There`s no such thing as coincidence!

Exista coincidente? Eu zic ca nu.Trag linie, la sfarsit de an si ma gandesc cum tot ce a fost pana acum au fost un sir lung de aparente coinciente. Nu-i adevarat. Au fost decizii asumate responsabil si cu totul voit. Numai ca utilitatea si scopul lor real au parvenit mai tarziu: da, am ales jurnalism, da..sunt pasionata de ocultism si esoterism, da..sunt pasionata de antichitati, da..am ales sa lucrez in tv..indeplinindu-mi un vis de cand eram copil. Sunt prea multe sa fie concidente si prea profunde pentru a fi aleatorii. Sunt consecinte ale legii universale a atractiei, sunt consecinte ale liberului arbitru, sunt reactii normale ale unei dorinte mainifestate acut. Dar SUNT. Si ma bucur ca sunt asa si nu altfel.

Cadoul perfect

Am primit un cadou. Nu credeam ca voi zambi atunci cand primesc cadouri. Gestul in sine este timid si abia sesizabil. Nu pentru cel ce il da, ci pentru cel care il primeste..si nu stie cum sa il primeasca, ce sa faca, ce sa zica, daca sa zambeasca, sa pupe sau pur si simplu sa spuna multumesc. Asa l-am primit eu..cu un multumesc si cu bratele deschise..E genul de cadou simbolic, care iti va starni amintiri de fiecare data cand te uiti la el. Si acum ma uit la post-iturile prinse in clemele de metal din pomul de pe biroul meu si zambesc. Pentru ca asta am primit: post-ituri si un mecanism care sa le fixeze. Poate asa imi adun si eu mintile odata pentru totdeauna si le permanentizez. Multumesc, Mishu!

Franturi de frumusete

Putine femei isi pastreaza senzualitatea atunci cand isi dau jos machiajul. Pentru cele mai multe, machiajul a devenit apanajul unei fumuseti fabricate, care transforma si modeleaza dupa standarde de catwalk. Putine sunt constiente ca senzualitatea emana frumusete si frumusetea se inspira din senzualitate, manifestate fie printr-o suvita rebela, fie prin ochi somnorosi, fie printr-un zambet nud, dezbracat de ternul fals cotidian. Nuditatea formelor, a culorilor, a esentelor si balsamurilor dezbraca orice senzor si stimul la nivel mental si ii transforma in naivi si inocenti jucatori de piata a frumosului. De ce uitati mereu asta?

Copilul Vomel

Copil fiind, Vomel nu cutreiera padurile. Ai lui l-au ferit de oameni, de societate, de natura. VOmel nu putea sa se joace, Vomel nu putea sa rada, VOmel nu putea sa se bata(nici acum nu poate). VOmel trebuia sa isi faca mereu lectiile, sa si le faca la timp..si sa faca si aprofundeze dupa..sa nu il ia viata pe nepregatite. De mic, Vomel citea mult. Asa a inceput sa creada ca e zmeu, ca mai apoi sa continue cu Harap Alb, pentru a termina cu ELiade si Steinhardt. Mereu s-a crezut erou..erou civilizator si mereu a crezut ca asta il considera si ceilalti. A crezut ca daca iti duci viata ca in carti, deznodamantul trebuia sa fie acelasi. Habar nu avea VOmel pe atunci ce palma zdravana avea sa ii rezerve viata, ani mai tarziu. Mai exact, atunci cand a inceput sa creada ca viata e un teatru..a inceput sa dramatizeze. Acum a ajuns intr-un teatru de viata, invatand inca sa traiasca SOCIAL si EMOTIONAL. TOate i se trag lui VOmel de cand era mic. De cand copii faceau bascalie de el, la ora de sport, pana cand colegii il bateau pe holurile scolii, amemintandu`l ca daca vomite pe ei, il vor bate si mai tare. Vomel nu era placut de nici unul dintre copii. Toti il ocoleau. Ori de cate ori copiii lucrau in grupuri, VOmel era lasat pe dinafara. Era cel care statea la catedra si lucra asiduu, cu lacrimile de copil in coltul ochilor, pentru ca nimeni..in afara de doamna...nu vroia sa vb cu el. Poate de aceea e asa taciturn. Mama insa ii zice ca nu e nimic in regula cu el...Defectii astia de muritori sunt de vina, zice ea. Mangaindu`l pe crestetul de copil de 30 de ani. In fiecare zi, Vomel realizeaza ca e nevorbit..si de fiecare data cand i se intampla asta..se aseaza in fata oglinzii si incepe sa vorbeasca de unul singur cu prietenii sai: pieptenul, foarfeca si hartia, pe care le detesca ca sunt asa absurde si lipsite de viata. De fapt, copilul VOmel nu a crescut deloc. Iar de evoluat, nici atat. A ramas acelasi Vomel izolat, complexat si mut..pe care vecinii si soferii din cartier s-au saturat sa il vada.

VOmel e amenintat

Vomel a mai realizat un lucru, odata ce si-a dat seama ca faza cu invidia nu pare a-i trece atat de usor. A incercat sa ia pastile, a incercat sa se duca la doctor, insa fara rezultat. BOala lui e incurabila. VOmel sta deprimat acum si se intreaba ce i`o lipsi organismului sau...pe parte de agenti patogeni, de a reusit sa contracteze o astfel de boala incurabila. In sinea lui, Vomel spera sa nu moara, pentru ca a auzit el niste zvonuri(nu ale lui, de data asta)..cum ca boala asta ar putea fi fatala. Asa ingandurat si abatut cum sta el, Vomel mediteaza la sensul vietii:"Am mai scapat un porumbel pe gura. Se pare ca voma asta imi tot vine pe trahee..si nu reusesc sa o potolesc. Ard toate madularele in mine, numai la gandul ca EU stiu ce nu stiu altii. MA extaziez numai cand primesc un telefon si toate glandele imi tremura frenetic atunci cand imi aud numele susurat puternic de la capatul celalalt al firului. Sunt sclavul miselesc al informatiei si detest caracaterul ingrat al ei..ca nu se lipeste niciodata de mine. Poate ma vede invidios si considera ca nu sunt demn de onoarea ei. Sau poate ca si-a dat seama ca o intrebuintez altfel decat ar vrea ea si ar fi firesc. De fapt, mie mi-e frica de ea..cum mi-e frica se de oameni. Cica se numeste sociopatie..dar eu nu o inteleg prea bine. Pentru mine, sociopatie e atunci cand chiar fugi de oameni..nu cand ii ignori si nu comunici deloc cu ei. E o diferenta enorma. Ieri, cineva mi-a spus ca sunt marioneta. Ma simt onorat ca cineva crede ca sunt CEVA. Mai putin conteaza ceea ce sunt, atata vreme cat eu SUNT. As vorbi in aforisme, dar ma impiedica fandosita asta de limba, care imi susura gales ca s-a saturat de gustul maroniu pe care i l-am dat sa il digere. Ma ameninta, nemernica! DAca nu incetez cu scatofiile, cica se razbuna si imi declanseaza o avalansa de voma. Doar eu sunt obisnuit cu gustul ei. Doar ma cheama Vomel. "

Si dupa ce termina cugetarea, VOmel se gandeste odata in plus la faima pe care ar fi putut sa o aiba, daca in universul pe care el il troneaza..in nemurirea lui, valorile nu ar fi fost atat de rasturnate. Sa fie un semn ca trebuie sa se schimbe? Nu...universul va trebui sa se schimbe pentru nemuritorul VOmel, care abjecteaza informatii in infinitatea vomei ideatice

Vomel refuza sa vomite.

Vomel nu mai poate sa vomite. Este acum in expectativa. Asteapta, asteapta, bate cu degetele in masa si isi repeta incontinuu ca el nu trebuie sa isi piarda cumpatul. Mai mult, nu trebuie sa deconspire nimic din manariile al caror martor este. Si mai mult, nu trebuie s auite ca TREBUIE sa aiba rabdare, pentru ca..la un moment dat, se va agata de cineva care sa il ajute si pe el..acel cineva care ii va observa valoarea. Niciiodata nu e prea tarziu. Nici macar atunci cand ai 50 de ani. E bine ca te observa cineva, ca iesi din anonimat si ca cineva vine si iti cere autografe. De un singur lucru ii e frica lui VOmel. Ca tine atat de multe in el si a adunat atat de mult intr-un interval scurt de timp, incat ii e frica sa nu ajunga sa vomite in nestire, imprastiat si inutil. Pentru asta..si-a luat rola de leucoplast si banda adeziva, sa isi taie orice elan pionieresc in a deconspira totul. In fond, el stie ca e doar o unealta de care se folosesc toti. In fond, el mai stie si ca personalitatea lui s-a pierdut printre nemultumiri, replici, antipatii sociale si singurataturi. Cu toate astea, el nu abandoneaza niciodata lupta. Va trai mereu cu impresia divinitatii din care se trage. Va trai mereu cu impresia nemuririi sale.

NR: Vomel uita insa ca realitatea lui nu este nemuritoare, iar gloantele destinului il pot ciurui intr-o clipita. Neaga ziua in care va cadea la pamant, atins de ele. DE gloantele muritorilor abjecti ce il inconjoara.

Destul de simplu un film simplu. Simplu!

Odata in plus, marea (si enervanta) familie a PRO TV-ului a demonstrat ca stie sa faca produse media..si mai mult decat atat stie sa le si vanda bine. O dovada in plus ca sistemul functioneaza la ei, sistemul produce, mecanismele si elementele sistemului se inmultesc...si se inmultesc intre ele, in mediu exclusivist, nu cu cei din exterior. Zic asta pentru ca m-am uitat la UN FILM SIMPLU, strategie de imagine foarte bine pusa la punct pentru a marca un alt spot esential in evolutia trupei cu acelasi nume. Daca acum cateva luni, astia mici de la SIMPLU isi schimbau stilul cu 180 de grade si casa de productie odata cu el, acum isi schimba compoenenta..dar foarte ingenios: printr-un film in care personajele principale sunt nimeni altele decat cele fabricate de strategii ambitiosi si marketosi ai PRO`ului. Dupa ce le-am vazut produsul anuntat cu surle, trambite si over-mediatizat, am realizat un lucru: nimeni nu a urmarit calitatea productiei, ca si esenta. A fost un film in care s-au pompat multi bani, un fiml cu un script deplorabil..dar destul de realist si cu personaje mediocru interpretate de oameni care nu sunt actori(Ce chesttie!) Nu pot sa neg insa faptul ca realizarea lui..ca si productie si post productie a fost impecabila: cadre curate, cadraturi perfecte, filtre de lumina, ambiante relevante.Singurul scop ...evident al filmului a fost de a promova odata in plus niste imagini ale brandului PRO. Practic, Pro-ul si-a pus labelul taios pe tot c einseamna SIMPLU< CONNECT R, MOGA, ALEX, MARUTA, COSOI..and so on. Nu e rau. PEntru asta ii aplaud. Stiu sa isi promoveze oamenii.

PS: Amuzant este ca urmarind filmul, mi-am revazut 2 prieteni nevazuti de aproape un an. Macar asa. Macar arat!

Viata printre beepuri

La 5.15 suna.E alarma. La 6.00 suna soferul. E jos, ma asteapta. La 6.30 suna Baran. Ma intreaba daca vreau energizant. La 6.50 suna Elena. Intarzie la munca. La 7.10 suna MArian. Nu a reusit sa se trezeasca. Iar incep matinalul din doi operatori. La 8.20 suna primul invitat. Nu gaseste intrarea. La 9.20 suna al doilea. E la emisiuni, ma asteapta. Nerabdator. La 9.30 il sun eu pe Raduku. Vreau sa imi dea o telefonica: iar au spart astia casele de bani din Constanta. La 9.40 il sun pe Ghita. Imi spune ca tocmai ce a iesit din tura, dar pentru mine mai poate sa reziste inca 5 min. La 10.00 ma suna Hutu. Ce dracu` a fost cu cele 2 comentarii? Ati innebunit? La 10.20 suna Bogdan. Hai la cafea, zice. La 10.50 suna Tzache...imi spune sa nu ma mai maimutaresc la telefon(`te`n gura, Andrei..completeaza) si sa cobor. De data asta, ceai. La 11.00 ma suna Andreea: hai sa iti spun ideile de materiale..ma anunta. La 11.30 ma suna unul dintre invitati..sa ma intrebe de DVD. La 11.40 ajung din nou...sus. PE putin trei ma iau inca de la intrare cu intrebari. Le fac semn sa astepte. Macar sa ma dezbrac si sa imi aprind o tigara. La 12.30 vine ELena. Are o problema. Sedinta. Pana la 14.00. Urlete. Tipete. Situatii rezolvate. Bun...Imi suna telefonul. Ma intreaba Popeasca ce dracu facem cu abonamentele pentru concurs. 14.30 . Incep sa sun invitatii pentru ziua urmatoare. 4 imi spun ca nu pot, 2 sunt in concediu, 1 imi spune ca e prea de dimineata, 3 nu raspund. Ma enervez. Imi aprind o tigara. Sun din nou. Da, Ramona..stii ca invitatia ta are prioritate. Ora 15.00 . Incep sa ma sune cei care nu au raspuns la telefon. Ii las sa sune. E prea tarziu acum. Am rezolvat. ora. 16.00. AStept un raspuns. Ora 16.30..sun eu. Mi se spune ca nu se poate. Eventual in ziua de dupa urmatoarea. Avem conferinta maine, zic ei. Ora 16.40. Ma suna Andreea de pe teren. A facut asta..nu a facut cealalta. ce face in continuare. Vreau cadre de strada, zic. Dinu..bolboroseste pe fundal. Ora 16.50. Iar nu am dormit azi. Ora 17.00. Ma suna ADriana. Imi corectezi si mie materialele, zice. ORa 17.20. Ma suna ELena. E bine daca fac asa? Dar materialul ala cum il vrei?. Ora 17.30 . Ma imbrac si plec acasa. Pe drum, imi suna telefonu`. Hutu..unde ai plecat, mah?TE mai intorci? Raspund in doi peri. Nu. Urc in microbuz. Suna iar. Andreea a ajuns la munca si ma intreba din ce perspectiva face materialele. INghit in sec si incep sa ii explic...cu juma` de microbuz..holbandu`se la mine. In timp ce explic, ma uit la ecran. Baran pe cealalta linie. RAspund si ii zic ce are de facut pentru maine, cine ii vine in emisiune, ce vorbeste cu ei. Inchis. Suna iar. Andra. Ma intreaba de un numar de telefon. Inchid. Klein, suna. Nu raspund. Suna pe cel personal. Nu raspund. Suna iar. MA incumet si zic alo. Nu poti sa intermediezi tu legatura cu un invitat? Ca tie iti raspunde si vine in emisiune daca il rogi tu. Zic Ok. Dau telefon. Mi se zice da, vine. Ajung acasa. Andreea suna. Imi corectezi si mie materialele? Zic.Da. Primesc mesaj de la Matz. Porto? Raspund. Nu, maine. imi spune: ok, kid. Suna tel personal. S-a intors bogdan din voiaj. Inchid. Suna laur. Inchid. Suna unul dintre cei care nu au raspuns la telefon. Cam intarziat. Ma uit la ceas. Nu raspund. FAc dus, mananc, ma pun in pat, citesc, beau un ceai. Imi pun ceasul sa SUNE. 5.20. Iar m-am trezit.

