic de va sta inima in loc.
marți, 10 august 2010
Darile mele de toate zilele
Tunand si fulgerand, am deschis azi usa casei, aducandu-mi aminte de darile pe care le am de plata catre stat. Alea lunare. Per total, dupa o onestitte cumplita in declaratiile 200 si alea de la CAS+CJAS, ajung pe undeva pe la vreo 7 milioane lunar. Plus statul la cozi, plus nervii de rigoare, plus eventualele penalizari percepute pentru fiecare zi de intarziere. Brusc, mi-am adus aminte ca niciodata nu mi-au placut cozile alea chinuitoare..si iar m-au apucat dracii, dar oricum nu mai pot da inapoi.
Inainte de a va declara ceva pe la una dintre institutiile statului, aduceti-va aminte ca in Romania nu "premiaza" nimeni onestitatea. Ci toata lumea cauta sa-i dea la temelie.
Asta e deja truism.
Inainte de a va declara ceva pe la una dintre institutiile statului, aduceti-va aminte ca in Romania nu "premiaza" nimeni onestitatea. Ci toata lumea cauta sa-i dea la temelie.
Asta e deja truism.
luni, 9 august 2010
Update: Tarasenia de la Caransebes
Ascultam cu stupoare discutiile care s-au purtat in platou(pe Realitatea) si in afara platoului(pe online), cu referire la accidentul de la Caransebes, in care Ungur C. a intrat in plin in 4 oameni, la un eveniment public.
Tot organizatorii au iesit ca unici vinovati, pentru ca..nu`i asa, trebuia(atentie, verb impersonal!) sa intuiasca faptul ca un mare smecker in coma alcoolica va calca(si la propriu, si la figurat), pe pista unde aveau ei evenimentul. Si, bineinteles, ca nu va pleca de acolo decat pana cand va darama toate popicele alea nenorocite de oameni care stateau in calea vitezei lui. E de la sine inteles ca asa trebuia sa rationeze organizatorii evenimentului, cand si-au adus copiii pe pista aia nenorocita.
Luand-o logic(daca mai sufera cineva de boala logicii), intuiesc asa: orice eveniment public trebuie sa obtina in prealabil aprobarea de la Primarie. Dupa obtinerea aprobarii, decizia de la Primarie se duce catre departamentele de jandarmi si ordine publica, care se organizeaza pentru a face cordon la eveniment(cordon e mult spus, pentru ca in general vin 2 sau 3 care cer aprobarea si dupa isi vad de treaba). Daca ei nu aveau aprobarea obtinuta, de ce nu a venit nimeni sa ii ia la intrebari?
Mai enervanta decat deductia de mai sus nu poate fi decat declaratia lui Ungur C., care la trezirea din betie a spus, cu mainile asezate teatral peste frunte ca lui ii.."pare rau".
Si pentru a intrece orice gluma, vine si declaratia unui prieten de-al lui Ungur C. care marturiseste cu teama: "Am fugit de la locul accidentului pentru ca motociclistii ne amenintau."
DA` ce-ati fi vrut sa va faca? Sa va mangaie pe cap si sa va spuna: "Mai treceti inca o data peste copilul meu, ca nu a murit inca?"
Tot organizatorii au iesit ca unici vinovati, pentru ca..nu`i asa, trebuia(atentie, verb impersonal!) sa intuiasca faptul ca un mare smecker in coma alcoolica va calca(si la propriu, si la figurat), pe pista unde aveau ei evenimentul. Si, bineinteles, ca nu va pleca de acolo decat pana cand va darama toate popicele alea nenorocite de oameni care stateau in calea vitezei lui. E de la sine inteles ca asa trebuia sa rationeze organizatorii evenimentului, cand si-au adus copiii pe pista aia nenorocita.
Luand-o logic(daca mai sufera cineva de boala logicii), intuiesc asa: orice eveniment public trebuie sa obtina in prealabil aprobarea de la Primarie. Dupa obtinerea aprobarii, decizia de la Primarie se duce catre departamentele de jandarmi si ordine publica, care se organizeaza pentru a face cordon la eveniment(cordon e mult spus, pentru ca in general vin 2 sau 3 care cer aprobarea si dupa isi vad de treaba). Daca ei nu aveau aprobarea obtinuta, de ce nu a venit nimeni sa ii ia la intrebari?