PS: Si zici ca e usor?

REACTIA LUI P

Iata ce scria dl Baran, in exercitiul functiunii, acum doua zile, profund motivat de marirea de salariu pe care i-am promis`o. 10% e cam mult, as zice..mai ales in criza financiara..si daca ar fi un - in fata la cei 10, ar fi taman bine, ca doar scriai in timpul programului, a scrie este un hobby, munca nu este un hobby si nici nu e loc de hobby la munca(poate doar de lobby), drept pentru care ai incalcat prevederile contractuale. Stai jos, 10% din salariu!

"Ii multumesc mult producatoarei mele ca m-a impulsionat sa scriu(10% din salariu la criza asta,sunt un impuls bun)"

REPLICA LUI P: E bine ca impulsionarea si-a facut efectul la o luna de la impulsul propriu-zis. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Ai noroc ca te salveaza energizantele de dimineata, ca altfel..acei 10% se transformau in 20%.

"Am inteles ca pot sa scriu orice..."
REPLICA LUI P: Unde te crezi, baiete? In democratie? Cum adica ai voie sa scrii orice. Cred ca nu ai lucrat suficient de mult in presa. Sau ai lucrat prea mult si te-a lovit amnezia..oboseala si jucatul cu bidonul cu apa(ca doar anxietate se numeste, asa ti-a zis cineva)

As putea sa povestes intamplarea aia jenanta cu... colega care s-a dus la baie...
In general ma enerveaza sa scriu,la felde mult cum ma enerveaza sa sun pe cineva si sa vorbesc cu robotul,care imi spune ca abonatul nu raspunde,da sa vorbesc eu ca ma asculta el mai incolo...Era si un banc..."fa tu in cana ca beau eu dimineata.Oare pe blogam voie sa fac aluzii porcoase?Personal(si accelerat)nu vad ce e asa de porcos in a spune "cana"dar...


REPLICA LUI P: DAca tot suntem la partea asta, as putea sa zic si eu de milioarde de ori de ritualurile de dimineata si de urletele in casca. Mai ales de invitatiile delicate de introducere in absconsul originar. Cu toate astea, zic doar de intervalul oral in care se desfasoara totul si de faptul ca mintile noastre sunt extaziate si orgasmate in fiecare dimineata, numai la gandul ca Marian adoarme in platou..din nou.

"Eu in momentul de fata sunt la munca ceea ce va doresc si voua,si imi place foarte mult la munca...nu sunt sigur ,trebuie sa imi intreb producatoarea...
*pauza ,timp in care ma intorc si o intreb pe P daca imi place munca*
*P ridica privirea dintr-un morman de ziare,cu tigarea in coltul gurii,mormaie ceva si imi arata semnul international al pacii*
Am inteles ,imi place la munca,daca nu ma ia mama dracu'...revin la stiri,seifuri furate,carnagii rutiere,violatori de septuagenare...cum sa nu imi placa la munca?

REPLICA LUI P: Multumesc, distinse domn Baran..ca ma faci P..care sper eu ..spre binele urechilor tale, ca vine de la producatoare..si nu de la un cuvant denigrant pentru rasa umana...si femei..deopotriva. Cat despre munca si placutul ei, manipularea mea da roade(aviz sefilor sa imi mareasca salariul), ceea ce imi ridica(nu degetu, de data asta) , ci colturile lasate ale buzelor mele..intr-un suras inghetat, mai ceva decat cel al alexei de la stomatolog. Cum ziceam...eu nu fac nimic fara producatoarea mea..e replica ce trebuie sa te ghideze in viata, ori de cate ori de gandesti la P(si P aici nu e nici p*** , nici p****). Partidul si-a facut , odata in plus, datoria, prin reprezentantul de congres, Crangasescu.


Toata lumeamunceste aici la noi...inclusiv cei care nu muncesc,fac ceva...ca de,nu o sa stai aiurea-n tramvai pe banii institutiei,nu?

REPLICA LUI P: Evident..si zvonistica..e tot o munca. Iar cei care zvonesc si zvonacesc depun efortul cel mai mare..de cele mai multe ori. Cumplit s ascoti o fraza..odata la trei luni..sa aiba doua informatii..dar alea doua informatii sa ii agite pe cei din jur. Cum o fi sa nsati zvonuri. Vreau si eu sa nasc zvonuri. Nu..ca pentru asta, am nevoie de o defecare mentala puternica si de neuroni asfixiati, care sa imi urle dupa ajutor. Nu prea cred ca pot. Pas.
Glumesc,noi nu avem tramvai.

Cu gandul la femeile dezbracate din cancan,va salut,

REPLICA LUI P: Sa fiu a dracu`(si pot sa fiu, care sunt eu)..de nu ti le tai pe toate , sa citesti doar gaurile din ele..si cand zic ele..zic ziare.

hai pa!
.......................postat de ALEX BARAN, pe www.primaoractv.blogspot.com

REACTIA LUI P

Discutii de...mancatorii

"Peese, iti sugerez eu ce sa faci. Iei frumos o vaza...si il lovesti miseleste pprin spate. si ti-as zice ca vaza sa fie si din fonta..sa fie impactul mai mare"...la care eu il intreb "Pisi, tu esti cam praf cu nervii"; la care el incepe sa rada. il aud in telefon cum chicoteste si isi aprinde tigara nervos, spunand ca nu mai suporta si ar vrea sa plece pe o insula pustie..unde sa se hraneasca cu scaieti..macar asa stie sigur ca fundu` lui nu e principala tentatie a gurilor altora. "Macar cealalta era rea si desteapta. Asta e proasta si rea. Combinatie letala..Nu pot sa fac nimic constructiv cu ea." Judecand dupa ritmul neologismelor din conversatie...imi dau seama ca pisi e ciufut rau. Atipic, as spune, in conditiile in care il stiam dominat de un miserupism si optimism iesite din comun. Spunand asta nu ai cum sa nu te intrebi. Pisi, crezi ca 13 il surclaseaza pe 3 la impact? Nu ca am vrea sa ne aruncam sau sa instigam, evident.

PS1: e bine sa rezonezi pe teme de probleme existentiale cu cineva, pentru ca asa iti dai seama ca poti sa faci haz de necaz in cel mai simplist mod cu putinta. chiar si atunci cand arde...sau doare..sau ti s-a pus nodul in gat. and that`s why i love my peesee.
PS2: Peese e termen ironic, adoptat din limbajul pitiponcesc. Cu toate astea, e independent de plamadeala spirituala a interlocutorilor. E doar un apanaj al ironiei subtile si intelectuale.

Eliberare..dar nu la Guerilla

Stii ce cred? Cred ca , la un moment dat, suntem sortiti esecului. Numai ca suntem prea lasi sa recunoastem. Cu toate astea, ne agatam de orice replica, de orice sfat, intr-o permanenta vanzoleala, care ne agita pana si cea mai mica molecula a corpului in care cu greu ne mai suportam. E teama de accepta o neputinta, de altfel umana, dar pe care nu multi o inteleg si pe care si mai putini o recunosc. (Scriu din inertie, ceea ce inseamna ca sunt destul de nervoasa...si e abia ora 10.00). Astept un deznodamant, astept ca cineva sa ma ilumineze, astept un semn care sa imi demonstreze, ca de fapt...nu Eu sunt cea care are probleme, ci eu sunt doar un produs de moment al circumstantelor atenuante pe care le plasmuiesc cei din jurul meul.CAt de afectata sunt..se vede cu ochiul liber. Asta pana cand pornesc revolutia, de data asta nu interioara. Eliberarea sta intr-un singur racnet, care trebuie sa se auda, cu ecou, in sufletele tuturor plasmuitorilor si vanzatorilor de promisiuni. Numai asa poti obtine eliberarea si libertatea, in limitele impuse de abjecta conditie umana.

Se spune....

Se spune ca problemele ti le faci cu mana ta. Se spune ca Tu esti cel de la care porneste schimbarea. Se spune ca daca gandesti pozitiv, atragi lucruri pozitive si daca gandesti negativ, viceversa. Se spune ca tu esti stapanul propriei vieti, si cu toate astea, nu ai dreptul si puterea de a invinge destinul si charmele. Se spune ca nimic pe lumea asta nu e mai important d ecat tine..si cu toate astea exista altruism. Se spune ca atunci cand ai nevoie de o pauza, opreste-te, fa un pas in spate si respira adanc..sa vezi ce ai creat. Se spune ca poti avea euri dedublate si ca poti fi invins de viata. Se spune ca un profesionist adevarat nu abandoneaza lupta. Viata vine cu instructiuni de folosire. Important e sa stii sa citesti in limbajul ei, pentru ca o simpla litera iti poate schimba perceptia si evolutia. Nimeni nu spune insa CUM trebuie sa faci totul. Poate de asta exista liberul arbitru.

Clipul zilei

U see, the problem is.....

Stii care e explicatia pentru angoasa mea? Am gasit-o ieri, inotand printre gandurile negre si grele, care ma apasa. Ratacesc de ceva timp printre ele, si se pare ca nu le dau de cap. Dar uite ca incepe sa se faca lumina in casa mea neuronala. Am gasit ca nu ma regasesc in prietenii ce ma inconjoara, nu ma regasesc in gesturile lor, nu ma regasesc in ei, nu ma regasesc in cuvintele si actiunile lor. Odata cu plecarea si mutarea, permutarea vechilor prieteni, au plecat si eurile mele, au plecat obiceiurile mele, glumele si sclipirea. Acum doar bajbai in intuneric, in speranta si ideea ca ma voi acomoda. Nu imi vine bine, nu mi se potriveste, inghit in scarba.Imi vreau vechii prieteni inapoi, poate asa o sa imi regasesc si eul pe care l-am pierdut demult. Da-o dracu` de evolutie si maturizare.

Vomel face adunarea

Lui VOmel ii tataie curul. Si se intampla destul de des in ultima perioada. Pana si o modificare a directiei din care bate crivatul il face pe Vomel sa urle si sa se gandeasca de trei ori inainte de a-si activa sursele. Oare mai sunt sursele lui? Oare mai e necesar sa isi activeze sursele? Oare sursele cui sunt mai puternice? A inceput jocul. CArtile au fost facute, iar lui VOmel inca ii tataie curul, pentru ca nu a demonstrat ce poate si cat poate. DIsperat, cu mainile tremurande, Vomel pune mana pe telefon si..afectat de decizii de deasupra lui, incepe sa sune, poate-poate o gasi intelegere la muritorii care i se cred superiori. Numai ca nimeni nu il baga in seama pe Vomel, iar Vomel..de la invidie, trece repede la depresie. Pilele lui nu il ajuta cu nimic, poate doar sa ii sporeasca angoasa existentiala in care se scalda. E tipic lui, ar zice unii, numai ca Vomel nu crede asta. El inca vrea sa dea autografe, el inca vrea sa demonstreze ca intr-adevar POATE, el vrea sa fie si sa se transforme intr-un adevarat guru al meseriei din care face parte. Spera si vrea ca sortii si charmele sa fie de partea lui. Altfel, o sa stea din nou cu ochii lipiti de calculator si va comenta, odata in plus, public, cat de patetice sunt vietile celor din jurul lui. Asa, spera ca va trage niste semnale de alarma. Pana atunci insa, Vomel isi aduna discipolii si urzesc de un plan. Care este el, afli numai urmarind blogul

Angoasa post-campanie

Mereu ma intreb cum ar fi fost daca...as fi luat la timp decizia de a pleca inspre Bucuresti. Cum ar fi decurs lucrurile, care ar fi fost turnura mea profesionala si existentiala, cum si daca as mai fi avut angoasele astea de care nu reusesc sa scap in nici un fel in perioada asta. Nu imi place sa am intrebari fara raspunsuri, la fel cum nu imi place sa ridic intrebari atunci cand nu e cazul si situatia nu o cere. Cu toate astea, intrebari exista, introspectii exista..si mai mult decat atat exista mustrari si indoieli. Eh..cu astea doua din urma e mai greu, pentru ca abia pot fi controlate. Atunci cand presiunile exista, atunci cand deciziile de ultima ora si modificarile de ultima ora exista. Se poate numi, cu usurinta, angoasa de post-campanie, numai ca de data asta decizia de a iesi cu fruntea sus din tot kktul ce ma inconjoara va fi cu totul alta. Chit ca asta implica schimbari radicale. Nu mi-a fost niciodata frica sa o iau de la zero, nu am de gand sa incep sa fac asta de pe acum.

Do i really?

Cineva imi spunea..la un moment dat..sa incerc putin de anger management. Nu sunt nervoasa. Sunt doar satula si am nevoie de o pauza..o mare pauza. E acelasi simtamant de nou si de schimbare care imi pune in miscare sangele de fiecare data. Si mi-e frica de consecintele lui..acum..la sfarsit de an. Si mai mult decat atat, am nevoie de provocare.

Tu cat de treaz esti?

Daca stai sa asculti atent si sa vezi, intelegi dincolo de imagine. Videoclipul este unul plin de simboluri.Daca stau bine sa ma gandesc, P!nk a mai avut la un moment dat un astfel de videoclip ... parca sa zic ca dihotomiile astea sunt prezente cam in toate videoclipurile ei. Poate nu atat de pregnant ca in Sober, dar se regasesc. Ziceam de videoclip. Aici, eurile sunt multifatetate, la fel ca si gandurile , la fel ca si complexitatea umana. E eterna opozitie bine-rau, in incercarea de a ajunge la un numitor comun, de a ajunge la eul instalat inaintea procesului de schimbare. VErsurile iti creaza o oarescare angoasa, mai ales daca stai prost cu nervii sau te regasesti in situatia descrisa(generala si generalizata, de altfel.)Esenta: este descris intreg procedeul de regasire pe sine, intregul mecanism prin care totul TREBUIE sa devina armonios, pentru a crea echilibrul natural. E dihotomie, e opozitie, e speranta care iti ramane in suflet de fiecare data. E tentatia si obsesia de a te regasi pe tine, ca si vechi eu, intr-o complexitate de situatii noi..in care modul in care reactionezi nu iti este specific. Nu te regasesti in nimic, nu te identifici cu nimic, simti ca te pierzi si te alienezi chiar si fata de tine. Plus ca mai poate fi adusa in discutie si tentatia..utopica..de a te analiza la RECE, absolut obiectiv. Si gandeste-te si asa: tentatia exista si ea..si ti-e dezvaluita in final Dastept cel care a gandit scriptul.

Printre picaturi

"Ce vrei sa iti aduc din Amsterdam? Iti aduc prezervative..ca alea sunt moca!" zice el si incepe sa rada la telefon, in timp ce imi bolboroseste ca stie el de ce m-am ingrasat. De la militienii aia ti se trage totul, completeaza el si incepe sa rada..din nou. Printre picaturi, imi zice ca abia asteapta sa vina acasa, sa ma vada, ca ii e dor de mine de moare. Si de mine..si de fratii lui, care m-au facut baietel aproape un an intreg..pentru ca inca nu erau convinsi ca sunt femeie. Tot printre picaturi, ii zic ca tanjesc sa ii vad fata, dupa ce ii zic sa nu se mai cupleze cu prietenele mele. Poate din cauza replicilor, poate din cauza zambetului subtil de pe fata...lumea din jur incepe sa se holbeze la mine cand vorbesc la telefon. "Daca pana si cei care sunt pe mare isi dau seama ca te-ai ingrasat..e grav", zice Flaviana din colt. Zambesc subtil si incep sa rad, pentru ca la telefon, el ma alinta asa cum m-a obisnuit:varzo, tu`tzi fata aia!. Printre picaturi, apuc sa ii mai zic si despre mine, ca nu mai stia nimic de cand a plecat. Hua.."te ubec, varza"... si imi inchide telefonul. Stie ca am o gramada pe cap. Te ubesc si eu, am replicat. Prea tarziu.Era doar tonul.

Advices

Cand sunt nervoasa, nu e bine sa te pui cu bine. Cel mai bine e sa ma lasi in pace. Asa sunt eu...imi vin dracii dintr-o data si imi trec la fel de repede...numai daca sunt lasata in pace. Orice tentativa de zgandarire a orgoliului, orice gluma care nu e la locul ei, orice insinuare nu sunt bine venite..si asta pentru ca imi sporesc starea de draci. Ceea ce s-a intamplat..ceea ce continua sa se intample si probabil se va intampla pana cand toti cei din jurul meu vor intelege acest lucru marunt..dar esential. Putin ma intereseaza ca asta ma urateste, putin in pasa ca lumea nu vrea sa ma vada asa, putin ma intereseaza ca asta imi afecteaza phihicul intr-un fel sau altul. Cand ma trec starile astea, cel mai bine e sa ma lasi in pace si sa nu alimentezi cu nimic gradul meu de iritare. Fiecare are pasarile lui, ale mele sunt un stol. Si da, din cauza faptului ca probabil ma complac intr-o situatie care ar putea fi rezolvata foarte repede. Coarnele mele nu se dezmint..si pot impunge tare.

pentru cei care inca mai simt

Confession

Am momente in care mi-e dor. Asta este unul dintre ele..si am inceput sa le am destul de des in ultima perioada..ori de cate ori imi aduc aminte ca inainte AVEAM timp de ei. Aveam timp sa ii scot la un suc, aveam timp sa radem in The Doors, aveam timp sa mancam ciocalata si sa ne uitam la filme, aveam timp sa radem, aveam timp sa ne plimbam de nebuni cu masinile, aveam timp sa ii ascult. AVEAM TIMP de toate. Acum, imi aduc aminte un singur lucru: ca ma afund in intuneric si sa ii pierd, incet..dar sigur. Au fost ai mei..acum sunt ai lor.

Sunt oameni...

Sunt oameni care iti marcheaza viata. sunt oameni dupa care suspini. sunt oameni pe care ii iubesti. sunt oameni cu care te contopesti spiritual atat de bine, incat intrebarile incep sa curga in firul gandirii. sunt oameni pe care nu ii suporti. sunt oameni pe care nu ii inghiti. sunt oameni care ar face orice sa te vada zambind. sunt oameni pentru care chipul tau reprezinta o intreaga viata.sunt oameni care te dezamagesc. sunt oameni care sunt infranti. sunt oameni care se ridica. sunt oameni care abandoneaza lupta si se lasa sfasiati. sunt oameni depresivi. sunt oameni cu sentimente. sunt oameni care uita cine sunt. sunt oameni care nu se cunosc. sunt oameni apropiati. sunt oameni care iti intra pe sub piele. sunt...OAMENI.

Asteptare

Am nevoie de o pauza. O pauza din tot. Absolut tot. O pauza de Vomel, o pauza de munca, o pauza din relatii, o pauza din gandit. Mai ales o pauza din gandit. Simt cum ma furnica degetele si limba, simt cum nervii imi rascolesc din nou toate madularele si sinapsele pocnesc de atata chin. E momentul sa zic STOP si sa o iau de la capat. Cu tot. E momentul sa imi dau un reboot, pentru ca sistemul meu nu mai functioneaza altfel. Astept concediul. Inca astept.

Infranti...

Un om infrant de viata il recunosti dupa umerii apasati si pasul greoi. E omul cu uitatura piezisa, in ochii caruia licarirea de speranta a murit demult. Si nici nu va reinvia. Pentru ca infrantul a pierdut pana si ultima reduta in lupta cu viata. Cu aripile frante, ingerul decazut la stadiul de pesimism sumbru, nu are ce sa faca. Din acest moment, singura lui alternativa e calea pribegiei mintale, a sihastriei fizice si a alienarii sociale. Mai mult decat atat nu poate. Da, infrantul starneste reactii in jurul lui, starneste priviri miloase, starneste tot ce e uman in cei din jurul lui. Din acel moment, infrantul pierde orice farama umana si se transforma treptat, dar sigur, intr-un robot manat de impulsuri electrice. Odata cu terminarea bateriilor, se termina si viata lui. Subit si tragic, ca intr-o drama de prost gust si ieftina. La atat se reduce viata lui. Nici macar lacrimile nu mai alina. E prea tarziu.

Vomel si alegerile

Vomel nu vrea sa voteze. Niciodata. El e romanul tipic, pentru care nu exista viitopr, clasa politica fair play, bunastare. El e pesimistul care nu numai ca nu vede dincolo de gura neagra a paharului, dar care refuza sa creada ca exista alta realitate decat cea a lui. Pentru ca a lui e cea mai buna. Are control asupra ei. Se simte bine cand isi plasmuieste reveriile. Pentru ca asa e el. Asa ca Vomel a stat de alegeri acasa. Ca e weekend si el nu munceste pe gratis pentru patron. SI-a luat un pahar de vin..alb..ca rosu oricum nu are cu cine sa il imparta...si a stat in pat, criticand..cand PNL, cand PD-L, cand PSD, cand UDMR, uitand ca el nu si-a castigat dreptul de a critica. Romanii sunt prosti, romanii sunt lingai, romanii isi merita soarta. ASta isi zice Vomel in timp ce incearca sa ticluiasca planuri machiavelice. Pentru ca atunci cnd vine vorba de urzit, Vomel e profesionit. Macar acolo sa fie si el...daca in alta parte nu are unde. La exitpolluri, Vomel statea in pat, cu pixul si foaia in mana, pentru a vedea rezultatele. Nu ca ar intelege mare lucru despre alegeri, dar incearca sa faca scheme, posibile aliante, posibile permutari, poate ca o sa inteleaga si el sistemul. VOmel crede ca ..oricum, politica romaneasca, in afara de mici, bere, blonde si combinatii de amante, nu reprezinta mai nimic. Pe undeva, stie ca are dreptate. Prea multe a vazut el la tv despre grosolaniile astea electorale si nu mai vrea nici sa auda de promisiunile politice, cel putin pana cand nu i se face una serioasa, pe care nu o poate refuza. (doar e si el om, de ce sa nu aiba ca altii..apartamente, masini, bani, obtinute intr-o secunda?). Vomel insa are principii..sau cel putin asta crede. Poate din cauza lor isi roade in fiecare zi unghiile de invidie.

VOMEL si weekendul

Cand vine sfarsitul de saptamana, Vomel rasufla usurat: sta intins in pat, cu ochii in tavan si mediteaza in liniste la planurile lui de subminare functionala a altora. Nu are cine sa il deranjeze cu telefoane, pentru ca Vomel nu are prieteni..nici cunoscuti...nici pile. El doar se agata cu disperare de poala altora, in speranta ca asta ii va aduce ceva satisfactii. Asa ca... Vomel se trezeste la 10.00 in ziua de sambata si se gandeste ce sa faca prima data: sa isi tina monologul obisnuit in oglinda, sa se spele pe fata sau sa ia drumul magazinelor(singur)..poate asa ii mai pacaleste pe altii ca el SOCIALIZEAZA. Insa azi Vomel nu are chef de nimic. Sta letargic in patul lui satinat, cu pijamaua lui ponosita si obosita de timp(ca si el) si se uita in tavan: e confuz, iar diagnosticul doctorului legat de boala lui...invidioasa..nu il ajuta foarte mult. A citit el undeva ca invidia nu e intocmai cum credea el..ci e ceva rau. Cugeta adanc..cat de adanc poate el..si nu poate prea mult, ce-i drept:

"M-as duce prin mall, ca am auzit ca e la moda. Parca vreau sa ma destresez putin. Dar e trist afara, trist e si sufletul meu si vad ca si puseurile de invidie sunt din ce in ce mai dese. Nu prea sunt motivat de nimic, ma gandesc cu groaza ca luni ma duc din nou la munca si va trebui sa..muncesc. Cum sa muncesc eu? Mie imi place sa munceasca altii in locul meu, iar eu sa ma plang..si sa ma plang incontinuu de inutilitatea oamenilor din jurul meu. Plus ca ma gandesc asa: daca ies in mall, poate mai dau si eu niste autografe..dupa ce imi spal petele murdare de la gura. Si ce daca sunt scatofil? E asa de cumplit? Mai sunt si altii care fac la fel..nu inteleg de ce as fi eu de invinuit pentru asta, neaparat. E discriminare, la fel ca discriminarea sexuala. Ce cuvant urat. Discriminare. imi place sa discriminez oameni, doar le sunt superior tuturor. In loc sa imi pupe mana, ei spun ca sunt scatofil. Ignoranti netrebnici. Mi-ar placea sa am o femeie, nu am mai avut una demult, cu exceptia celor din reviste si celor gonflabile. Degradante femei! Ma mint singur de fiecare data si ii mint si pe altii ca sunt implinit, ca sunt fericit, ca am de toate..dar ii vad de fiecare data cum se uita cu suspiciune la mine. Cred ca nu ma cred. Minciuna e rea, dar...divina. CA si mine. Plec. Ma duc in parc. Acolo pot sa ma duc singur, fara sa trezesc suspiciuni. Scatofilii sunt mereu bine primiti in parc. Sunt fericit. Azi nu mor. "

Motivat, Vomel se ridica din pat. Nu iese insa nicaieri, ci pune pe hartie scenarii de mintit lumea atunci cand se intoarce la munca... isi imagineaza cat de grandios s-a distrat, cat de multi prieteni a avut in jur..si ce locatii exotice a vizitat in doar 2 zile. Spera ca asa, ele se vor transforma in realitate curand. Ii place sa isi duca viata intr-o continua minciuna. Daca nu ar fi minciuna, probabil ca Vomel s-ar sinucide demult. Dar nu are curaj.