Mai enervanta decat deductia de mai sus nu poate fi decat declaratia lui Ungur C., care la trezirea din betie a spus, cu mainile asezate teatral peste frunte ca lui ii.."pare rau".
Si pentru a intrece orice gluma, vine si declaratia unui prieten de-al lui Ungur C. care marturiseste cu teama: "Am fugit de la locul accidentului pentru ca motociclistii ne amenintau."
DA` ce-ati fi vrut sa va faca? Sa va mangaie pe cap si sa va spuna: "Mai treceti inca o data peste copilul meu, ca nu a murit inca?"
Ba, da` pana cand va bateti joc, mah?
Nu reusesc sa scap de ideea ca traim intr-o tara cacanie(asta pentru a nu zice de kkt, pentru ca am folosit in exces cuvantul asta atunci cand am definit brandul de tara). Politica e cacanine, sistemul justitiar e cacaniu, iar romanii sunt cei mai ..cacanii, pentru ca accepta si inghit cacanarismele ca pe ceva normal.
Recent, mi s-a demonstrat ca pe langa cacanarisme, ne putem mandri si cu dobitocenia specimenelor de pe langa casa noastra. Nu, nu vorbesc de animale, ci vorbesc de specimene smechere, pe doua picioare, pentru care adrenalina inseamna a te sui la volan in coma alcoolica si a lua oameni pe capota, pentru a-ti demonstra maiestria artistica. Scopul final: sa vezi cat de multi oameni reusesti sa dobori!
Sunt intrigata? Da, sunt intrigata!! Pentru ca un idiot cu nume de Ungur(la propriu)si-a incercat abilitatile intr-ale sofatului pe o pista unde se desfasura un eveniment public. Probabil ca in betia lui a confundat oamenii cu popicele, ca altfel nu imi explic cum de a putut sa intre direct in ei, luand 4 pe capota.
Dupa cum era de asteptat, soferul a devenit brusc victima, iar vina pentru macelul de pe pista apartine organizatorilor evenimentului, care nu si-au luat masurile de siguranta si nu au avut cordon de politie in zona.
Lucrul cu adevarat hilar apare la pronuntarea incadrarii penale: "tulburarea linistii publice si vatamare corporala din culpa".
Am omis sa va spun ca Unguru` in cauza este fiu de medic, poate asa se mai lumineaza putin totul.
Punem pariu ca nu stau nici macar o zi la inchisoare, mai mult decat cele 29 de zile de arest preventiv?
Recent, mi s-a demonstrat ca pe langa cacanarisme, ne putem mandri si cu dobitocenia specimenelor de pe langa casa noastra. Nu, nu vorbesc de animale, ci vorbesc de specimene smechere, pe doua picioare, pentru care adrenalina inseamna a te sui la volan in coma alcoolica si a lua oameni pe capota, pentru a-ti demonstra maiestria artistica. Scopul final: sa vezi cat de multi oameni reusesti sa dobori!
Sunt intrigata? Da, sunt intrigata!! Pentru ca un idiot cu nume de Ungur(la propriu)si-a incercat abilitatile intr-ale sofatului pe o pista unde se desfasura un eveniment public. Probabil ca in betia lui a confundat oamenii cu popicele, ca altfel nu imi explic cum de a putut sa intre direct in ei, luand 4 pe capota.
Dupa cum era de asteptat, soferul a devenit brusc victima, iar vina pentru macelul de pe pista apartine organizatorilor evenimentului, care nu si-au luat masurile de siguranta si nu au avut cordon de politie in zona.
Lucrul cu adevarat hilar apare la pronuntarea incadrarii penale: "tulburarea linistii publice si vatamare corporala din culpa".
Am omis sa va spun ca Unguru` in cauza este fiu de medic, poate asa se mai lumineaza putin totul.
Punem pariu ca nu stau nici macar o zi la inchisoare, mai mult decat cele 29 de zile de arest preventiv?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)