N.R. Minciuna e apanajul vomelistilor. Tradati de societate, ei se retrag in minciuna, sperand ca asa salveaza aparenta singuratatii manifestate acut. Uita, de fapt, ca minciuna spusa prost si nelalocul ei ii pot arunca in focurile iadului si in dezaprobarea celor din jur. Nu faceti ca Vomel. Faceti ca voi!

VOMEL zice: vrei sa iti dau IO un autograf?

(E dimineata devreme. Soarele nu a iesit de dupa nori..dar oricum nu te ajuta cu nimic. E iarna. Abia trezit din somn, Vomel isi face incalzirea de dimineata: se ridica usor, pentru a nu zgudui intelectul asa se dimineata si se posteaza, cu greutate, in fata oglinzii. E momentul monologului de incurajare, din fiecare dimineata. Uitandu`se suspicios la fata scofalcita de somn, Vomel isi spune:)

Azi e ziua in care trebuie sa le demonstrez ca pot. Oare daca imi iau mai multe hartii decat de obicei la munca, o sa observe cineva? Da...mai am cateva hartii folosite, pierdute prin colturile biroului. Le pun in servieta..si treaba e ca si facuta. Acum nu mai au ce sa imi zica. TRebuie sa le demonstrez ca pot! Poate azi! Eu stiu ca pot, nu vad de ce nimeni din cei din jur nu intelege asta!Vreau sa ajung mare, vreau sa ajung faimos, vreau sa ajung..sa vina lumea la mine pe strada si sa imi ceara autograf. M-am saturat eu sa ii intreb pe toti cei pe langa care trec daca nu vor sa le fac EU serviciul asta, p0ana una alta. Se fac ca nu ma cunosc insa...isi joaca bine rolul. Stiu ca ..de fapt..nu au curaj..sa imi ceara. Ce-i drept...la cei 20 pe langa care trec eu zilnic..nici nu cred ca va conta prea mult. Mie imi place sa stau departe de oameni. Oamenii sunt ciudati. Oamenii sunt murdari. Oamenii sunt imperfecti. Oamenii sunt galagiosi. Mie imi place sa stau departe de zgomot si de provocari. Din cand in cant, mai arunc si eu cate o limba veninoasa in urechea cuiva, poate asa o sa ajung celebru. Daca nu cer prea mult, as vrea sa fiu o Barbara Walters..pardon...un Larry King..deh...obisnuinta...sau poate un cult..unu` din astia..intelectuali..zi`i sa le zic..zi unu`! Ca ei vreau sa fiu. Mi-am decupat o poza si mai uit la ea zilnic, poate voi reusi sa ajung ACOLO si sa ies de AICI.
(Cu un mare cascat, Vomel isi incheie pledoaria. In troleibuz, VOmel observa ca lumea se uita insistent la el. Plin de el, Vomel capata incredere sin sine si mai mult..si curaj, totodata..si se duce la duduia de langa el..de`o intreaba: Vrei sa iti dau IO autograf? Speriata si mahnita, duduia de langa el ii raspunde in sictir: Dupa ce te stergi la gura. Ai mancat stricat. Ai mancat maro. Poate maine, daca insisti ceva mai mult. Nu discut cu scatofili. )

N.R. Scatofilii sunt rejectati de societate. Ai grija de mananci, cum mananci si unde mananci. Si mai ales, nu lasa urme! Firimiturile te pot da de gol

VOMEL vrea sa se faca auzit!

Dragii mei, va anunt ca incepand de azi, lansez o mini-serie de posturi acide, pline de ironie. E un micro-roman virtual foileton, care isi propune sa urmareasca evolutia unui personaj contrastant, lipsit de esente, pe numele lui Vomel Invidiosu`. Actiunea se concentreaza pe confesiunile personajului principal, postmodernist pana in maduva oaselor, etern aspirant, pseudo- victimizant, pseudo-cult, dezlegat si imbrancit de pe podiumul realitatii. Voi urmari, cum am mai spus, evolutia lui vomel, pana la inevitabila lui moarte intelectuala...e aflandu`se momentan in coma spirituala, dar este dirijat de un venin acut al cuvintelor si actiunilor. Vomel este intruchiparea oricarui roman mediocru, care incearca sa isi depaseasca incontinuu situatia, nefiind constient de faptul ca ii lipseste ingredientul principal: esenta!!!
PS: Vomel nu stie ca a ajuns personaj de roman, dar va afla odata cu voi, la finalul micro-romanului.

Meseria mea? Invidia!

Ma numesc Vomel Invidiosu. Sunt turnator de meserie, dar incerc sa ma prefac ca sunt om cu obraz subtire si umil pana in maduva vomei verbale. Poate de aia ma si cheama Vomel...ca vomit mult..vomit ce nu trebuie si cand nu trebuie si mai ales pe cine nu trebuie. Poate asa ma invidiaza si pe mine cineva..ca vomit mult. O fi o calitate? Eu zic ca da..ca in plina criza economica e ceva sa vomiti mult..asta inseamna ca mananci..mai conteaza acum ce? Important e ca dai ceva afara..ca nu tii in tine..ca iti dai drumu`. Prieteni nu prea am..incerc sa mi`i fac cu disperare..dar se pare ca nimeni nu prea mai e interesat sa urzeasca impotriva altora. Deh..nu stiu ce e aia valoare si ce trebuie promovat cu adevarat! Nici sefii mei nu prea inteleg asta se pare, ca ma chinui de atata timp sa le dovedesc ca pot..numai ca esuez lamentabil in fata vanzatoarelor de seminte. Ale dracului vanzatoare! Ce inseamna sa stai la taraba in zilele astea: mai trece un client, ii mai faci cu ochiu`, il mai ciupesti de fund..ii mai dai o samanta gratis..si uite asa cumperi omu`. DA` eu..care nu am nimic...cu ce sa ii momesc? Bani nu am, masina nu am, casa nu am, iar sinapsele imi sunt si ele partial afectate dupa atata lucru cu oamenii. Nici pe mine nu prea reusesc sa ma conving ca pot..dar insist, ca m-am saturat sa zac in mocirla mediocritatii. Eh..mie imi place sa stau mai mut in turnul meu de fildes, fara pete..departe de fata umana. Pentru ca eu stiu ca sunt nemuritor...imi ia doar ceva timp sa ii conving si pe altii de acelasi lucru. E putin cam greu..cand toata lumea imi altereaza aura de perfectiune sanctica. Ei nu stiu, ignorantii, cum e sa fii sacru. Dar stii ce ma doare mai tare? Ca nu am valori in jurul meu..si ca toate valorile pleaca de langa mine..oi avea o charisma proasta. Singurul meu prieten imi e PC-ul, batranul PC, care ma mai ajuta sa postez din cand in cand replici pline de venin catre mutantii imperfecti din jurul meu. E greu sa fii sus si sa te uiti , in jos , la miicimea de la picioarele tale. Trebuie sa ii fac sa ma adore! Trebuie! Incep sa devin neputincios si neincrezator in fortele proprii. Ieri, doctorul mi-a dat un diagnostic cumplit: sufar de invidie, zice el. Nu stiu ce e asta, dar suna bine...armonios..Fii atent cum mi se tuguie buzele armonios numai cand pronunt: invidie..invidie...invidie...invidie. Oare e un dar divin?




N.R. Invidia naste monstri..iar de cele mai multe ori monstrii duc la fatala moarte. ce pacat ca nu putem renaste din cenusa, ca pasarea phoenix! spre marele nenoroc al unora, invidia ii macina inainte de vreme si le murdareste pana si ultima portiune de mediocritate anonima. si totul pentru ca nulitatea din abisul lor existential nu mai poate fi tinuta sub control in delimitatul corp uman si trebuie sa iasa la suprafata, in cascade de voma verbala. ASta nu stie Vomel..INCA

----------va continua-------------

Gusteritza in atac

O noua specie de primate e pe cale de a pune gheara pe Romanica. Specia hibrid se numeste gusteritza..(cu tz) si reuneste toate calitatile deloc de neglijat ale pitipoancei deja traditionale: anti-talent, anti-creier, anti-valori, anti-ratiune. Si pe langa asta..se adauga si gustul obsesiv dezvoltat pentru kitchuri si epatare in exces. Gusterul nu este insa atat de periculos ca pitipoanca..este o specie domesticita, care se hraneste cu aerul si banii, implicit,...ai iubitului, prietenului, sponsorului, ai lui..tati. Prin definitie, gusterul nu este facut sa munceasca ..dar se mai intalnesc si exceptii de gusteritze care se aco,odeaza in mediul social al desfasurarii activitatilor profesionale. Chiar si atunci, gusteritza..este cea care cerceste din priviri ajutorul cuiva...in speranta ca numai clipind din gene ..va avea totul la picioare. Si asa si este..pentru ca asa cum exista gusteritze..exista si gusteri, care pun botu` repede la clipiturile gusteritzei. Revenind insa la subiect, gusteritza este cea a carei prezenta diafana o face sa pluteasca in mers, sa se scalambaie elegant si sa zaboveasca suspect de mult in fata meselor cu mai mult de 4 sticle de whisky pe ele. E cea pe care o vezi...juma` stilat imbracta, juma` ca de bordel, cu urechi de iepuras postate gratios, fara nici o legatura, nici cu tematica serii, nici cu tinuta pe care o are. Continuarea..in postul urmator

Fitze de fashion(ista)

Mi-am luat sambata invitatia la substrat..prin invitatie a se intelege telefonul(pe care l-am folosit in mod abuziv asupra unui anume razvan)...neste prieteni ...m-am pitziponcit si m-am mondenizat prin TWO. Odata ajunsi la destinatie, am calcat pragul FTV party, dupa scurte momente de ezitare. Nu de alta, dar dementii erau inauntru, cu minunatele camere indreptate spre intrare. Gratioasa ca o lebada, am intrat...si am inceput sa ranjesc cand i-a vazut pe ai mei din presa(si ce daca stiam doar doi de acolo?)..Am inceput sa ranjesc si mai tare imediat ce am vazut colectia lui Mihai Albu si a Cristinei Trandafir. Asta ca sa nu mai zic ca eram in extaz cand am vazut the masculine host.Si dupa ce mi-am clatit ochii, am fost hartuita vizual de gusteritele care se perindau prin fata ochilor mei, in speranta si ideea ca vor reusi sa faca ceva impresie. Imbracate cu toata garderoba..dar in cele mai proaste combinatii, gusteritele nu au renuntat sa ma agaseze vizual toata seara. Pacat ca eu eram preocupata sa imi tin rochia sa nu mi-o dea peste cap rafalele de vant si sa ii tin mainile lui schipor departe de aparatul de fotografiat, pentru a nu imortaliza momentul penibil.
All in all, a fost o seara cat se poate de normala.. pentru cei din presa si cei cativa al locului, obisnuiti cu mondenitati. Pentru ceilalti, o noua ocazie de a etala intreaga garderoba si toate bijuteriile muma`sii..la maini, la picioare, in nas, in urechi.

S-a rupt..napasta!

Si tocmai cand ma gandeam la napasta...napasta se evapora. La dracu..Ce-i drept, in lipsa de prea provocari, trebuie sa gasesc mereu motive de stimulare emotionala, pe principiul cand nu te doare capul, tu loveste`l..preventiv(ca parca te obisnuisei cu durerea). Si cum ziceam,s-a dus dracului napasta mea , odata cu cei 50 ml virtuali de votca. Asta pe de o parte, ca pe de alta au mai venit: Taci, ca ti`a placut "ce kkt e ala"... si unul din cele mai frumoase complimente pe care le-am primit in ultimul timp. Si cine zicea ca legea atractiei universale nu functioneaza?

Clipul zilei

PS: Si sa fiu a dracu daca ma dezbrac, penca!

De-ale mele

Nu-mi vine sa scriu lucruri de bine..cu toate ca nu pot sa neg faptul ca mi se intampla. E doar o perioada in care negrul nu vrea deloc sa se combine cu roz, pentru a matrasi intunecimea peisajului. Imi vin in minte fragmente, imi vin in minte peisaje, imi vin in minte personaje, dar nu reusesc sa ma identific cu ele. Se perinda in fata mea, haotic..si nu reusesc sa le concretizez. Sunt atat de departe de mine si parca s-au smuls de la sine putere, fara sa imi lase nici o emotie care sa imi tina de cald. Vad un aeroport ..si patru bezmetici cautandu`l pe Andrei..o vad pe pasa, disperata in Gara de Nord, ca nu mi-a gasit souflaki..si ca nu stie "ce kkt e ala", il vad pe cristi, dupa un pahar de suc, la Amster`s. Pe langa ei...ii vad pe ai mei "magelani"...de care mi-e groaznic de dor. Ma vad razand si ma intreb acum unde mi-e zambetul de atunci. Unde e privirea consternata ..cand ma uitam la Alex, care incerca sa isi prinda gluga ..ca un copil si sa o aseze la loc...urland in acelasi timp dupa mine, din mijlocul patinoarului ...sa il ajut. Ii vad pe toti si rad cum s-au adunat in fata blocului de ziua mea, dupa ce au facut pe dracu`n patru sa ajunga in prag de Revelion sa o vada pe nebuna. II vad in Fiat Cafe cum se uita si rad la mine ca m-am combinat, in sfarsit cu un negru. Am renuntat la prea multe pentru a-mi satisface niste vise. Am renuntat la zambete si lumina. Acum ma scufund in intuneric. Ei nu au renuntat inca la mine, poate nu e prea tarziu. INCA.

Where to?

Am un nod in gat si simt ca ma sufoc. Stiu ca trebuie sa iau o decizie, numai ca nu stiu daca asta este momentul potrivit pentru a o face. Abia pot sa respir, inecata de atatea frustrari de constiinta si mustrari care nu prevestesc nimic bun. Ai rabdare, imi zic ei. Nu pot, le raspund eu. Am ajuns la limita..si nervos, si fizic, si emotional. Nu ma recunosc, din nou, in ceea ce fac si declansez crize si antipatii in fiecare minut. Renunt la procesul asta de maturizare prematura, prefer sa ma duc in Tibet si sa ma regasecpe mine in sedinte de terapie brutal aplicate. Nu ma plang, dar nici bine nu imi e..iar asta simt in fiecare dimineata, cand imi lipseste aplombul pentru a realiza lucrurile marete de odinioara. Poate ca fiecare lucru are un ciclu existential..iar eu am ajuns aproape de finalul unuia. Sau se poate sa ma insel

Motivation boost up!

Motivare..mi-e greu sa o definesc. Nu stiu de ce..Mi-e doar f greu sa o definesc. Poate ca nu am mai vazut-o la fatza de ceva timp si de aia. Sau poate ca dispare in fiecare dimineata, la 5 , cand ma dau jos din pat. Ar trebui sa ma ingrijoreze? Putem trai fara motivare..sau se numeste ca picam in panta plictiselii si a banalului absolut? Nu as putea sa zic. Cert este ca tare mi-ar placea sa o mai vad la fata din cand in cand. Poate ca trebuie diversificata putin, poate ca nu trebuie directionata inspre un anumit punct de interes...poate ca exista doar in mintea mea. Poate ca motivarea e data de cei care te inconjoara, de zambetul care te loveste in fata, de sinceritatea care te mangaie pe crestet, de vise...Da, cred ca tot la vise ajung. La visele pe care nu le mai am de ceva timp si pe care mi-e imposibil sa le creez, pentru ca asta inseamna sa ma rup de realitate. Oare ce se intampla daca renunt la realitate..si ma cufund in vise si in visare? Poate asa nu mai devin constienta de toate cacaturile care ma inconjoara zilnic...Duca-se! Da-mi idei..am uitat sa visez, pierduta in noianul de hartii, telefoane, injuraturi, urlete, portocale. Si am uitat si ce imi place, intre timp..am uitat ca ador sa scriu...sa ma razbun pe tastatura pentru toate rahaturile care mi se intampla zilnic.

24

Mai am inca o luna. O luna pana in momentul in care voi schimba 3 cu un 4. Spre deosebire de alti ani insa, acum nu mai simt. Nu mai simt ce inseamna zi de nastere, ce inseamna sarbatoare, ce inseamna sa fii lipsit de griji. Acum am doar proiecte in minte, ganduri de plecare, ganduri de schimbare, care nu imi dau deloc pace si nu ma lasa sa pun capul linistita pe perna. Astept clipa de liniste, pe care, contrar asteptarilor, nu eu o fabric, ci realitatea din jurul meu. Astept o schimbare.

Memento

Urasc starea mea de agitatie..cand inima imi bate cu putere... cand mi se pune un nod in gat..cand simt ca nu pot sa respir, cand acelasi gand nu imi da pace. Urasc sa ma simt agitata, urasc sa ma gandesc mereu cum si in ce fel sa fac pentru a iesi din starea in care ma aflu. Implicit, imi produce o stare de..nebunie...pe care vreau a o evit. Din pacate, nu pot. Sau nu vreau. Sau imi place sa ma complac. Poate ca mereu am facut`o..dar trebuie sa renunt la ea. Nu imi face bine..ma plictiseste, ma termina nervos. Stii ce am mai observat..Ca am uitat sa visez. Orbita de munca, am uitat ca am vise. Am uitat cum e sa iti tapetezi camera cu postere si sa visezi la justin, la nick sau la george clooney. Trebuie sa incep sa imi aduc aminte.

Struggle

"Stii ce cred eu despre tine? Te vad bajbaind in intuneric, dornica sa gasesti acel ceva pe care TU crezi ca il cauti de multa vreme si te poate face fericita imediat. Problema este insa ca tu..inainte sa ajungi in intuneric si sa pipai obiectele, fara a-ti da seama daca ai sau nu nevoie de ele...ai omis ca lumina poate fi aprinsa de la intrare. TE repezi asupra lucrurilor, uitand ca TU nu ai nevoie nici de asta..nici de asta, nici de cealalta. Tu vrei sa le incerci pe toate, pentru ca stii ca esti perfectionista. Iar in goana ta, uiti de lumina aia pe care trebuie sa o aprinzi si care te-ar fi ajutat sa deslusesti mai repede ce vrei. Stii care e faza? CA lucrul ala e acolo, nu a disparut niciodata..numai ca iti trebuie timp pentru a-ti da seama cu adevarat ca e ce cauti. Iti trebuie calm, iti trebuie rabdare pentru asta. SI mai trebuie sa nu uiti ca e acolo si te asteapta"

By my sweet Steven

Grateful...

Sunt recunoscatoare pentru...pentru...pentru..Greu sa le pui de hartie. Stii ca sunt multe...stii ca te inconjoara...stii ca le ignori..de cele mai multe ori...dar cu toate astea, simti ca TREBUIE sa le zici. In plus, gestul iti da si starea aia de bine pe care o cauti in intuneric de atat de mult timp. As putea spune cxa nu sunt recunoscatoare pentru nimic. Daca as fi ipocrita. Dar nu sunt. Sunt recunocatoare pentru familia mea, sunt recunoscatoare pentru prietenii pe care ii am (asa putini, plini de griji si posomorati cum sunt ei), sunt recunoscatoare pentru zambetele pe care le primesc zi de zi, sunt recunoscatoare pentru fiecare multumesc si privire cu subinteles. Sunt recunoscatoare pentru fiecare maimu, femeie rea, pisinel, honey, pisi, pufi, pisinuta pe care il primesc. Sunre cunoscatoare pentru faptul ca primesc lectii de viata si ca pot sa fac schimb de informatii la nivel inalt. Sunt recunoscatoare pentru ca gandesc, traiesc, simt, plang, rad...cand altii au muschii atrofiati de atatea lovituri crunte ale sortii. Sunt recunoscatoare ca pot mereu sa zambesc dupa o zi de munca, sa fumez linistita si sa privesc marea..sau sa ma bucur d elinistea ei, in miezul noptii. Sunt recunoscatoare ca am, vreau si pot. If it hadn`t been for those three...i wouldn`t have got far. Sunt recunoscatoare pentru ca STIU sa fiu recunoscatoare si ca nu uniformizez lumea dupa propriul meu plac. Sunt recunoscatoare ca pot sa vad un rasarit, ca pot sa vad marea, ca inca pot sa plang dupa discutii profunde. Sunt recunoscatoare ca inca SUNT OM, si nu ROBOT !

Hai sa iti spun un mic secret!

Se spune ca filmele nu ar trebui sa iti marcheze un anumit punct al existentei, pentru ca se axeaza pe fictiune si plasmuiri lipsite de veridicitate. Eu zic ca nu e adevarat. Si o pot dovedi. dincolo de comercial si profit, filmele sunt intrumente temeinice de manipulare in masa. Iar manipularea nu e intotdeauna rea. Spre exemplu, ma uitam ieri la THE SECRET, la recomandarea unui prieten ce suferea de maxima depresie. Mi-a zis: filmul asta mi-a schimbat viata. Acum inteleg unde am gresit si cum trebuia, de fapt, sa gandesc totul. Am ridicat spranceana in timp ce vorbeam cu el..si mi-am zis...fie...hai sa incerc...nu am nimic de pierdut. The secret e un documentar. Unul chiar foarte bine pus la punct, ce porneste de la ideea ca universul este guvenat de legea atractiei. Nu vorbim de atractia fizica, ci de legea pe care s-au cladit imperii financiare, s-au schimbat vieti, au fost ridicate civilizatii intregi. E legea universala, la fel ca cea a gravitatiei, care se aplica in mod exclusiv insa mentalului. Se spune ca atragi ceea ce gandesti si ca [rintr-un mecanism subtil si fin, gandurile tale se materializeaza. Se spune ca daca gandesti pozitiv si vrei ceva cu adevarat, universul comploteaza pentru a-ti pune la picioare acel lucru. Trebuie doar sa iti stabilesti prioritatile si sa crezi cu adevarat in ele. Se spune ca orice negativism iti influenteaza exista, si asta pentru ca energia negativa pe care o emiti atrage dup sine alte energii negative. Sunt concepte amplu si intens discutate in filosofie is in religiile taoiste, cabaliste si daoiste. E legea care iti descopera secretul vietii. Invatand sa o aplici, devii propriul tau stapan. Oricat de simplu ar parea, ca definitie, e complicat de transpus.si asta pentru ca daca nu iti controlezi bine mintea si gandurile, pici in capcane..pe care tot tu ti le intinzi. Ca si produs media, documentarul depaseste comercialul..seamana putin, ca si concept..cu eternele HOW TO..tipicul americanism, care te invata cum sa traiesti, cum sa depasesti momente..so on and so forth. De tine depinde insa daca reusesti sa si aplici informatiile generaliste din documentar.
PS. CA picanterie, trebuie sa iti spun, ca in timp ce ma umpleam de pozitive thoughts, aflata in impas existential..telefoanele mele au inceput sa sune, in ceas de noapte. Sa inteleg ca legea atractiei functioneaza?

Gentlemen, please stand up!

In momentul in care vezi un barbat ridicandu`se de la masa atunci cand vii tu, nu poti sa nu exclami: Dumnezeule, inca mai exista! Pentru cei care inca se intreaba cine exista si care sunt cei care inca mai exista, le sugerez sa nu citeasca urmatoarele randuri, pentru ca au scapat ideea din start. Pentru toti ceilalti, obisnuiti cu bunele maniere si obisnuinte sociale(nu fasoane)..va spun ca exista inca..ce-i drept..putini, dar exista! Si de fiecare data, orice gest din categoria asta imi smulge zambete, atunci cand se intampla. Si azi mi s-a intamplat. In starea de maxim patetism in care ma complaceam...s-a intamplat. Si nu a fost singurul. Parca m-a mai facut sa uit putin de necioplitii care ma inconjoara uneori.

"Nu as face asta...dar e vorba de tine"

Iti dai seama ca cineva te apreciaza ca persoana atunci cand lasa tot si vine sau iti sare in ajutor. E foarte interesant cum lucrurile astea vin, de obicei..din partea celor pe care ii credeai cat se poate de distanti. Iar in momentul in care ti se spune..stii, in mod normal, nu am face asta..dar e vorba de tine...asa ca trebuie..nu are cum sa nu iti creasca inima in piept. Mi s-a intamplat recent, dupa ce mi-am dovedit mie inca o data ca daca stii cum sa vorbesti cu un om, omul ala da tot ce are el mai bun pentru a te ajuta. Imi zambesc ori de cate ori se intampla asta si ori de cate ori imi dau seama ca nu m-am inselat atunci cand mi-am ales prietenii. Mi s-a intamplat zilele trecute..sa remememorez niste momente, care mi-au trecut prin fata ochilor, ca niste strafulgerari. A fost momentul in care mi s-a spus..iti pun la dispozitie tot ce vrei, pentru ca te cunosc si pentru ca am incredere in ceea ce faci. Ei bine, genul asta de oameni nu ai cum sa ii uiti sau sa ii confunzi cu masa mocirloasa. Ei sunt diamantele care stralucesc de fiecare data in intuneric. Si mi se umple inima de bucurie ca ii am alaturi..asa tineri, profi si asa frumosi.

De la jiji citire

Schimbare la fata pentru jijievent! Intra pe www.jijievent.ro si gasesti cele mai tari eventuri, cele mai tari poze, cele mai tari videoclipuri. Un singur click si toate informatiile iti stau la picioare. Cu atat mai mult cu cat esti fan OCS. Jiji ti`a pregatit neste suprize pe site!

..et si tu n`existais pas

Am trecut printr-un test de incredere azi..atat eu, cat si interlocutorul meu. Prinsi in incercarile de subminare in forta si in zvonistica aberanta, ajungi sa te indoiesti de anumite lucruri. Ca in orice razboi insa, tehnicile subversive sunt arme redutabile, pe care daca nu le folosesti cu grija, ajungi sa esuezi intr-un mare ocean al disperarii. Mai mult, daca nici macar premisele de la care pornesti in a distruge adversarul nu iti sunt bine calculate, groapa ta se adanceste cu 5 metri, pe langa cei doi deja sapati in mod aprioric. Incdrederea insa nu poate fi subminata niciodata, pentru ca o apara o legatura puternic, dincolo de atractie fizica.Oricat de mult ai incerca sa sapi intr-o relatie deja sudata, rezultatul va fi mereu acelasi: vei pica in plasa pe care ai intins-o pentru altul. Pentru ca legatura se duce dincolo de puli si pizde. Ciudat e ca daca nu ai exista TU, dorinta`mi apriga ce imi alimenteaza razbunarea intelectuala, ar muri de anxietate. Multumesc tie ca o alimentezi cu intrigi. Prietenii stiu de ce.

A inceput razboiul! Liniste in platou!

Incerc sa ma linistesc, cu toate ca stiu in adancul sufletului., ...ca asta n u se va intampla prea curand. Cursul firesc al vietii..un pic fortat de imprejurari, imi demonstreaza acum, asa cum mi-a demonstrat si in alte dati, ca de fapt...sunt mereu vizata. Oricat de mult as incerca sa fug de zvonuri, de rautati gratuite, de spectacole insipide ale luptei pentru functii si puteri, sunt prinsa mereu in aceleasi cavalcade scabroase, care ma sugruma, in incercarea de a-mi smulge fortat o reactie. Fatarnici se trezesc cu pretentii, valorile se rastoarna, razbunarile incep. Iar eu, in fruntea lor, pentru a-mi apara integritatea. A inceput razboiul!

Angoasa de duminica

Am un sentiment ciudat de cate ori se apropie a 7-a zi a saptamanii. Pentru mine, nu e deloc ziua de relaxare..ci ziua de refacere, de care nu beneficiez niciodata pe de`antregul. E ziua in care imi pregatesc emisiunea de luni, e ziua in care am sufletul strans, pentru ca stiu ca o mare parte dintre oficiali au telefoanele inchise sau nu raspund la ele(drept pentru care, intentia mea moare din fasa). Mai mult decat atat, creierii mei sunt intr-o mie de parti, intr-o mie de ganduri, la o mie de lucruri. Drept pentru care, nu reusesc sa imi focusez atentia asupra unui singur lucru si ma surprind deseori...uitandu-ma in gol si gandindu`ma la o mie de lucruri stupide, banale, importante. Asta e duminica pentru mine, atunci cand nu ma duc prin cismigiu, sa ma reculeg.

Triple "fucked"

Asta am zis ieri seara, cand mi-am dat seama ca exista persoane care stiu sa manipuleze in cel mai delicat mod cu putinta, stfel incat sa te faca sa iti doresti ce vor ele sa iti doresti. Nu ma gandeam niciodata ca o sa rad cand o sa imi dau seama de asta...dar asta am facut ieri, in momentul in care am ratat intrarea inspre Unirea Center si ne-am luat dupa masina lui, pentru directionare. Rau cu siguranta nu am facut, numai ca nu am ajuns unde vroiam noi, ci unde vroia el: Turkish restaurant. Mi-am dat seama atunci ca eleganta e cea care invinge de fiecare data. Iar cu cat eleganta este sincera, cu atat reactia este una de puternica aprobare.Asta s-a intamplat ieri, cand EL a avut grija ca eu si ai mei sa ne simtim ca acasa. Si a reusit

Evadate

CAnd ai facut ultima oara o nebunie..dar o nebunie atat de mare incat sa ii afecteze pe toti, in mai mica sau mai mare masura? Asta am facut eu ieri, cand am hotarat cu celalalt capricorn sa ne luam talpasita inspre alte meleaguri decat cele tomitane. Asa ca..am dat luat gentile imense, trusele de make up, servetelele, gelul de maini si lucrurile albastre..si am dat cai putere pe autostrada. Am vrut sa vedem cum e sa ai o fitza...sa bei cafeaua in bucuresti, intr-o zi de sambata. Am luat-o si pe "aia mica"..si duse am fost. In bucuresti am ajuns pe la 16 si am gustat din plin din istoria orasului construit de bucur, cu mucegaiul pe cladirile istorice, cu praful de pe strada, cu toate umbrele pamantii strecurandu`se printre copacii din cismigiu. mi s-a umplut sufletul de liniste.linistea dintr`o jungla urbana, linistea pe care o gasesti in cele mai ciudate locuri. Am vrut din nou sa ma mut, am vrut din nou sa iau totul de la capat, doar pentru ca ma indragostisem de felul in care soarele cade pe cismigiu si salciile de la mal. Doar pentru ca ma indragostisem de batranelul care ne-a facut eleve de liceu si de acordurile pitigaiate ale fanteziei remixate de individul dubios care se lipise de noi, fara sa il roage nimeni sa faca asta.As fi vrut...sa zabovesc, as fi vrut sa uit de mine , as fi vrut sa ma pierd intr- o liniste care se mula perfect pe sufletul meu. Dar cateva ore au fost de ajuns. Mi-am recapatat zambetul..Poate de la narghilea, poate de la Valea Regilor, poate de la faptul ca am ras ieri cu adevarat de lucruri simple, in care ma regasesc. Sau poate ca a fost doar anturajul..care mi-a priit. Posibil.

Hai sa ne..cuplam zvonistic!

Zvonurile mananca viata. Zvonurile mananca nervi. Zvonurile alimenteaza rautati. Zvonurile construiesc viata persoanelor care duc lipsa ei..a vietrii. CEl mai bine iti poti construi o viata folosindu-te de a altora si alimentand o cutie imensa de zvonuri, mai ceva ca a pandorei. asta se rasfrange zilnic asupra mea. daca as sta sa numar toate zvonurile care imi trec pe la urechi in fiecare minut, cred ca as epuiza mai mult decat un jurnal de-al lui Bridgette Jones. Insa nu o fac, pentru ca stiu ca existi inmasura in care se vorbeste despre tine. Am fost numita doamna director, apoi dna producator genereal, apoi doamna producator(dar fara vreo legatura cu functia mea, ci direct legata de a altora), incat cred ca am trecut zvonistic prin paturile tuturor. Mai mult decat atat, ma casatoresc intr-o luna si cu unul din producatorii de la stiri, drept pentru care va trebui sa renunt si la cei 4 amanti pe care ii am in prezent si la sotul care s-a combinat..tot zvonistic cu amanta..tot de la munca. CE chestie! Mai amuzant e ca toate persoanele implicate .ca si victime ale zvonurilor si-au dat mana si fac jocul zvonacilor..incat acum toata lumea chiar se intreaba cat de real e ce se petrece in jurul lor . Se numeste a te juca ..cu mintea oamenilor..mai a ales a celor fara ocupatie si a celor care isi fac un scop din a-i manca pe toti de cur. Mai rau e cand realizezi ca aceia care impart zvonurile sunt prietenii tai. Pentru ei, tin sa le fac un upgrade la informatii: da, sunt dna director, cu toate ca dom` director are o amanta..asta nu ma impieidca sa ma marit peste o luna, ceea ce inseamna ca voi divorta de dom` director si ma voi duce spre dom` producator, iar la nunta noastra vor fi invitati toti amantii mei(cu functii sau fara), astfel incat familia sa fie intregita! CE ti-e si cu zvonurile astea, dom`ne!

W(ho)tf is Apparat?

Si acum sa vin cu o completare la postul de mai jos si sa spun ca minunata colaborare dintr Ellen Alien si Apparat(ce nume ciudat!)nu este de ieri , de azi, ci dateaza de ceva timp. Ba maimult, cei doi au instruit generatii intregi, la capitolul muzica electronica, prin mainile lor trecand mai tot ce inseamna curentul muzicii electro la acest moment. Orchestra of bubble este o prima colaborare..usior simfonica intre ei, dar asta nu le-a incurcat cu nimi cplanurile celor de la Apparat, care s-au impus incet incet pe piata , ajungand astfel la urechilele elextrofililor. Si de ce sa nu recunosc, stilul este unul cat de poate de futurist si perfectionist wanna be. E un fel de chill out session, combinat cu electro..si condimentat cu acorduri orientale tehno`izate la maxim. Stilul Apparat a ajuns, astfel, sa fie unul cat se poate de original. Ca doar vine din GErmania...

HQ Mu-Vi

ASta ca sa vezi ce inseamna muzica si video de calitate.
P.S. : Multam, vermishor, pentru linkuri!

Dead or alive?

Ingropati in probleme si griji cotidiene, uitam sa traim. De fapt, uitarea e un simtamant firesc pentru cineva care vrea sa se ingroape pe sine, ca eu de adancime, in strafundurile kitsch-ului. Uitam sa traim, uitam sa iubim, uitam. Si dam vina pe cei din jur pentru amnezia noastra permanenta: uit ca sunt si EU pe langa altii, uit ca parerea MEA conteaza, uit ca NU sunt SCLAVUL nimanui, uit ca banii nu se fac peste noapte. De ce uitam? Pentru ca vrem? Pentru ca nu putem altfel..pentru ca..ar fi o mie de motive si cu siguranta ele sunt personalizate de la caz la caz. E alegerea fiecaruia, numai ca alegerea asta se poate sa fie fara intoarcere. Drept dovada, stau fetele posomorate, pasii facuti alene si in nesiguranta, privirea in pamant si spatele apasat de atatea greutati. Un simplu oftat vine sa completeze o intreaga imagine a dezolarii umane, in care a ajuns sa ne complacem cu totii. Suntem tristi si pesimisti..si am uitat ca nu traim pentru masini, bani, haine si case..ci pentru noi, pentru carnea si sangele din care suntem construiti. CAti dintre voi mai stiu asta?

Ta ra! Tupliza!!!

Nu stiu ce ma oftica mai rau. Faptul ca nu am plecat in concediu, departe de Constanta sau faptul ca acesta mi s-a injumatatit brusc. Nu..cred ca sarea de pe rana o pune altceva. Pozele pe care le primesc de la ceilalti din concediile lor. Astazi, spre exemplu, primesc poze de la un prieten, care a plecat in turcia in concediu. Toate bune si frumoase..chiar ma bucuram pentru om..pana in momentul in care imi spune a are o poza special pentru mine. Hmm..zic..cat de rau poate sa fie?Ei..bine, foarte rau! Mi-a facut cadou o poza cu marea, doar pentru a intoarce putin cutitul in rana. TRebuia sa ma astept la asta, in fond imi promisese ca atunci cand se va intoarce, imi va da motive sa il...urasc!

It`s a definite Sharkey!

Am gasit un motiv pentru care concurentii de la Megastar si-ar pune mana in cap, si-ar smulge parul si cu siguranta s-ar gandi de doua ori inainte sa concureze la un talent show. L-am descoperit intamplator, dar mi s-a luminat fata cand l-am auzit cum canta. Intamplator sau nu..dar cu siguranta..nu, Ben Sharkey candideaza si pentru un taent show din US, si anuma total pop star. Are stil, are atitudine si simte muzica. Plus de asta, are si un zambet absolut incatantator. Asculta`l numai cum face un cover dupa me and mrs jones. REcunoaste ca i-ai da votul numai daca s-ar uita asa la tine!

Si daca nu iti place Ben, poate Christopher Thompson e mai pe gustul tau. DE altfel, cei doi sunt in competitie in cursa finala la Total Pop Star.

Iti cam vine sa spargi acum TV-ul cand ii auzi pe ai nostri la Megastar, huh?

I think i love..F1!

Ma uitam ieri la spotul itv pentru formula 1 de anul trecut(nu ca s-ar fi schimbat prea mult fata de cele din anii trecuti, dar..hai, treaca de la mine..ca grafica este excelenta!)..si observ..la un moment dat..doua motive pentru care sa imi intre in sange F1. Unul e Hamilton..ca deh..e mulatru..iar celalalt e Button, doi dintre asii sportului in sine. Lasand asta la o parte, uita`te inca o data la spotul ITV, care isi merita toti banii si toata atentia!

Masculine touch

Cat de bine merge eleganta masculina cu senzualitatea? Perfect, as zice, chiar...perfect. Numai ca senzualitatea asta masculina e prost inteleasa cateodata, iar cei mai multi/cele mai multe pica in panta paganismului obscen, trecand cu usurinta de bariera frumusetii formelor, a conturului bine definit, al armoniei trasaturilor, al senzualitatiii gesturilor. Nimic obscen in asta. Nu oricine se bucura insa de senzualitate, pentru ca senzualitatea nu poate fi fabricata nici macar de cei mai profi operatori de imagine sau artisti foto. Senzualitatea e nativa si perfectibila, dar numai atunci cand o ai. Un corp frumos e senzual, la fel cum o simpla privire prinsa in gros plan iti poate da peste cap toate planurile.


Important e sa stii sa faci diferenta intre obscen si simpla analiza. Pune-i costum un om senzual , usor neslefuit..si ai tiparul perfect al barbatului dupa care suspina mai toate femeile.


Pune un tip cu un aspect ferchezuit in costum...si risti sa ai un kitsch inspre care aspira toate demoiselele fara minte. Unul poate starni reactii, pe cand celalalt lasa sa transpara ordinarul din el. Hai sa iti dau eu un exemplu de senzualitate interpretabila, in functie de hormonii don`soarelor. Uita`te la imaginile care vin odata cu materialul..si o sa iti dai seama imediat despre ce vorbesc.

Chubby..meeee??!!

Momentul adevarului. Inspir , imi tin respiratia, expir. E exercitiul pe care il fac ori de cate ori ma uit in oglinda. Parca m-am mai ingrasat, zic de fiecare data. Dumnezeule, cat sunt! Parca pantalonii astia imi veneau acum 2 luni. Nu am crezut niciodata ca o sa am mania asta..sa ma uit in oglinda si sa ma lamentez de gramele pe care le-am pus. Numai ca...din lipsa de..caracter si de nervi, am inceput sa ma confrunt destul de des cu momentul adevarului. Si ce adevar!Ma gandesc cu oroare la faptul ca la 60 de ani se prea poate sa fiu obeza..sau daca nu obeza macar un shrek uitat d elume, prin vreun colt al existentei. E dementa tipic feminina..sa isi analizeze fiecare schimbare a siluetei, care ar putea duce si la o modificare a numarului de la pantaloni.Mhm.ma gandesc eu..oare cat purtam acum 2 ani? Ca parca sa zic ca nu imi mai incap pantalonii..nici fustele, iar totul incepe sa plesneasca pe mine. Asa se gandescte orice femeie! E chinul prin care trece in fiecare zi, pentru a arata impecabil in fata celorlalti. Numaica unele duc sentimentul la extrem..si trec in partea cealalta, a obsesiei nemotivate, in care totul pare hiperbolizat, iar formele de felina parca prind contur de casaloti. CEea ce imi aduce aminte, trebuie sa ma duc la sala!

Trenduri de mall

Moda de Mall. Exista, sigur ca exista! Se aude din fata! Din fund, o manuta se ridica si aud o voce: Dar ce are, draga? Brusc, se rupe filmul si o aud pe Andra: FAta, vezi ca eu mi-am luat blugii rupti, nu o sa fie greu sa ma recunosti, ca prin Mall nu se poarta asa ceva. DAr ce se poarta prin mall, mai exact, as intreba? DAca ar fi sa ma iau dupa duduile cu genti imense, care isi plimba botinele albastre prin mall, as zice ca se poarta rozul, movul, tenisii, emo`ul, parul cret si mare, bentitele, rochiile vaporoase in combinatie cu cizmele(deh..moda de italia!). Mai mult decat atat, asa am aflat ca pantofii cu toc din lemn sunt la mare cautare, iar suncile postate in afara pantalonilor, la fel de trendoase. Mai mult, daca nu ai sosoni rosii, pantaloni pana sau mulati in combinatie cu knitwearuri, deja ti-ai ratat existenta, iar daca nu te pitiponcesti sa mergi la Pizza Hut(jenibil!), deja poti sa iti iei adio de la viata sociala. Auzi, da` ce are daca ma imbrac in pantaloni baggy si jachetele plusate? Nu crezi ca m-as simti mai bine? In fond, eu nu vreau sa demonstrez cat de ...emancipata si inzorzonata e garderoba mea!

Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie.

Mi-am ispasit pedeapsa de 2 saptamani in care nu am vorbit cu el, 2 saptamani in care am ales sa ma izolez de tot ce e in jurul meu. Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie. Asa ca alaltaieri, l-am bagat in seama printr-un clipait din gene pe mess. Ma asteptam ca prima replica sa fie de sfinti ..si a doua de mama. Nu. A fost o intrebare: Ai inviat, Crangasu? Luata prin suprindere, Crangasu nu mai stia ce sa raspunda. SA fi inviat? Asta presupune o moarte prealabilka..da, creierul mi-a murit..dar oare sufletul si prezenta fizica au facut la fel? Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie. Am raspuns deloc prompt, dupa ce m-au chinuit toate raspunsurile lumii: da... Ai noroc ca iti cunosc toanele, se aude de la celalalt capat al firului, intr-o convorbire telefonica mall- casa lui. Crangasu incepe sa rada. Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie. Stie ca a comis-o, dar asta nu o opreste sa rada sarcastic, in timp ce isi lasa prietenii la masa si face cercuri prin mall, vorbind la telefon. E doar el, nu poate sa stea serioasa in timp ce vorbeste cu el la telefon! E el, cel care vrea sa scape sapunul la dus, intrebandu-se daca asta l-ar face din hetero-gay. E el, cel caruia nu poti sa ii inchizi gura decat intr`un singur moment, si atunci cu mare greutate. DAr oare de ce a inceput Crangasu sa vb din nou cu el? Pentru ca nu mai puteam, pentru ca aveam nevoie, pentru ca era o solutie.

Sacosa trademark

SAcosa la purtator. Iata o natie pentru care sintagma asta capata inteles cu adevarat. In timp ce altii se lupta pentru inlocuirea sacoselor din plastic sau hartie cu altele biodegradabile(si eventual nu in sute sau mii de ani), romanii inca se falesc cu numarul de sacose pe care il detin. Fie ca sunt de hartie, fie ca sunt de plastic, sacosa ajunge un adevarat trademark al romanului, care nu se poate lipsi de ustensila mai sus mentionata. Le vezi peste tot, in toate culorile posibile, cu toate labelurile trecute pe ele. Este cu adevarat o mandrie sa ai sacosa la purtator, pe care sa scrie GUESS, ZARA, BERSKA, LEE COOPER sau alte marci de care tanti floarea din coltu` satului nu visa sa auda niciodata..daramite sa le care dupa ea in microbuzul ticsit de oameni. Am observat inca un lucru: romanii COLECTIONEAZA sacose, lucru care pe mine ma scoate din sarite, avand in vedere inutilitatea a 100 de lucruri similare cu aceeasi functie. Mai mult decat atat, parintii si bunicii intra in posesia unor exemplare cat se poate de trendoase din minunatiile de hartie. ASa se face ca imaginea sacosei la purtator devine cu atat mai hilara cu cat creste etatea celui care o poarta. Cum ar fi sa vezi un batranel de 70 de ani cu sacosele de la jolidon sau Berska sau o batranica ..ce are sacosele de la FOx? Stii de care as vrea eu? Una pe care sa scrie ROmarta sau Fabrica de ciment sau....hmm...salonul Igiena. SA vezi atunci dce furori fac cu sacosele mele colectionate prin oras!

Am o senzatie. Ma poti ajuta sa scap de ea?

RElatie. CE cuvant greu! Dar ce se intampla cand totusi relatie asta trece de atractia sexuala, fizica..si se duce la alt nivel, cu totul si cu totul neasteptat?Aici nu ma refer la evolutia fireasca a unei relatii serioase, care dureaza de ani si ani, ci pur si simplu la atractia irezistibila dintre un el si o ea care abia se cunosc. Atractie intelectuala si spirituala, tin sa precizez. Mi se intampla foarte des sa dau peste persoane pe care nu le cunosc, dar pentru care simt brusc...sentimente! Sentimente nu de iubire, ci de profunda intelegere. Am senzatia ca le o stiu de o viata, ca le ghicesc fiecare miscare printre randuri si ca stiu exact cand se simt incomodati de un raspuns, de o situatie, de o intrebare. Nu se numeste deja vu, nu se numeste traire empatica, ci pur si simplu e un ... feeling care nu iti da pace. E acel sentiment ca citesti un om numai uitandu`te in ochii lui, ca te intelegi cu el din gesturi si replici. Mi se intampla lucrul asta. Nu foarte des, dar si atunci cand se intampla, da nastere la tot felul de interpretari.O simpla atingere poate declansa o reactie in ant, o simpla replica te poate aduce pe culmile inaltatoare ale invidiei celor din jur. E fabulos sa te joci cu impresiile celor din jur si sa ii manipulezi, astfel incat sa creada exact ceea ce vrei TU sa creada. Ti s-a intamplat asta vreodata?

Vii la Berlin? Fac baietii cinste pe 4!

Lumeeee, Lumeeeeeee!!! Pe 4 octombrie, se redeschid proiectoarele , luminile, ying-yangurile, beaturile de exceptie, invitatii de vaza, chefurile de soi la Club Berlin. Si cum baietii nu puteau sa lase totul la mana Hazzard`ului(decat daca Hazzardul e la plural si are dj in coada), baietii de la Club Berlin striga marea adunare. Asa ca, de la mic la cel mai mare, toti sunteti asteptati la Club Berlin, pe 4 octombrie. De fapt, baietii ti-au facut deja programul, asa ca nu indrazni sa pleci nicaieri fara voia lor, pentru ca cei doi hazarzi promit ca te pun la colt si te pedepsesc cu beaturi o noapte intreaga: ai underground, ai drum`n`bass, ai tehno, ai minimal si il ai si pe Marika, proaspat servit pe tava de platane.
Nu scapa ocazia. Acum e momentul sa inhati oportunitatea, sa o legi bine de picioare si de maini si sa faci o furie in Berlin de toata pomina. NU mai sta pe ganduri si cheama-ti gasca din nou la Berlin, ca ne intalnim pe 4, ca pe vremuri...adica anul trecut!
P.S. : Si asta e doar inceputul!!!

Don`t have sex with ur ex!

Uite de asta incerc eu sa ma conving de vreo doua zile, cand scuzele, explicatiile, scuzele, motivele..scuzele..scuzele si-au facut de cap in ograda mea. Cand unul, cand altul..din trecutul amoros..s-au gandit sa ma mai intrebe de sanatate, de motivele(din nou)care ma tin ocupata, de planurile de viitor pe care le am si ...din nou..de motivele care ma tin ocupata...in ideea ca poate voi reveni la vechile obiceiuri, fie macar si pentru o singura seara de nebuneala in pat, renuntand astfel la alte obligatii care ma...obliga. MM..parca sa zic ca am alte lucruri mai bune de facut decat sa ma sexuiesc doar pentru amorul artei. Pentru asta exista futacii de meserie, care sunt folositi si aruncati ulterior in mormanul fericirii sexuale si al epuizarii fizice.

Despatie

E cu Alexandre in fata, pentru cei care se itnrebau ce este cu titlul pe care l-am pus la post. Mai mult decat atat, e inotator de origine canadiana. E unul dintre sportivii aia frumusei care creeaza furori in randul mimozelor din toata lumea, mimoze care ajung sa baleasca in fata televizoarelor la campionatele mondiale , doar in speranta ca il vor vedea in slip, ii vor vedea surasul, ii vor vedea fiecare muschi tresarind de talent. Si cum orice sportiv nu poate fi hot decat cu un PR bun, managerul lui Despatie l-a aruncat si prin alte ograzi. L-a bagat prin reclame, l-a bagat prin filme, ca doar asa se creeaza imaginea omului. Cata dreptate a avut.

Insetata de normalitate

Imi plac oamenii normali. Imi place sa stau la o cafea cu ei..sa le savurez incruntarile, destainuirile, sfaturile. Imi place sa le sorb orice cuvant..in timp ce stau turceste pe fotoliile comode din cafenea. Imi place lejeritatea si imi place sa smulg normalul din absolut orice activitate pe care o am. Imi place sa imi iau expresso`ul meu lung cu granini de portocale...si ciocolatica bonus si sa stau sa observ. Imi place cand e liniste, cand e innorat afara si eu stau la terasa. DIncolo de orice ciudatenie, imi place normalitatea. Imi place linistea si imi plac persoanele care pledeaza in rolul de adevarati cavaleri. Imi place sa ii vad ca mai exista, imi place sa ii vad cum nu se dau in stamba, imi place sa ii vad cum imi sorb privirea si reactioneaza cu un zambet dezarmant atunci cand le zambesc. Viat e frumoasa..si daca iti da portocale, stoarce`le intr-un pahar si gust`o pe deplin in aer liber!!

Fobii

Am oroare de banci. De banci, de spitale si de saloane de coafura. Nu stiu cum se face, ca ori de cate ori intru intr`una din institutiile mais us mentionate, ma transform! Brusc, inteligenta imi scade, pasii nu mai sunt atat de siguri, iar privirea devine usor tampa(si se mai si vede, la dracu!). Nu as putea sa imi explic sincopa, nici retardul temporar, dar pentru 15 minute, sunt exact acel om obisnuit pus fata in fata cu sistemul, uitandu`se cu jind la cheia de aur si la rotitele angajatilor de acolo. Mi s-a intamplat si azi,cand am intrat la Piraeus, in ideea si credinta ca sunt mare si tare! Ghici ce! Cum am intrat, am devenit mica si insipida, sorbind cu nesat vorbele deloc pline de duh ale doamnei de la ghiseu, cu o mustacioara lunga, de mai mare mandria pentru feciorii din sat! A doua lovitura am primit`o la salon, cand distinsa doamna, pe care o rugasem doar sa ma tunda..a crezut ca suntem pritene si a inceput sa imi dea sfaturi care mai de care in styling si intretinere a parului(cel de pe cap, evident!) I-am zambit strengareste in oglinda si am inceput sa ma uit pierdut, tamp, tot in oglinga..incercand sa focalizez cu privrea un punct inexistent pe tavan. Mi-a mers destul de bine, pana cand am observat zgatiile de viitoare emo care se uitau la mine, tot in oglinda!Am pufait pe nari, am injurat in gand copilele de 15 ani, venite sa se faca frumoase..si mi-am vazut mai repede de treaba, cu punctul meu in minte!am rasuflat usurata abia cand am iesit din salon, cu un sfert din podoaba capilara ramasa pe jos!

Addicted to...shower gel!

Am o problema! Bun..o sa imi spuneti! Si ce e cu asta? Sti ca ai..si nu una..chiar mai multe. DAr nu stii ce fel de problema. Asculta`ma putin..e o obsesie, mai mult..legata de geluri de dus. Se pare ca mi-am dezvoltat o adevarata manie din a achizitiona geluri de dus. Nu din oricare, ci din cele de la Bourjois. Snobism, o sa spui..dar nu..daca poti deceni addicted la geluri de dus.eu sunt dovada mai mult decat elocventa, care vine sa depuna maturie in orice proces. Am toata gama..pe care am achizitionat-o in ultima luna pe nerasuflate. Am nevoie de toate? Evident ca nu..asa ca daca micutii din tarile slab dezvoltate au nevoie sa miroasa a ciocolata, iata un vis pe care li-l pot indeplini cat ai zice..APA CALDA!numai ca ma indoiesc sa aiba asemenea dorinte de ..lux, din momentul in care ei nu au ce sa manance de la o zi la alta. Chiar si asa, constienta ca nu pot folosi simultan 4 recipiente de geluri de dus..toate cu arome care mai de care mai exotice(de la crin, pana la green tea, ciocolata si angelique)..eu continui sa le iau. Imi mai trebuie 2 sa am gama completa!
PS: oare o fi vreun tel verde pentru dependenta de geluri de dus? Pentru ca..ma gandesc ca eu am SIGUR nevoie de asa ceva!

E important!

Incredibil cum iti poate lumina fata un simplu zambet sau o replica de apreciere de la un om cat se poate de drastic. Incredibil cum poti mobiliza un grup de oameni, implicandu`i in mici comploturi catre ceilalti. E incredibil cum poti satisface un om aplaudandu`l pentru munca pe care o face zilnic. Un simplu multumesc iti schimba viata, la fel cum o bataie de umar si o imbratisare sunt de ajunspentru a sti ca ti-ai facut treaba cum trebuie. Important e sa ii faci pe EI sa rada, pentru ca tu te poti amuza pe urma de modul in care vorbesc despre asta. Important e sa stii ce sa faci, cum sa faci si cum sa iti tii echipa aproape. Important e sa ii faci importanti prin ceea ce le zici si sa le multumesti cu o plecaciune de rafinament chinezesc. Si cel mai important...sa nu te simti TU important, pentru ca asta ar da peste cap toate pronosticurile. Asta inseamna munca de productie. Si acum..ca m-am contaminat...cu greu mai pot gusta si altceva.

La final de matinal

Azi am luat ultimul val de matinal la CTV. Dupa trei luni in care am ras, am plans, an urlat, am facut sedinte si ne-am stors si ultimele picaturi de inspiratie, am intrat in vacanta. Revenim din octombrie, cu forte proaspete si in hainute noi. Numai ca nu despre asta vroiam sa va zic. VRoiam sa va zic despre cum am facut niste oameni fericiti. O mana de oameni dedicati, care si-au dat totul pentru a suporta 3 ore chinuitoare de matinal, o mana de oameni care au injurat impreuna, s-au amuzat impreuna, s-au chinuit impreuna. Le-am facut surprize azi, pe ultima suta de metri, asa cum se cuvine si asa cum se practica si pe la case mai mari. I-am avertizat de ieri ca nu stiu ce iiasteapta si ca le pregatesc o emisiune cat se poate de altfel. Nu m-au crezut pana azi, cand le-am zis moderatorilor ca nu le dau desfasurator. S-au uitat la mine intrebator si m-au mai intrebat odata. RAspunsul a fost acelasi: ASta e prima surpriza in emisiunea de azi. habar nu aveti ce va asteapta. Numai ca in tv, nu poti sa pasatrezi secretul cu toti: ai regizor de emisie, ai asistenti imagine, ai sunetisti, care trebuie sa stie in fiecare secunda ce trebuie sa faca. Asa ca ne-am baricadat in regia de emisie, de unde nu am lasat sa iasa nici o informatie. Azi, moderatorii au devenit invitati si operatori platou, iar reporterii- moderatori. Azi, luminile s-au aprins treptat pe primul tronson si s-au stins treptat pe ultimul. Azi, toata lumea a primit biletele de multumire (cu mici picanterii strecurate in ele)..pe care au fost nevoiti sa le citeasca tare. Azi, am dat frau liber imaginatiei si am dedicat tuturor celor de pe sticla melodiile cu ...care m-au terorizat 3 luni de zile. Tot azi, le-am dat poze compromitatoare pe post, fara sa stie..dar de care au fost nevoiti sa se amuze(NU imi pare rau ca v-am scotocit in computere, stati linistiti!). Azi, am facut o plecaciune si am aplaudat regia, fara de care nu am fi putut face nimic. Azi, am dovedit tuturor ca suntem o echipa de profesionisti, care stiu sa faca show. Va ador si va multumesc!
PS: In curand, o sa aveti si imagini postate pe blog din ultima editie, asa ca..fiti pe faza!

I wanna be evil!

DAca ai fost la Fatboy Slim, la Hanul Piratilor, cu siguranta stii mixul. E exact cel care a deschis setul lui Slim pe plaja din Navodari, in fata a mii de oameni. M-am chinuit vreo luna sa il descopar pe youtube, asta dupa ce facusem numeroase incercari de a descoperi numele piesei in sine. De altfel, mixul apare si in seturile din Ibiza ale dj-ului care a reusit sa stranga sute de mii de oameni la un singur party.
Si va mai spun inca ceva. Originalul apartine Earthei Kitt, intr-o melodie aparuta pe piata pe undeva prin 1962.

Grando-mano

Sa suferim putin de cultul grandomaniei. Specially to ME!

Demascarea complotului

I-am lasat azi pe ai mei singuri in emisie, pentru vreo 15 minute. Nu de alta, dar aveam de facut niste micute documentari, pe subiecte cat se poate de straine pentru mine. Asa ca m-am priponit in fata Pc-ului si am drumul la televizor, la concurenta: Razvan si Dani. din pacate, doar ochii erau pironiti in computer, ca urechile erau deja revendicate de cei doi de pe Antena 1. Asa ca....mancarimea devenise acuta. Se simtea nevoia trimiterii unui mesaj..doar asa...sa testam viteza de reactie a marelui trust intact media. Asa ca...HOP! o adresa tastata la destinatar si doua cuvinte in mesaj..si nici nu stiu cand am dat send. Satisfacuta de planul meu marsav, care venea sa demonteze mitul antenistilor am ras machiavelic in sinea mea, ca un grinch uracios care boicoteaza craciunul. Numai ca fericirea mea a durat prea putin. Pana cand am auzit vocea suava a luminitei, in pauza. Vorba vine, suava..cam greu se poate spune suava cand urli pe holuri!!!! "Auzi, Ramona?? Tu ai trimis mesaj la Razvan si Dani??" Usor ....aeriana...ezit sa dau raspunsul. CLipesc frumos din gene, ma uit la Luminita a mea si ii spun, cu vocea strangulata..."Da...de ce?"...RAspunsul a venit tot tipat "Fata, ti l-au citit pe post, fata! Si au zis tot, si mesajul si tot numele!". Singurul lucru pe care voiam sa il fac in momentul ala urlat a fost un simplu straigt face, in semn ca replica nu ma daduse pe spate. Simteam , totusi, niste mustrari de constiinta, care nu imi dadeau pace: am tradat interesele. La naiba, m-au demascat!

Vine targul!

Iar imi iau sosete! Asta e gluma pe care o fac de fiecare dat cand se opinteste un TINITEX in ograda Constantei. De ce? Pentru ca astea sunt singurele lucruri pe care mi le-am luat..in EXCEs de la targ, din toata oferta sutelor de firme expozante. Drept pentru care, m-am trezit cu seci de sosete pana la glezne, in toate culorile, pe care nu mai stiu cum sa le intrebuintez si de cate ori sa le schimb pe zi pentru a le roti pe toate. GRandomanie, as spune!

Suntem depresivi!

Depresia e o boala. Nu e o anomalie emotionala, nu e o dereglare a sentimentelor si a atitudinii. E o boala. Iar de asta s-au prins cercetatorii in urma cand 10 ani, cand ritmul sinuciderilor deja crescusera alarmant in randul deprimatilor. O persoana din 5 este predispusa la a face depresii de-a lungul vietii si ce este cel mai rau e ca boala poate afecta pe oricine si poate lovi oricand. Mai mult decat atat, cu toate ca e tratabila prin psihoterapii, depresia poate reveni atunci cand lumea tip-e mai draga. Unii spun ca depresia este ura prost directionata, adica spre interior, o ura care genereaza fobii fatale, cum ar fi anxietatea. Altii spun ca este genetica si ca porneste de la educatie si de la propria ei constientizare, de altfel, unul dintre pasii importanti inspre vindecare. Nimeni nu stie cure sau solutiimiraculoase in afara de terapii costisitoare. Este cu atat mai dificila depresia, cu cat nu exista un mecanism specializat care sa o depisteze la timp, cu exceptia propriilor simturi. Si de parca nu era de ajuns, romanii au ajuns si ei sa fie depresivi, fie datorita imposibilitatii de a se adapta la realitatile care ii inconjoara(asa numitul vid de real), fie datorita unui bagaj emotional mult prea incarcat. Asa ca..ganditi`va de doua ori inainte sa folositi un cuvant precum derpimat pentru a persifla starea cuiva. Va puteti molipsi si voi de aceasta boala.

un nou inceput

e luni dimineata. ma uit la ceas. 5.10. ma culc din nou pe perna, apasand butonul rosu, pentru a opri alarma. stiu ca o sa sune peste inca 10 minute, asa ca ma gandesc ca as putea sa folosesc alea 10 min pentru a`mi odihni ochii rosii de somn. nu prea am mare succes,pentru ca nici nu apuc sa pun capul pe perna, ca imi suna iar telefonul. nervoasa, pun mana pe telefon si il inchid. cu gesturi lente, ma tarasc din pat, catre baie, sa vad ce fatza vad in oglinda. hmm...nimic neobisnuit, aceeasi ochi verzi, obositi, cu o fata usor trasa, dar cu un zambet strengar in coltul gurii. ce chestie! imi zic! tot eu sunt...de parca ma asteptam sa vad pe altcineva in fata ochilor, ca si dublura in oglinda.ma spal pe fata si imi strang parul, pentru a nu-l murdari de cremele si lotiunile pe care urmeaza sa le aplic. e insetata fata mea, mi-e greu sa ii potolesc setea atat de repede. Imi suna telefonul. Ionut e jos, ma asteapta. Intr-un maraton desavarsit, imi adun hainele, le pun pe mine repede si imi inghesui tot felul de lucruri in geanta, gandindu`ma ca imi vor fi de folos, la un moment dat. cobor scarile in fuga si deschid usa de la masina molcom. ma uit la ionut. rade! imi vede fata obosita si nu se mai oboseste sa ma intrebe ce am. stie deja.

Telepatie de grup

Il sun pe cearli azi. De mentionat pentru cei care nu stiu, cearli este , dupa cum prea bine spune el insusi, cel care sufera de cultul personalitatii. Vrea trei ore de emisie pe zi, in care sa apara la televizor, daca se poate fara moderatori si sa vb incontinuu despre...sport. CEarli este seful departamentului de sport si este cel pe care il bazaie toata lumea atunci cand vine vorba de invitati pentru emisiuni. Asa ca, azi se facea ca...in lipsa de idei, il sun pe Cearli miraculosul sa il rog sa imi dea un numar de telefon de la VCM Tomis, in ideea ca il are. Prompt ca intotdeauna, CEarli raspunde la telefon si inainte sa ii spun ce vreau de la ceausicimea lui, imi spune: "Special am lasat telefonul deschis astazi. Asteptam 2 telefoane. Unul de la tine si unul de la Andra. Zi-mi cand sa vin in emisiune".Eu, suprinsa pana la refuz, incep sa rad la telefon si ii spun,la ora 9.00, daca tot s-a oferit, fara a sti prea bine de ce vrea sa vina..dar daca vrea sa vina ..inseamna ca s-a intamplat ceva important! Inchid telefonul si imi dau seama: ROmania- Lituania, 0-3!!!!Si cand te gandesti ca eu vroiam sa ii spun de volei!

Catedrala, intre traditie si controverse

Putini stiu ce este Catedrala din Constanta, dincolo de traditia care o inconjoara si sfintenia care ii ghideaza drumul. Putini stiu ca istoria ei este una plina de controverse si ...foarte putini stiu ca, dincolo de toate, Catedrala a starnit una dintre cele mai mari controverse din istoria Bisericii Romane. Sa ibncepem cu ineputul. Doi specialisti din Constanta, pe numelelor Doina Pauleanu si Virgil Coman merg pe actele istorice care atesta prezenta catedralei in Constnta si descopera unul dintre cele mai mari minunatii ale cunoasterii, doar pe baza corespondentei inregistrate intre clerici, artistii care au lucrat la biserica si ministerul culturii, de la acea perioada. Pana la sfintirea catedralei, in 1895, lucrurile au fost cat se poate de complicate, spun actele. Si asta pentru ca cel care a facut picturile in biserica, a fost acuzat de faptul ca figurile feminine din icoane seamana cu femei controversate , contemporane cu autorul lucrarilor, una dintre ele fiind chiar sotia doctorului friedman, una dintre personalitatile de vaza ale societatii constantene. Drept pentru care, a izbucnit un mare scandal. Pe de o parte, erau clericii si mirenii, pe de alta erau personalitatile momentului, care alcatuisera comisii de analiza in vederea stabilirii unui diagnostic. concluzia a fost simpla: pictorul a fost declarat nu eclectic si pionier al stilului, ci eretic, iar picturile au fost refacute, cu mentiunea ca li s-a adaugat si acel grad de hieratism care le lipsea. Mai mult decat acest scandal, cercetarile au scos la iveala si un alt aspect cutremurator. Odata cu mutarea unor arhive ale PCR in arhiva DJAN COnstanta au fost descoperite, printre documentele ascunse de ochii curiosilor, imagini ale Catedralei, dupa bombardamentele din 3 august 1941, atunci cand altarul acesteia a fost distrus in totalitate.
Mai multe aflati in octombrie, atunci cand Virgil Coman si Doina Pauleanu vor lansa monografia catedralei, de altfel prima catedrala romana de la alipirea Dobrogei la Patria mama, in 1878. Tot atunci afli si cine e pictorul controversat, care a declansat un scanda de proportii in ortodoxia romana.